282 matches
-
cărții), reflectînd astfel apartenența lor la un alt sistem de valori. Astfel, parodia se manifestă, în mod esențial, prin metalimbajul propriu textului de pe coperta a patra: conștiința afișată a modurilor de organizare a hipotextului operează cu un limbaj explicativ (un metalimbaj) clar afirmat: "Ce poți găsi în general pe spatele unei cărți?" "Descoperim aici..." Numai că ar trebui să intrăm în acest scurt roman" "cam acesta ar fi "esențialul"." "Un astfel de text ar trebui să se încheie..." "Și, în fine
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
înțelege (1) și (2) doar plecînd de la presupunerea că ei vor să exprime ceva în legătură cu enunțul lor mai degrabă decît prin intermediul acestuia: "reiese [de aici] o atitudine a locutorilor față de enunțul lor" (1978, p. 403). Astfel, ironia se apropie de metalimbaj; B. Basire (1985) notează: Cu alte cuvinte, enunțurile ironice nu sînt "folosite", ci doar "menționate", avînd în vedere că spun ceva în legătură cu expresia însăși, nu cu referentul expresiei. Descriind "ironiile" ca forme de menționare, Sperber și Wilson înscriu problematica ironiei
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
notează: Cu alte cuvinte, enunțurile ironice nu sînt "folosite", ci doar "menționate", avînd în vedere că spun ceva în legătură cu expresia însăși, nu cu referentul expresiei. Descriind "ironiile" ca forme de menționare, Sperber și Wilson înscriu problematica ironiei în cea a metalimbajului și a fenomenelor de discurs raportat (1985, p. 141). Astfel, D. Sperber și D. Wilson (1978) ne propun să considerăm că toate ironiile pot fi interpretate "ca menționări cu caracter de ecou: ecou mai mult sau mai puțin îndepărtat al
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
coperta finală (extrasul fiind hipotextul) este sursa unui comentariu parodic oferit spre lectură sub forma unui enunț metadiscursiv: "ca aici". Făcînd trimitere la un fragment de discurs deja elaborat (primul paragraf), desemnîndu-l sumar în funcție de situația lui în spațiul discursiv, elementul metalimbajului parodic "ca aici" operează în planul progresiei logice a textului (producerea de hipertext). Această expresie de tip anaforic este analizabilă în relația întrebare/răspuns care structurează începutul celui de-al doilea paragraf: Întrebare: Ce se găsește ÎN GENERAL pe spatele
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
obscure de a extirpa cristalinul; gestul de a bate statuia cu palma peste gură sancționa evident gogomăniile și trucurile verbale comuniste; transformarea monumentului în clopot sugera ideea morții ș.a. Cel de-al treilea sens poate fi, așadar, un fel de metalimbaj, în cazul nostru: al unui mister psihic, în raza căruia trăiesc, inconștient, cei bolnavi de democrație, cei ce se simt, vorba lui Sartre, condamnați la libertate, uneori una aproape absurdă. Un atare proces însă, de moarte a statuilor, luat aici
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
un context larg. Antropologia culturală pentru care optează el vede în mitologie un sistem integrator, un limbaj „prin care semnele și microsistemele unei culturi sunt puse în relație, sunt asamblate într-un vast model epistemologic”. C. înțelege prin mitologie un metalimbaj, simbolic și narativ, o unealtă prin care omul arhaic „poate experimenta diverse strategii și posibilități de cunoaștere, de ordonare și luare în posesie a universului înconjurător”. Limbajul mitologic se bazează pe mecanismele subtile ale narațiunii, fapt ce se remarcă îndată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286338_a_287667]
-
dese critici emise de numeroși gânditori asupra statutului actual al epistemologiei reprobabile sunt: * dreptul de preemțiune asupra gnoseologiei: adevărata cunoaștere este furnizată doar de știință numai cu o metodologie legitimată ca științifică și prin intermediul unui discurs denotativ; * autoritarismul judecăților universale, metalimbajul și "divinația" aserțiunilor emise de știință despre ea însăși; * legitimarea exclusivismului (referitor la cunoașterea narativă). Cunoașterea narativă, deși primitivă și tradițională, după cum și cea prescriptivă, au la fel de multe potențialități de decodificare a realului și de reprezentare a evenimentelor câte are
by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
aduse de tranziție la nivelul indivizilor. Cartea se constituie astfel într-o contribuție valoroasă la efortul de înțelegere a ceea ce înseamnă postcomunismul în România și, în general, în Europa de Est. Mi-a reținut atenția, în mod deosebit, capitolul dedicat limbajului și metalimbajului, a comunicării în situații concrete ale relației client-furnizor de servicii (în principal client-funcționar public). Autoarea decodifică imediat un limbaj dublu, cu semnificațiile sale distincte. Acestea se mulează pe de o parte pe morala oficială, pe ceea ce ar trebui să se
[Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
