328 matches
-
2.2.13.1.). Sunt nume care îl arată pe Dumnezeu că izbăvitor al omului din primejdii și necazuri, iar în Noul Testament, ca salvator eshatologic. Acest rol al divinității cu privire la om este evidențiat numai în Biblie. 4.4.12. Numele metonimice preluate în Noul Testament de la iudaismul târziu, unde apăruseră ca rezultat al interdicției folosirii numelui YHWH: megaloprepgs dóxa („Slavă minunată” - 3.2.1.1.4.), hQ dýnamis („Puterea” - 3.2.1.1.5.), hQ megalosýnQ („Mărirea” - 3.2.1.1.6
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
de apă (1981) melancolia ritualică evocă facerea poeziei (Melancolii), legile invocate cândva de Orfeu vorbesc despre indicibilul („nici rău, nici bine”) asupra căruia întrebarea poetei („Ființa cui e însăși Poezia?”) se suspendă („Poesis între cifre tace greu”). Rămâne intuiția genezei metonimice a lumii („norii-n glie zămislesc o rimă”), în care cele mici și obișnuite sunt iscate sus. Alegorii largi (ciclul Mater dulcissima și Tablou de gen) exprimă cu ardoare discretă evenimente ale maternității („după legea/ naturii”), investite cu o aură
STERESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289922_a_291251]
-
fără să menționeze exemplul românesc 1. Acesta din urmă are o caracteristică de netăgăduit: a fost cel mai fragmentar și mai diletant studiat, pentru că opțiunea occidentală a culturii române este adeseori, În proporții deloc de neglijat, o refulare mecanică și metonimică dacă nu În Întregime a Orientului, În tot cazul a problemelor specifice tacite ale frontierei cu Asia. În schimb, Monica Spiridon optează pentru „melancolia confluenței” dintre Orient și Occident 2. O doză considerabilă de retorică, letală pentru unele lucidități, e
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
personajului, motivată de mediu, dar și de un anumit fatalism identitar, este în fond un pretext pentru autor de a înșira pe același fir diverse contexte purulente ale microsocialului comunist. Un infern în miniatură dintr-o casă de copii funcționează metonimic și anticipativ față de lumea din Haimanaua, paginile cele mai bune ale romanului fiind acelea în care umanul apare în poziții corupte, vicioase, interlope. Microromanul Pedeapsa (1997; Premiul „Ion Creangă” al Academiei Române) exersează o fișă de patologie conjugală. Nevroza farmacistului pensionar
MLADIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288195_a_289524]
-
familia de spirite a lui Lucian Blaga. Versurile lui, fluente, muzicale, lipsite de orice asperitate în lexicul și textura lor, sunt expresia sentimentului de existență armonioasă în univers, al unei comuniuni încântate și calme, prin care făptura poetului se alcătuiește metonimic și metaforic din cer, frunze, crini, zăpezi, „pleoape de pom”, mări și izvoare. Lucrurile „cuvântă” în sângele său, iar natura înconjurătoare devine alfabet, dicționar, „literă căzută”: interferențe purificatoare și securizante. Poet al contactului direct cu sevele și miracolele firii, fantast
MIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288193_a_289522]
-
de iubirea celor maturi. Mult mai târziu, nevoia implementării categoriilor morale este acut resimțită. Putem spune, cu alte cuvinte, că esențialul primilor ani de creștere se ascunde într-o experiență de ordin poetic sau liturgic. Poezia absoarbe natura metaforică sau metonimică a raporturilor dintre cuvinte și lucruri. Dimensiunea liturgică ține de bucuria ritualului, de centralitatea olfacției, importanța tactilității și forța incantației magice într-o lume de semne pentru care poveștile - mai precis, regimul narativ al comunicării binelui, adevărului și frumosului - slujesc
