6,144 matches
-
deși acest gen de fapte nu intra în competența miraculoasei vindecătoare. Tema nuvelei e insolită și atractivă: un seducător obosit se află dezarmat în fața unei tinere înzestrate cu puteri miraculoase. Dar narațiune se rezolvă simplist, incapabil să dezvolte atât resurse metafizice, cât și vectori mitologici. Deși se dovedește, în cele din urmă, ratată și insuficientă ca realizare, nuvele Magie albă merita să fie restituită, pentru a completa dosarul creației lui Teodor Scorțescu. Nici un efort documentar nu e zadarnic. O scriere minoră
Un scriitor pierdut în exil by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13190_a_14515]
-
înadins folosite pentru a îndepărta de miez, de esență. Acest eșafodaj se bazează pe... nimic, nu duce nicăieri și are rolul de a agrementa o pleură confecționată pentru a seduce atenția și inteligența cititorului la nivelul estetic, opacizând referențialitatea constant metafizică a textului. Narațiunea cu funcție exoterică mai are menirea de a filtra lectura inițiatică, de a o distinge de una oarecare. Celălalt palier narativ este unul ezoteric, al realității necorticabile, al semnificației sacre. Această perspectivă teoretică nu este un import
Dincolo de evidențe by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/13210_a_14535]
-
merit al eseului lui Ștefan Borbely este acela de a te face să-ți hărțuiești certitudinile, de a te învăța să eviți constant pactul cu „evidențele”, pentru că altfel nu știi când poți intra pe făgașul codurilor exoterice, ratând astfel sublimul metafizic al fantasticului eliadesc. Ștefan Borbely, Proza fantastică a lui Mircea Eliade. Complexul gnostic, Ed. Biblioteca Apostrof, Cluj-Napoca, 2003, 221 pag.
Dincolo de evidențe by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/13210_a_14535]
-
de topor - tot acolo, “în spatele colinei”... O spaimă străveche (spaima de moarte) “m-a făcut, la 12 ani, să fug de-acasă, într-o noapte, la gară, unde spectacolul carnavalesc și sublim vulgar al copiilor vagabonzi a calmat isteria mea metafizică. Această fugă «tolstoiană» a mea (după cum observați, toate experiențele fundamentale eu le-am lichidat încă din pubertate) a fost primul meu exercițiu de exorcizare a morții, prin terapeutica derizoriului”. Terapeutica derizoriului a funcționat, “wonderful”, cale de o viață, cale de
Wonderful by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13268_a_14593]
-
caută avid (și găsește) în toate direcțiile orice ar putea fi pus în legătură cu motivul „ubi sunt”. Analizează stilistic, lexical, comparatistic sau sursologic și face istoria romanțata a acestui vers atât de viril. Iată-i pe primii care s-au întrebat, metafizic sau nu, asupra trecutului și care au înfierbântat la rândul lor atâtea minți poetice: Harpistul, Ecleziastul, Regele David, Mimnerm, Antipater, Glykon, Duris, Palladas, Ovidiu, Syagrius, Ioan Hrisostomul, (trecem de goliarzi și trubaduri, că sunt prea mulți), Vogelweide, Pugliese, Da Todi
Singur în biblioteca poeziei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13277_a_14602]
-
a oricărui alt scriitor, Borges, deocamdată, nu oferă o relectură prea creatoare așa cum el însuși susținuse importanța timpului indefinit al lecturii și al memoriei. Un paradox născut din sacrificiu. Borges nu pretinde niciodată că are un răspuns. Doar dubii, „perplexități metafizice verificate în timp”12), literatura nefiind altceva decât „iminența unei revelații care nu se produce”. Mai important i se pare, folosind vorbele lui Thomas de Quincey, descoperirea unei noi probleme decât soluția uneia mai vechi. Ficțiuni, Artificii, Căutări... sunt oare
Creatorul în oglinda lui Borges by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13289_a_14614]
-
