187 matches
-
firească în virtutea căreia suntem înclinați să ne punem uneori întrebările mari, dureroase - De unde? Încotro? De ce? -, ale vieții noastre. Aceste probleme reprezintă cadrul inițial al preocupării metafizice din fiecare om. Cu alte cuvinte, indiferent că știm sau nu, fiecare suntem niște metafizicieni pe cont propriu și după puterile proprii. "În definitiv, ce om cu mintea întreagă și cu simțurile treze nu ar fi deloc sensibil, în felul său, la ideea că este sau nu o ființă liberă, că trece în moarte asemenea
Metaphysica naturalis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7515_a_8840]
-
uși maramureșene, nu a compus Sonata lunii și nu a scris Georgicele. Trebuie așadar să iubești nespus oamenii ca să le dăruiești privilegiul unei metaphysica naturalis. Dacă o astfel de predispoziție ar exista, imaginea unei omeniri alcătuite din 6 miliarde de metafizicieni spontani, filosofînd ad hoc, chiar dacă precar, rudimentar și grobian, (dar filosofînd!) asupra rosturilor vieții ar echivala cu paradisul culturii planetare. Rămîne o enigmă de ce, dată fiind această universală predispoziție genetică, omenirea și-a luat gîndul de la metafizică. Ștefan Afloroaiei intuiește
Metaphysica naturalis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7515_a_8840]
-
celor doi, inflorescență metaforică a dorinței. Nu are loc nicio revelație din cele pe care le-am aștepta, dar, aproape nebăgată în seamă, una de alt gen, difuză, se petrece totuși. Ea ni-l decriptează pe Opreanu ca pe un metafizician necanonic, luptător pe cont propriu cu demonii memoriei, adus la porțile revelației de principala sa vocație, luciditatea. Acțiunea romanului lui Vasile Igna , strict cantitativă în plan evenimențial, se dovedește încrâncenată în cel psihologic: Opreanu luptă pentru a dobândi o anumită
Transferul magic by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9918_a_11243]
-
că teza tratează despre teoria culorilor la Goethe și Schopenhauer, tendința lui Bogdan fiind de a dezerta în domeniul filozofiei și a se menține pe poziții strict teoretice. G. Călinescu De prisos a spune că n-are nici o aptitudine de metafizician, totuși efortul lui de a se depăși impresionează pe unii studenți. Cel puțin nu i se poate nega o mare sete de cunoaștere generală. În privința soției vieneze, îți voi revela un lucru caracteristic. Așa de pașnicul Dan Bogdan a avut
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Științei. James Burnett de Monboddo făcea parte din Societatea de Corespondență din Edinburgh care a susținut cauza științei în mod neoficial, pînă a primit aprobare de funcționare în 1782. A fost judecător la Curtea Supremă, prieten al regelui George și metafizician erudit care credea în satiri și sirene, dar a fost salvat de la uitare datorită observațiilor critice la adresa teoriei sale privitoare la faptul că omul descinde din maimuță; criticile apar în lucrarea lui Boswell, Life of Johnson. Pentru plagierea și anexarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
El a concentrat în sine vârstele omului. Emotiv și imaginativ ca un primitiv, naiv și curios ca un copil - nou în fața universului, el a fost în același timp înarmat de cunoștințe ca un învățat și abstractor de idei ca un metafizician. 27. Literatura, și arta în genere, dacă nu e produsul societății decât în oarecare măsură, e, în schimb, cu totul în funcțiune de societate. Voim să spunem că talentul se naște, societatea îl îndrumează într-o măsură, dar ceea ce e
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
apocalipsă comunistă, din care vor rezista un număr redus de supraviețuitori pentru perpetuarea speciei, așa cum în Sodoma și Gomora s-au găsit și câțiva oameni drepți pe care să-i salveze Dumnezeu. Las piatra filozofală a existenței s-o dăltuiască metafizicienii, și revin la „chestiune”, pentru că iubesc viața la fel de mult pe cât o urăsc, vorba Apostolului Pavel: „dacă dragoste nu e, nimic nu e”. Nu sunt un înger pe pământ, ci o ființă normală totuși, care în evoluția dramatică și uneori controversată
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Cu acest simț al finitudinii, omul religios va căuta să recunoască ceea ce, incomprehensibil fiind (akatálepton, spune Sf. Ioan Gură de Aur), originează însăși posibilitatea sensului. Sau faptul că orice comprehensiune - și sensul propriu acesteia - se sprijină pe o non-comprehensiune originară. Metafizicianul, în schimb, este tentat să gândească în alți termeni. El caută uneori imposibilul ca atare, ține cu tot dinadinsul să exprime clar ceea ce este inefabil și să înțeleagă în mod conceptual ceea ce este incomprehensibil în sine. De unde, atâtea propoziții lipsite
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
