1,819 matches
-
și expedierea prin mesageria electronică, contribuie la extinderea acestui mod de achiziție. Avantajele acestui mod de achiziție constă în reducerea cheltuielilor, iar dezavantajele constă în cheltuielile făcute pentru a constata dacă documentul este disponibil. Prin folosirea tot mai largă a mesageriei electronice acest neajuns se estompează. 46. Suporturile de care se ține seama când se face achiziția. De ce trebuie să ținem cont în alegerea suportului informațional? R: Structurile info-documentare (biblioteca/centrul de informare și documentare) pot achiziționa în vederea asigurării unor servicii
BIBLIOTECONOMIE ÎN ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/452_a_876]
-
protocol Ø Acceptați eșecul Ø Viziunea de ansamblu este de preferat Ø Stabiliți modele standard de rapoarte și monitorizare Ø Țineți evidența bugetului de timp Ø Informați unde / cât lipsiți Ø Înlocuiți vizitele / întrevederile cu convorbiri telefonice Ø Folosiți faxul, mesageria electronică (sunt mai rapide și mai ieftine) Ø Folosiți agenda personală Ø Învățați să spuneți NU 215. Prezentați modalități de comunicare ale managerului cu presa R: Comunicatul de presă este un text scurt, care amintește de un moment foarte precis
BIBLIOTECONOMIE ÎN ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/452_a_876]
-
și noi câte ceva. Acele persoane s-au trezit cu adevărat la viață, după ce au experimentat necunoscutul și profunzimile luminoase ale existenței umane, acele persoane devin mai bune, tolerante și trăiesc fiecare moment al vieții cu maximă con știentizare. Ei sunt mesagerii care ne pot influența (dacă îi vom crede, bineînțeles) spre o redirecționare și o transformare pozitivă a vieții noastre, exact așa cum reiese din această carte, eu nu am fost în comă, dar am fost hipnotizată de boală și nu conștientizam
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
imediat. Partea a patra Subotica 1. Aparatul de recepție al telegrafului din biroul șefului gării Subotica Începu să păcăne. Puncte și liniuțe se revărsară În Încăperea goală. Prin ușa deschisă, Lukici, funcționarul, se așeză Într-un colț al biroului de mesagerie și blestemă sunetele insistente. Dar nu făcu nici un efort să se ridice. Nu poate fi nimic important la ora asta, Îi explică el funcționarului de la mesagerie și lui Ninici, un tânăr În uniformă, unul din grăniceri. Amesteca niște cărți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
goală. Prin ușa deschisă, Lukici, funcționarul, se așeză Într-un colț al biroului de mesagerie și blestemă sunetele insistente. Dar nu făcu nici un efort să se ridice. Nu poate fi nimic important la ora asta, Îi explică el funcționarului de la mesagerie și lui Ninici, un tânăr În uniformă, unul din grăniceri. Amesteca niște cărți de joc și În acel moment ceasul bătu de șapte. Afară, un soare indecis Începea să se aștearnă peste zăpada pe jumătate topită, iar șinele umede luceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
pe jumătate topită, iar șinele umede luceau. Ninici Își sorbi paharul cu rakia. Băutura tare, din prune, făcu să-i dea lacrimile. Era foarte tânăr. Lukici continuă să amestece cărțile. — Despre ce crezi că poate fi vorba? Întrebă funcționarul de la mesagerie. Lukici clătină din capul lui cu păr Încâlcit și jegos: — N-avem de unde să știm. Totuși n-aș fi surprins. Ei asta-i va fi Învățătură de minte. Funcționarul de la mesagerie Începu să chicotească. Ninici Își ridică ochii Întunecați, incapabili
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ce crezi că poate fi vorba? Întrebă funcționarul de la mesagerie. Lukici clătină din capul lui cu păr Încâlcit și jegos: — N-avem de unde să știm. Totuși n-aș fi surprins. Ei asta-i va fi Învățătură de minte. Funcționarul de la mesagerie Începu să chicotească. Ninici Își ridică ochii Întunecați, incapabili de altă expresie decât a sărăciei cu duhul, și Întrebă: — Care ea? În imaginația lui, telegraful Începu să vorbească cu o imperioasă voce feminină. — Ah, voi, soldații! spuse funcționarul de la mesagerie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
mesagerie Începu să chicotească. Ninici Își ridică ochii Întunecați, incapabili de altă expresie decât a sărăciei cu duhul, și Întrebă: — Care ea? În imaginația lui, telegraful Începu să vorbească cu o imperioasă voce feminină. — Ah, voi, soldații! spuse funcționarul de la mesagerie. Nu Înțelegeți nici jumătate din ce se petrece. — Asta așa-i, spuse Ninici. Pierdem vremea ore Întregi cu baioneta la armă. N-o să fie cumva iarăși război, nu? Du-te la cazarmă, vino la gară... N-avem când afla ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
