4,293 matches
-
reprezentând epistemologia. Cu alte cuvinte, Pompiliu Crăciunescu propune substituirea binarului clasic poezie-metafizică cu ternarul poezie-metafizică-epistemologie. Binarul clasic reprezintă o cunoaștere mutilată, amputată de prezența Naturii. Cunoașterea științifică introduce astăzi o circulație vitală între poezie și metafizică, dincolo de poezie și dincolo de metafizică. Prin acest triunghi magic, Pompiliu Crăciunescu și acel Eminescu pe care ni-l restituie sunt mai aproape de Max Planck decât de Schopenhauer, de Jacob Boehme și de Stéphane Lupasco decât de jocurile combinatorii ale unui Umberto Eco. Nou Arhimede, Pompiliu
Premiul ,Petru Creția" - Eminescu și cuadratura cercului by Basarab Nicolescu () [Corola-journal/Imaginative/10476_a_11801]
-
a cititorului se produce când Pompiliu Crăciunescu dezvăluie, în solida sa argumentare, structura magică ce permite introducerea ordinii în haosul epistemologic de astăzi, sub forma simbolică a unui triunghi dreptunghic: două laturi ale sale formând unghiul drept corespund poeziei și metafizicii, a treia latură - ipotenuza - reprezentând epistemologia. Cu alte cuvinte, Pompiliu Crăciunescu propune substituirea binarului clasic poezie-metafizică cu ternarul poezie-metafizică-epistemologie. Binarul clasic reprezintă o cunoaștere mutilată, amputată de prezența Naturii. Cunoașterea științifică introduce astăzi o circulație vitală între poezie și metafizică
Premiul ,Petru Creția" - Eminescu și cuadratura cercului by Basarab Nicolescu () [Corola-journal/Imaginative/10476_a_11801]
-
metafizicii, a treia latură - ipotenuza - reprezentând epistemologia. Cu alte cuvinte, Pompiliu Crăciunescu propune substituirea binarului clasic poezie-metafizică cu ternarul poezie-metafizică-epistemologie. Binarul clasic reprezintă o cunoaștere mutilată, amputată de prezența Naturii. Cunoașterea științifică introduce astăzi o circulație vitală între poezie și metafizică, dincolo de poezie și dincolo de metafizică. Prin acest triunghi magic, Pompiliu Crăciunescu și acel Eminescu pe care ni-l restituie sunt mai aproape de Max Planck decât de Schopenhauer, de Jacob Boehme și de Stéphane Lupasco decât de jocurile combinatorii ale unui
Premiul ,Petru Creția" - Eminescu și cuadratura cercului by Basarab Nicolescu () [Corola-journal/Imaginative/10476_a_11801]
-
reprezentând epistemologia. Cu alte cuvinte, Pompiliu Crăciunescu propune substituirea binarului clasic poezie-metafizică cu ternarul poezie-metafizică-epistemologie. Binarul clasic reprezintă o cunoaștere mutilată, amputată de prezența Naturii. Cunoașterea științifică introduce astăzi o circulație vitală între poezie și metafizică, dincolo de poezie și dincolo de metafizică. Prin acest triunghi magic, Pompiliu Crăciunescu și acel Eminescu pe care ni-l restituie sunt mai aproape de Max Planck decât de Schopenhauer, de Jacob Boehme și de Stéphane Lupasco decât de jocurile combinatorii ale unui Umberto Eco. Nou Arhimede, Pompiliu
Premiul ,Petru Creția" - Eminescu și cuadratura cercului by Basarab Nicolescu () [Corola-journal/Imaginative/10476_a_11801]
-
către Brutus Coste, datată 15 octombrie 1948: "Garda de Fier în care nu se recunoaște... o mișcare condusă de haiduci, haimanale și semidocți, care a compromis până și amintirea idealului lui Moța. Așa este Istoria, de aceea eu optez pentru metafizică" (p. 441). Peste 30 de scrisori publicate de mine în cele trei volume Mircea Eliade - Europa, Asia, America și în Mircea Eliade și corespondenții săi (I, II, III) reproduse fragmentar, în marea lor majoritate de Florin }urcanu constituie cea mai
Dosar - Mircea Eliade by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/10667_a_11992]
-
locul e cald ținut de o carte vie un hymen etern Ea știe totul, ea care știe totul iar eu închisă în țarc pe întuneric pun cap la cap imagini despre viețile altora ghimpele bolii îmi trimite veste covrigul fără metafizică e leacul vremelnic dreptunghiul de sticlă, o barbacană care poate ucide într-o singură clipă peisaj cu poet la vedere țigara mai fumegă bandajul peste ochiul stâng face umbră discretă "ce tot aveți cu Zenobia" Cu mine îngerul vișinii de