Radu să aibă dreptate, dar când toată lumea vorbește și nimeni nu ascultă, nu văd nici o comunicare, iar fără comunicare, cred că pictura e singura artă care ne învață să tăcem, în sensul real al cuvântului, pictura modernă păcătuiește prin acel metalimbaj pe care-l creează în jurul ei, punând cuvintele s-o explice, pictura n-are nevoie de cuvinte, și cred că adevărata tăcere mă poate învăța numai pictura religioasă, să pictezi o biserică! Atunci, iartă-mă că ți-o spun, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
considerând-o cea mai avizată dintre toate formele de receptare. În dezbaterile teoretice despre critica literară - se afirmă aici - paradoxul kantian al judecății de gust se regăsește sub forma unor dihotomii de tipul: subiectiv - obiectiv, artă - știință, limbaj al obiectului - metalimbaj. De asemenea, diversele soluții date paradoxului kantian al judecății de gust pot fi regăsite în diferitele tipuri de critică literară, în toate cazurile critica literară exprimând judecăți de valoare, chiar și atunci când folosește o metodologie științifică. Întemeiată pe o informație
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288126_a_289455]
-
ales în contexte în care locutorul, știindu-se monitorizat (conversația este înregistrată sau transmisă în eter), își cenzurează intervenția și caută să se exprime cât mai îngrijit, ori în situații de comunicare orală în care vorbitorul, familiarizat cu un anumit metalimbaj, îl utilizează și în varianta vorbită cu aceleași caracteristici ca în cea scrisă. Exemplul următor este un fragment din intervenția unui politician într-un talk-show: Publicarea rectificării sau a replicii nu împiedică persoana ce se consideră lezată să se adreseze
[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]
-
se află dincolo de zei și rituri, de cultele și simbolurile noetice. Rostirea primordială ca fenomen, sunet-vibrație, este însăși rădăcina Mantrei vedice. Abolirea dualismului spirit-materie ne ajută să înțelegem că trăim într-o lume "magico-faptică" ce îșî reclamă propria metafizică și metalimbajul cuvenit. Cunoașterea exteriorității este insuficientă, căci înlăuntrul ființei noastre au loc "fapte" definitive și definitorii. Limbajul cotidian este departe de a fi unul creativ, de recuperarel a comunicării pierdute între noi și noi, între lume și noi. Numind puzderia de
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
și practica Internetului; mai curînd este vorba de evoluții paralele, bazate pe mecanisme identice ale limbii și ale gîndirii, ca și pe situații sociolingvistice similare: răspîndirea masivă a argoului și a jargonului în spațiul public creează pretutindeni o nevoie de metalimbaj, de termeni care să descrie, mai mult sau mai puțin riguros, practicile lingvistice specifice.
Argouri și jargoane by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12006_a_13331]
-
parte care a fost, inițial, interioară, dar a devenit exterioară. în piesele lui Enescu din acel timp însă, structura nu e una de gândire neoclasică. Structura de gândire neoclasică este asemănătoare -, ca să zicem așa, cu un termen împrumutat din știință - metalimbajului; adică un limbaj care vorbește despre un alt limbaj: se iau modelele clasice și se distorsionează, parcă pentru a le testa rezistența. Stravinski a compus un Oedip - Oedipus rex - pe un text latinesc, de fapt franțuzesc inițial... D.P.: ...mai mult
Aurel STROE: "George Enescu a fost un model de echilibru pentru generația mea" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/11390_a_12715]
-
Stănescu, Mircea Dinescu, Mircea Cărtărescu, Ion Stratan, Bogdan Ghiu, Florin Iaru. „Pun la cale această carte încă din 1990, ca o reverență în fața culturii românești. Am tradus-o cu mare bucurie, deși ușor n-a fost să transpun jocul, sonoritatea, metalimbajul ei în limba spaniolă. Am urmărit o apropiere între limba și cultura română și cultura noastră. În bibliotecile din România sunt traduși enorm de mulți autori de expresie spaniolă, pe când America Latină s-a cam oprit cu traducerile din literatura română
Agenda2003-36-03-b () [Corola-journal/Journalistic/281438_a_282767]
-
logice să prevedem; dar, când lucrul s-a întâmplat, găsim întotdeauna cele mai bune argumente spre a-l justifica." Cât timp se scrie, literatura este un limbaj - pe care-l înțelegem sau nu. După ce s-a scris, o trecem în metalimbaj. Limbajul literaturii unei epoci e părăsit, însă, în sine, nu se perimează, spre deosebire de metalimbaj, al cărui proces de „justificare" a literaturii trebuie reluat mereu, cu alte argumente, cu alte opțiuni, de la început. Pe urmele lui Thibaudet, îmi revendic o fermă
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/6295_a_7620]
-
argumente spre a-l justifica." Cât timp se scrie, literatura este un limbaj - pe care-l înțelegem sau nu. După ce s-a scris, o trecem în metalimbaj. Limbajul literaturii unei epoci e părăsit, însă, în sine, nu se perimează, spre deosebire de metalimbaj, al cărui proces de „justificare" a literaturii trebuie reluat mereu, cu alte argumente, cu alte opțiuni, de la început. Pe urmele lui Thibaudet, îmi revendic o fermă „hotărâre de a nu hotărî". Compagnon, despre Thibaudet: „El sare de la subiect la subiect