-i atât de iubitor“. — De ce face asta? Întrebă Ninici. — Îi este teamă că ar putea lua În pat cu el pe una din servitoare. E convinsă că dacă primește telegrama ei, s-ar căi chiar În momentul respectiv. Funcționarul de la mesagerie chicoti. — Și, desigur, partea caraghioasă este că el nici măcar nu se uită la servitoare. Înclinațiile lui merg În bat cu totul altă direcție. Dar de unde să știe ea? — Cât pariați, domnilor? spuse Lukici și-i scrută cu atenție, iar ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
treilea, pe care nu fuseseră puși bani, era valetul de caro. Încetă să mai Întoarcă restul de cărți și vârî monedele În buzunar. — Câștigă banca, spuse el și-i pasă cărțile lui Ninici. Era un joc foarte simplu. Funcționarul de la mesagerie Își stinse țigara și-și aprinse alta, În timp ce Ninici făcea cărțile. — Au venit ceva noutăți cu trenul? — Toate s-au liniștit la Belgrad, spuse Lukici. — Telefonul funcționează? — Ghinion. Telegraful Își Încetase țăcănitul și Lukici răsuflă ușurat: — Ăsta cel puțin s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Își Încetase țăcănitul și Lukici răsuflă ușurat: — Ăsta cel puțin s-a oprit. Soldatul se opri brusc din făcutul cărților și spuse cu o voce nesigură: — Sunt bucuros că n-am fost la Belgrad. — Să lupți, băiete! spuse funcționarul de la mesagerie, În hohote de râs. — Da, spuse Ninici timid, dar erau și ei, nu-i așa, concetățenii noștri. Nu e ca și cum ar fi fost bulgari. — Ucizi sau ești ucis, spuse funcționarul de la mesagerie. Haide, Împarte cărțile, Ninici, băiete! Ninici Începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
la Belgrad. — Să lupți, băiete! spuse funcționarul de la mesagerie, În hohote de râs. — Da, spuse Ninici timid, dar erau și ei, nu-i așa, concetățenii noștri. Nu e ca și cum ar fi fost bulgari. — Ucizi sau ești ucis, spuse funcționarul de la mesagerie. Haide, Împarte cărțile, Ninici, băiete! Ninici Începu să le Împartă. De câteva ori se Încurcă la număratul lor. Era limpede că mintea Îi stătea la altceva. — Și ce voiau? Ce voiau să obțină cu asta? — Erau „roșii“, spuse Lukici. — Oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
altceva. — Și ce voiau? Ce voiau să obțină cu asta? — Erau „roșii“, spuse Lukici. — Oameni săraci? Faceți pariurile, domnilor, adăugă el mecanic. Lukici puse fișic toate monedele de aramă pe care le câștigase pe același pachet ca și funcționarul de la mesagerie. Prinse privirea funcționarului și-i făcu cu ochiul. Celălalt mai adăugă câteva monede. Ninici era prea absorbit În gândurile lui greoaie și Încete ca să-și dea seama că lăsase să se vadă unde era valetul când făcuse cărțile. Funcționarul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Prinse privirea funcționarului și-i făcu cu ochiul. Celălalt mai adăugă câteva monede. Ninici era prea absorbit În gândurile lui greoaie și Încete ca să-și dea seama că lăsase să se vadă unde era valetul când făcuse cărțile. Funcționarul de la mesagerie nu-și putu reține un chicotit. — La urma urmelor, spuse Ninici, și eu sunt sărac. — Am pariat deja, spuse Lukici nerăbdător și Ninici Întoarse cărțile. Ochii lui se căscară ceva mai mari când văzu că ambele mize erau câștigătoare. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
mai mari când văzu că ambele mize erau câștigătoare. Pentru o clipă, o vagă bănuială Îi trecu peste față. Apoi numără monedele și se ridică. — Vrei să ieși? Întrebă Lukici. — Trebuie să mă Întorc la postul de gardă. Funcționarul de la mesagerie rânji. — A pierdut toți banii pe care-i avea. Lukici, mai dă-i ceva rakia Înainte de-a pleca. Lukici mai turnă un pahar și rămase cu sticla pregătită. Telefonul se porni să sune. — Al dracului! spuse el. E femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
porni să sune. — Al dracului! spuse el. E femeia aia. Puse sticla jos și trecu În cealaltă Încăpere. Un soare palid se strecura oblic prin geam și atingea cutiile și cuferele stivuite dincolo de tejghea. Ninici ridică paharul și funcționarul de la mesagerie rămase cu un deget pe pachetul de cărți, așteptând. — Alo, alo! mugi Lukici cu voce aspră. Cu cine doriți? Telegraful? N-am auzit nimic. Am o groază de lucruri de făcut În stația asta. Spune-i femeii să-și trimită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