absurde, în sensul comun al cuvântului. Doxograful de mai târziu confirmă această impresie, vorbind despre „bezna fără un licăr“ în care te pot arunca spusele cuiva ca Heraclit din Efes. Firește, sunt puncte de vedere distincte, unul vor bind ca metafizician analitic, iar celălalt ca doxograf al lumii sale. Iar metafizicianul constată, în același timp, că mintea omului este atrasă de ceea ce o surprinde și o pune la încercare. Unele stări de lucruri o șochează realmente și pot să o aducă
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
confirmă această impresie, vorbind despre „bezna fără un licăr“ în care te pot arunca spusele cuiva ca Heraclit din Efes. Firește, sunt puncte de vedere distincte, unul vor bind ca metafizician analitic, iar celălalt ca doxograf al lumii sale. Iar metafizicianul constată, în același timp, că mintea omului este atrasă de ceea ce o surprinde și o pune la încercare. Unele stări de lucruri o șochează realmente și pot să o aducă întro stare de uimire (tháuma). Omul se minunează de ceea ce
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
care o relata și care, prin ineditul ei, provoca un atât de viu interes. Constantin Noica a lăsat în urma sa o operă impresionantă, de peste 10 000 de pagini (publicarea ei completă începe anul acesta la editura "Humanitas"), fiind pesemne ultimul metafizician mare al secolului și ultimul autor al unui Tratat de ontologie, și o alta, nu mai puțin importantă, de salvator al spiritelor într-un timp de restriște ale cărui efecte nu pot fi nici măsurate și nici bănuite. România nu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
gol prin fața unei oglinzi, te pomenești menit pieirii, căci trupul e un zăcământ de zădărnicie, în care mucegăiește gândul nemuririi. După câteva milenii de civilizație, de-ar începe oamenii să umble dezbrăcați, aruncând cu hainele iluziile implicate, ar deveni cu toții metafizicieni. Doar când te zărești gol ți-aduci aminte că exiști și că ești muritor. Îmbrăcămintea ne împrumută o superioritate artificială asupra timpului. Cum o să fii muritor, cu o pălărie pe cap și cu o cravată la gît? Hainele au creat
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
lui Dumnezeu. Toate celelalte manifestări n-ar fi decât reflexe palide ale acestei iubiri fundamentale. Unii panteiști cu tendințe estetizante susțin că natura, iar unii esteți puri, arta. Pentru alții, bazați pe biologie, sexualitatea pură, fără afectivitate, sau pentru unii metafizicieni, sentimentul identității universale. Decât, nici unii dintre aceștia nu vor putea dovedi că această formă este absolut constitutivă omului, deoarece în decursul vieții istorice a oscilat și variat în așa măsură, încît nimeni astăzi nu poate determina caracterul ei precis. Cred
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
acel pustiu al inimii, care este antipodul sufletului infinit. Dacă omul nu vrea să forțeze prin disperarea unui gest inerția devenirii, nu-i rămâne decât să accepte a fi purtat cu umbrele de soarta lucrurilor trecătoare. Hegel însuși, prea mult metafizician pentru a înțelege indivizii, a făcut din marile individualități, după cum bine se exprimă Friedrich Meineke, funcționari ai spiritului absolut. Metafizica anulează individuația. "Spiritul absolut călare pe cal", a exclamat Hegel, văzând pe Napoleon intrând victorios în Jena. Și a scris
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
părea și o aberație ca virtualitate. Cine se poate revendica din femei în această zonă unde cugetul se destrupează cum numai în matematici se mai întâmplă? Cu vorbele lui Al. Paleologu (Bunul-simț ca paradox), cum să încerce să fie femeile metafizicieni, când ele însăși sunt metafizică? Noi stăteam frumoase, ca umbra unui gând (via Nichita Stănescu). Ascultam maeștrii sau purtătorii de idei. Profesorii ne priveau ca pe niște nulități simpatice (ochiul cioranian) sau ne îndemnau, cum mă îndemna pe mine Radu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
vom putea reprezenta tot ce ne-am imaginat și vom descoperi adevăratul miracol al frumuseții. Mă tem că lui Polster Îi plăcea literatura romantică. Ca să-și demonstreze punctul de vedere, a hotărât să ne testeze. Cine era fizicianul și cine metafizicianul? După ce s-a dumirit cărui grup Îi aparține fiecare, celor care vroiau le-a permis să joace baschet, În timp ce restul putea să se Îndeletnicească cu orice altă mișcare. Distribuindu-ne hârtie și cărbune - unul subțire ca pergamentul iar altul gros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
se suie iar la cer de unde purced, în vreme ce părțile omenești se coboară în pământ, de unde își trag originea lor. Din aceasta ar urma ca sufletul să fie muritor și supus soartei corpurilor. Dar ceia ce pare că Chinezii neagă ca metafizicienii, admit ca moraliști, cel puțin, în clasa literaților. Ei cred că parte din noi care simte și cugetă, primește prin cultura ce i se dă, o perfecțiune analogă cu aceia care procură corpului exercițiul și că practica unei virtuți perfecte
