237 matches
-
Hieros Logos îngemăna armonios o tradiție paideutică fabuloasă, susținută de cutume și datini milenare, cu o kosmopoieză 40 originală care se armoniza perfect cu o teorie a destinului metempsihotic - aceasta din urmă împrumutată, probabil, din îndepărtate influențe indo-ariene. Credința în metempsihoză - postulată ca realitate cosmică - avea darul de a anula caracterul tragic al destinului athanasic și soluționa problemele grave ale soteriologiei și eshatologiei care chinuiau pe omul elin și care, mai apoi, vor sfâșia sufletul celui creștin. (Similitudinea dintre mitul prehomeric
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
ghinioniștii pescari, Pitagora a recurs la un șiretlic, mânat de ceea ce astăzi numim „conștiință ecologică” (ce îi lipsea, desigur, „iluministului” Hegel!). El i-a determinat pe pescari să arunce peștii în mare, întrucât pentru pitagoreici viața este sacră și supusă metempsihozei. Probabil Pitagora s-a gândit că, poate, într-un pește mic sălășluia spiritul unui mare filosof (vezi Hegel, op. cit., vol. I, pp. 182-183). 37. Vezi A. Delatte, Études sur la littérature pythagoricienne, Champion, Paris, 1915 (capitolul IX: „Le catéchisme des
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
formule fac aluzie la Pitagora, nu la Zeus, pe care îl consideră întemeietor de tradiție (paradónta), ca părinte al tetraktys, dar și ca „izvor al naturii etern curgătoare”. Ultima locuțiune sugerează că odată cu jurământul începe inițierea în doctrina pitagoreică a metempsihozei, a sufletului nemuritor. În loc de yucav („suflet”) însă, cealaltă variantă folosește expresia a(meter hv genehv („seminției noastre, neamului omenesc”) și trimite la cele patru stihii ca „rădăcini” ale naturii generative. Asimilarea lui Pitagora cu însuși tetraktys este clară. Ea este
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
vrăjitoarea. El l-a prevenit pe Ulise și acesta a știut să le evite. Dar Ulise a asistat la metamorfozarea tovarășilor săi în porci; Circe i-a pocit râzând suav, cu subînțeles. Ulise a învățat, din această pățanie, că există metempsihoză, că după moarte sufletul supraviețuiește, putându-se întrupa în orice fel de viețuitoare. Circe era ucigașă și numeroasele fiare din jurul palatului erau, de fapt, victime umane reîncarnate. N-a fost descoperirea unui vicleșug banal; Ulise a aflat că, prin caracterul
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Carrière”, ea joacă un număr în care face să apară ectoplasma Phygiei. În cursul uneia dintre aceste întâlniri nocturne, Richet o întâlnește pe „Phygia, preoteasă a templului din Heliopolis și una dintre fostele sale soții faraonice [convingerile lui Richet în privința metempsihozei par să nu lase nici o îndoială], o apariție nudă de o frumusețe impresionantă care i-a oferit o șuviță din părul său în schimbul câtorva inele” (Parot, p. 439) (metempsihoza este credința că renaștem sub altă formă în alte vieți); dar
[Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
și una dintre fostele sale soții faraonice [convingerile lui Richet în privința metempsihozei par să nu lase nici o îndoială], o apariție nudă de o frumusețe impresionantă care i-a oferit o șuviță din părul său în schimbul câtorva inele” (Parot, p. 439) (metempsihoza este credința că renaștem sub altă formă în alte vieți); dar, conform unui paparazzo al epocii, Richet și prietenul său au cinat cu Phygia și cu mediumul său de câteva ori. Acest „vodevil” va avea un mare răsunet în presa
[Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
o astfel de combinație de floră și faună există undeva în natură, dar descrierea pare să corespundă unui oraș grecesc pe care respectivul crede că l-a vizitat într-o viață anterioară. Cam așa simt și eu patriotismul. Rudă cu metempsihoza. Nu mai pot fi patriot. Doar îmi pot bănui o veche reîncarnare, când trupul meu încă mai ținea de un teritoriu. Veneam deci spre casă și m-am întâlnit cu Mirel, fostul meu coleg, unul despre care se spunea că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
și animale - situată perfect în linia și în spiritul originarelor Metamorfoze ovidiene - și, pe de altă parte, proiectul de a include omul în limbajul materiei, facându-l să ia act de corporalitate, de suferință, de moarte, dar și de contururile unei metempsihoze (fie și în funcție psihoterapeutică de autoanaliză), capătă profilurile unui anume suprarealism magic. Mai precis, aș dori să spun că mi-au revenit în minte delirurile lui Salvador Dali din al său Jurnal al unui geniu: și acolo prezența unei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
literare". Îl bucură întâlnirea cu Iacob Negruzzi, redactorul revistei ieșene, care-i dăruie în semn de prețuire a talentului poetic și filozofic setul complet din opera lui Schopenhauer. Este tot perioada când Eminescu era pur și simplu obsedat, în afara studiului metempsihozei, de surprinderea evoluției societății umane, a trăsăturilor devenirii ei într-o frescă generală din care n-ar fi lipsit epoca preistorică, Babilonul, Ninive, Iudeea, Egiptul, Grecia, Roma, Dacia, năvălirea barbarilor, Revoluția franceză, Napoleon I. Dar curiozitatea sa nu cunoaște limite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
