159 matches
-
o lumină neagră, difuză și amenințată de-un veșnic tremur, în care-o recunoaștem pe Audrey Hepburn, se impune drept marea prezență a cărții. Dar e o prezență filtrată printr-un rol memorabil, cel al lui Holly Golightly, eroina celebrului microroman al lui Truman Capote, Breakfast at Tifanny’s. Deși Sam Wasson dedică suficiente pagini vieții de familie a actriței, dificultăților provocate de un soț dominator, gelos și manipulant, dar pe care se încăpățâna să-l iubească, aceste secvențe nu reprezintă
Mic-dejun cu Audrey (I) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5898_a_7223]
-
realiști”, precum Sigrid Unset, Maxim Gorki, Selma Lagerlöf, dar n-a putut niciodată să le semene. Cum nu este Întâmplător că ferocitatea cu care critica a respins și forfecat fără milă nuvela Perfecționarea unei iubiri, venind după marele succes al microromanului său de debut, Tânărul Törless, l-a afectat dureros și l-a plonjat Într-o criză de autointerogare pusă, după cum rezultă din jurnalul său, sub Îndemnul (devenit reproș) al cuvintelor lui Goethe: „să accezi doar la plenitudinea vieții umane”. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
lumii antice, trăim momentul când unitatea culturală a Occidentului se spulberă. Creștinismul a dat, ulterior, lumii aceleia o anume unitate. Nu vedem azi un Înlocuitor similar.” L-am Întrebat, apoi, pe interlocutorul meu cum vede azi noțiunea de patrie. Eroul microromanului Inferences of a Sabre, generalul Krasnov, hatmanul conducător al diviziei de cazaci aliați cu naziștii, speră să poată Întemeia pentru aceștia o nouă patrie În provincia italiană pe care o ocupă. Satele din zona Friuli Încep să capete nume cazace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
limbile de mare circulație romanul a fost apreciat de critici francezi, italieni, englezi și germani, la ora actuală el reușind să ocupe unul dintre primele locuri în rândul celor mai citite scrieri din lume, alături de Lolita lui V. Nabokov, de microromanele Ninei Berberova (acestea din urmă prea puțin cunoscute la noi) sau de prozele lui G.I. Gazdanov. Pentru a avea o idee despre felul cum este receptat Romanul cocainei în lume, să amintim numeroasele albume audio pe care textul acestui roman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
fel de impresii, amintiri. Eu am vrut să pierd tot ce este foarte personal într-o mare de personaje, baloane, emoții semnate cu alte nume. Iepurii nu mor nu este singura ta scriere în proză. Recent am citit Nebunul, un microroman inspirat, probabil, și de viața pe care ai ales să o trăiești începând cu anul 1998. L-a schimbat în vreun fel călugărul Savatie pe scriitorul Baștovoi? Nebunul este o carte pe care nu aș fi scris-o niciodată dacă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
de presă. Romanul Mic tratat de management culinar reprezintă debutul editorial al autorului. Lumea fără însușiri Bogdan Romaniuc Romanul de debut al lui Horia Ursu se intitulează Anotimpurile după Zenovie și are în jur de o sută de pagini. Acest microroman a apărut acum douăzeci de ani la Cartea Românească. La aceeași editură, anul trecut, Horia Ursu a publicat Asediul Vienei, de data aceasta un roman mult mai elaborat, o carte de peste patru sute de pagini, la care scriitorul a lucrat nici
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
visului (nu-i așa? - național!), simțindu-se, în fine, liber să depună mărturie. Nu în fața istoriei (care poet realist-socialist o fi clamat această infatuată nerozie?), ci mai curând în fața propriei conștiințe. Și o face fie la modul „mascat”, ca în microromanul epistolar intitulat Dublă cetățenie, fie la modul confesiunii „totale”, ca în volumul Capăt de linie. Citind paginile „cu cheie” de sub primul titlu, parcă regret un pic că generațiile tinere nu vor ghici în Victor Mitrea pe simpaticul personaj din vechea
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
visului (nu-i așa? - național!), simțindu-se, în fine, liber să depună mărturie. Nu în fața istoriei (care poet realist-socialist o fi clamat această infatuată nerozie?), ci mai curând în fața propriei conștiințe. Și o face fie la modul „mascat”, ca în microromanul epistolar intitulat Dublă cetățenie, fie la modul confesiunii „totale”, ca în volumul Capăt de linie. Citind paginile „cu cheie” de sub primul titlu, parcă regret un pic că generațiile tinere nu vor ghici în Victor Mitrea pe simpaticul personaj din vechea
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
de Litere și Filosofie din Belgrad. 1958 - absolvă studiile universitare - specialitatea literatură comparată - ca șef de promoție. 1961 - numit pentru o perioadă de doi ani lector de limbă sîrbă și croată la Universitatea din Strasbourg. 1962 -debutează În volum cu microromanele Mansarda și Psalm 44 (Mansarda/Psalm 44). 1965 - Îi apare romanul Grădină, cenușă (Bašta, pepeo). 1969 - publică volumul de proză scurtă Suferințe timpurii (Rani jadi). 1972 - apare romanul Clepsidra (Peščanik) publicat În limba română de Editura Univers În anul 1987
