254 matches
-
din epoca proletcultistă, compunând cu fervoare reportaje și articole de uz propagandistic. Spun cu fervoare pentru că nu o făcea formal, rece, ca destui alții. Credea în „revoluție” și în efectele ei benefice, în comunismul realizabil și benefic, credea în pofida rădăcinilor mic-burgheze de care încă se simțea prins, a emigrării unei părți din familie, a mamei, în primul rând, în Palestina, și a poziției netulburat „reacționare” a tatălui, rămas aici. Toate acestea i-au pricinuit, nu peste multă vreme, necazuri în lanț
O carte a cărților by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3218_a_4543]
-
sms pe mobil, unde va ține și agenda întâlnirilor. Așadar, eroina filmului lui François Ozon Jeune & jolie este o Belle de jour, o « frumoasă de peste zi », dar, spre deosebire de personajul lui Bunuel, nu practică prostituția nici din viciu, nici din plictiseală mic-burgheză. Iarăși, spre deosebire de multe eleve sau studente mai scăpătate, nu are nevoie de bani, familia este destul de înstărită. De altfel, strânge plățile într-un săculeț ascuns printre rufe. Îndeletnicirea secretă nu-i procură nici plăcere, se vede cu ochiul liber că
Cannes, 2013: La șaptesprezece ani nu ești serios - Corespondență de la Magda Mihăilescu by Magda Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/79346_a_80671]
-
trăiască, a trăi devine sinonim cu obediența, iar în cazuri mai drastice - cu lașitatea sau cu vînzarea. "Omul nou" clamat de profeții socialismului științific este, prin definiție, un om amoral. Abaterile de la model, în funcție de gravitatea lor, devin "rămășițe" burgheze sau mic-burgheze. Ceea ce occidentalii numesc astăzi "corectitudine politică" se chema în Est, sub comuniști, "principialitate". Dotat cu virtuți de passe-partout, termenul putea sluji drept calificare, elogiu, admonestare sau verdict, fiind apt deopotrivă să te înalțe în empireu sau, adăugîndu-și prefixul "ne", să
"Va urma" by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11635_a_12960]
-
principială" să devină brusc neprincipială, iar un om ce întruchipase pînă ieri rigorile spiritului principial pur să ilustreze azi dispariția acestuia. Un asemenea accident te discredita pentru multă vreme, stigmatul suprem ce-ți era hărăzit fiind acela de "element": element mic-burghez, element retrograd, element dușmănos etc., etc. Aidoma tensiunii sau temperaturii, a căror simplă invocare anunță o stare maladivă, rostirea cuvîntului "element", chiar în absența oricărui adjectiv, deschidea frisonant poarta neagră a incriminării: "- Tovarăși, acest coleg al nostru... adică, pardon, coleg
"Va urma" by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11635_a_12960]
-
arată și numele - totul se reduce, în final, la sex - de la primele la ultimele pagini, aproape fără excepție, Plexus este romanul celui de-al doilea episod. Acum, fata a fost cucerită (June Mansfield, a doua soție a lui Miller), slujba mic-burgheză la "compania cosmodemonică" fusese abandonată, și personajul Miller se pregătește, sub aripa protectoare a "Monei", Să Scrie. Ce va scrie? Cum va ști să scrie? Contează prea puțin, atâta vreme cât Mona are încredere oarbă în el, el trăiește doar pentru a
Romanul care se scrie singur by Ilinca Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/14073_a_15398]
-
și astăzi. 1963, anul cel mai literar al „Gazetei literare“ Primii ani sînt, cum era de așteptat, cei mai convenționali, marcați de subordonare, iar reproșurile din „Scînteia” sînt destul de vagi (revista „nu luptă cu fermitate împotriva apolitismului și a rămășițelor mic-burgheze”). Revista are un aspect destul de liniar, ies în evidență accentele antiestetice, Maiorescu este ținta favorită, canonul, așa cum reiese din premii și elogii, este dominat de scriitori partinici, cele mai curajoase intervenții sînt, de fapt, cele care apelează la evazionism sau