parte, își exhibă permanent fascinația pentru amorf și coruptibil, pentru materia precară și pentru miasmele cărnii intrate ireversibil în fermentație. Citatul din Biblie, invocația cristică și transparența icoanei, ambalate în note de jurnal și în felurite cogitații colorate moral și metafizic, se împreună cu trupul nud din fotografii, costeliv pînă la ascetism, al artistului însuși. Sau, mai exact, imponderabilul organ al credinței și al devoțiunii este contrapunctat prompt de organul celălalt, evident ponderabil, care se smulge din ceața peliculei alb-negru și se
Artiști în epură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13310_a_14635]
-
condensînd mai multe în unul singur sau tăindu-le pur și simplu, esențializînd și povestea, și morala ei, și relațiile între personaje, a inventat ludicul din piesă. Tonul replicilor are și umor, imens, și un soi de tristețe, fizică și metafizică, și poezie, și o retorică interesantă la nivelul frazei, devin mai plauzibile și mai umane anumite întîmplări, precum și rațiunea unor gesturi. Deși este vorba despre un nefericit Zmeu al Zmeilor și un înfumurat Făt Frumos, despre curtea lui Alb Împărat
Ce zic bobii? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13309_a_14634]
-
umană și culturală eminesciană, pe departe cea mai prezentă în spațiul interesului public românesc pe un interval care depășește limitele stricte ale unui secol, în care un destin romantic se confundă, pînă la absorbție, cu amplitutinea mitologică și cu freamătul metafizic al unei opere cvasilegendară și ea, nu s-a bucurat de o atît de irepresibilă și pătimașă chemare spre cunoaștere. Sau, mai exact, spre mijlocirea cunoașterii. Socotit a fi orice, în limitele generoase ale umanului și ale imaginarului, de la țăran
Sculptura fără istorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13286_a_14611]
-
Constantin Țoiu Cafenelei celebre din piața Saint Germain des Prés, Les deux magots, - unul din meterezele metafizice ale lui Sartre, - numele pe românește, i l-a dat pe ziua de 28 oct., curent, cu un puseu inspirat criticul Mircea Iorgulescu stabilit la Paris mai demult, invitându-mă la o cafea. Aventura am ținut s-o notez, întrucât
La doi magoți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13363_a_14688]
-
al timpului, paradigmatic, serios, o emblemă a României acestor ani, dar o face cu mijloace nepotrivite, slabe, înșelătoare, care îl trădează pe prozator. Ar fi putut scrie o bășcălie aiuritoare, o parodie a vremurilor în care senzaționalul și kitsch-ul metafizic să frapeze cu adevărat, dar a aspirat la ceva sofisticat, peste puterile lui și nu i-a ieșit decât o supă sentimentală și liricoidă. Abia în cheie minoră, autoironie, cinism și distanțare naratorială, picăturile de sînge ar fi sărit firesc
Proză cu ph-ul scăzut by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13336_a_14661]
-
și va zice că „Așa e!”, iar cititorul cult va găsi cartea de un kitsch înduioșător. (Prefața lui Bogdan Ghiu este, de altfel, memorabilă!) Și cum toate acestea trebuiau să poarte un tâlc, romanul se încheie apoteotic cu un excerpt metafizic motivațional de Ferentari: „Credința a rămas la locul ei. Nimeni n-a mișcat-o niciodată dintre spaimele noastre. ș...ț Nu e de-ajuns să crezi că nu poți. Trebuie să știi că nu poți, pentru a-ți aduce aminte
Proză cu ph-ul scăzut by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13336_a_14661]
-
montaje în care superficia simplă se dovedește doar o mască a ireductibilului misterios. Bardul intuiește labirinticele căi dintre aparența și esența fenomenelor, cu atît mai tulburătoare cu cît ele aparțin zonei abandonate, perimate: „Iubito din bucătăria noastră dispare treptat/ mirosul metafizic al legumelor însăși perdeaua/ asistă atentă la transformările umbrelor calme/ persistă pretutindeni un gust de sare umedă/ se întunecă pîinea frumoasă a zilelor/ iar peștele verii bolește în fîntîna din cer/ auzi cum clopoțeii de lemn pe sfori de vînt
Poezia lui Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13341_a_14666]
-