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
strămoșii degetele-afară...". După două culegeri de versuri, publicate la editurile "Junimea" și "Albatros", înaintasem un mic roman pentru aceeași editură "Junimea" (unică în Moldova de dincoace de Prut). Manuscrisul purta titlul "Mona-Ramona-Simona" și mi-a fost respins. Am dus în loc microromanul " Să fugim împreună". Andi Andrieș, directorul de atunci, mi-a "recomandat" titlul " Să alergăm împreună", a obținut avizele de la București, pentru publicare, dar cu prețul renunțării la două capitolașe (deloc... lașe). În acest context, "bătrânul" Rusu s-a oferit să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
întuneric și așteptare noiembrie 1978 Dosar de presă Savoarea inteligenței Andrei Oișteanu ne oferă sub titlul Cutia cu bătrâni (Editura Meta, 1995) o carte-obiect elaborată cu grijă, de la alegerea corpului de literă până la ilustrația elegantă a copertei. Cartea reunește două microromane: Comisionarul și Arhivarul, având fiecare, nu întâmplător, câte nouă capitole. în ciuda scurtimii lor (sub o sută de pagini fiecare) cele două istorii pot fi caracterizate drept romane, deoarece ele constituie universuri autonome, consistente, bine articulate. Tentația este mare de a
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
urmă n-au aflat de au fost doi, unul de Moarte și altul de Viață, sau unul doar cu îndoită față." Iosif Eugen CAMPUS, "MINIMUM", nr. 145, aprilie 1999, Tel Aviv Andrei Oișteanu și Cutia cu bătrâni Două nuvele, două microromane, alcătuiesc această densă carte ce pare la ultima filă a se fi alcătuit pe sute de pagini, simplă iluzie, am zice optică, în ideea că există, într-adevăr, lupe care măresc un text, așa cum altele, sus ridicate, ar depărta rândurile
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
de Litere și Filosofie din Belgrad. 1958 - absolvă studiile universitare - specialitatea literatură comparată - ca șef de promoție. 1961 - numit pentru o perioadă de doi ani lector de limbă sârbă și croată la Universitatea din Strasbourg. 1962 -debutează În volum cu microromanele Mansarda și Psalm 44 (Mansarda/Psalm 44). 1965 - Îi apare romanul Grădină, cenușă (Bašta, pepeo). 1969 - publică volumul de proză scurtă Suferințe timpurii (Rani jadi). 1972 - apare romanul Clepsidra (Peščanik) publicat În limba română de Editura Univers În anul 1987
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Descîntecul. Prețuit de cvasitotalitatea criticii moderniste interbelice (G. Călinescu, Șerban Cioculescu, Perpessicius, Pompiliu Constantinescu, Lucian Boz ș.a.), Paradisul suspinelor a avut, totuși, „ghinionul” de a fi inclus ca nuvelă într-o culegere. Dacă ar fi apărut independent (căci este un microroman!), ar fi avut alte șanse de a se impune mai ferm în posteritate. În definitiv, specia canonică a prozei interbelice este romanul... Un alt posibil handicap al receptării actuale este caracterul postsimbolist al acestei scrieri, pusă în umbră de apariția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
îl va „populariza” pe autorul „Fuchsiadei” într-o conferință la Sorbona iar Mihail Cosma/Claude Sernet îi va traduce în limba franceză „fabula” „Cronicari”. În timpul unei călătorii la București (iunie 1933) a suprarealistului francez Léon Pierre Quint, autor al unor microromane asemănătoare schițelor urmuziene, Sașa Pană îi înmînează acestuia un exemplar din opera lui Urmuz: „discuția s-a centrat un timp și asupra unor Jarry, Kafka, cu care scrisul lui Urmuz se înrudește, dar al căror scris nu l-a cunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cu o cruzime mai perfidă la cei din urmă. Dar, de fapt, voiam să vorbesc despre cu totul altceva. „Toleranța“ era cuvîntul care Îmi dădea ghes. Ca un nume de fată, ca „Importanța“ sau „Chitanța“ sau „Transhumanța“ Îmi imaginez un microroman cu aceste personaje - „altădată carnea mea visa“, spunea atît de frumos un tînăr poet. Un tratat despre toleranță, o toleranță religioasă, o casă de toleranță - și iată că aici apare handicapul. Ce este de fapt toleranța? Citesc: Îngăduință, indulgență, interval
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
postului de televiziune Tele 7 abc, ulterior fiind producător de emisiuni la PRO TV. Începând din 1995 editează și conduce revista „Privirea”. A scris mai multe scenarii de film documentar (Aripi, 1984, Liceul, 1985) sau artistic (Salutări de la Agigea, 1986). Debutul lui T., microromanul Ceața și obișnuința (1975), se situează în zona tatonărilor, scontând pe efectul folosirii unei maniere narative inedite: este o scriere care îmbină romanul de tip existențialist cu metaromanul, pentru a se înfățișa în final ca parabolă a raportului paradoxal dintre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290098_a_291427]
-