O revistă culturală în comunism. „Gazeta literară“ 1954-1968 by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/2502_a_3827]
-
Marius Chivu Din 2002, cînd a apărut Rămășițele mic-burgheze, ritmul reeditării seriei Supraviețuirilor a fost de un volum pe an. Astfel, generația mea are șansa unei experiențe inedite, aceea de a-l citi pe Radu Cosașu cronologic, în fiecare an, cu bucăți din această vastă autobiografie ca și cum timpul trecut
Cum am devenit nuvelist by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11089_a_12414]
-
respiră pe fiecare pagină, e asumată într-o strînsă relație individual-colectiv. Chestiunea publicării ce părea rezolvată în volumul anterior propune alte confruntări. Tensiunea dintre convingerile comuniste și scepticismul superior se desfășoară la un nivel mai puțin discursiv, dar problema originii mic-burgheze și a adecvării la noua condiție socială și intelectuală, a adevărului integral în literatură și a limitelor libertății revoluționare (chestiunea Isac Babel, ,exilul interior" al lui Pasternak), a complicatei relații dintre adevăr-realitate-ficțiune continuă cu noi episoade. Meseria de nuvelist, cea
Cum am devenit nuvelist by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11089_a_12414]
-
Iulia Popovici Înfierata în primii ani ai dictaturii proletare că "mic-burgheză reacționara", dată afară de la Conservatorul unde predase timp de cîteva decenii, marginalizata, Alice Voinescu a intrat din nou în atenția lumii culturale (pe care, de altfel, n-ar fi trebuit s-o părăsească niciodată) în deceniile 8-9 și, definitiv, în
Scrisorile lui Alice by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15126_a_16451]
-
Iulia Popovici De vreo 50 de ani, Radu Cosașu încearcă să fie în scris „și evreu, și mic-burghez, și bucureștean, și utecist mesianic, și cavalerist în Armata Română”; a-ncercat să-și extirpe „rădăcinile mic-burgheze” pentru a fi un comunist fără partid, a sfîrșit prin a fi nici de dreapta, nici de stînga, nici echidistant. E de meserie nuvelist, cu vocație de ziarist și reflexe de autobiografist. Odată, Teodor Mazilu i-a spus: „Dacă vrei
„Adevărul integral” al ficțiunii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13433_a_14758]
-
Editura Fundației Pro: Armata mea de cavalerie, ale cărei fire se-mpletesc cu cele ale babelienei Armate de cavalerie pe care nuvelistul a primit-o în dar într-un premonitoriu 1956. Supraviețuirile 2 continuă, cronologic, povestirile din cartea anterioară, Rămășițele mic-burgheze, mergînd pe firul biografiei transformate-n ficțiune a lui Oscar Rohrlich, devenit Radu Cosașu printr-un ultim exercițiu de enigmist amator, la ceva vreme după ce enigmistica fusese interzisă de frica spionilor. Grăjdar schimbul doi o are-n centru pe inenarabila
„Adevărul integral” al ficțiunii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13433_a_14758]
-
Litania Maiei, cu tonuri alternînd între descîntec, bocet și blestem, începută cu „Te-am vrut ambasador în Olanda” și sfîrșită prin „Măcar în privința femeilor, sper să mă asculți”, cu mici accente paranoice, e un minunat exemplu pentru întreagă acea lume mic-burgheză de care fuge Relu (Oscar-Oscărelu...), privită însă nu cu încrîncenarea noii orînduiri, ci, mai degrabă, cu resemnarea răbdătoare (dar ironică) față de eterna pisălogeală feminino-familială. A doua nuvelă, Bombea (dactilografiată, împreună cu alte povestiri - după cum se dovedește într-o proză numită Melodramame
„Adevărul integral” al ficțiunii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13433_a_14758]
-
