319 matches
-
viermi grași etc., aduce gândul negru, dar care nu pare deloc devastator: e doar o formă de disconfort, firească, e, mai exact, o trecere în revistă sau o conștientizare a situației existentului și, îndeosebi, a perspectivei lui implacabile, adică a metamorfozării în nonexistent. Fără a fi mistic, poetul definește moartea prin raportare la divin: atunci/ se înțelege / când Domnul / în mare mila Lui / mă va chema spre bolgii / sau ambrozia cerească. O metamorfoză pe care o privește, tot meditativ, poetul este
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
se mărea, numărul eroilor români, fiecare cu istoria lui, nu le scurta elanul înaintării prin munți. Ceva totuși din inima lui, rămânea lângă cei înmormântați creștinește. Camarazii lui, cu care împărtășise atâtea dificultăți și spaime urmau să-și unească în metamorfozarea trupurilor, inocența lor cu cea a înaintașilor din vremurile de restriște ale luării în robie. Peste secole, au rămas sintagmele: „...că nu vin tătarii!” ca și “mai încet că nu dau turcii!”, cristale de istorie vitregă rămase în circuitul lingvistic
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
a curge toți, care dincotro cu blastămurile părințești în mână.” În final se produce o demitizare a simbolurilor cu care au fost învestite personajele. Dacă în prima etapă a drumului, fabuloasă este prostia lui Dănilă, în ultima etapă, miraculoasă este metamorfozarea ei în istețime, metamorfoză probată prin înfruntarea a ceea ce reprezintă sublimarea vicleniei, ispitei și înșelăciunii dracul, simbol al lumii fantastice. În maniera specifică basmelor lui Creangă, se realizează umanizarea personajului fantastic prin ironie și sarcasm dracul, dar și caricaturizarea sau
Implicaţii ale categoriilor temporale şi spaţiale în basmul „Dănilă Prepeleac” de Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ştefan Fînariu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_952]
-
să îl realizeze pentru comuniștii din lumea întreagă întrunind ceea ce Michelet numea "acordul poporului într-un singur om". Și unul, și celălalt s-au asigurat de devotamentul fără margini al gloatelor cărora s-au angajat să le slujească drept model. Metamorfozarea unei mulțimi numeroase într-o singură ființă conferă conducătorului o atracție pe cît de vizibilă, pe atît de inexplicabilă. Din această extraordinară îmbinare rezultă un tot, un personaj seducător ce reține și captivează de-ndată ce șeful vorbește sau acționează
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
rînduri mai departe: „La glasul secolului integral, suprarealismul Însemna deci o absență. [...] Suprarealismul a ignorat glasul secolului strigînd: INTEGRALISM. După expresionism, futurism, cubism, suprarealismul era tardiv”. Un atare atașament față de realitatea imediată ca proces, dinamică transformatoare, supusă unui ritm al metamorfozării permanente, presupune În mod logic opoziția, pe de o parte, În raport cu achizițiile culturale ale timpului revolut, cu tradiția, iar pe de altă parte afirmarea, În numele perpetuei schimbări, a noului. Una o subînțelege pe cealaltă, iar Între aceste două momente se
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
mărunt, nu sunt decît scoicile și brățările uitate pe țărm și pe care un braț al mării lunecos le adună și le face să dispară”. Poetul-personaj trăiește Însă cu o particulară frenezie - ca și În versurile sale - orice promisiune a metamorfozării universului. Acesta, - surprins, În genere, În datele sale concrete, Într-o notație de „reportaj” al faptului cotidian, apare modelat, Într-un prim moment, În figuri - cum am văzut - ale Închiderii, stagnării, obscurității: ziduri, odăi, curți, umbră, noapte etc., cu corespondențe
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
realizarea rîvnitei treziri, dinamizări, puneri În rezonanță, transfigurări. Dacă versurile primei etape avangardiste surprind mai degrabă spectacolul sărbătoresc al evului mașinist, decît Îl provoacă În Colomba poezia e deja aproape integral rodul permanentei puneri În relație, cu efecte de dinamizare / metamorfozare a energiilor afective, cu peisajul exterior. Erosul transfigurează deopotrivă cuplul și lumea, prezența femeii iubite generează acea stare de liberă comuniune și euforie specifică sărbătorii: „pleoapa mea de tine se umple ca o ceașcă”, „mă răscolește ca-n arie /.../ mă
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
cu o alternanță / conjugare semnificativă de acțiuni așezate sub emblema ochiului: a prinde, a aduna, a strînge, - pe de o parte -, iar pe de alta, a clătina, a schimba. Mișcarea pur cumulativă pregătește oarecum, la nivelul cantității, saltul calitativ al metamorfozării obiectelor: atitudine contemplativ-participativă ce-și află Împlinirea În schimbare. Iar această schimbare are sensul unei revelații și al unei descătușări a puterilor regeneratoare Închise În inerția aparentă a lumii, al dezvăluirilor esențialei transparențe și muzicalități a lucrurilor. Ca un adevărat
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