sens, se declanșează o anchetă, în regiunea unde s-ar fi aflat peștera, acolo nu se află decât un schelet, parcă în poziție de yoga. Paradoxul apare în momentul în care, revenindu-și din leșin, afirmă că nu crede în metempsihoză, ba mai mult, că nu cunoaște decât limba germană și franceză, și că nu a încercat vreodată să învețe o limbă străină, iar că limba sau cultura indiană n-au interesat-o niciodată. lnstitutoarea suportă, sub influența lui Matei, o
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
aici, și ideea de progres, una dintre cele mai dominante ale ultimelor secole europene, fapt indus probabil și din evoluția științei și a tehnicii. Ideea de bază nietzscheniană stă mai mult pe ideea ciclurilor, dar nu În spiritul budist al metempsihozei, ci al... anotimpurilor, să zicem, sau În ideea spengleriană a ciclurilor istorice mari, aceleași care pardosesc, de fapt, aparenta evoluție a structurilor sociale și politice ale omenirii. Nu ne vom afunda acum În aceasta (de altfel, mi s-a făcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
de concentrare la regulile faimoaselor unități și contestările lor în diferite momente și literaturi. A doua secțiune are în vedere tendința contrarie, de evadare din cadrul spațial și temporal, ca aspirație umană de a depăși limitele duratei terestre, implicând totodată teoria metempsihozei, a reîncarnărilor succesive în alte spații și în alte timpuri, tot atâtea călătorii imaginare în trecut și în viitor, precum și în zone miraculoase. Ultima lucrare a lui P., Curente literare românești și context european (1998), cercetează o preocupare permanentă a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288605_a_289934]
-
Françoisei Mohr, alsaciană din Metz, profesoară de filosofie la un colegiu catolic. O cunoscuse cu un an înainte; se stabilește la Metz. Lucrează mult, își găsește un oarecare echilibru. În 1990, publică volumul de povestiri Les Amours singulières, cu tema metempsihozei. Reia legăturile cu viața literară românească. În 1991, îi reapar Euridice și, din seria Biografii..., micul, excepționalul roman Proprietatea și posesiunea. Este vorba despre un alt stil și altă anvergură intelectuală în proza lui. În 1993, se reeditează la București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
1924). Dacă străduințele sale pe tărâm teatral, cu comediile Cadrilul, Plicul (1923) și Apostolii (1926), îi aduc doar succese efemere, cele de prozator fac din R. ctitorul romanului românesc modern. După Adam și Eva (1925), narațiune fantastică, bazată pe ideea metempsihozei, Ciuleandra (1927) și Crăișorul (1929), îi apare Răscoala (I-II, 1932), altă capodoperă epică, închinată, ca și Ion, „dramei pământului”. Spre a se familiariza cu firea și limbajul țăranilor din Regat, romancierul cutreierase îndelung satele argeșene de lângă Valea Mare, unde
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
parcurge, precum ați intuit deja, șapte existențe succesive, consumate întru eros și încheiate violent și oribil. De vreme ce de fiecare dată dragostea are un deznodământ tragic, acest fapt nu face decât să obosească prin repetiție și prin insistența asupra elementului repugnant. Metempsihozele diadei antropice amintite se întind pe mii de ani: în India, în Egipt, în Babilon, în Imperiul Roman, în Germania medievală, în Franța revoluționară și în România modernă. Tablourile de epocă și de moravuri sunt abia schițate, din complexa schelărie
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Grigurcu „relația cu Dumnezeu e piatra de încercare a fiecăruia din noi" (p. 142), criticul fiind un credincios pe jumătate eretic, din cauza lipsei de aplecări habotnice și din cauza neputinței de a îmbrățișa învățătura Bisericii (de pildă, este atras de ideea metempsihozei). Sub unghiul industriei literare, Grigurcu are un condei polivalent de tenace înnădire lexicală, căci scrie greu și laborios, cu o lentoare trădând ruminația înceată a spiritelor profunde, dar un condei care dovedește un irevocabil spirit justițiar, criticul fiind fără îndoială
Un meticulos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6451_a_7776]
-
român. Va fi Adam și Eva, care realiza o dublă performanță: ieșea, în creație, din zona exclusivă a autobiograficului și proba, totodată, chiar erudiție. Într-adevăr, Adam și Eva, român aparent ciudat, reia mitul veșnicei și unicei iubiri, tratat cu ajutorul metempsihozei, plimbîndu-se, pentru asta, prin lumi și epoci diferite (India veche, Egiptul și Romă antică, civilizația asiro-babiloneană, perioada Revoluției franceze, Germania medievală). Și, în toate, dovedește cunoaștere, încît atmosferă timpurilor, a obiceiurilor specifice sînt bine realizate. E aici, aș spune, chiar