Poezie by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Imaginative/11603_a_12928]
-
care prăvăliile stăteau lipite una lîngă alta" ș.a.m.d. Ultimele două capitole aduc o deschidere perspectivică remarcabilă, cu final tipic pentru Dumitriu. Un anume sentiment spațial și o anume viziune spațială, ieșite din peisajul său originar, natal, devenit suportul metafizicii lui specifice: transcendentul absent, revelat de un cer nesfîrșit și gol, căruia îi corespunde cîmpia nesfîrșită și goală. Într-o singurătate absolută, omul stă "în fața unei cîmpii albe: Dunărea", iar "de jur împrejur pînă hăt departe nu era nimic și
Petru Dumitriu și "negrul" său by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11819_a_13144]
-
fug/ Zburând./ Oare nu mă cunosc,/ Că aici sunt străin...” (Pribegie). Iar registrul simțirilor odată instaurat, acesta devine obligatoriu pentru ființa în sine, se permanentizează și este vizibil din toate unghiurile posibile. Consecvența acționează ca primă lege existențială a fizicii, metafizicii, extrafizicii, metarmofizicii, intrafizicii... „Dacă ai dorință, deschide fereastra,/ Privește câmpul care a devenit mireasă,/ Citește grădina ta, mult colorată,/ Fiindcă florile s-au deschis și pentru tine!// Drina cea Albă călătorește neîncetat,/ Sunetele valurilor lăcrimează ca pianul,/ Peste Podul cel
DANIEL MARIAN DESPRE DAN GASHI DIN GERMANIA de BAKI YMERI în ediţia nr. 2020 din 12 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380659_a_381988]
-
ta e incertă. Ceea ce mai e încă sigur e fereastra și așteptarea mea. Joc Jocul acesta de-a așteptatul îl știu. Poate că așteptarea e chiar esența trupului nostru. E mai mult decât o stare și mai puțin decât o metafizică. Este în pulsul și în carnea noastră: fiecare bătaie a inimii e o așteptare a bătăii următoare. O să joc mai departe, din ce în ce mai frenetic, jocul acesta, până când păsările se vor năpusti devorând invizibile întoarcerile tale, parfumul plecărilor tale, aroma trupurilor noastre
POEME DE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380668_a_381997]
-
mai mult că poți să te simți ca acasă în filosofie fără să fii de fapt acasă în ea. Dar totul nu ar fi decît o altă façon ŕ parler. Să luăm un al doilea exemplu de prejudecată aristotelică. În Metafizica, Aristotel spune că orice om are sădită în el dorința de a cunoaște. Prejudecata aceasta a făcut ravagii în filosofie. Sursa ei e aceeași ca în cazul celei dintîi: pornirea spontană de a atribui altora o însușire pe care numai
Prejudecățile mînzului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10331_a_11656]
-
și numai străbătîndu-i titlurile lucrărilor. Mînzului nu i-a scăpat nimic, de la fizică la chimie, de la botanică la zoologie, de la muzică la poezie sau de la politică la filosofie. Mînzul a rumegat tot și a ajuns armăsar, devenind întemeietorul propriu-zis al metafizicii europene. Ei bine, ravagiile provocate de prejudecata privitoare la dorința înnăscută a omului de a cunoaște au fost produse de amănuntul psihologic că o asemenea viziune a acordat cunoașterii un statut aparte, preschimbînd-o într-o facultate superioară a cărei subtilitate
Prejudecățile mînzului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10331_a_11656]
-
care un asemenea mod de filozofare îl cere. În plus, voga acestei paradigme este atît de mare încît astăzi, întrecînd filozofia politică sau fenomenologia, școala analitică reprezintă forma dominantă de gîndire contemporană. În fața avîntului ei, formele tradiționale de gîndire europeană - metafizica, dialectica sau structuralismul - au dat ortul popii. Din ele nu au mai rămas decît rămășițele unor curente pe care ne-am obișnuit să le studiem cu acea compătimire cu care un om, privind vitrinele cu exponate dintr-un muzeu, este
Profesionistul Mircea Dumitru by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10350_a_11675]
