420 matches
-
Apetitul de a trăi se înscrie pe corpuri, pe toaletelor doamnelor și în interesul pentru sport trecând prin dansurile și ritmurile nou venite din America. Se impune imaginea unei tinereți care se vrea sportivă și a cărei necesități, departe de miasmele orașului, se referă la un contact generator cu natura. Jocurile Olimpice devin și Jocuri de iarnă. Într-un fel de producție, o anumită formă de specializare și raționalizare apare în sport. Viitorul radioului face să ajungă direct sportul la domiciliu și
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
de contrastul dintre culorile variate ale caselor, pe fundalul de un albastrul plumburiu al golfului. Ca și cînd am fi disecat totul cu răbdare, cercetam scările murdare și firidele Întunecate, conversînd cu mulțimea de cerșetori; sondam adîncimile orașului, atrași de miasme. Nările noastre dilatate inhalau mirosul sărăciei cu o intensitate sadică. Am dat o tură și printre vasele acostate la țărm, ca să vedem dacă pleca vreuna spre Insula Paștelui, dar veștile erau descurajante: nici un vas nu mai mergea Într-acolo În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
cu mașina prin deșertul Sinai, mi s-a p)rut ciudat s) fi c)zut din camioane atât de mult) pânz) de cort și saci. Curând mi-am dat seama c) acești saci cafenii erau cadavre. Apoi le-am simțit miasma. Dup) aceea am v)zut vulturii, câinii și șacalii care se Înfruptau din ele. Și-apoi, deodat), au ap)rut niște tranșee egiptene cu numeroase cadavre În putrefacție, sprijinite de parapeți, m)dulare desc)rnate care se coceau la soare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
literară și teatrală, de teologie, știință, muzicală, plastice, eseuri, însemnări, revista revistelor. Parte din articolele publicate făceau apologia doctrinei fasciste, iar unele expresii din texte spuneau tocmai aceasta când întâlneai cuvântul ”camarad”, de exemplu. Încercând să surprindă atmosfera încărcată de miasme și sfâșiată de contradicții, Lucian Blaga nota: „După frământarea individualistă urmează integrarea unei noi spiritualități colective. Personalitatea creatoare va deveni din nou o forță impersonală în slujba unui cuget colectiv.” Sextil Pușcariu întrun interviu despre poezie face aprecieri la obiect
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
limitare, de prevenire și de lovire a corupției Înainte ca ea să se transforme Într-un cancer al Întregii societăți, cu efecte morale dezastruoase, inducând În individ sentimentul neputinței, conform căruia politica este, În ultimă instanță, o mocirlă plină de miasme și ființe monstruoase. Aș merge mai departe și aș spune că fenomenele de corupție politică au avut efecte foarte serioase În istoria Statelor Unite: reamintesc scandalul Watergate, care l-a obligat pe președintele Richard Nixon să demisioneze, spre surpriza totală a
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
S-a ridicat un munte de ape învolburate; Apoi s-a spart în două talazul furtunos, Zvîrlind sub ochii noștri un monstru fioros. Se-nfiora pămîntul de mugetu-i năpraznic, Nu mai văzuse cerul un monstru-atât de groaznic! Umpluse de miasme văzduhu-nveninat, Iar valul ce-l purtase s-a tras înspăimîntat Ultimele versuri, parcă desprinse din Eneida (VIII, 240), reprezintă o expansiune a hiperbolizării imaginii divine din versurile 1539-1540: Și unii spun că-n goană un zeu s-ar fi zărit
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
opera capitală în proză a d-lui George Mihail Zamfirescu și evocarea de suflu epopeic a periferiei, văzută în aspectul ei de cerc închis, cu moravuri și o etică proprie, cu pitoresc specific și tragică umanitate, în aerul otrăvit de miasmele instinctelor primare. POMPILIU CONSTANTINESCU SCRIERI: Flamura albă... Suflete și chipuri prinse în vârtejul morții, pref. Eugen Relgis, Satu Mare, 1924; Cuminecătura, București, 1925; Gazda cu ochii umezi, București, 1926; Domnișoara Nastasia, București, 1927; Madona cu trandafiri, București, 1931; Maidanul cu dragoste
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290697_a_292026]
-
unul în brațele celuilalt, tot așa, mama și fiica. Nimeni nu îi va înmormânta, iar pământul se va umple astfel de duhoare din pricina leșurilor care vor zăcea pretutindeni. Nemaiprimind apele fluviilor, marea va deveni un fel de mlaștină, împrăștiind neîncetat miasme. Atunci, o ciumă îngrozitoare se va abate asupra pământului; vor fi plângeri nemângâiate, gemete cumplite și vaiete fără sfârșit. Oamenii vor numi „fericiți” pe cei care au murit înaintea lor, zicându‑le: „Deschideți mormintele voastre ca să ne primiți pe noi
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
a apropiat și a fost de acord să plătească pentru aceasta, dar atunci când trupul umflat al regelui a fost pus într-un sicriu din piatră care s-a dovedit a fi prea mic, "intestinele umflate s-au rupt și o miasmă de nesuportat a izbit pe cei ce se aflau acolo", miasmă care nu a putut fi acoperită de nici o cantitate de tămâie. "Astfel, preoții s-au grăbit să termine ritualurile funerare și s-au întors imediat tremurând la casele lor