mamei la fiica ei, în Israel. Și pentru că suferă și n-o poate spune nimănui, își inventează o boală mortală - despărțirea de inexistenta văduvă sub al cărei pretext fugea zilnic la Vita dulci. E o mare tristețe în aceste rădăcini mic-burgheze de care naratorul se crede scăpat, purificat prin cufundarea în spiritul proletariatului și care, de fapt, se lasă greu smulse fiindcă sînt parte a lui însuși (iar pînă la momentul mîntuirii, 1956, mai e destul). Încă sînt anii încrîncenării de
„Adevărul integral” al ficțiunii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13433_a_14758]
-
proletari", ci la muncitorii adevărați, comuniștii se izbeau de bunul simț al acestora, fapt care explică de ce, bunăoară în Germania de după primul război mondial, bolșevismul n-a avut succes. Mentalitatea muncitorească era, de facto, cea pe care marxiștii o botezau mic-burgheză, axată pe o existență asigurată prin muncă rutinieră, pe comodități crescînde și pe distracții kitsch, într-un stat care să garanteze ordinea socială: "Departe de a avea ca model pe "eroul revoluționar", toată lumea aceasta împăcată și resemnată se orienta integral
Alexandru George show (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16127_a_17452]
-
oficial, cu accent pus pe colectivitate, nu pe individualitate. "Literatura" autohtonă, ca și cea din Uniunea Sovietică, trebuie să sublinieze această logică a totalității, a întregului proletar, fără a se lăsa subminată în vreun fel de individualism, intimism, subiectivism, spirit "mic-burghez". Noutatea povestirilor lui Nicolae Velea era, prin urmare, izbitoare în contextul cenușiu și împovărat de obligații al literaturii anilor '50. Departe de a se conforma viziunii oficiale și a aborda tematica impusă prozei, tânărul scriitor face din țăran și muncitor
Esența vieții by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8959_a_10284]
-
înțelegi de ce, sentimentul că nimic nu are rost. Nimic și, cu deosebire, ce mai încerci tu să faci. E aspru contactul cu destrăbălarea și promiscuitatea când sunt pline de viață, inteligență, talent. Te silesc să- ți măsori uscăciunea și conformismul mic-burghez. Aflu de la Manta: mâine, în Vinerea Mare, ziua cea mai potrivită pentru viața pe care a dus-o, se deschide la Philadelphia o expoziție Roman Cotoșman. Au trecut de la moartea lui șase ani. Ceva ce mi-a încălzit inima și m-
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4341_a_5666]
-
recent, Autode- nunțuri și precizări, în care erau reluate cu modificări și rame nuvele, articole și alte texte apărute de-a lungul timpului, Radu Cosașu apare cu un alt volum realizat pe același principiu al colajului de texte reeditate, Rămășițele mic-burgheze. Un editor cu experiența pieței occidentale ar spune că e poate prea mult într-o perioadă atît de scurtă, dar cum la noi asemenea considerații nu se fac pentru că nici piața și nici publicul din România nu funcționează după principii
Comunismul cu Stan și Bran by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14923_a_16248]
-
treia piatră, la fel de grea și nu găseam în mine nici o putere, mușchiulară sau ideologică, în stare să o clintească. Nu mă puteam hotărî. Descoperirea cauzei nu era deloc complicată și nici misterioasă. Erau - ceea ce numeam cu toții grăbiți și disprețuitori - rădăcinile mic-burgheze ale fiecăruia. Trebuiau, firește, smulse. Știam, din experiența multora din jur, că operația nu va fi dureroasă. Alții spuneau că - dureroasă sau nu - "durează toată viața"�" E un permanent război cu propriul nume transformat în altul într-un fel aparent
Comunismul cu Stan și Bran by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14923_a_16248]
-
se ridică de pe scaun, ieși din cămăruța sa, mă luă aspru de braț, mă strînse tare și-mi șopti, tăios, printre dinți: Ieși afară că te dau pe mîna poliției! Provocatorule!" L-am înteles." Radu Cosașu, Supraviețuirile, vol. 1, Rămășițele mic-burgheze, Editura Fundației PRO, 2002, 232 pag.