vînt/ anunță o trecere și mai adîncă? dispare treptat/ urma de argint a păianjenului de pe tavan roagă-te/ îngerului închis în gutuie să nu ne lase cumva/ în frigul din somn despărțiți” ( Din bucătăria noastră). De reținut asocieri precum „mirosul metafizic al legumelor”, „fîntîna din cer”, „clopoțeii de lemn pe sfori de vînt/ anunță o trecere și mai adîncă”, „îngerul închis în gutuie”, care acordă naturii moarte o perspectivă de adîncime, pipăind „sufletul lucrurilor”. Incontestabil, autorul Arheologiei blînde are un suflet
Poezia lui Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13341_a_14666]
-
care incredulitatea funciară a românului cunoaște o radicalizare, o rebeliune ce-l aliniază uneia din ipostazele de bază ale poeticii moderne. De la mica demonie a ironiei și a circumspecției țăranului nostru se ajunge la o exaltare în negativ, la o metafizică masochistă ce-și interzice avînturile spre valorile pozitive, girate de divinitate, realizînd conștiința unei culpe, a unei delegitimări ontologice a creaturii. Alături de Ion Alexandru, Ion Gheorghe, Gheorghe Pituț, George Alboiu, paladinii expresionismului rural șaizecist, Gheorghe Istrate ne înfățișează un scenariu
Obsesia materiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12025_a_13350]
-
în care piere sau supraviețuiește doar un singur suflet Remarca mă retrag din fiece răsplată ce mi s-a cuvenit toate să rămână celor ce au mai multă nevoie de ele bineînțeles că important este ceea ce se retrage în afara imperativelor metafizice sau pur și simplu omenești dincolo în exterioarele luminoase accesibile multora în unghiuri favorabile de existență și pricepere când dânșii au sentimentul plinătății dreptății ce li se face în adâncile canioane ale provizoratului de lungă durată ca ecou sau plăsmuire
Poezie by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/12102_a_13427]
-
pînă la dimensiunile conștiinței umane în genere, care se confruntă definitoriu cu impuritatea, cu degradarea, cu corupția ce răspund unui registru escatologic. Puritatea apare grefată pe o intuiție a ordinii universale ce se opune dezordinii, pe o responsabilitate de esență metafizică de-a conserva geometria ordinii. Ca urmare, contingentul epocal e resorbit de spațiul vizionar al unui absolut geometrizat, inspirator precum o supremă paradigmă. Idealul e intangibil, ireductibil aidoma oricărui mister profund, aflat într-o irezolvabilă neconcordanță cu realul, "sediul" său
Ethosul Anei Blandiana by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12087_a_13412]
-
de sus", semnificînd enigmatice abateri ale Lumii de la ceea ce am putea presupune că e drumul său drept, poeta nu se oprește într-o manieră conformistă la polul binelui, nu se cantonează într-o imnografie închinată acestuia. Ethosul său cu subtext metafizic nu e unul al afirmării exclusiv pozitive. El se vădește pătruns de un simțămînt al declinului, expresie a "omului apocaliptic" al vremurilor noastre, pentru care transcendența e tot mai "slăbită", mai "ștearsă", "mai depotențată", compensator proiectat în trecut, marcat de
Ethosul Anei Blandiana by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12087_a_13412]
-
teoria estetică (prin italianul Marcello Camilucci), pentru filosofie (prin Constantin Micu, preocupat de caracterul specific al spiritualității românești, și prin Grigore Popa, militând pentru o filosofie românească după modelul celei a lui Lucian Blaga, o filosofie a mitului și a metafizicului, ca puteri revelatoare, capabilă să depășească faza profesorală) și, foarte vag, pentru politologie (prin Coriolan Gheție, scriind despre "problematica mulțimii"). La ultimul număr, apărut cu mențiunea ianuarie-aprilie 1942, revista îi are ca directori pe Ovid Caledoniu și Vintilă Horia, iar
Depășirea respectuoasă a gândirismului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12111_a_13436]
-