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
dar atunci când trupul umflat al regelui a fost pus într-un sicriu din piatră care s-a dovedit a fi prea mic, "intestinele umflate s-au rupt și o miasmă de nesuportat a izbit pe cei ce se aflau acolo", miasmă care nu a putut fi acoperită de nici o cantitate de tămâie. "Astfel, preoții s-au grăbit să termine ritualurile funerare și s-au întors imediat tremurând la casele lor" (107). Pentru Vitalis, moartea regelui a fost o omilie - o alegorie
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
eufuismul lui Lyle este foarte evident. Un alt predecesor al jurnalismului literar narativ este relatarea narativă de senzație. Nu ar fi exagerat să spunem că senzaționalul este un predecesor necesar al jurnalismului literar narativ. Senzaționalul nu este nou, bineînțeles. Clar, miasma corpului lui William Cuceritorul este de senzație pentru ilustrarea unei omilii. Mai mult, majoritatea relatărilor senzaționale scrise în secolele al XVI-lea și al XVII-lea aveau o morală. Dar o altă motivație pentru scriitor și tipograf este profitul care
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
lotul „Rugului Aprins”, beciurile Securității, zarca de la Aiud, minele din Petroșani (martie 1977), uzinele Brașovului din 1987, Piața Operei din Timișoara sau Piața Universității din București 1. Vocea lor reprezenta teologia politică în act a celor care nu mai suportau miasma de falsitate a Faraonului. Pe cei mai mulți dintre acești actori ai demnității naționale nu-i cunoșteam pe nume. Știam că, într-un fel mistic, aveam datoria să-i pomenim ca mădulare ale unui singur Trup - un trup lovit, batjocorit, răstignit și
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
este capabilă de o judecată sinceră, limpede și dreaptă. Reconcilierea țării cu propriul trecut avea nevoie de modele. Dacă Biserica Ortodoxă a fost, măcar pentru o vreme, inamicul direct al bolșevismului, atunci respectul pentru martirii din închisori cerea distanțarea față de miasmele delațiunii. Mulți au așteptat - poate „stând strâmb și judecând drept” - ca mărturisirea publică a vechilor culpe să apară într-un mediu care aprofundează zilnic taina pocăinței și misterul iertării. În fața acestor așteptări, decepțiile au fost legiune. Riscul ipocrizieitc "Riscul ipocriziei
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
tineri”, din cauza unor boli identificate mai târziu ca malarie, febră denga și schistosomiază. Din Grecia Antică ne-a rămas “Corpus Hippocraticum”, care structurează etimologiile bolilor (ethios= cauza + logos=știință) în trei categorii: (1) Factori inanimați, pe care se bazează teoria miasmelor, conform căreia bolile contagioase sunt cauzate de “aburi toxici care se nasc din putrefacții, în special în zonele mlăștinoase” (2) Factori supranaturali, care cauzează îmbolnăviri de origine divină, precum epilepsia sau “morbus sacer” (3) Factori animați, susținuți de teoriile lui
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
că, antrenată de variantele concrete ale înțelegerii ei, în diverse epoci, "actualitatea" este și vină și premiu, este dublu orientată. Pentru contemporani, actualitatea va fi fost ( cum s-a și spus cu tendință) "partizanat politic", coborîre în jocul imund, în miasmele zisei imoralități (politice y compris). Vom accepta că aceasta este neînțelegerea fondatoare, originară, a apropierii critice de Caragiale. Malentendu istoric, în trena căruia se află, opunîndu-i-se, apărarea lui Caragiale, condusă de Maiorescu, în articolul Comediile d-lui I. L. Caragiale. Pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
că Apollon însuși a trebuit să fie purificat după omorârea lui Python, el a putut să devină zeul care îndepărtează răul (apotropaios) și purificatorul prin excelență (katharsios). Orice crimă de homicid producea o murdărie malefică, forță de natură aproape fizică, miasma, flagel veritabil care amenința colectivități întregi. Apollon a făcut mai umane obiceiurile arhaice privind omuciderile 14. El este acela care a reușit să facă să fie achitat Oreste de vina de matricid (cf. Eschil, Eumenidele). Delfi avea o preistorie, ca
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
emanau vapori cu proprietăți supranaturale. Săpăturile, totuși, n-au revelat nici o fisură 14 Obiceiul cerea ca făptașul, chiar involuntar, al unui omor să fie răpus de familie; era singura măsură posibilă pentru a împăca sufletul victimei și a îndepărta murdăria (miasma) produsă de crimă. Codul lui Dracon introduce autoritatea de stat în locul vendetelor: tribunalul cetății judecă omuciderea și îl predă pe vinovat familiei victimei. 15 Șarpele femelă Delphyne, zămislit de Terra, cedează locul lui Python, șarpele mascul. 16 Discutată de M.