Comunismul cu Stan și Bran by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14923_a_16248]
-
de cîteva decenii, proza franceză mainstream a fost recalcitrantă. Cînd spun recalcitrantă, nu mă refer la natura raportului cu ideologia dominantă, ci la atitudinea scriitorului față de exigențele de lizibilitate și de identificare ale cititorului, la respingerea plăcerii lecturii ca delăsare mic-burgheză, ca amorțire a spiritului critic. Proza recalcitrantă nu e reprezentată de romane apocaliptice, patetice, cu potențial mare de scandal, ci de o scriitură care se vrea revoluționară, în primul rînd în ignorarea categoriilor literare care defineau Vechiul regim al literaturii
Declinul prozei franceze by Matei Alexandru () [Corola-journal/Journalistic/10708_a_12033]
-
El e ghitara solo a band-ului. În sfârșit, Călin. Pozează în spiritul rațional, pozitivist al grupului, scrie povestiri pseudo-S.F. - " Experimentul" are un aer ŕ la Ray Bradbury, dar nu are final(itate) -, satirizează plictisitoarele tabieturi de familie mic-burgheză, de acolo i se trag, probabil, plictiseala și depresia, de aia e și slujba așa anodină și Bucureștiul așa tern. Macro-Bucureștiul, pe care-l cuantifică în călătorii marcate pe o cartelă de metrou și în orele plictisitoare de la locul de
Autoficțiune cu paralele inegale by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12400_a_13725]
-
atît în datele lui subiective (jocurile pe zidurile cetății în ruină, prietenii, meditațiile solitare) cît și obiective (legendele și istoria orașului, dezvoltarea lui urbanistică și industrială); continuînd cu propria-i traiectorie ideologică și filozofică, odată cu îndepărtarea de matricea părintească, onest mic-burgheză, și înregimentarea în partidul comunist ilegal, cu disciplina și rigorile lui impuse de împrejurări; apoi arestarea la frageda vîrstă de 20 de ani, închisorile, lagărul, rezistența morală și fizică, gîndurile, temerile, speranțele, credința lui nestrămutată în partid, relațiile cu tovarășii
Eclipsa by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/16431_a_17756]
-
e mai sigur așa// și iar scoate vuietul acela/ și ne asurzește pe toți.” Povestea aventurilor motanului este, de fapt, aventura nașterii și maturizării poemului. Pisica reprezintă conștiința poetică, „cenzorul” intern, controlul calității muncii depuse de scriitor în liniștea vătuită, mic-burgheză, a căminului. Eugen Suciu acceptă, ca pe o convenție, toate aceste strategii știute încă de la moderniști. Partea cu adevărat seducătoare a poeziei o constituie formula prin care suntem invitați să pătrundem în universul aparent opac, dar în esență tragic, al
Cronică literară by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5129_a_6454]
-
Jonas Ellerström a dezvoltat ideea că absurdul a existat în toate literaturile, chiar și în literatura suedeză a existat un poet, la Lund, care a fost marginalizat, frustrat social, sexual și spiritual, poet care a sfârșit ca și Urmuz, societatea mic-burgheză neîngăduind purificarea eului în interiorul ei. Gabriella Hakansson a vorbit subtil despre jocurile absurde în care se antrenau mai ales bărbații, femeile fiind excluse - cu toate că au existat și în literatură și în pictură talente feminine avangardiste. Ea a mai spus că
Absurdul ca un catharsis by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/9696_a_11021]
-
brutală a avangardei contează, în cele câteva însemnări însăilate, ci acea inerție frumoasă, în felul ei, ticăit, dulceag, acea lume a oamenilor care își văd de treabă, și a cărei descriere ar putea să-i aparțină oricărui pictor de tablouri mic-burgheze. Viața paralelă a două universuri care se ignoră, fără ca vreunul să pară că suferă, e consemnată în gestul unei prezențe de formă. în urma acestei înfățișări fără chemare și rost rămâne întâi o speranță, apoi un mister fără cheie, și în
A fi și a nu fi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6341_a_7666]