observa că poetul recurge la „stabilirea unui cifru de concrete numite fals imagini” și că „extrage dintr-un concret o singură notă și Întrebuințează cuvîntul ca adjectiv”. Or, asupra acestui punct, caracteristic pentru poezia avangardistă, interpretări mai noi ale procesului metamorfozării sînt departe de a manifesta atîtea reticențe. Fără să aprobe, de pildă, radicalismul unui André Breton În evidențierea incompatibilității termenilor relației, Paul Ricoeur insistă totuși, definind „metafora vie”, asupra faptului că ea forțează asemănarea și o chiar provoacă: „metafora mai
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Evului Mediu, într-o degradare a idealurilor sale. Curteanul se transformă într-un intrigant, ideea însăși de cavalerism a dispărut, a decăzut imaginea bărbatului plecat în căutarea iubirii pure, absolute sau a nemuririi. Digresiunea aceasta era necesară pentru a sublinia metamorfozarea unei lumi ce avea nevoie de alte coordonate: vechile simboluri fiind perimate, nu se putea apela decât la un antropocentrism. Lauretta este o fire modestă, recunoaște superioritatea intelectuală a Pampineei, cea care o precedase în ziua a doua: „știu că
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
opresoare în care totuși femeia reușește să-și facă auzite opiniile. Acest blestem ilustrează și încrederea personajului în puterea cuvântului nu doar de a construi, ci mai ales de a distruge. Istorisirea amintește, cu certitudine, de atmosfera curtenească: suveranitatea femeilor, metamorfozarea bătrânei într-o tânără fermecătoare o face vrednică de dragostea unui cavaler. Dar târgoveața nu are în comportamentul ei nimic legat de curtoazie, este o bovarică avant la lettre. Se poate trasa o linie comună între nevasta din Bath și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
didactic, moralizator: violul a transformat-o pe tânără într-o bătrână, a urâțit-o, a pervertit-o, inocența a fost pierdută, însă va fi în final recâștigată, atunci când femeia va fi stimată, acceptată și prețuită, ceea ce duce la o nouă metamorfozare, pozitivă, într-o frumoasă soție, cu aspect de zână.435 Tânărul se salvează de la sacrilegiul comis, i se oferă o șansă, aceea de a se pune în serviciul virtuții, de a le servi de data aceasta onorabil pe doamnele de la
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Tot de ridicol ține și credulitatea unui om simplu care își încredințează soția unui preot, don Gianni din Barolo, de o viclenie aparte, ce pretindea că are puteri miraculoase și ar fi putut-o transforma în iapă. Descrierea ritualului acestei metamorfozări este presărată cu aluzii licențioase, căci totul nu era decât o încercare de a profita trupește de o femeie naivă și de a încornora un soț „cam prostănac”549. Pentru a-și atrage „prada” de partea sa, călugărul din mediul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Doamna povățuitoare în acest pelerinaj îi reproșează naratorului înclinația spre senzualitate, spre dragostea profană, pe care însă acesta o refuză, mărturisind că s-a convertit spre o altă formă de iubire, care presupune castitatea, puritatea, noblețea. Iubind-o pe Fiammetta, metamorfozare a bunătății, cea care l-a cucerit complet, naratorul s-a convertit, la rândul său, într-un simbol, acela al sufletului creștin. Cu toate acestea, pasionalitatea nu este abolită, bărbatul o râvnește mereu pe această frumoasă femeie, instinctul devine mai
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Evului Mediu, într-o degradare a idealurilor sale. Curteanul se transformă într-un intrigant, ideea însăși de cavalerism a dispărut, a decăzut imaginea bărbatului plecat în căutarea iubirii pure, absolute sau a nemuririi. Digresiunea aceasta era necesară pentru a sublinia metamorfozarea unei lumi ce avea nevoie de alte coordonate: vechile simboluri fiind perimate, nu se putea apela decât la un antropocentrism. Lauretta este o fire modestă, recunoaște superioritatea intelectuală a Pampineei, cea care o precedase în ziua a doua: „știu că
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
opresoare în care totuși femeia reușește să-și facă auzite opiniile. Acest blestem ilustrează și încrederea personajului în puterea cuvântului nu doar de a construi, ci mai ales de a distruge. Istorisirea amintește, cu certitudine, de atmosfera curtenească: suveranitatea femeilor, metamorfozarea bătrânei într-o tânără fermecătoare o face vrednică de dragostea unui cavaler. Dar târgoveața nu are în comportamentul ei nimic legat de curtoazie, este o bovarică avant la lettre. Se poate trasa o linie comună între nevasta din Bath și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
didactic, moralizator: violul a transformat-o pe tânără într-o bătrână, a urâțit-o, a pervertit-o, inocența a fost pierdută, însă va fi în final recâștigată, atunci când femeia va fi stimată, acceptată și prețuită, ceea ce duce la o nouă metamorfozare, pozitivă, într-o frumoasă soție, cu aspect de zână.435 Tânărul se salvează de la sacrilegiul comis, i se oferă o șansă, aceea de a se pune în serviciul virtuții, de a le servi de data aceasta onorabil pe doamnele de la