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Adam, păcatul lucrează ca lege (Romani 7, 15-16), iar minciuna ca adevăr. O inedită „teologie a absenței” lui Dumnezeu este schițată de ambii duhovnici, într-o teodicee care răspunde cel puțin în parte neliniștilor omului contemporan. Dacă istoria umanității reface metonimic (pars pro toto) biografia Fiului lui Dumnezeu, atunci misterul abandonului Tatălui pe cruce devine cheia înțelegerii timpului nostru. Deslușind printr-o lectură hristocentrică dinamica apocaliptică (i.e., revelatorie) a istoriei, vom putea înțelege „că Dumnezeu există în absența lui Dumnezeu”. Părintele
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
invazia sovietică în Cehoslovacia) și revelațiile lui Soljenițân despre Gulag. Deceniile postbelice trebuie văzute ca epocă de vaste redefiniri metafizico-epistemologice și de conflicte ideologico-politice, legate deopotrivă de implozia „marilor narațiuni”/„narațiunilor hegemonice” și de geopolitica polară a Războiului Rece, tradusă metonimic în toate ungherele vieții intelectuale. În aceste condiții, s-a configurat modulul postmodernist (în termenii extensiilor posibile ale „cursului scurt”), ambițios și militant curent radical literar-estetic-filozofic iconoclast cu un considerabil (și programatic) impact ideologic. Ca toate noile curente, postmodernismul a
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
în vestă. În ciuda evidentelor scăderi la nivelul construcției, The High Window posedă o marcă stilistică de cea mai înaltă clasă. Excelenta calitate a descrierilor, spectaculozitatea replicilor, arta cu adevărat fascinantă a comparației, plăcerea hiperbolizării, a lansării unor expresii metaforice ori metonimice dau cărții o consistență estetică indubitabilă. În absența unor probe materiale zdrobitoare, Marlowe încearcă să-și învingă adversarii prin limbaj (William Marling crede că vorbirea lui Marlowe e împrumutată din felul de a vorbi al gangsterilor din filme, dar și
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Iuda, inspirată din mitul lui Oedip. Iuda Își ucide tatăl și se căsătorește cu propria mamă Înainte de a-L vinde pe Isus. O cu totul altă imagine a personajului apare Într-un text iudaic anticreștin, Toledot Ieshu. Aici Iuda reprezintă, metonimic, credința iudaică În contrast cu erezia creștină. Iuda se luptă cu Isus, pe care-l biruiește maculându-l. El ascunde trupul lui Isus coborât de pe cruce și li-l arată apostolilor atunci când aceștia Încep să Împrăștie vestea că Isus a Înviat. Iuda apare
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
diferite specii (grauri, prigorii, mierle, ciori, porumbei), apare frecvent, într-o cromatică bogată (o stranie pasăre neagră; pasărea albastră; o pasăre, de-un galben / Miraculos), încărcată de sugestii, susținute adesea și prin determinanți adjectivali (straniu, miraculos etc.). Alteori, apare doar metonimic: triluri ce se-nfioară; cântătoarele etc. Dar și insectele, fluturi, albine, furnici, punctează cu grația lor efemeră peisajele traversate de ochiul poetului, atent la toate făpturile și înfăptuirile firii. Vegetalul este, de asemenea, o prezență constantă în poemele lui Ion Lazu
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
abundență de istorii încă neelucidate, unde ochiul se încarcă de sare și dă drumul vălătucilor de gânduri, în timp ce, pe insula noastră, într-o mistică stare, / Îngerul umblă, pe aripi, cu manuscrise de sare. Singurele ființe care străbat - de obicei, doar metonimic - acest univers sunt, în afară de perechea amintită, fluturii, melcii sau îngerii. În Arta Grădinarului - într-o tonalitate adeseori psalmică, în care-și formulează crezul artistic - Emilian Marcu imaginează, așadar, un spațiu heraldic, capabil să alimenteze o cascadă ori un vulcan - imagine
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
