388 matches
-
și vrea să le explice credincioșilor aspectele cele mai dezbătute ale arianismului și să-i încurajeze să facă față persecuțiilor vandalilor. E vorba de o poezie de popularizare, ce trebuia cîntată, după cum dovedesc structura ritmică (de-acum nu mai e metrică) și caracteristicile lingvistice, datorită cărora Psalmul trebuia să le fie accesibil chiar și celor neinstruiți și să poată fi memorat ușor. Poemul e structurat în ordine alfabetică*, mai puțin prologul, care introduce tema fundamentală, și epilogul. între strofe apare un
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
scrise, conform tradiției păgîne, pentru morminte, biserici, opere de artă, festivități, în cinstea unor personaje importante sau pur și simplu ca amintiri sau schimburi reciproce de amabilități. în afară de epigrame, a mai compus poezii ocazionale (epitalamuri și panegirice) și 11 imnuri; metrica folosită este diversă, iar Ennodius se dovedește un abil făuritor de versuri, ce preia din tradiția clasică, așa cum se obișnuia, anumite instrumente retorice, de exemplu ornamentele furnizate de mitologia păgînă. Ennodius este reprezentantul tipic al înfloritoarei culturi păgîno-creștine în forma
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
kontakion-ul nu e, la drept vorbind, un element al liturghiei, ci unul paraliturgic. Forma kontakion-ului se cristalizează în cursul secolului al VI-lea și se definitivează o dată cu opera lui Roman Melodul. Un kontakion e format de obicei din stanțe cu metrică asemănătoare, al căror număr variază de la optsprezece la douăzeci și patru (numite oikoi: un termen folosit în mod analog cu italienescul stanza), precedate de un scurt preludiu numit kukulion, cu o metrică diferită. Stanțele formează de obicei un acrostih și adesea reproduc
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Melodul. Un kontakion e format de obicei din stanțe cu metrică asemănătoare, al căror număr variază de la optsprezece la douăzeci și patru (numite oikoi: un termen folosit în mod analog cu italienescul stanza), precedate de un scurt preludiu numit kukulion, cu o metrică diferită. Stanțele formează de obicei un acrostih și adesea reproduc numele autorului. Ultimul vers al preludiului introduce un refren, repetat apoi cu stanțele care urmează. Stanțele, la rîndul lor, au un număr variabil de versuri, de la optsprezece la douăzeci și patru. Kontakion-ul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
asemănătoare cu aceea a scriitorilor creștini de la începuturile epocii bizantine. O problemă care solicită încă atenția specialiștilor este aceea a metricii, pentru că operele lui Roman au suferit, de-a lungul secolelor, modificări la nivel lexical, iar aceste intervenții au modificat metrica. Bibliografie. Ediții: W. Christ, M. Paranikas, Anthologia Graeca Carminum Christianorum, Teubner, Leipzig, 1871; S.G. Mercati, S. Ephraemi Syri opera. Textum syriacum, graecum, latinum..., recensuit S.G. Mercati, I, 1, Roma, 1915; P. Maas, Frühbyzantinische Kirchenpoesie. Anonymen Hymnen des V-VI Jahrhunderts
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
inițiatic dantesc al drumului parcurs în căutarea izbăvirii între infernul senzualității și al patimilor, purgatoriul contemplației purificatoare și paradisul credinței. Familiaritatea cu lumea antică se resimte și în versurile din Catulliene (2002), ce transpun imagini ale lumii moderne în ritm, metrică și chiar topică latine. Cele șaizeci și șapte de poeme, majoritatea invective, recompun parodic atmosfera culturală a Clujului, văzut din perspectiva autorului, marginal revanșard cu înclinații justițiare. Adânc influențat de lirica antică în creația personală, S. este și un remarcabil
SAV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289515_a_290844]
-
Negru), Mircea cel Bătrân, sau unor personaje contemporane, precum Scarlat Ghica, generalul Kutuzov, marii boieri Grigore Brâncoveanu, Barbu Văcărescu, Mihalache Manu ș.a. Soarta Țării Românești îi inspiră cele mai multe stihuri, ocazionale sau politice, chiar și pe cele izbutite formal, influențate de metrica populară (Cântec românesc jalnic). În Leatul 1848, poem compus în mai 1850 de un Z. îmbătrânit, depășit de spiritul epocii, revoluția e văzută ca o calamitate ce unește straturile de jos ale societății cu reprezentanți ai elitelor pentru răsturnarea vechilor