nimic. Am o groază de lucruri de făcut În stația asta. Spune-i femeii să-și trimită telegramele la ore rezonabile. Ce anume? Vocea lui se schimbă brusc. — Vă rog să mă scuzați, domnule. Nu mi-am imaginat... Funcționarul de la mesagerie chicoti. — Evident. Imediat, domnule, imediat. Trimit imediat, domnule. Dacă binevoiți să rămâneți pe fir două minute, domnule... Ninici oftă și ieși În aerul mușcător al micuței stații fără peron. Uitase să-și pună mănușile și, Înainte de a apuca să și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
a fost un „Nțț“ dezaprobator. Ninici și câinele se ținură după maior, traversând postul de gardă și apoi liniile de tren. În biroul șefului de gară, Lukici se făcea că lucrează de mama focului Într-un colț, În timp ce funcționarul de la mesagerie se aținea În preajma ușii, adunând pe o coală de hârtie coloane de cifre. — Linia este destul de bună, domnule, spuse Lukici și se strâmbă la Ninici din spatele maiorului. Îl invidia că era atât de aproape de aparat. — Alo, alo, alo, spuse maiorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
atât de clară, că până și Ninici, aflat la jumătate de metru de aparat, putu să-i prindă silabele măsurate. Acestea cădeau ca dintr-o cutie cu ace, unul câte unul, pe fondul unei tăceri profunde. Lukici și funcționarul de la mesagerie Își ațineau În van respirația; locomotiva staționată peste linii Încetase să mai pufăie. — Colonelul Hartep la telefon. E șeful poliției, se gândi Ninici și l-am auzit vorbind. Cât de mândră va fi nevastă-mea În seara asta! Vestea va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
un bilețel ca să nu uit să-i menționez asta așa, În treacăt, data viitoare când vorbeam cu el. — Puteți să-i transmiteți un mesaj domnului Mortimer când se Întoarce? am Întrebat. Recepția mi-a făcut legătura cu o căsuță de mesagerie vocală, unde i-am lăsat lui Hunter un mesaj lung, plin de căldură, ca Între doi porumbei Îndrăgostiți, În care Îi trimiteam și mulți pupici Înflăcărați. Apoi l-am sunat pe Hunter pe telefonul mobil. A sunat de câteva ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
a făcut apariția la proba stabilită. Eram sigură că o auzisem pe Lauren confirmând data și ora - 2 după-amiază, luni, 20 septembrie. Dar Alixe nici nu a dat telefon, nici nu a trimis email, iar la mobilul ei intra direct mesageria vocală. Enervat, Thackeray și-a petrecut Întreaga zi desenând cu furie schițe Întunecate de rochii pentru premiile Oscar, pe care, să sperăm, nici o actriță nu va fi condamnată să le poarte vreodată. Pe de altă parte, eu mi-am Îngropat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
puteam să-l condamn. —Vă simțiți bine? Întrebă Luccio. Da... nu... eu doar... Am scotocit În poșetă după telefon. Când, În cele din urmă, am dat de el l-am sunat pe Hunter pe mobil. Apelul a ajuns direct În mesageria vocală. I-am lăsat un mesaj frenetic În care-i spuneam cât de mult Îl iubesc și-l imploram să se Întoarcă la mine. După aceea am sunat la el la birou. Speram că mai era cineva acolo. După câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
semn din partea lui Hunter. Până și la el la birou se produse o oarecare Îngrijorare. Ce i se Întâmplase? În ziua aceea, când o sunasem pe Lauren pe mobil, acesta era mort. Când am sunat acasă, mi-a intrat direct mesageria vocală. Ce a fost și mai ciudat a fost reacția lui Thack: pentru un puști a cărui afacere era În mare cumpănă, care se baza pe fotografierea la premiile Oscar a lui Lauren Îmbrăcată În rochia creată de el, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
unor șoareci într-un labirint, apoi dispărându-i cu totul în păr și perciuni. Se îndreptă ușor de spate și reuși să vorbească din nou pe tonul acela politicos de educator. — Toate aparatele astea interceptează e-mailuri, website-uri, mesaje de mesagerie vocală, chiar și programe radio. Îmi strecor virușii în ele și le trimit înapoi ca să monitorizez efectele. „La sfârșitul zilei.“ Asta-i unul din virușii mei, care-i deosebit de agresiv în Anglia la momentul ăsta. — Adică, inventezi expresii? — Expresii, cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mai înțeles, dragul meu, că brăilenii trăiau în trecut. Chiar dacă aveau instrumentele ultimelor răcnete ale tehnologiei la îndemână, ei le foloseau, precum egiptenii, pentru a-și imortaliza existența. Ca și la popoarele care au băut apă din același pahar cu mesagerii divini și au dormit sub același acoperiș, zidindu-și trecutul-prezent ca pe un viitor, așa și furnicarul brăilean își găsea ocupație întărind prezentul prin modificarea zidurilor trecutului într-un viitor prezent perpetuu. Dacă mergi în cartierele mărginașe cu antenele satelit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]