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
nu mă oprește totuși s-o inhalez în fiecare zi, ca și cum mi-ar înteți, în mod secret, ritmul vital. Calc cu piciorul gol pe mormanele acestea mișcătoare, amestecate cu pești străvezii și cochilii spongioase, ce se degradează instantaneu, degajând o miasmă de putreziciune dezolantă. Aici, orice forme de viață se topesc cât ai clipi și sunt făcute totuna cu carcasele negre ale scoicilor, arse fără milă de soarele verii. Materia moare și reînvie concomitent, sub privirile mele uimite. Ars amatoria Azi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
de noapte, periferia Romei oferea priveliști dezolante. Aici se transportau mii de cadavre de oameni și animale cărora li se dădea foc în gropi speciale, săpate ziua. Fumul înecăcios și duhoarea încinsă te opreau să-naintezi în afara zidurilor. Înăuntrul acestora, miasmele fetide îți infestau nările, aducându-ți în corp o stare de scârbă imensă. Dinaintea acelei realități mortificante, fantezia mea de poet devenea săracă și stearpă. Poezia nu are niciodată instrumente suficiente ca să descrie degradarea. Pe străzi, trupuri de oameni lungiți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
diferite, rămâne pururi același.” Descompunere Mirosul greu al algelor în putrefacție produce în mine un dublu efect. În general, putrefacția vegetală nu mă jenează olfactiv, dar amestecul cu scoici și pești morți amplifică duhoarea de pe plajă. Nu pot să suport miasma, simt aproape că mă sufoc, și totuși, în același timp, adulmec ceva benefic în această combinație de materii moarte. Mirosul ăsta ambiguu reușește să-mi transmită o nouă vigoare. Dacă mă gândesc o clipă, înțeleg că e vorba chiar de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
alege și profunzimea unor trăiri și manifestări organic-eruptive și profunzimi nebănuite, surprins de o experiență bogată de viață într-o desfășurare liniară. „Mirosul” ca un laitmotiv poate izvorî din curățenia aspirațiilor spre lumina înaltă, din realitatea unei vieți impregnată cu miasme. E și un mijloc de caracterizare a personajelor. Dincolo de întâmplările „casnice” ori impuse de evadarea într-o altă lume, întâlnim în carte normalul în sens de zbaterea cerută de viață și oricât de aspră nu e niciodată totuși, ultima zvâcnire
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
să ne strecurăm printr-o spărtură a zidului, fugeam cât mai departe de coșmarul ce se chema acum "Stambul". Călcam îngroziți peste cadavre, nu vedeam pământul de stârvuri. Îmi stăruie și acum, în nări, duhoarea aceea pestilențială de hoit putrezit, miasmă puturoasă a Iadului: Apocalipsa pe Pământ. Maria! Te rog! Ajunge! Mi-ai povestit! Nu vreau mai departe! Știu ce urmează! Nu vreau! Nu pot să ascult! De ce trebuie să te sfâșii!?! De ce?! Trebuie, unchiule! spune Maria rece, severă, necruțătoare ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
strecurăm în oase frica de moarte; să cugete la nimicnicia vieții și la nemurirea sufletului în Raiul lui Allah; să-și blesteme zilele când au călcat pe pământul spurcat al afurisiților de ghiauri moldoveni... "Din muntele de scârnă ce aburește miasme de molimă, îndură-te Doamne, blagoslovește-i cu o boleșniță cinstită!" spune Ștefan cu ochii spre cer, batjocoritor, implorând Pronia Divină. De-ar bântui o drăgălașă de ciumă neagră. M-aș mulțumi și c-o lingoare leșinată, n-aș zice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
am îndreptat spre locul cu ape termale-sulfurose izvorâte din miezul muntelui. Mergem pe o alee îngustă, urcăm trepte, admirăm peisajul arid și smocurile de iarbă ce s-au încumetat să crească pe el... Vântul poartă mirosul de sulf peste împrejurimi, miasma devenind atât de puternică, de parcă ne apropiem de ținutul lui Hades. În vârf, la popas, am mâncat ouă fierte în izvorul fierbinte de aici. Prin fierbere, ouăle se încarcă cu mineralele aduse din pântecul muntelui, iar coaja li se înnegrește
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
ale fostei populații săsești, iar spre marginile satului, gospodăriile românești continuate la extremitatea estică de cele ale țiganilor (sau ale rromilor de azi). Scot În evidență această zonă, pentru că mintea mea adolescentină a botezat-o "pitorescul satului natal", zona de miasme, pe care trebuia s-o străbatem În Duminicele frumoase, spre locurile de distracție, grădinile ferite de ochii lumii. Partea satului care urcă pe laturile pârâului poartă denumirea de Suseni, iar ulițele care se desprind din șoseaua națională și se orientează
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]