ZILOT ROMANUL (1787. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290738_a_292067]
-
Cunoaștem „elemente de conținut” cuprinse în acest curriculum ambițios. De exemplu, Prodikos folosea tratatul lui Protagoras Orthoepia (Orqoevpeia = „Despre corectitudinea exprimării”), adăugând elemente de etimologie, sinonimie și precizia limbajului. Hippias preda cu atenție teme privind sunetele, cantitatea silabelor, ritmuri și metrică. Știința gramaticii pare să fi fost core al curriculumului sofist. Dar nu cunoaștem în ce fel reușeau sofiștii să articuleze coerent un corpus de cunoștințe atât de vast și nici cum reușeau să parcurgă atât de repede acest curriculum polymatheic
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
care școala gramaticului căpătase un renume uriaș 4; după ce copilul învăța scris-cititul acasă cu un praeceptor, urma această școală unde studia „cele opt părți de vorbire” (nume, verb, participiu, articol, pronume, prepoziție, adverb, conjuncție), ortografia (neinfluențată de intonațiile limbii vorbite), metrica și prozodia versificației clasice și marile texte juridice și istorice 5. „Școala gramaticului” reușea să confere o vastă cultură generală, punând bazele formării paideutice 6. Tânărul absolvent urma, apoi, Școala retorului - o școală de nivel înalt, cu discipline neseparate prin
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
ed. C.W. Jones, Mediaeval Academy of America, Cambridge, 1943; Super Acta Apostolorum expositio, ed. M. Laistner, Mediaeval Academy of America, Cambridge, 1939; Opera homiletica, ed. J. Fraipont, D. Hurst, Corpus Christianorum. Series Latina, CXXII, Brepols, Turnholt, 1955; De arte metrica, ed. H. Keil, Grammatici latini, VII; ș.a.m.d. 8. Cf. Vita Wilfredi, ed. cit., citat de Riché, op. cit., p. 455. 9. Despre prințul-episcop și, mai apoi, mitropolit de York, în „Vita Alcuini” (Monumenta Germaniae Historica, Hanovra, 1887, XV), unde
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
școlar (excerpte din scrieri ale lui Cezar, Cicero, Tit Liviu, Ovidiu, Vergiliu, Esop, Xenofon, Lucian). Dacă numele lui ca autor al lucrărilor Gramatica limbii latine. Morfologia, sintaxa și noțiuni de stilistică (1909) și Noțiuni elementare de versificațiune latină. Prosodia și metrica (1916) sau al antologiei Istoria literaturii latine pe bază de texte (1928) este cunoscut mai cu seamă elevilor și studenților clasiciști, P.-L. capătă o notorietate mai largă datorită unei cărți de vulgarizare a cunoștințelor despre Antichitate, Mitologia greco-romană în
POPA-LISSEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288918_a_290247]
-
în lectură ilustrată (I-II, 1912-1926). Cultura română îi datorează și câteva bune traduceri din Cicero, Pliniu, Eutropiu și Lucian. SCRIERI: Mitologia greco-romană în lectură ilustrată, I-II, București, 1912-1926; ed. București, 1999; Noțiuni elementare de versificațiune latină. Prosodia și metrica, București, 1916; Basarabia, București, 1924; Viața și opera lui Gheorghe Lazăr (în colaborare cu G. Bogdan-Duică), București, 1924; Legende și povești antice. Prelucrate după autori clasici greci și romani, București, 1926; Izvoarele istoriei românilor. Fontes historiae Daco-Romanorum, I-XV, București
POPA-LISSEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288918_a_290247]
-
București, 1926; Izvoarele istoriei românilor. Fontes historiae Daco-Romanorum, I-XV, București, 1934-1939; Românii în izvoarele istorice medievale, București, 1939. Antologii: Istoria literaturii latine pe bază de texte, București, 1928; Dacia în autorii clasici, I-II, București, 1943. Traduceri: Reinhold Köpke, Metrica versurilor lirice ale lui Horațiu, București, 1895; Eutropius, Istoria romană, București, 1916, Corespondența lui Pliniu cu împăratul Traian, București, 1920; Lucian, Toxaris sau prietenia. Convorbire între un grec și un scyth, București, 1924; Cicero, Discursul pentru Archias, București, 1925. Repere
POPA-LISSEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288918_a_290247]
-
