962 matches
-
îi spusese angajatorilor ei, și așa mai departe, până a aflat toată lumea. — Mă însor cu Mma Ramotswe, anunță el. Este... — Este doamna detectiv, nu-i așa? întrebă Mma Potokwane. Am auzit de ea. Viața ta va deveni foarte interesantă. O să mișuni peste tot, o să spionezi oamenii. Domnul J.L.B. Matekoni trase aer în piept. — N-o să fac așa ceva, replică el. N-o să fiu detectiv. Asta-i treaba lui Mma Ramotswe. Mma Potokwane păru dezamăgită. Apoi se lumină la față. — Bănuiesc c-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
mai mult În straniile sale obsesii și șoptea ordine confuze destinate, pare-se, secundului de pe María Alejandra. Dar Oberlus reveni asupra subiectului o săptămînă mai tîrziu, cînd Îl găsi pe căpitan pregătind o oală plină ochi cu raci stacojii care mișunau cu miile În jurul coloniilor de iguane marine și al familiilor de foci. Inocent, Alonso Pertiñas Îi explică atunci cu lux de amănunte trucurile pe care le foloseau anumiți oameni dn Galicia pentru a păcăli, În nopțile fără lună, navele străine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
vreme rămaseră În apele „sale”. Ambele nave profitaseră de ședere pentru a Încărca iguane de pămînt și broaște-țestoase uriașe și el observase, Îngrijorat, că numărul acestora din urmă Începuse să scadă de-a dreptul alarmant. Din sutele de broaște care mișunau pe insulă cînd debarcase el, nu mai rămăseseră, după cel mult cinci ani, decît vreo douăzeci, refugiate prin rîpele cele mai inaccesibile din partea vestică a insulei. Iguanele se reproduceau rapid și nu aveau să se rărească nicicînd, dar nu același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ci numai pentru că erau niște ignoranți și în neștiința lor au pus piciorul exact unde nu trebuie. Era ca traversarea unui cîmp de mine, deasupra căruia răsar din metru în metru mușuroaie de cîrtiță. Logica îți spune că acolo unde mișună cîrtițe nu poate fi vorba de o mină gata să explodeze la prima atingere și această logică comună te va face să calci sigur de tine pe oricare din mușuroaie, să te străduiești chiar să treci cîmpul morții pășind din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ducîndu-l către Comana, iar cel care rămînea în Vladia se trezea murmurînd, oftînd, atunci toată suflarea așezării ținea urechea ciulită, după cum scîncea vinul se putea ști ce fel de an, bogat sau sărac, fericit sau nefericit urma să fie. Viața mișuna sub ochii săi atenți, iar poveștile care umblau, legendele care apăreau și dispăreau de la un anotimp la altul puteau fi un indiciu asupra preocupării lui K.F. de a-și cultiva imaginea, amintirea, trecutul, mai ales trecutul. Cine stăpînește trecutul poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
flori și cununi de laur, cu icoane Înrămate În aur, iar pe jos era Întins un covor de flori pe care călcau tălpile goale ale purtătorilor săi, iar mulțimea cânta psalmi și șoptea rugăciuni. Orbii și ologii, fojgăind precum viermii, mișunau printre picioarele lor, le sărutau trupurile și Îi implorau cu vorbe tânguitoare și jalnice, Îi implorau cu dragoste și credință, cu soarele și luna, cu iadul și raiul, Îi rugau și Îi blestemau să li se redea vederea, să li
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
pește. Nu mai mâncase niciodată piure cu pește, pilaf cu pește sau macaroane cu sos în care peștele rahitic era înfipt, pe-o coastă, deasupra. Se adunau pe mese zeci de schelete, numai bune să hrănească armata de câini ce mișunau în campus. Mâncarea cea mai vânată erau macaroanele cu brânză. Atunci furtul de porții atingea cote alarmante. Bucătăresele îi fugăreau pe hoți în jurul meselor și cel care reușea să-și păstreze porția de mâncare sustrasă era ovaționat la scenă deschisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
supermarketuri la care îmi fac cumpărăturile. Căzute cu fața în jos, aspectul imaculat al fițuicilor mi-a dat o senzație de gol. Câtă hârtie irosită fără rost! Ce-ar fi să începem o campanie de publicitate pe aceste foițe care mișună în toate sacoșele, poșetele și buzunarele? Nu știu dacă s-a mai gândit cineva la asta. Din câte știu, s-au gândit americanii. Bravo lor! Hai s-o facem și noi! Se ridicară în același timp. După câte înțeleg, ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Nu te-ndeamnă la stat ca iarba din Europa, cum să-ți spun, de fapt nici nu știu cum e iarba acolo. Cred că mi-ar plăcea Europa, câmpii verzi și plăcute, pline de mici flori delicate și cu păduri unde nu mișună animale sălbatice. Ce să mai vorbesc de toate orașele alea minu nate, cu sistemele lor de canalizare, vreau să zic, numai cuvântul Paris mă face să visez! Karl contempla valea zâmbind, dar părea că privește În gol. — Mie-mi place