În romanele lui Adely devine, dialectic, mijloc de cunoaștere. În urma lor, de fiecare dată, protagonistul regăsește calea spre sine Însuși, schimbarea la față prin actul scrierii cere obligatoriu o dialectică negativă căreia să-i fie rezolvarea. Mad about the Boy, microromanul apărut În 2003 la Gallimard, păstrează elemente deja consacrate: o țară ieșită recent de sub „Dictatură”, un oraș-port (ar putea fi vorba iarăși despre Cairo), o mamă cu un fiu, un copil părăsit de mamă. Dar de data aceasta ne aflăm
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
50, instituind totodată un accent polemic, un dramatism nepatetic, dar „sincer” față cu prozaismul frustrant al vieții cotidiene. Cam aceleași însușiri definesc și Neliniștitul iunie (1979), pseudojurnal al unui sejur estival al personajului auctorial la un canton pierdut în Bărăgan, microroman al unei mici lumi izolate și anonime. Modalitatea contemplării naturii, antropomorfizarea peisajului, învestit cu corespondențe culturale și o sugestivitate motivată subiectiv, mărturisesc afinități cu viziunea unui Geo Bogza. Romanul O lacrimă de privit (1970) și culegerea de schițe Tu care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286286_a_287615]
-
de senzațional), conține o diatribă virulentă la adresa perioadei staliniste, procedare în principiu încurajată oficial în perioada ceaușistă, dar care vizează, în subtext, aspectele blamabile ale oricărui regim totalitar. Ultima scriere publicată de P. înainte de plecarea din țară, Copiii Domnului, un microroman ori, mai degrabă, o nuvelă amplă, o poveste populată cu eroii unei „mitologii” monahale și haiducești autohtone, poartă subtitlul O legendă munteană și reprezintă un omagiu adus lui Gala Galaction. În fine, ce a publicat P. în limba engleză poate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288939_a_290268]
-
1967), a lucrat ca profesoară, apoi ca redactor la revista „Cutezătorii”. Debutează cu un grupaj de povestiri în „Luceafărul” (1966), colaborând ulterior și la „România literară”, „Viața românească” ș.a. Volumul Liliacul cânta în surdină. Ars amandi (1968), care cuprinde două microromane, adoptă formula confesivă pentru a trata superficial, dar dezinvolt și cu prospețime, teme ca iubirea sau moartea, invidia sau generozitatea. Nuvelele din Aldebaran (1970), mai puțin reușite la nivelul epic decât la cel al notației unor procese sufletești tulburi, urmăresc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287269_a_288598]
-
literară a șantierului național al tineretului „Bumbești-Livezeni”), i-a apărut în 1956. Reportajul este specia de relatare profesată cu predilecție. Editat în formă brută (Oameni și stânci, O cursă lungă, 1964) sau prelucrat în povestiri (Ceairul lui Ali, 1957) și microromane (Drumuri albastre, 1962, Lumini de poziție, 1964), el prezintă „noile realități ale timpului”, așa cum se răsfrâng mai ales asupra locuitorilor din Dobrogea. Superficialitatea voluntară a descrierii contextului istoric, dezvoltarea lui convențională salvează de la îndoctrinare „tablouri” pitorești, reflectând specificul regional și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289695_a_291024]
-
Auschwitz. Simbolurile tradiționale („pasărea neagră”), utilizate în exces și golite de sens, precum și o paletă de figuri de stil de asemenea convențională și destul de sărăcăcioasă, abundența interogațiilor retorice încarcă și sufocă substanța poemului. Iarna când au murit cangurii (1984), subintitulat „microroman”, se încadrează în tiparul „literatură de vacanță” - o proză marcată de gratuitate, dar salvată de un umor care face lectura agreabilă. Personajele principale alimentează o intrigă de factură erotică, bazată pe aparentul conflict între o personalitate cam rigidă și una
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287443_a_288772]
-
de relații sentimentale, se desfășoară fie în mediul cartierelor bucureștene vechi (La indicativul prezent, Noapte peltică, 1980), fie în cel al zonelor de blocuri (În vara fierbinte, 1972). Printre banalități, patetisme, romantisme facile (dezvoltate, de pildă, în imaginarul cavaleresc al microromanului Spre somn, din volumul Noapte peltică), V. strecoară câteva descrieri cu valoare documentară asupra fizionomiei epocii: demolările și evacuările din locuințe, concediile de odihnă ale salariaților la Mamaia ș.a. Stilistic, obține o singură izbândă, tot de ordin descriptiv: prezentarea minuțioasă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290405_a_291734]
-
diverse contexte purulente ale microsocialului comunist. Un infern în miniatură dintr-o casă de copii funcționează metonimic și anticipativ față de lumea din Haimanaua, paginile cele mai bune ale romanului fiind acelea în care umanul apare în poziții corupte, vicioase, interlope. Microromanul Pedeapsa (1997; Premiul „Ion Creangă” al Academiei Române) exersează o fișă de patologie conjugală. Nevroza farmacistului pensionar Cezar Mărcuș, individ fără însușiri, identificabil prin drama pe care o trăiește în cuplu, este rezolvată de autor prin forțarea unei simbolistici așa-zis
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288195_a_289524]