-
spre a se împlini, să dispună de alt gen de limbaj, și anume un limbaj științific. Acest limbaj, special ca aspect, dar universal ca putere de exprimare, îi era oferit, după cum se părea, de către logica formală. Apărută ca alternativă la metafizica tradițională, la ceea ce este dincolo de cunoașterea naturii și mai presus de ea, nouă filozofie a avut ca reper paradigmatic stilul și științificitatea logicii simbolice. ș...ț Așa stînd lucrurile, o gîndire chibzuită și neaventuroasă va discerne și va alege din
Profesionistul Mircea Dumitru by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10350_a_11675]
-
III, Nr. 1 (7), Serie nouă, decembrie 2014februarie 2015 Revista POLIS (c)Facultatea de Științe Politice și Administrative Universitatea "Petre Andrei" din Iași ISSN 12219762 SUMAR EDITORIAL Naționalismul. Fondul ideologic al reacțiilor europenilor la provocările actuale Sorin BOCANCEA 5 Criză metafizicii și nouă retorica a liberalismului Mark BUCUCI 23 INTERVIU Robert GRÜNBAUM: "Democratizarea Germaniei se poate considera înfăptuita în anul 1990" Alexander RUBEL 33 VARIA Egalitate de șanse în domeniul medical academic și de cercetare: de la perspectiva carierei la realitățile politicoeconomice
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
totuși, în prezent la un fapt tangibil: consimțământul, dorința clar exprimată de a continua viața comună. Existența unei națiuni este (scuzați-mi metaforă) un plebiscit zilnic, așa cum existența unui individ este o afirmare perpetua a vieții. Aceasta este mai puțin metafizica decât dreptul divin și mai puțin brutală decât pretinsul drept istoric". Iată cum comentează Hagen Schulze 18 această concepție: "națiunile sunt entități spirituale, comunități care există atâta vreme cât există și în mințile și inimile oamenilor și care se sting când nu
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
că discursul filosofic trăiește o vârstă paradoxala a sa. Mă refer la acele situații în care filosofia își reinventează problematică și strategiile de cercetare prin înscenarea propriului "sfârșit"1. În primul rând, este vorba de fenomenele textuale petrecute în orizontul metafizicii, a cărei critică devine o formă aproape eminenta de manifestare. Situația devine cu atât mai paradoxala cu cat unul din reflexele textuale ale filosofilor, cel puțin în tradiția continentală, este acela de a-si denunță antecesorii că metafizicieni reziduali (astfel
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
astfel procedează Heidegger cu Nietzsche, apoi Derrida procedează la fel cu Heidegger, ceea ce i se poate întâmpla și lui Derrida, așa cum ne avertizează un alt autor 2). În mod ironic, toate aceste eforturi ce alcătuiesc spectrul de acțiuni specific "criticii metafizicii", reinventează metafizica. Toate aceste discontinuități creează, se poate spune, o continuitate mai solidă decât cea anterioară criticii, indiferent de manieră în care se desfășoară acel demers. În studiul de față nu ne interesează o cartografiere a vectorilor de forță pe
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
Heidegger cu Nietzsche, apoi Derrida procedează la fel cu Heidegger, ceea ce i se poate întâmpla și lui Derrida, așa cum ne avertizează un alt autor 2). În mod ironic, toate aceste eforturi ce alcătuiesc spectrul de acțiuni specific "criticii metafizicii", reinventează metafizica. Toate aceste discontinuități creează, se poate spune, o continuitate mai solidă decât cea anterioară criticii, indiferent de manieră în care se desfășoară acel demers. În studiul de față nu ne interesează o cartografiere a vectorilor de forță pe liniile cărora
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
creează, se poate spune, o continuitate mai solidă decât cea anterioară criticii, indiferent de manieră în care se desfășoară acel demers. În studiul de față nu ne interesează o cartografiere a vectorilor de forță pe liniile cărora se desfasoara critică metafizicii, ci punctele ei de interacțiune cu ideologia liberalismului. În acest sens, am ales un autor care este preocupat chiar de această interacțiune și care are abilități atât în cercetarea metafizica, cât și în cea politologica. Mă refer la Richard Rorty