rar mirărilor duium...; Potecile sub talpă subțiri a disperare / Mai roase de la pasul ce gândul l-a-nsoțit / Vor lumina-n vitralii și-n false calendare, / Când sunetul de toacă va înfrunzi la schit. Ochii, pleoapele, gura, genunchii, trupul tot sunt mărci metonimice ale prezenței iubitei în gândul îndrăgostitului, amintite și implicate în demersul lui cognitiv, indus și condus de iubirea dominatoare: ...de gura ta mă las încet șoptit...; Tăceri adorm genunchii tăi de rouă...; trupu ți de zăpadă și-nserare...; pleoapa arsă
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
cutezători”. „Domnul cu servieta” este numele generic al birocratului „burghez” pe care vrea să-l jefuiască spre a scăpa de sărăcie (G. Călinescu a fost printre cei dintîi care au identificat, în construcția lui, influența lui Urmuz). Un personaj expresionist, metonimic și categorial, prezentat în manieră „urmuziană”... După o pîndă prelungită, consumată în epuizante strategii de urmărire a funcționarului, „artistul” detracat reușește să-i fure banii, dar cade pradă spaimei de a nu fi prins: destabilizarea psihică survine gradat, complexul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cîștigînd o nouă identitate, conferită de sinteza imaginativă. Considerată superficial, viziunea ar părea pur impresionistă (de „impresionismul” lui Voronca vorbea, de exemplu, G. Călinescu, În Istoria... sa, iar Perpessicius găsea formula „pointilismului poetic”); „notația” propriu-zisă este de fapt deviată metaforic (metonimic) spre un spațiu asociativ insolit În context, cu elemente Împrumutate de predilecție din sfera modernității mașiniste și trimițînd, ca modalitate de plasticizare, la ceea ce teoreticianul Voronca numește „o analogie de corpuri geometrice”, Într-un paralelism cu constructivismul pictural. Oricum, deschiderea
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Voronca nu atinge decît rareori, În modul de construcție al imaginii, gradul de imprecizie și de stranietate pe care suprarealismul autentic Îl realizează (destul de rar, ce-i drept, chiar la promotorii săi francezi cei mai Înflăcărați!). Similaritatea (metaforei) și contiguitatea (metonimică) funcționează la el nu atît (sau aproape deloc) În sensul revelării unor obscure straturi ale inconștientului, cît În direcția realizării unei viziuni caleidoscopic-spectaculare, În conturarea căreia o cvasiinfinitate de „obiecte” este convocată pentru a dezvălui Înrudiri posibile, analogii surprinzătoare, cu
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
ori la cubismul „analitic” - e acompaniată, Încă În aceste poeme integraliste, de procedeul numit, tot În legătură cu literatura barocului, circumlocuțiune sau perifrază („figură obținută prin Înlocuirea dominației proprii cu un echivalent, aproape totdeauna multiplicat În baroc și de natură metaforică sau metonimică”), astfel că textul poetic devine și aici „macrologic” („pentru că scrie Dolores Toma, oprit la descrierea unui obiect, Îl consideră din mai multe puncte de vedere, dînd mai multe echivalente, parțial sinonime”. În mic, e foarte frecventă bunăoară dublarea sau triplarea
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
oferit de familiaritate este astfel fisurat de o leziune. Acest element (...) care mă străpunge ca o săgeată este numit de Barthes punctum 134. De altfel, Barthes însuși, atunci când remarca forța de expansiune a punctum-ului, preciza că această forță „e adesea metonimică”135 și adăuga, nu multe pagini mai departe, că există totuși și un alt tip de punctum, lipsit de legături directe cu forma: „acest nou punctum care nu mai ține de formă, ci de intensitate, e Timpul, este emfaza sfâșietoare
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
zice Barthes: „este o lume săracă din punct de vedere senzual, abstractă, stoarsă, dezinvestită; privirea mea străbate lucrurile fără a le recunoaște puterea de seducție; sînt indiferent față de orice senzualitate, În afară de aceea a «corpului seducătoră...”. Un asemenea fetiș (un obiect metonimic) este la Conachi „umbreluța”. Un obiect dăruit, nu un obiect primit. Umbreluța este, negreșit, un mesager. Mesagerul unei mari pasiuni, investit și cu alt rol. El trebuie să vegheze castitatea ibovnicei, s-o apere de orice i-ar primejdui trupul
