185 matches
-
tradiție în zece cărți, Socrate și câțiva atenieni discută pentru a defini justiția în sânul cetății ideale. Teatrul, care este un fenomen de societate, își are în mod obligatoriu locul într-o asemenea dezbatere. 2.1. Punctul de vedere al metafizicianului Platon denunță facticitatea teatrului. Toate artele mimetice nu sunt pentru el decât o palidă reflectare a realului. Nici pictura nu scapă de suspiciunea lui. Iată cum își chestionează Socrate interlocutorul cu privire la acesr lucru: "Fii atent aici. Ce scop își propune
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Ca unul care luptase pentru rege cu abilitate și cu anumite riscuri, Nae Ionescu la rîndul lui a devenit consilierul politic al lui "Rex". A fost, din iunie 1930 și pînă în toamna anului 1933, o epocă grandioasă și pentru metafizicianul regelui, și pentru ziarul său. Și, firește, și pentru redactorii ziarului - inclusiv pentru Sebastian. În această perioadă înfloritoare, a fi criticat în "oficiosul ritmului nou", ce era finanțat de la caseta regală cu sume considerabile, însemna un coșmar la care nu
Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu-Mihail Sebastian by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/8633_a_9958]
-
lingușirile și supunerea servilă ale altora vor împinge pe acest băiat drăguț ș...ț spre o domnie capricioasă și arbitrară" . Datorită acestei legături privilegiate a lui Nae Ionescu, pe care el singur și-o crease, prin îndrăzneală și intuiție politică, metafizicianul regelui și ziarul său au avut o putere enormă. Redactorii de la "ziarul regelui", de asemenea. Debutat în Cuvîntul, în calitate de comentator literar, Sebastian, care prin 1929 a început să scrie și editoriale politice, a sfîrșit prin a deveni unul dintre comentatorii
Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu-Mihail Sebastian by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/8633_a_9958]
-
antisemitismul hitlerist, pe motiv că e o problemă care nu ne privește pe noi, românii, deoarece "evrei, pe cîte știu, nu suntem", iar "mare democrație apuseană", de asemenea nu. În vreme ce regele pregătea aducerea la putere a lui I. G. Duca, metafizicianul său pleda, în editorialele sale, contra, vorbind totodată despre revoluție națională și stat țărănesc neparlamentar și învățîndu-și cititorii că societatea liberală este "politic coaptă morții". În 6 noiembrie, cînd Cuvîntul și-a aniversat intrarea în al zecelea an de existență
Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu-Mihail Sebastian by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/8633_a_9958]
-
ipostasuri divine, n.n.) nu se introduce, după el [Dionisie], nici compoziție în Dumnezeu. Căci Persoanele sunt unite în Tatăl ca unic izvor al Lor. Iar procesiunile cele bune spre făpturi sunt unite în ființa cea unică a Celor trei Ipostase". Metafizicienii au căutat pe Dumnezeu în element, or, Dumnezeu nu e din această lume. Postmodernii comit, în schimb, eroarea inversă: negăsind unitatea în această lume, au renunțat la ea, proclamând domnia hazardului. Într-adevăr, lumea golită de lumen e haosmos, ca
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Dumnezeu, el a uitat s-o anunțe și pe cea a diavolului. Iată dezlegarea enigmei. Și ea are legătură cu deliberata sau nevinovata confuzie dintre fundament și Dumnezeu. Lumea nu poate avea un fundament, cum s-au străduit să dovedească metafizicienii, fiindcă ar însemna să decidem (ceea ce am arătat insistent în detalierea antropocentrismului Părintelui Stăniloae) că este suficientă sieși. Or, ea este creația lui Dumnezeu, în care lucrează energiile divine alături de energiile negative ale diavolului. A vedea în Dumnezeu elementul, cărămida
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
și ținta supraomului nietzschean. Paradoxal, jocul simulacrelor postmoderniste este o piedică la reîntoarcerea în copilărie, deși pariază pe ludic. Spre deosebire de Nietzsche, care refuză Grund-ul, Eminescu știe că tocmai în poveste se ascunde arheul, care e altceva decât Grund-ul metafizicienilor. Cu povești ne leagănă lumea, cu povești ne adoarme, spunea poetul, iar într-o scrisoare către Harieta adăuga: "Povești sunt toate pe lumea asta"100. Ficțiuni, dar care ascund în ele arheul, așa cum îl identifica pe cel al românilor în
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
nici ontologic, nici dialogic. Rorty îl vede pe Heidegger ca adversar al romanului, al povestirii, deci al democrației, deși avea un mare talent dramatic, precum Nietzsche. Dar a încercat să-l discrediteze pe autorul lui Zarathustra ca pe ultimul dintre metafizicieni. Iluzia lui ar fi constat în credința că poate salva Occidentul prin trecerea de la epic la liric. Or, după aprecierea lui Rorty, salvarea e inversă: de la liric la epic. Dar de ce să nu admitem că salvarea poate fi, simultan, și
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