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
cea politologica. Mă refer la Richard Rorty, iar din opera să voi utiliza cu precădere volumul Contingenta, ironie și solidaritate - deoarece, în acest volum, strategiile sale de adaptare a discursului filosofic nevoilor unei societăți liberale 3 merg până la a transforma metafizica într-o fabula, fabula ale cărei personaje (metafizicianul, ironistul, liberalul etc.) sunt pretexte pentru a defini ostensiv un liberal al unei culturi post-metafizice4. Iar din acest joc aproape literar apare un alt chip al liberalismului printr-o deplasarea semantica a
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
o face presupoziției neutralității filosofice mă determina să susțin că ținta să era, de fapt, presupoziția ontologica a neutralității în spațiul public. Presupoziția "neutralității", ne dă de înțeles autorul invocat, nu este altceva decât un alt personaj din recuzita retoricii metafizicii (alături de "fundament"22, "natură"23, "universal" etc.). Problemă pe care o are liberalismul timpurilor noastre, crede Rorty, ține de o situație istorică trecută, de o contingenta culturală transformată în obligație (o "retorica" transformată, prin obișnuință, în "logică"). Așa cum precizează în
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
ca un blocaj în ceea ce privește promovarea culturii liberale contemporane. Prin urmare, ar fi oportun să despletim firul liberalismului de cel al scientismului și să încercăm să facem credibilă cultural liberală prin alte mijloace persuasive decât cele oferite de rețeaua retorica a metafizicii, ba chiar să încercăm să construim metaforele și termenii specifici ei. Așa cum ne lasă să înțelegem în momentul în care vorbește despre "cauza înzestrării culturii liberale contemporane cu un vocabular care este în întregime al ei"25, o cauză pe
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
și postdoctorale (IDSRC doc postdoc), cofinanțat de Uniunea Europeană și Guvernul României din Fondul Social European prin Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 . 1 Gianni Vattimo, Sfârșitul modernității, traducere de Ștefania Mincu, Editura Pontica, Constantă, 1993, p. 54, "Epoca sfârșitului metafizicii, așa cum o profetizează Hegel, cum Nietzsche o trăiește și cum Heidegger o înregistrează". 2 Rorty, Richard, Pragmatism și filozofie post-nietzscheană, Eseuri filosofice, vol. 2, traducere de Mihaela Căbulea, Editura Univers, București, 2000, p. 205, nota 22, "...e posibil ca ironia
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
cum Nietzsche o trăiește și cum Heidegger o înregistrează". 2 Rorty, Richard, Pragmatism și filozofie post-nietzscheană, Eseuri filosofice, vol. 2, traducere de Mihaela Căbulea, Editura Univers, București, 2000, p. 205, nota 22, "...e posibil ca ironia fiecărei generații să devină metafizica generației următoare. Metafizica este, ca să spunem așa, ironie devenită publică și plata, lichefiere înghețată, ce furnizează un nou fundal pe care se înscriu noi figuri de stil. Din perspectiva mea, încercarea de a-l transforma pe Derrida într-un descoperitor
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
trăiește și cum Heidegger o înregistrează". 2 Rorty, Richard, Pragmatism și filozofie post-nietzscheană, Eseuri filosofice, vol. 2, traducere de Mihaela Căbulea, Editura Univers, București, 2000, p. 205, nota 22, "...e posibil ca ironia fiecărei generații să devină metafizica generației următoare. Metafizica este, ca să spunem așa, ironie devenită publică și plata, lichefiere înghețată, ce furnizează un nou fundal pe care se înscriu noi figuri de stil. Din perspectiva mea, încercarea de a-l transforma pe Derrida într-un descoperitor al unor "adevăruri
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]