924 matches
-
orb e umbra fiului din nor. 52 am 52 de ani nu mai știu ce știu nici cine sunt încotro s-o apuc îmi însoțesc fiul pe drumul calvarului său în hopital avicenne de la periferia unde înflorește liliacul și cântă mierlele negre. înghit șarpele endoscopic și descopăr un continent nou : harta zdrențuită a sângelui meu. poeme în metrou sunt în 7 bis la place des fętes se așează în fața mea o domnișoară stafidită. dată cu ruj. căruntă. nu mă mir: citește
gheorghe mocuța by Gheorghe Mocuța () [Corola-journal/Imaginative/10154_a_11479]
-
pe banca singură și goală, Care m-aștepta de astă toamnă, Mi-i dor de tine și amintirile se strâng, În palma-mi rece, încet, încet le frâng. Și iar mi-i dor, mi-i dor de noi, De cântul mierlei din zăvoi, Mi-i dor de tandre jurăminte, De liniștea din caldele-ți cuvinte. Când noaptea din gândurile mele, Își pune hlamida ei de stele, O cale argintie către ele am deschis, Însă, fără iubire steaua mea s-a stins
MARGARETA MERLUȘCĂ [Corola-blog/BlogPost/385126_a_386455]
-
pe banca singură și goală,Care m-aștepta de astă toamnă,Mi-i dor de tine și amintirile se strâng,În palma-mi rece, încet, încet le frâng.Și iar mi-i dor, mi-i dor de noi,De cântul mierlei din zăvoi,Mi-i dor de tandre jurăminte, De liniștea din caldele-ți cuvinte.Când noaptea din gândurile mele,Își pune hlamida ei de stele,O cale argintie către ele am deschis,Însă, fără iubire steaua mea s-a stins
MARGARETA MERLUȘCĂ [Corola-blog/BlogPost/385126_a_386455]
-
1992 din 14 iunie 2016 Toate Articolele Autorului INVITAȚIE LA BUNICI Păuni cu cozi în evantai Și pui de gâscă-n puf bălai, Curcani bătrâni, pufnind pe nas, Și bibilici subțiri în glas, Mieluți cu părul des și creț, Și mierlele din pădureț, Cocoșul, cârdul de găini, Cuptorul care coace pâini, Ori țapul negru și pletos, Rățoiul colorat frumos, Motanul, mare vânător, Lăstunul, aprig zburător, Copacii încărcați de rod, Și șoarecii ascunși în pod, Fântâna cu acoperiș, Și iepurii de sub tufiș
INVITAŢIE LA BUNICI de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385321_a_386650]
-
desfășurându-se joi, la sediul F.A.L.T. din strada Brașov nr. 8. Ocupantele primelor locuri în ierarhia asociațiilor cu cea mai merituoasă activitate sunt Asociația de proprietari din Aleea Cristalului nr. 1, sc. D - locul I; Asociația de proprietari din Intrarea Mierlei nr. 3 - locul II; Asociația de proprietari din Intrarea Cerceilor nr. 1, bl. D 66 - locul III. Premiile au fost oferite de S.C. „Aquatim“ S.A. , S.C. „Retim“ S.A. și C.L. Timișoara, sumele respective urmând a fi utilizate de către asociații pentru
Agenda2005-48-05-general6 () [Corola-journal/Journalistic/284423_a_285752]
-
se scaldă-n golfuri de vise; Văzduhul e harfă nebună când noaptea pe lună toarce pentru ea dragostea; Ce pustiu frumos în astfel de clipe când corpul tău, cu aripa frântă, îmi cade-n mâini de fericire; Ivirea ta e mierlă țipătoare, când tu mă strigi către izvoare... vineri, 24 februarie 2017 o rază de lumină Îmi râde-n geam o rază de lumină, O altă primăvară va veni, Parc-aș dormi pe mări de ambru Și umbre în alcov m-
POEME DE DRAGOSTE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384881_a_386210]
-
Din lacrima prințesei din povești, Tot așteptându-și prințul rătăcit, S-a-ndrăgostit de-acele lumi cerești. Pădurea s-a-mbrăcat în verde crud, Cât vezi cu ochii, micuțe viorele Au răsărit acoperind pământul ud, Natura inflorește, în tril de păsărele. O mierlă în rochița ei modestă, Se-ntrece-n cânt cu cucul singuratic, Dar ea, l-a fermecat cu muzica-i celestă Și-ndrăgostit, el o privește enigmatic. Miracolul credinței în bunul dumnezeu, Ne-ajută să-nțelegem renașterea naturii, Cu frumusețea ei