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
medievală, acest personaj este mai mult decât atât. Marlowe nu este doar un detectiv flegmatic, mărginit la rezolvarea unor cazuri complicate, un „cruciat urban“, ci, așa cum observă Mircea Mihăieș, el este „un contemplativ“, „un idealist“, „un ins de interior“, „un metafizician“ care își caută echilibrul în „interminabile partide de șah solitare“, un cavaler și un personaj „mult mai ambiguu decât ne-am fi închipuit“, „un Don Quijote fără iluzii“. Încercând să arate care este secretul succesului lui Raymond Chandler, autorul Metafizicii detectivului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
strălucea mai tare - după-amiază târziu, odată cu trecerea la ora de vară. Lumea, Riverside Drive, era aprinsă cu răutate. Cu răutate pentru că lumina făcea toate obiectele atât de explicite, și acest explicit Îl tachina pe domnul Observator Minuțios Artur Sammler. Toți metafizicienii, vă rog, luați notă. Iată cum stă treaba. Niciodată nu veți vedea mai clar. Și cum lămuriți asta? Această cabină telefonică are podeaua din metal; cu uși pliante verzi, silențioase, dar podeaua Înțeapă nările cu urina uscată, aparatul telefonic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Cu acest simț al finitudinii, omul religios va căuta să recunoască ceea ce, incomprehensibil fiind (akatálepton, spune Sf. Ioan Gură de Aur), originează însăși posibilitatea sensului. Sau faptul că orice comprehensiune - și sensul propriu acesteia - se sprijină pe o non-comprehensiune originară. Metafizicianul, în schimb, este tentat să gândească în alți termeni. El caută uneori imposibilul ca atare, ține cu tot dinadinsul să exprime clar ceea ce este inefabil și să înțeleagă în mod conceptual ceea ce este incomprehensibil în sine. De unde, atâtea propoziții lipsite
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
absurde, în sensul comun al cuvântului. Doxograful de mai târziu confirmă această impresie, vorbind despre „bezna fără un licăr“ în care te pot arunca spusele cuiva ca Heraclit din Efes. Firește, sunt puncte de vedere distincte, unul vor bind ca metafizician analitic, iar celălalt ca doxograf al lumii sale. Iar metafizicianul constată, în același timp, că mintea omului este atrasă de ceea ce o surprinde și o pune la încercare. Unele stări de lucruri o șochează realmente și pot să o aducă
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
confirmă această impresie, vorbind despre „bezna fără un licăr“ în care te pot arunca spusele cuiva ca Heraclit din Efes. Firește, sunt puncte de vedere distincte, unul vor bind ca metafizician analitic, iar celălalt ca doxograf al lumii sale. Iar metafizicianul constată, în același timp, că mintea omului este atrasă de ceea ce o surprinde și o pune la încercare. Unele stări de lucruri o șochează realmente și pot să o aducă într-o stare de uimire (tháuma). Omul se minunează de
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
sute de kilograme ajung pe Pămănt căteva componente care ne pot sparge doar capul dacă nu suntem atenți. A trecut și celebra proorocire: 11.11.2011, ora 11, 11 minute și 11 secunde fix când va veni dezastrul general. Numerologii, metafizicienii sau adepți ai teoriei conspirației au lansat diferite scenarii ale dezastrului: Pămăntul va fi lovit de un asteroid, extratereștrii vor invada Pămăntul; se va deschide o poartă între 144 lumi iar Pămăntul va fi transportat într-o altă dimensiune; un
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
intelectuale, aducând motive noi de inspirație. Omul de știință ce se scoboară în infinitul mic prin ajutorul microscopului sau se avântă în infinitul mare prin telescop, astronomul ce pătrunde armonia sferelor cerești sau matematicianul ce sondează calculul probabilităților, entomologul sau metafizicianul - sunt capabili de emoțiuni puternice. Nimic nu se împotrivește ca aceste emoțiuni de ordin pur intelectual să îmbrace haina poeziei... Deși om de știință, nu găsim atât la d. Barbu o emoție de ordin științific cât mai ales o emoție
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
la care se vor adăuga implacabil alte milioane, indiferent dacă progresia ar fi aritmetică sau geometrică, oricum tot vom avea garantată catastrofa, va fi confuzie, dezordine, bancruta statului, scapă cine poate, și nimeni nu va scăpa. În fața acestui tablou Înspăimântător metafizicienii nu au avut altă soluție decât să-și pună teoriile În cui, biserica nu a avut altceva de făcut decât să se Întoarcă la mărgelele obosite ale mătăniilor ei și să continue să aștepte sfârșitul veacurilor, care, conform viziunilor sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]