au ap]rut în contextul acelor timpuri. Uneori, omenirea încearc] s] transforme uzanțele obișnuite în enigme extrem de greu de elucidat, atribuindu-le o anumit] rigoare formal]. Nici Buddha însuși nu s-a declarat a fi de partea tradiționaliștilor sau a metafizicienilor raționaliști, care considerau c] logică poate da un r]spuns tuturor problemelor; dimpotriv] a fost un adept al experimentalismului, percepând faptele așa cum acestea ap]reau în lumea real]. Dar în opinia sa, faptele reale prezint] o semnificație aparte în virtutea doctrinei
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
organică decât mecanică și că din punctul de vedere al esenței sau naturii lor ele se deosebesc de alte corpuri. Se înțelege că Descartes nu poate să considere atâtea substanțe individuale câte lucruri materiale există. Cu atât mai puțin Descartes metafizicianul și fizicianul. Pentru Descartes, în fond, nu există lucruri în general ci lucruri întinse și lucruri care gîndesc, corpuri și spirite. Atributul distinctiv sau esențial nu se adaugă la substanță, ci o face să se manifeste ca substanță determinată. Lăsăm
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
despre... îngeri etc. etc. probleme, de fapt, etern deschise, etern insolubile. Întâi deci și cât mai repede posibil (idee simplă, dar esențială) civilizație, bunăstare, libertate, drepturile omului, cultură medie, inevitabil laică, specifică păturilor mijlocii, apoi putem fi și mistici, profeți, metafizicieni etc. Eventual putem importa sau exporta chiar și un număr de guru. De altfel, această specie este rară, chiar foarte rară, sau din ce în ce mai rară și în Europa occidentală actuală. Să nu vină deci nimeni să pretindă că ea se pasionează
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
că, dincolo de tavanul curent, cerul încetează să mai existe. Spectaculoasă rămâne împrejurarea că, prin experiența unanimă, inconturnabilă, a iubirii, ultimul dintre oameni străvede, fulgerător, dansul ielelor. Îndrăgostit, Mitică trăiește, între două halbe, episodul platonician al vieții sale și devine, astfel, metafizician. Despre iubirile fericite Se vorbește foarte mult despre iubire. Cu o unanimitate uneori suspectă. Toți sunt de acord că iubirea e un lucru (foarte) mare, că e rostul și încununarea oricărei vieți, că rotunjește și justifică totul. Toți știu citate
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
până la asfixie n-are prea mare legătură nici cu lenea, nici cu devitalizarea boierimii țariste, nici cu imaturitatea cronică a unui bleg. Ilia Ilici nu face nimic, dar motivațiile lui nu țin nici de psihologie, nici de sociologie. Oblomov e metafizician, e Hamlet în variantă rusească. Indecizia, deliberarea nesfârșită, suspensia oricărei opțiuni culminează în paralizie și moarte. Miza inadecvată pe un paradis al candorii, nevroza scrupulului nemăsurat, lehamitea, teama de complicațiile inutile ale unei lumi care, pe de altă parte, e
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
contact al omului cu Conștiința Cosmică Nici rațiunea abstractă, nici experiența, nu pot ajunge la sursa primară de unde izvorăsc ideile noastre de necesitate și de universalitate. Această sursă este ascunsă ochilor savantului și originea sa extrasenzorială se disimulează în investigațiile metafizicianului. Dar, pentru a rezuma, conștiința este mereu acolo; este la fel de adevărat, cu unitatea sa imuabilă, legea cosmică conduce destinele omului și lucrurilor create de mâna sa pentru activitatea și înțelegerea lumii sale. Ideile de adevăr și de justiție se prezintă
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
părea și o aberație ca virtualitate. Cine se poate revendica din femei în această zonă unde cugetul se destrupează cum numai în matematici se mai întâmplă? Cu vorbele lui Al. Paleologu (Bunul-simț ca paradox), cum să încerce să fie femeile metafizicieni, când ele însăși sunt metafizică? Noi stăteam frumoase, ca umbra unui gând (via Nichita Stănescu). Ascultam maeștrii sau purtătorii de idei. Profesorii ne priveau ca pe niște nulități simpatice (ochiul cioranian) sau ne îndemnau, cum mă îndemna pe mine Radu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
ca rezultat perspective noi, nebănuite în epoca vedică, în toate aceste dezvoltări ulterioare, zeul Soma a jucat un rol mai degrabă șters: principiul cosmologic și sacrificial pe care îl semnifica zeul au sfârșit prin a capta atenția teologilor și a metafizicienilor. 71. Cei doi Mari Zei din epoca vedică: Rudra-Liva și Vișnu Textele vedice mai invocă și alte divinități. Majoritatea își vor pierde treptat importanța și vor sfârși prin a fi uitate, în timp ce unele vor câștiga ulterior o poziție neîntrecută. Printre
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
s-au ridicat socialiștii practici de la revista Contemporanul (1885-1890), condusă de C. Dobrogeanu-Gherea și trupele sale compuse din Al. Vlahuță, Traian Demetrescu, Beldiceanu, O. Carp, A. Stavri, I. Păun, Bujor, V. Crăsescu, D-na Sofia Nădejde, Macedonski, împotriva teoreticienilor și metafizicienilor Eminescu, Creangă, Caragiale, Delavrancea, D-na Cugler-Poni, Gane, Șerbănescu. Afinitatea lor cu spiritul german era combătură de latinofilii Macedonski, Mircea Demetriad, Cincinat Pavelescu, Zamfirescu, Hasdeu, Urechia. Această reacție s-a întors spre originile poporului dac și vechile legende ale pământului