PRIMĂVARA de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385110_a_386439]
-
pe banca singură și goală, Care m-aștepta de astă toamnă, Mi-i dor de tine și amintirile se strâng, În palma-mi rece, încet, încet le frâng. Și iar mi-i dor, mi-i dor de noi, De cântul mierlei din zăvoi, Mi-i dor de tandre jurăminte, De liniștea din caldele-ți cuvinte. Când noaptea din gândurile mele, Își pune hlamida ei de stele, O cale argintie către ele am deschis, Însă, fără iubire steaua mea s-a stins
AU ÎNFLORIT CASTANII de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2315 din 03 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/385125_a_386454]
-
frământă. Mi-e jale de pădurea ruginită, De tot ce a fost viu și-acum e mort.. Mă iartă, toamnă rece,-ngălbenită, Că eu venirea ta, nu o suport... De-ai fi venit și-ai fi lăsat să cânte, Și mierle, presuri, greierii în cor, De-ai fi lăsat pe dealuri margarete, Te-aș fi iubit, ți-aș fi rămas dator... Dar tu mă-mbeți cu ale tale trene, De frunze galbene și crizanteme crețe, În timp ce sufletu-mi amarnic plânge, Când
MĂ IARTĂ, TOAMNĂ... de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384327_a_385656]
-
Acasa > Poezie > Amprente > DORINȚE Autor: Gabriela Munteanu Publicat în: Ediția nr. 2106 din 06 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Dac-aș fi putut alege Altă soartă pe pământ, Aș fi vrut să fiu o mierlă, În pădure ca să cânt. De tristețe-aș fi cântat, Lângă omul ce suspină, Cântecu-mi să-i fie leac, Care mângâie și-alină. Aș fi vrut să fiu vioară, Să alin cu a mea strună, Sufletul care se frânge De iubire
DORINȚE de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382438_a_383767]
-
vezi că ți-am scris carte, Căci poșta nu ajunge La noua ta adresă, Iar sufletul meu plânge. Să vii, să-i pui compresă! Te-aștept, iubită mamă, Să-mi spui iar o dojană, Să-mi cânți cu glas de mierlă, Iar fața-ți sidefie Și albă ca o perlă Să îmi surâdă mie. Mi-e dor, iubită mamă, Mi-e dor și-ți simt suflarea De-adânc, ca o pomană, Arzând ca lumânarea Vai, trist sufletul meu. Te voi iubi
MI-E DOR DE TINE, MAMĂ! ( POEZIE BILINGVĂ (TURCĂ-ROMÂNĂ) ) de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383876_a_385205]
-
bunica eram, În cireșul din ogradă îmi plăcea să urc pe ram. Crengile-i atingeau cerul, în brațe când mă lua, Sau așa îmi părea mie, că, din vârf, eu pot zbura... Păsărele minunate-și făceau cuiburi sus, pe ramuri, Mierle, rândunici sau vrăbii și-alte nu știu câte neamuri, Sub perdeaua grea de frunze ciripeau cu veselie. Eu, copilă inocentă, credeam că îmi vorbesc mie. Fructele catifelate mă-mbiau cu-a lor aromă, Să le gust pe rând, cu grijă mă piteam
CIREȘUL DIN OGRADĂ de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384117_a_385446]
-
omenia oamenilor veniți să ajute la clacă, Ce știau să-și împartă plăcintele și vinul cel vechi... Mi-e dor de somnul tihnit pe un țol sub un nuc, De mirosul ierbii abia cosită de bunicul cel blând, De cântecul mierlei ce se-ntrece-n cântec c- un cuc, De chipul măicuței așteptându-mă-n prag surâzând... Mi-e dor de chipul tatii istovit de-atâta muncă, De bucuria din ochii lui, văzându-ne citind dintr-o carte, De povața primită
ÎNVĂȚ SĂ NU-MI FIE DOR de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383488_a_384817]