"Adam si Eva" în B.P.T. by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18152_a_19477]
-
bine. Este, prin asta, Rebreanu și un creator de proza fantastică? Probabil că se poate admite și o astfel de ipoteză. Dl Ion Simut are dreptate. Adam și Eva e un roman doctrinar al cuplului etern, preluînd teza indică despre metempsihoza. Sufletul uman, aspirînd spre dragoste, e damnat la migrație (în șapte vieți pînă a-și dobîndi liniștea în Nirvana). Numai după peregrinarea fatală prin suferințele celor șapte reincarnări (vieți), sufletele tînjitoare se pot, în sfîrșit, contopi. Cele șapte reincarnări sînt
"Adam si Eva" în B.P.T. by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18152_a_19477]
-
fulgerate, și-au recunoscut devenirea, ca să-l repet pe Noica, intru ființă sau, mai bine, înspre contopirea în Eros. Laic, Toma Novac nu ia în serios teoriile teosofice ale lui Tudor Aleman despre moartea că accident în calea reincarnării prin metempsihoza, despre eternă căutare a cuplului, despre cele fatale șapte vieți. Cînd după șapte zile (acest număr fatidic reapare, mereu, în diferite ipostaze), Toma Novac o reîntîlnește pe Ileana și, îmbrătisîndu-se, e împușcat de soțul gelos. Desigur, Ileana și Aleman îl
"Adam si Eva" în B.P.T. by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18152_a_19477]
-
ce-a fost nu mai are nici o importanță și că viața lui a început numai în clipa cînd a cunoscut-o pe Yvonne". Chiar principiul doctrinar călăuzitor impunea că în al șaptelea episod (a șaptea reincarnare în etapele prescrise de metempsihoza), să revină la cel dintîi, pentru a sfîrși apoteotic, dar că fatalitate a ursitei imposibil de modificat. Aici, eroul Petre Novac e fiul celui din primul episod. Om foarte bogat, vădește aplecare spre filosofie, ajungînd, finalmente, profesor cu catedră universitară
"Adam si Eva" în B.P.T. by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18152_a_19477]
-
și moare, firește, în șapte zile. Întreprinde, apoi, lungi călătorii de studiu. Reîntors - inclusiv din război, pe care a înțeles să-l facă - are parte de lungi dispute de idei cu același Tudor Aleman, care își tot dezvolta teoriile despre metempsihoza, insistînd mereu asupra opiniei că "a șaptea viața pămînteasca e sfîrșitul carierei materiale a sufletului. În viață a șaptea deci bărbatul trebuie să întîlnească pe femeia care întrupează perechea lui sufletească". Brusc, într-o zi, Toma văzu pe Calea Victoriei, o
"Adam si Eva" în B.P.T. by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18152_a_19477]
-
Occidentul?" ,,Ambele, aș face naveta." În legătură cu reîncarnarea i-am reprodus un banc vechi, în vogă pe vremea lui Ceaușescu. Cînd măcelăriile erau goale ca niște cochilii de scoică și carnea era la noi fata morgana, circula întrebarea : ,, Care este culmea metempsihozei?" Răspuns: ,,Reîncarnarea măcelăriilor." L-a amuzat enorm bancul și l-a notat, ca să-l spună mai departe. L-am mai întrebat cum poate un scriitor mare să se mențină egal cu el însuși. Creația e o pantă abruptă, mi-a
Cu Salman Rushdie la un pahar de vin by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/6632_a_7957]
-
un nativ al limbajului local („argou de Ardeal", îi spune Cistelecan), dar și un cultivat continuator de peste munți al lui Ion Pillat. Ultimul paragraf al prefeței e în întregime memorabil: „Ion Horea e unul din cele mai clare cazuri de metempsihoză poetică. În el și-a găsit sălaș sufletul lui Ion Pillat, retrăind astfel un nou ciclu al «reveriilor campestre» [...] Identitatea de structură se relevă nu numai în reluarea genuină a repertoriului tematic și a repertoriului gestual al devoțiunii, ci mai
Ardeleanul definitiv by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6322_a_7647]
-
în contra „geniului morții”, a neființei, a himerelor. Tânărul Eminescu nu pregetă să facă din vis un mijloc de abolire a timpului și a spațiului, fapt dovedit de cronovoiajul călugărului Dan, pasionat de tradiția ezoterică a misticii iudaice - cabala - și de metempsihoză. Stilul poetului, dar mai ales al prozatorului, încă în căutare de sine, adesea digresiv și obscur, se iluminează într-o primă, fundamentală, revoluție a limbajului, vizibilă în marea stagiune a poeziei erotice românești (începând cu Venere și Madonă) și nu
Eminescu, recitiri by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4009_a_5334]
-
vremuri, ținînd cu mîna stîngă peste sîni o mantie de mătase de culoare închisă. "Cuconița" care copia portretul în galeria franceză, în 1905, spune Mateiu, semăna perfect cu modelul - ne putem întreba: ca o reîncarnare a Mariei Mancini în virtutea acelei metempsihoze în care credea neabătut craiul Pașadia? - în așa măsură încît pînza dreptunghiulară a lui Mignard părea o oglindă în care se privea și se vedea, costumată ca-n secolul al XVII-lea, pentru a-și face un anacronic autoportret. Prin
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]