că reduce substanțial devierea spre fantezie, spre metafora critică. Tot în linie didactică se așază mai multe volume cu structură de dicționar dedicate teoriei literaturii, esteticii, stilisticii, versificației: Curente literare (1992), Figuri de stil (1992), Genuri și specii literare (1993), Metrică și prozodie (1995), Teoria literaturii (1996). Aceste cărți, de o mare utilitate pentru elevi, studenți și profesori, se sprijină pe o bibliografie impresionantă. Autoarea nu se rezumă la a da informații, ci pune în discuție noțiunile, conceptele, le interpretează și
PETRAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288776_a_290105]
-
Eminescu, Veronica Micle, Ion Creangă, Cluj-Napoca, 1989; Curente literare, București, 1992; Figuri de stil, București, 1992; Ion Creangă, povestitorul, București, 1992; Genuri și specii literare, București, 1993; Camil Petrescu. Schițe pentru un portret, București, 1994; Literatura română contemporană, București, 1994; Metrică și prozodie, București, 1995; Știința morții, I, Cluj-Napoca, 1995, II, Pitești, 2001; Teoria literaturii, București, 1996; Limba, stăpâna noastră. Încercare asupra feminității limbii române, Cluj-Napoca, 1999; Panorama criticii literare românești. 1950-2000, Cluj-Napoca, 2001; Feminitatea limbii române. Genosanalize, Cluj-Napoca, 2002; Cărțile
PETRAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288776_a_290105]
-
Din cer acum/ ninge./ Poți numi această liniște fericire./ Poți numi această lumină?” (Anii ’80). Aceste procedee, ce caracterizează gruparea brașoveană „mașcriistă”, se grefează la O. pe un orfism histrionic prelucrat după tiparele unui baladesc de sorginte romantic-barbiană, eufemizat prin metrică și discursivitate: „Hai! Cântă odată, hoinarule zănatec!/ Potrivește-ți glasul. Găsește cuvântul. Să-mi întorci/ iubirea, să îmi dai puterea șarpelui lunatec,/ De ce nu cânți tu, menestrel? Dulce să cânți și-ncet,/ doar pentru mine. Hai, nu cânți? De ce nu
OPREA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288550_a_289879]
-
cu afirmația lui V. Alecsandri potrivit căreia Miorița ar fi doar un fragment de baladă, susținând că, dimpotrivă, Miorița este o construcție încheiată și că orice adaos ar scădea „marea ei valoare”. În versiunea germană, el se îndepărtează însă de metrica versului originar, ceea ce diminuează rezonanța baladei. În ciuda scăderilor inerente oricărui început, tălmăcirea este, totuși, foarte reușită. Cea de-a doua carte a lui K., Aus der Moldau. Bilder und Skizzen (1860), este un memorial despre oamenii și relațiile sociale din
KOTZEBUE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287722_a_289051]
-
depărtare de țară, după plaiurile natale, dar și imagini cu tot mai dese note locale (Olarii, Mânzul, Veste) și cu trimiteri spre credințe străvechi. E sensibilă și o abandonare treptată a formelor prozodice libere, în favoarea celor regulate, cu preferință pentru metrica populară. În asemenea versuri ritmate sunt scrise mai toate poeziile din lunga perioadă când autorul a fost împiedicat să publice. Această producție, apărută aproape în întregime abia postum, egalează ca volum lirica antumă și se ordonează în câteva cicluri: Vârsta
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
Același Honterus contribuia la atât de necesarul dialog al științelor și artelor cu centrele de cultură din Apusul continentului. Așa se și explică mai limpede creația componistică Odae cum Harmoniis pe textul lui Horațiu, muzica lui Honterus având la bază metrica antică, ideea provenind din lumea renascentistă franceză unde întemeietorul genului, Baif, scria versuri în aceeași „mesurée à l’antique” pentru compozitorii Claude le Jeune și J. Mauduit. Pasiunea pentru muzică a brașovenilor avea să fie confirmată de o altă operă
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
cânta „iobagul ș-a lui lanțuri de aramă” (după caracterizarea eminesciană din Epigonii), bardul se lasă tot mai incitat de tematica națională, slujind, cu multă energie combativă, cauza Unirii. Influențat în versificație de ritmul poeziei populare, dar mai ales de metrica poeziei franceze, nu e, însă, lipsit de inventivitate, el contribuind la îmbogățirea formelor strofice din lirica vremii. A evoluat de la poezia de meditație intimă, influențată de Young, Byron și Lamartine, către meditația socială, creștin umanitară (în poezii ca Epistolă D.K.
BOLLIAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285808_a_287137]
-
lui, pastorală sau senzuală, jubilantă sau lacrimogenă, se împletește cu poezia naturii. De o anume grație și prospețime, fragmentul din epitalamul biblic Cântarea Cântărilor, transpus prin intermediul unei versiuni franceze, rămâne cea mai izbutită versificare a lui C., deloc străină de metrica și limba poeziei populare. Vâna scriitorului este însă mai ales una satirică. Din stihurile lui cu o cadență pe alocuri reflexivă se desprinde o intenție morală, care îi colorează într-un fel aparte pornirea hedonistă. Ici și colo poate fi
CANTACUZINO-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286068_a_287397]
-
mesajului până la folclorizare în sensul pozitiv, redând dimensiunile fenomenelor, stărilor sau sensul stric al mesajului către un cititor avizat dar și către un cititor mai puțin avizat. Distinsa poetă, poate oricând concura cu textierii de muzică populară prin cantabilitatea și metrica versului exprimat. Cucule, pasăre rară, Când cânți, viața-i mai ușoară, Pe mulți tu ai bucurat Cu cântecu-ți minunat! .............................. Te voi aștepta în prag Pentru a-mi da primul de știre Când sosește dragu’- mi drag, Cu cât dor, cu
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
repeziciune: ― Nu, domnule profesor! Dealtfel nu luam notițe la Psihologie! ― Dar ce mâzgăleai acolo? Nu versuri? ― Ba da! ― Ce fel de versuri? ― De 14 și 15 silabe, cu rime încrucișate și cu picioare... ― Hm, hm... nu te-am întrebat de metrica și prosodia lor, ci dacă sânt vreau să spun, de dragoste sau de altceva? ― Nu înțelesesem! Eu am crezut, după întrebarea dumneavoastră, că vă interesează forma... Din punct de vedere al fondului, am încercat să scriu o poezie lirică... ― Aha
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
budoare, vanităților umflate ale cîtorva parveniți” (Principiul naționalităților). Literatura propriu-zisă e reprezentată de poemul „Vacanță în provincie“; primul text publicat de către Samuel Rosenstock sub pseudonimul Tristan Tzara este „comentat” de un desen stilizat, prezentînd o femeie kitsch. Singura secvență în metrică tradițională a acestui poem (compus altminteri din versuri albe, fracturate) indică o răsturnare radicală a valorilor înalte, imagine a negativității absolute: „Să ne coborîm în rîpa/ Care-i Dumnezeu cînd cască/ Să ne oglindim în lacul/ Cu mătăsuri lungi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
281 -, întâlnim și în cazul lui Deidier aplecarea către conceptualizarea propriilor demersuri. Iată de pildă ce notează autorul în legătură cu problematicul raport proză/poezie: Secolul XX oferă exemple de contaminare reciprocă între genuri (...) ceea ce reprezintă un simptom al preschimbării canoanelor comunicării. Metrica ne ajută întrucâtva să delimităm poezia de non-poezie (sau cel puțin crede că o face), prin recunoașterea priorității versului. Însă, pe de altă parte, este cu putință să sesizăm un ritm specific (...) și în cazul acelor expresii hibride, situate la
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]