-
luat lumină Și am făcut pentru-al meu suflet o rochiță, Pe poale-am pus toți macii din grădină, Să țin departe-a vieții suferință. Din inima-ți eu mi-am făcut vioară, Să cânt în primăveri cu ciocârlia, Cu mierla care-și cântă-n luncă dorul, Cu turturica ce își strigă veselia. În mâna ta sunt lacrimă de dor, Sunt flacără ce arde de iubire, Și până-n clipa ce va fi să mor, Din tine am să-mi aflu nemurire
SUNT PARTE DIN TINE, IUBITE de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2257 din 06 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383505_a_384834]
-
CĂLĂTORII Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului între somn și trezie - sufletul cine aruncă vrăbiile deasupra orașului? unde cresc tălpile miriapozilor cu tălpi de înger și, mai ales, unde cântecul mierlei aduce speranță când totul devine negura din care ieși pentru o clipă, pentru ca privirea să-ți fugă spre arcuirile ramurilor? mestecenii cântă în nervurile omului ca într-o biserică simplă. în ea, îngerii fără tălpi primesc azima curată a viselor
CĂUTĂRI CĂLĂTORII de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382920_a_384249]
-
se umple de miresme văzduhul. Pe câmpuri pământul sfetnic bătrân așterne la picioare domniței covor mătăsos din verde smarald smălțuit cu flori diafane; pe islaz se zbenguiesc jucăuși mieii și alături în crâng s-au angajat într-un concert spontan mierle, prigorii, pițigoii și vrăbii și lucrează febril la construit cuiburi poporul înaripat al pădurii; ciutele cu ochi umezuri și își alintă duios iezi pășesc catifelat prin luminișii zglobii primii miei zburdă pe dealuri Dochia își aruncă din cojoace unul câte
SE SCHIMBĂ DOMNIA NATURII(DIN VOLUMUL ,,UN VIS CU PARFUM DE AMURG PUBLICAT ÎN 2017 LA EDITURA ARMONII CULTURALE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383191_a_384520]
-
piept de aramă, Pe umerii goi îți punem năframă Să treci și prin viscol în iernile sure, Frumosul din noi nu pot să ni-l fure! Bătrâna mea Țară cu miere în glas Aud ciocârlia când sunt în impas Și mierla-n cocerte prin crângul de dor Aici m-am născut aici vreau să mor! 2 decembrie 2015 foto sursa internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: Bătrâna mea / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1797, Anul V, 02 decembrie 2015
BĂTRÂNA MEA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383196_a_384525]
-
cheamă? — Iovănuț! - răspunse simplu călugărul. O clipă, privirile li se întâlniră. „Nu mă ispiti, Doamne, în halul ăsta”, gândi Iovănuț cu spaimă. — Vii de departe? - îl întrebă ea. — Dă p-acilea! - răspunse el evaziv. De undeva începu să cânte o mierlă. Adia un vântișor și mirosea frumos de te trăznea. — Noi vă lăsăm acum o clipă! - spuse hanul. Apoi, întorcându-se spre Metodiu: Să mergem, părinte. Vreau să-ți arăt haremul. Se depărtară. Tinerii rămaseră singuri. — Șezi! - spuse tătăroaica. Relaxează-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ca banii. Ăia sunt mai buni care îmblă în toate țările. Și-acuma de unde vii? Iovănuț își ridică cu grijire capul, privi atent în jur și zise încet: — Da’ nu spui la nimeni? — Ce’șt copil?! De la Râm! - șopti el. Mierla tăcu brusc. Episodul 4 îN DRUM SPRE HAREM Lăsându-i pe cei doi tineri mâncându-se din priviri să-și depene amintirile, hanul și Metodiu o luară agale spre harem. — Signore - grăi Metodiu cu glas coborât - acuma noi am luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Episodul 44 FRAȚII