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/6295_a_7620]
-
variante peltice, de către poeții cei mai tineri, cunoaște o ciudată revigorare.” Dar ce dovezi aduce, până la urmă, criticul? „Nu voi aminti de plictisitoarele - prin abundență și repetare - considerații degajate, libere, impudice, asupra procesului facerii și de tot ce ține de metalimbaj și de preluarea dezinvoltă a funcțiilor criticii. Sau nu le reamintesc decât în măsura în care ele, alături de alte elemente, atrag atenția asupra eroului, asupra unui personaj neostenit inteligent, neostenit ironic, neostenit zglobiu, care își arată, cu asupra de măsură, virtuțile asociative, persiflatoare
Pagini și pagini by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4998_a_6323]
-
deveni atât de autonom încât să nu mai poată fi, în ultimă instanță, repovestit. Sincer și sociologic vorbind, putem admite, prin analogie, că trăim într-o lume așa-zicând textualistă: de la globalizarea comunicării, prin internet sau telefonie mobilă, și până la metalimbajele de specialitate, de la tehnicile de programare neurolingvistică și până la industria parfumurilor de lux, aproape totul se rezumă un neîntrerupt discurs asupra discursului. Însă, rămânând la fel de sinceri, aceasta nu e nici pe departe una dintre cele mai bune lumi cu putință
În toată puterea contextului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9912_a_11237]
-
în nopțile mele/ de fată bolnavă, lacrimi de piatră în poezia mea de piatră/ nu au găsit nimic." (pag. 61) Să nu facem, totuși, confuzii. Sunt, într-adevăr, multe referințe la poezie în Problemele personale. Dar, paradoxal, nici o urmă de metalimbaj autentic. Aș spune chiar că rolul acestor aparente autocitări e de a suplini apetitul memorialistic. Aici, debitul confesiv e de obicei bine supravegheat, iar albia se lărgește numai când între amintiri apare un poem sau cel puțin un crez poetic
Un volum necesar by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6753_a_8078]
-
a ei. Reținând aici numai opera sa estetică (lăsând deci deoparte pe aceea de filosof al științei, de eseist și de poet), vom menționa propunerea sa de a defini estetica drept disciplina care are ca obiect limbajul liric și ca metalimbaj limbajul științific. Pentru ca această definiție să devină o-perațională și fecundă, două probleme prealabile trebuie rezolvate: a) fundamentarea riguroasă a distincției dintre limbajul științific și cel liric și b) demonstrarea faptului că arta are o structură de limbaj. După Servien, un
Centenar Pius Servien by Solomon Marcus () [Corola-journal/Imaginative/14905_a_16230]
-
de o anumită variantă a limbajului poetic, o variantă care, la data la care Servien scria, părea dominantă. Dar, independent de statutul celor două limbaje la care se referea Servien, esențial în gândirea sa era faptul că limbajul obiect și metalimbajul tindeau spre maximum de eterogenitate, în timp ce în critica literară tradițională ele tind de multe ori spre omogenitate. Acest mod de a vedea continuă desigur, pe o altă buclă a spiralei, atitudinea estetică a secolului al XV-lea italian și german
Centenar Pius Servien by Solomon Marcus () [Corola-journal/Imaginative/14905_a_16230]
-
vedere generativ a fost aplicat în teatru în numărul dublu din revista Poetics, Amsterdam, 1977, pe care l-am dedicat studiului formal al dramei. Toate acestea urmează ideea lui Servien de a crea o distanță clară între obiectul artistic și metalimbajul adoptat. Servien edifică o teorie generală a ritmului, inițial cu referire la limbajul articulat, ulterior extinsă și la alte moduri de expresie (muzică și arte plastice) și include atât limbajul științific cât și pe cel liric. O excepție de la atitudinea
Centenar Pius Servien by Solomon Marcus () [Corola-journal/Imaginative/14905_a_16230]
-
mort ?” Asta, în plină prietenie. Ce vor fi spus, unul despre celălalt, mai târziu ? Fapt remarcabil și, de aceea, rar: Jung și-a dat seama că tipurile psihologice stabilite de el nu reprezintă adevăruri obiective, ci fac parte dintr-un metalimbaj de referință, la care te poți raporta când studiezi un caz individual. O senzație de inautenticitate cu pretenții se degajă din biografia lui. În schimb, când scrie despre „cruda lipsă de sens a unei fericiri indescriptibile”, îți dai seama de
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4787_a_6112]
-
Aurelia Rusu, strălucit redactor al fostei Edituri “Minerva”. Astfel, așa numita “probă a străinului” a fost trecută, condiționată și de plăcerea textului plin de idei, tratate cu umor și ironie de un scriitor novator în literatura poporului român, modern prin metalimbaj, deloc uzat de trecerea timpului. Un ultim argument de reținut, care motivează înalt-intelectual traducerea, este dorința de a pune opera la îndemâna specialiștilor în literatură comparată. Desigur, aceștia pot fi cei interesați de finele secolului luminilor și de începuturile romantismului în
Țiganiada în franceză by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/12984_a_14309]