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
femeie În vârstă care saluta politicos, dar nu se arăta dornică de conversație, lucru care Îi convenise de minune. Acolo a rămas mai tot timpul călătoriei, ținându-se la distanță de tinerii americani bogați, care o dezgustau Încă de pe atunci. Mișunau pe toate punțile, se strigau cu Însuflețire unii pe alții, Își dădeau Întâlnire În sala de mese de clasa Întâi ori Își făceau de cap zgomotos În cabinele lor de lux. Bărbații erau atletici, cu părul În vânt, femeile sofisticate
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
iartă. Dormi agitat, visă bucăți enorme de carne puse la frigare pe o bară metalică, răsucite la o manivelă de un ins, unul înalt, musculos, cu mustață, îmbrăcat numai cu pantaloni, cu spatele plin de bobițe de transpirație. Peste tot mișunau grupuri de femei, îmbrăcate în rochii lungi, inspectau frigăruile, cronometrau periodicitatea rotației manivelei. Acolo unde constatau vreo neregulă, băteau sugestiv cu arătătorul mâinii drepte în cadranul ceasului și bărbatul își încorda mușchii și grăbea mișcarea manivelei, trăgea ca la galere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mă aflu? Răspunsul veni tot atât de cald ca și chemarea. Într-o lume paralelă cu a noastră, tot așa de bună și tot așa de iubitoare, pentru cei din jur. Întradevăr mă aflam într-o lume mult mai bună. În jur mișunau ființe extraordinar de ciudate, dar cu privirile grozav de blânde și de primitoare, mașini zburătoare nu prea mult deosebite de cele desenate în revistele S.F. și anunțate ca posibile mașini ale viitorului. Peste tot domnea cu putere un simțământ de
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
provocatoare. Acest lucru Însă nu o punea la adăpost de privirile apăsate ale cohortelor de machos dolofani de extracție dacică sau fino-ugrică, convertiți după Revoluție În traficanți de valută, dotați cu telefoane celulare și În relații excelente cu Poliția, care mișunau În Piața Carolina, răsucind pe degete grele de aur cheile mașinilor second, dar aproape noi, și șoptind oricui se afla În trecere pe acolo: Mărci, dolari, forinți. Vorbeau ca pentru ei, abia mișcându-și buzele, cum fac bătrânii când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Nu, am sărit. Nu vreau. Nu vreau asta. Nimeni își dădu ochelarii jos. Ambii ochi lipseau. Structura era prezentă: membrane, cristalini, iriși, dar sensul, comunicația, înțelegerea, ideea fundamentală că ochii sunt oglinzile sufletului lipseau cu desăvârșire. Două găvane conceptuale, negre, mișunând de minusculi creveți-gând și viermi-impuls, se uitau fix de pe fața lui la mine. Am icnit din nou și de data asta am vomitat cu adevărat; fiere și resturi de mâncare și sucuri și uleiuri, mucilagii și fuioare de groase mucozități
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ca un vis, ca o trezire din somn, când soarele e sus pe cer. M-am uitat țintă spre orizont, întrebându-mă dacă marea asta era infinită. Existau oare ape mici, falii oceanice, locuri reci cu aisberguri, recifuri de corali mișunând de pești feluriți și alte animale conceptuale? M-am întrebat dacă războaiele, invențiile revoluționare sau asasinările nășteau furtuni aici. Oare marea tresărea vreodată? Devenea oare nemișcată ca un iaz în toiul unei ierni albe și sumbre? — Eric, zise doctorul, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Ca să poți înțelege limbajul entităților și să poți comunica cu ele, hainele trebuie să-ți fie albe și imaculate, oricât de întunecate ți-ar fi gândurile. Abadiania este un univers al veșmintelor albe, o lume hiperaglomerată de îngeri căzuți ce mișună în toate direcțiile, așteptând cu o răbdare neomenească să le crească aripile. Peste tot, cozi interminabile; către camerele de energie, unde se desfășoară consultațiile sau operațiile spirituale; la farmacie, la băile de cristale, să intri la cascada sacră, pentru supa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
e că în acest labirint bulbo-encefalo-talamic și hipotalamic gălăgios ca o sală de Bursă cu brokeri agitați și curieri de informații neperisabile, bine stocate, străbătu cu viteza aceluiași tren căile contorsionate ale ținutului clar-obscur, scăldat de terifiante vâscozități, în care mișunau neuroni țepoși hipersensibili și se născu, să-i spunem inspirație? Nu, poate revelație! Nici vorbă! Atunci, forma ce se contura în invizibil, tridimensional ca un joc pe computer, nu putea fi decât rezultatul obsesiilor Alimentarei. Inspirație, revelație, mesaj, în toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