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
sociologia modernă. În română, D-nul Aslan a publicat cărți de pedagogie, psihologie și morală care i-au adus prețioasa aprobare a celor mai distinse și mai avizate spirite. Mai trebuie menționați I.B. Cantacuzino, traducător al lui Schopenhauer, Cipariu, bunul metafizician V. Conta, N. Costin, Demetrescu, Djuvara, care studiază pragmatismul, Drăghicescu, autorul lucrării Din psihologia poporului român, Ervin 36, toți filosofi cu o înțelegere robustă. Ioan Pop-Florantin, născut în 1843 la Poptelei (Transilvania) s-a manifestat în numeroase publicații științifice, filosofice
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
sau cerând să fie tras la pas, pe aleile cele mai line. Când citea, smulgea din cărți filele care îi displăceau. În felul acesta, își făcuse o biblio tecă pentru uzul lui, alcătuită din lucrări închise între coperte prea largi. Metafizician profund, filozofia sa, printr-o elaborare foarte personală, devenea pictură sau poezie; un Platon cu inimă de La Fontaine, își construise ideea unei perfecțiuni care îl împiedica să încheie ceva. În manuscrisele găsite după moartea lui, spune într-un loc: „Sunt
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
fiecare zi. Aducerea și reproducerea experimentală în laborator a fenomenului psihic a fost o reușită, dar față de rezultatele studiilor de acest fel, interesele s-au multiplicat considerabil. Acestea au încetat să se mai rezume doar la cercul academic restrâns al metafizicienilor din marile centre universitare sau de cultură, spre a se extinde la tot ceea ce se întâmpla în noile centre urbane, ca succes și reușită personală în realizarea profiturilor economice, în obținerea de avantaje sociale, ca sănătate fizică și mentală, ca
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
starea lui paradisiacă, să-l facă să respire în același ritm cu duhul, animate amîndouă de Duhul divin. Sigur că o asemenea distribuție între Orientul și Occidentul creștin nu trebuie exagerată ; sigur că există mari figuri de spirituali și de metafizicieni occidentali care lucrează în orizontul coincidenței și al depășirii contrariilor. Nu atît o geografie a mentalităților e pertinent să avem în vedere, cît mai ales o tipologie a modelelor spirituale. Cît despre modernitate, ea s-a născut dintr-o tendință
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
al lui Dumnezeu. Christos strălucire, autorevelare a Tatălui poartă totodată numele de Fiul Omului: nu doar fiindcă asumă condiția noastră, ci, dacă riscăm sensul tare al expresiei, tocmai fiindcă radiază în lume chipul lui Dumnezeu. în termenii musulmanului Ibn Arabî, metafizician vizionar din secolele XII-XIII, omul manifestă forma calitativă a lui Dumnezeu. Prin definiție, umanul este așadar divino-uman ; constituie un episod central din metabolismul divinului. Berdiaev spunea, pe drept cuvînt, că prin tematica persoanelor Treimii recunoașterea lui Dumnezeu ca persoană a
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
catastrofă primordială care să fi fost pricinuită tocmai de libertatea umană. Omul nu trebuie să se îndreptățească în fața unui divin de tip juridic, ci să se îndrepte ca perspectivă către Polul christic, care îl atrage spre sine. Ca mai toți metafizicienii contemplativi, Cusanus nu gîndește destinul lumii în funcție de păcatul originar și de diviziunea finală (și fatală) între izbăviți și osîndiți. Libertatea umană nu e concepută în termeni de alegere, de vină, judecată, merit și sentință. Actul christic, actul lui homo maximus
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
logica din Izvorul cunoașterii. Ținem să relevăm însă ca o notă distinctivă a ortodoxiei că, în comentariile foarte numeroase de care se bucură Aristotel, în epoca de după Damaschin și până spre sfârșitul Evului Mediu în Răsărit, preferințele nu merg spre metafizician, ci spre logician, spre naturalist și cel mult spre etician. Comentariile și parafrazele Patriarhului Fotie, ale lui Ioan Italos, ale lui G, Pachymeres, sau Teodor Metochites stau dovadă. Această înțeleaptă selecție a elementelor asimilabile din cultura antică a scutit ortodoxia
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
în popularitate prin entuziasta lui întrebuințare de către tinerii publiciști, care drept vorbind nu prea știu ce înseamnă. Căci într-adevăr ideea sofianică e legată de anume subtilități teologice, care au fost de natură să-l inducă în eroare pe un metafizician de mare înălțime ca Pavel Florenski și erau gata să-l prăbușească în erezie pe cel mai adânc cugetător al teologiei ortodoxe actuale, care este părintele Sergiu Bulgakov. Discuția acestei foarte însemnate probleme ar necesita însă un studiu de largi
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]