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Tot de ridicol ține și credulitatea unui om simplu care își încredințează soția unui preot, don Gianni din Barolo, de o viclenie aparte, ce pretindea că are puteri miraculoase și ar fi putut-o transforma în iapă. Descrierea ritualului acestei metamorfozări este presărată cu aluzii licențioase, căci totul nu era decât o încercare de a profita trupește de o femeie naivă și de a încornora un soț „cam prostănac”549. Pentru a-și atrage „prada” de partea sa, călugărul din mediul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Doamna povățuitoare în acest pelerinaj îi reproșează naratorului înclinația spre senzualitate, spre dragostea profană, pe care însă acesta o refuză, mărturisind că s-a convertit spre o altă formă de iubire, care presupune castitatea, puritatea, noblețea. Iubind-o pe Fiammetta, metamorfozare a bunătății, cea care l-a cucerit complet, naratorul s-a convertit, la rândul său, într-un simbol, acela al sufletului creștin. Cu toate acestea, pasionalitatea nu este abolită, bărbatul o râvnește mereu pe această frumoasă femeie, instinctul devine mai
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
documentele elaborate de Consiliul Național pentru Curriculum (www.cnc.ise.ro), termenul de curriculum este consemnat pentru prima dată În documentele universităților din Leiden (1582) și Glasgow (1633). În limba latină, termenul desemna fugă, alergare, cursă, Întrecere, car de luptă. Metamorfozarea Înțelesului termenului de curriculum În contextul educațional este plasată În torentul mișcărilor ideologice și sociale din Europa celei de-a doua jumătăți a secolului al XVIlea, care au avut, printre rezultante, tendința politicii educaționale de standardizare a tematicii studiilor universitare
Managementul calității În Învățământul superior by Valentin Ambăruş, Ciprian Rezuş, Gabriel Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1697_a_2974]
-
concurență monopolistică»; acest cadru de analiză permite, în schimb, o reconciliere interesantă cu realitatea economică<footnote Este o formă de piață de dimensiuni semnificative în țările cu economie modernă, mai ales în contextul „exploziei” firmelor mici și mijlocii, care, prin metamorfozarea funcțiilor și relațiilor cu marile firme, devin o prezență notabilă în peisajul economiei. footnote>, unde, concurența și monopolul sunt inextricabil implicate de fiecare dată.”<footnote Gilbert Abraham-Frois, Économie politique, Economica, Paris, 1988, pp. 313-314. footnote> După cum aprecia François Perroux, „în
Tipuri de pieţe și modalităţi de formare a preţului by Diana TĂNASE, Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/210_a_276]
-
finele unui an) și sfârșitul definitiv (jurnalele Încheiate odată cu moartea autorului). Celelalte se Încheie mai mult sau mai puțin accidental. Fantasma psihanalitică În procesul evoluției, Însemnarea fulgurantă capătă materialitate, devenind, În nu puține cazuri, carte. E o altă formă a metamorfozării actului ficțional În realitate. Astfel se stabilizează și tehnica pur retorică a strategiilor trecerii unului În multiplu. Mărturisindu-se, eul părăsește ipostaza de ficțiune, de fantasmă psihanalitică și devine o entitate palpabilă: o realitate fizică Într-un text real. Drama
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
literaturii care s-au făcut atât de greoi din perspectiva asocierii parodiei și a romanescului la nivel critic și hermeneutic se dovedește un instrument util observațiilor de finețe și rafinament: fiindcă romanul, o specie înzestrată cu o extremă capacitate de metamorfozare ce o face să "devină" gen autonom, a atras, cum remarcă judicios autoarea, un număr mult mai mare de adepți din toate câmpurile posibile (pornind de la creație și încheind cu interpretarea lui), studiile destinate parodiei sunt în număr mult inferior
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
zi aduce cu sine și o nouă intervenție lirică, din cuprinsul căreia se cuvine să amintim o nouă răsturnare de situație, care funcționează prin intercalarea unui episod secundar, neinteresant din punctul de vedere al evoluției evenimentelor în cauză (legate de metamorfozarea lui Claudius) și reprezintă o parodie structurală a narațiunii cu sertare (pe un spațiu extrem de restrâns, respectând, desigur, proporțiile reduse ale lui Apokolokyntosis) practicate în romanul grec. Sosirea la putere a noului împărat, Nero, e salutată cu surle și trâmbițe
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
pleacă de aici, sunt înălțați în cinste. Le-ai dat slujbe de care se mândresc. Drept aceea doresc și eu să fiu măgar ca și ei și să primesc favoruri așa cum primesc ei"". Subiectul se apropie și de fantasticul animalier (metamorfozarea în măgar vizând, desigur, și romanul lui Apuleius), dar și de fabulă, prin intenția moralizatoare și maniera ironică de a aborda realitatea. Parodia rezultă din discrepanța sesizabilă între personajele dezinvolte, posesoare ale unui limbaj mai puțin cultivat, și limba pe
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]