așteptările, pentru că port vina de a întreba și de a vrea mereu ceva nou. Îmi accept greșeala și penitența. O dată cu fumul, au apărut și copiii. De obicei, dintotdeauna, casele au fost nelocuite. Chiar dacă în apartamentele blocurilor sau prin împrejurimile pieței mișunau oameni, ei dispăreau odată cu înserarea. Se ascundeau în spatele ușilor, pândind noaptea care nu le aducea nimic din ceea ce așteptau. O știre care să-i facă să râdă, un cântec aducător de ploaie, o prezență din altă parte a lumii, bănuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pe chipul tău de Charles Bronson, cowboy sau bodyguard al Președintelui, eu alături de tine în rochie de pânză de păianjen, ținându-te de mâna hotărâtă să scoată pistolul țintat cu argint, să nu tragi, Mitică! Podeaua era plină de îngeri. Mișunau gemând de impactul cu podeaua, celui bătrân cu plete triste, îmbrăcat în zdrențe de cer, îi puse atele desprinse din reproducerile albumelor de pictură: din Chagall dezmembră tabloul Timpul este fără margini. Din aripile peștelui, improviză două atele ajutătoare pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de a parcurge geometric pătratul distanței dintre viață și moarte, nu prin vreun labirint, așa cum e viața, nu prin tunel, ca metroul, nu cu telefericul, așa cum călătoresc unii oameni, aproape de cer, știind că dedesubt se află hăul mișcător al vieții, mișunând de destine, eu, numai eu și cu Miorița, păpușa mea în brațele mele, mergând în cerc, un cerc sub formă de pătrat, latura lui este egală cu raza cercului, ceea ce înseamnă că orizontul e drept, da, cerul e o cupolă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
obscură și criptică. Lumina ei mă va purta spre lumină. La drum! Presară-te cu primejdii! Nu pot, spuse drumul, știi să le ocolești, plantează-ți mine antipersonal, le vei ocoli, fii mlaștină, o vei face pământ reavăn cu bălegar, mișunând de cârtițe și buruieni care se străduiesc să crească și moarte pentru că nicio otravă nu le poate distruge, nicio sapă nu le poate decapita, niciun hârleț nu le poate smulge, pentru că rădăcinile lor sunt în inima Pământului. Acolo se duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
puși în ghips și, la fel, moda cenaclurilor literare, a sectelor de prozatori postmoderniști, futuriștilor, scientiștilor și a altor scursuri din ploaia diluviană a prozodiei. Așaaaa! Șobolanii se refugiau în găurile lor construite pe ruinele celor vechi, fără a mai mișuna prin dedesubturile lumii, ca și cum depresia poeților îi lovise și pe ei. Stăteau ore, zile, luni, în găuri adunați mai mulți sau solitari, punând la cale ceva sau disecând altceva, ce guvernanților de deasupra le scăpa. Aceasta n-ar fi însemnat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
însămănări. Deci începem." 1. (A)casă este locul unde ești așteptat. Petru a făcut cale întoarsă în inima muntelui. Drumul între două singurătăți îl recunoștea cu ochii închiși. Valea Bârgăului, acolo unde cu câteva zile în urmă un furnicar negru mișuna într-o gravitație browniană, era scăldată în galben hepatic. Soarele gelatinos se lua după cizme. Era noiembrie. Arbuștii, plantați într-o ordine perfect geometrică, stăteau neclintiți în front, precum niște soldați disciplinați, adunați compact pentru inspecție. Dincolo de Bistrița, o culme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pizda mă-ti! 73. A(casă) este acolo unde ești așteptat. Petru a făcut cale întoarsă în inima muntelui. Drumul între două singurătăți l-a recunoscut cu ochii închiși. Valea Bârgăului, unde cu 7 zile în urmă, un furnicar negru mișuna în ritmul bătăilor de clopot, era precum un tablou după Bacovia: soarele gelatinos se lua după cizme, peste cenușă, bruma, o poleire a nimicului. În munte urmele se șterg primăvara. (După ce a tras ultima tușă, un pictor anonim a strecurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
apărat pe voi de, cum ziceai, rapangalițe? Tu, Răducu, dacă mai vezi vreuna, să vii să-mi raportezi! La raport nu m-am prezentat, dar povești de la mama Floare am ascultat În continuare. Erau de două soiuri, la fel de Încinse: primele mișunau de strigi, diavoli, vrăjitoare, de iele și de pricolici, iar celelalte vorbeau despre America și despre București, Împestrițate cu minuni la fel de nevăzute ca și cele dintîi, cum ar fi vapoarele de porțelan Însoțite de păsări albe pe ape largi cît
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]