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
un obiect primit. Umbreluța este, negreșit, un mesager. Mesagerul unei mari pasiuni, investit și cu alt rol. El trebuie să vegheze castitatea ibovnicei, s-o apere de orice i-ar primejdui trupul și morala. Mai este, În aceste condiții, obiectul metonimic un fetiș? Schimbîndu-și adresa, el a pierdut Învestitura de care vorbește Barthes. Umbreluța nu e imaginea femeii inaccesibile, este un instrument de seducție și vigilență (ocrotire). Mesagerul și paznicul unei pasiuni suspicioase: „Umbreluță norocită, Ia sama, că ești menită Să
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
erosului: armele de represiune. 12. Mecanismele imposturii erotice: durerea Întoarsă spre plăcere. 13. CÎnt amorul și armele lui... Atoposul discursului Îndrăgostit. 14. Arta fugii. Exilul amoros. Peisajul erotic. Spațiile securizante: iatacul și locul tainic. „Copaciul cel mare”. 15. Un obiect metonimic: umbreluța. 16. Un univers erotizat. Soarele și alte stele... Demersul conachian: ceremonia apropierii. 17. Obiectele erotice. 18. Instrumentele muzicale: scripca, chitara și harpa. 19. Timpuri și anotimpuri În iubire. CÎnd iubesc primii noștri poeți? Lunga „noapte a privegherii”. 20. Carnavalul
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
întreprinderii ca obiect de investigație antropologică impune deci o descentrare permanentă, care ia forma transferurilor, a imaginarelor individuale și colective ale actorilor, care se confruntă în toate cazurile cu "adevărul" locului pe care îl ocupă într-o structură ierarhică precisă, metonimică în sensul vieții și al concepției lor despre ordonările sociale. Această perspectivă, care reunește microcosmurile industriale odată cu "grafiile" și "pretextele", se află în ruptură cu un punct de vedere care s-ar identifica cu întreprinderea ca subiect și elimină în
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
de contestare) atât în plan național, cât și la nivel mondial. Aceste procese, care înșiruie în combinații logice noi o serie de metafore extrase din spațiul propriu economiei, fac din aceasta un idiom major al construcției raporturilor sociale. Îndeosebi, categoria metonimică a pieței desemnând, de exemplu, o instanță imanentă de reglare sau de distrugere, "forțe", periculoase sau benefice, de eliberare, de combatere sau de îmblânzire, un spațiu de schimb și totodată un operator de unificare al statului-națiune de ieri, al lumii
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
belle chose, un lucru frumos, atrăgător. Toată pledoaria nu face decât să dezvăluie dezinvoltură, libertate în exprimare, lipsă de pudoare, eliberare de tabu uri. Propriul trup se convertește într-un text pe marginea căruia femeia glosează. Organul sexual feminin devine, metonimic, o imagine a corpului femeii, generatorul sau sursa autorității experienței feminine.354 „Limbajul este un mediu al erosului pentru ea, iar plăcerea pe care nu o mai găsește în activitatea sexuală, o reîntâlnește în limbaj, substitutul ei. Târgoveața participă la
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
belle chose, un lucru frumos, atrăgător. Toată pledoaria nu face decât să dezvăluie dezinvoltură, libertate în exprimare, lipsă de pudoare, eliberare de tabu uri. Propriul trup se convertește într-un text pe marginea căruia femeia glosează. Organul sexual feminin devine, metonimic, o imagine a corpului femeii, generatorul sau sursa autorității experienței feminine.354 „Limbajul este un mediu al erosului pentru ea, iar plăcerea pe care nu o mai găsește în activitatea sexuală, o reîntâlnește în limbaj, substitutul ei. Târgoveața participă la
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]