STĂNCIULESCU Văzând puținele lucruri scoase de cei doi călugări din traistă, frații Stănciulescu ridicară a mirare din sprâncene. — Nestor! - strigă unul din ei. Calul înălță deștept capul așteptând poruncă. Omul fluieră într-un chip ciudat, ca o mierlă rănită. Calul se uită la stăpân, se uită la călugări și din nou la stăpân. — Hai, hai, lasă vorba! - spuse omul și mai fluieră o dată. Calul lăsă capul supus, își întinse botul spre tulpina mărului pădureț, se dezlegă și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
sfîșiind cerul“ și acolo În urma uitată printre resturile pădurii carbonizate burta căscată a lupoaicei, țîțele ei calde Încă stropind mărăcinii cu lapte. Dragoste. Singurătate... această liniște care-mi acoperă gîndul lui. Și scena iatacului. Actul II. Tabloul V. Privighetoarea cîntă, mierla cîntă, guguștiucul cîntă. O singură dată În viață ai șansa să vezi Cometa. Într-o clipă de neatenție - ochii negri ai iubitei, mierea limbii ei catifelate - s-a și mutat pe cerul celeilalte emisfere. De-acum Înainte, pe tropicul subecuatorial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
dimensiune imaterială. Mă mai gândeam la metamorfoza tatălui meu, la plecarea lui grăbită - când se aruncase în gol, dezechilibrând armonia legilor naturii în el, făcându-și rău. Bunica și mama înțeleseseră procesele naturii mai bine - blânde și puternice ca niște mierle, își lustruiseră corpurile, șlefuindu-le prin multe boli. Deveniseră atât de răbdătoare, încât atinseseră legeritatea penelor, pregătite pentru marea ieșire din lume grea a materiei. Mă tot întrebam dacă Sucki era conștient de ce se întâmpla cu trupul său, dacă știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
un pământ pierdut Uraganul Sandy, cum s-a și văzut În scurte reprize zgomotul apune, Dar e prematur pentru o minune A fost un răgaz - câteva minute! Căci iar se aud urletele slute Picurii de ploaie cad către pământ Nici mierla, nici cucul nu au crezământ Uraganul trece peste noaptea lungă Pădurea se zbate neagră și tălângă Dau năvală neguri în burgul pustiu Uraganul vine ca argintul viu Aripi din dezastre, ghiare de oțel Țipă și se zbate Sandy cel tembel
POEME NEWYORKEZE (1) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363766_a_365095]
-
vară, Vântul urcă și coboară, Se-nnegresc încet la soare Afinele rotunjoare; De la poale, de pe creste, Se-aud cântece măiestre. Și în astă zi frumoasă, În pădurea rămuroasă Cântă cucul de trei ori Pe coasta plină de flori, Cântă și mierla o dată De răsună valea toată; Gaițele-n zbor se lasă Cârâind în iarba deasă, Iar sub pini, pe o cărare, Pasc și zburdă căprioare. Urșii dorm, căldura-i mare, Zmeurul mărgele are, Vântul cald se întețește, Feriga-ndelung foșnește. Vârful
BISTRIŢA AURIE de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362968_a_364297]
-
până când, într-o zi, dudul meu cărunt, și crăpat de greutățile vremurilor, s-a repezit cu trupu-i bătrân în luciul spân al securii. Dudul a dispărut, iar butucul mi-a gonit păsările casei, curcile, găinile, dar și păsările cerului, pițigoii, mierlele și alte surate care veneau adeseori să-mi privească, să-mi asculte și să-mi cânte copilăria. Sângele dudului alerga printre clopote să-mi dea de știre că mi-a părăsit ce aveam eu mai scump atunci.” Dudul, câinele Ursei
CÂND UMBRA SE FACE ROUĂ DE VIS, CRONICĂ DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1079 din 14 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363495_a_364824]