are semnificația mai degrabă a unui proces de intenție decât a unei cercetări biografice valabile. Încetul cu încetul însă, cartea se transformă într-un veritabil eseu biografic. Marie-France Ionesco reușește ca, printr-o expunere clară și percutantă, să deceleze esența metafizică a operei lui Ionesco. Prin invocarea unor simple fapte biografice, printr-o interpretare clară și argumentată a textelor, ea schițează un portret nou al omului Ionesco, reușind, mai ales, să prezinte opera lui Ionesco într-o lumină inedită. Dincolo de polemică
Călătorind prin Ionesquie by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12144_a_13469]
-
absolut insolit. Există un grad de comunicare între oameni. Își vorbesc. Se înțeleg. Tocmai asta e stupefiant. Cum se face că ne putem înțelege între noi? Faptul că ne înțelegem, asta nu mai înțeleg eu". Așadar, portretul ionescian de "clovn metafizic" - căruia îi putem adăuga caracterizarea cioraniană: "C'est Charlie Chaplin qui aurait lu Pascal" - este explicat de Marie-France Ionesco prin apartenența spirituală a lui Ionesco la familia adepților gândirii intuitive, după celebra împărțire între cele două tipuri de gândiri: discursivă
Călătorind prin Ionesquie by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12144_a_13469]
-
binele și răul". (Facerea 3:5) Afirmația biblică trasează perimetrul unei mizanscene pe care vor urca vraci șamanici, preoți cunoscători ai tehnicilor divinatorii, scriitori, muzicieni, medici, și toți aceia care și-au amanetat parcursul unui "destin apocrif", deci unei "farse metafizice". în aceste două formulări, Gheorghe Grigurcu sintetizează una dintre cele mai eliptice și mai frumoase definiții ale drogului. În contextul dat, este binevenită intenția celor de la revista Secolul 21, aceea de a prezenta într-o formă elaborată problematica consumului de
Fructul oprit din corpul nesănătos by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12186_a_13511]
-
izvor de imagini indelebile (poetul e și pictor, dovadă coperta acestei cărți ce-i aparține), tot atâtea enciclice ale frumuseții duhovnicești, vânate de prihana și cruzimea istoriei. Prozodia fără cusur a lirismului ancien style este reabilitată ca descântec muzical și metafizic ("Vino, tu, arsură") devenind un involucru de incantație, vrajă și rugăciune, sub care fenomenele înseși rostesc elegia răscumpărării: Urechile ne sunt deschise ca niște flori carnivore/ Fă-ne să nu ne mai știm./ Nesfârșite înfricoșări în ore/ Ne unge pâinea
Estetica mântuirii by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12185_a_13510]
-
încerca să-ți salvezi condiția de creator, conjugînd substantivul operei cu verbul teoretizării, înseamnă, în ordine componistică, derogarea de la menirea principală: aceea de a face sunetele să cuvînteze și nu de a determina cuvintele să sune. Incitantele și spectaculoasele piruete metafizice ori estetice, detentele explicative și testimoniale, tumbele revendicative și apologetice anulează, în bună măsură, preocupările pentru meșteșugul componistic propriu-zis, pentru polisarea tehnologiei de creație. Așa se face că există muzici a căror analiză îți procură satisfacții enorme, dar care îți
Vulnerabilități by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12190_a_13515]
-
datele imanente ale modelelor sale, ci încearcă să creeze categorii, să propună modele absolute în care să se regăsească toate variantele concrete posibile. Și, din acest punct de vedere, chiar dacă pictorul vibrează spiritual și se așază într-un ambiguu spațiu metafizic, asemenea artiștilor noștri din generația �70, ca strategie a construcției formei și ca tip de asumare a limbajului, el este esențialmente un optzecist. Lumea capătă realitate și consistență nu prin îndemînarea mimetică a pictorului, prin fidelitatea lui față de un reper
Ion Dumitriu, între metafizică și experiment by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12220_a_13545]