262 matches
-
pe strada Florilor. Încetul cu Încetul, furculițele Îl Împingeau Înapoi spre semafor. Cifrele le săreau În ajutor. Nu se știe de ce, dar cel mai buclucaș se dovedea a fi șeptarul. Nouarii se Încolăceau peste șesari, Împerechindu-se pe lângă stâlpi. Cuțitele mieunau și farfuriile Începeau să latre. Toată această harababură Îl determina să se retragă, Încet, cu pași de melc, Înapoi la Corso. Cuțitele, Împerechindu-se cu cifrele și meniurile de pe nota de plată, Își arătau adevăratul lor nărav, asaltându-l din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
briceag, o oglinjoară, un cojocel, un chimiraș? Scoate o pereche de cizme). Cotoșman: Stăpâne, cumpără-mi mie cizmulițele astea! Negustorul: (speriat) Aoleu, vorbește cotoiul? Ionică: Da, fiindcă e năzdrăvan! Negustorul: Am trăit s-o văd și pe asta, om să miaune ca pisica, am mai văzut, dar pisică care să vorbească ca omul, ba! Cotoșman: Vorba! Negustorul: La ordin jupâne! Cotășman: Stăpâne, cumpărămi-le! Negustorul: Cumpără-i-le, nu vezi cum și-a zdrelit labele, săracul. Pentru dumnealui ți le dau pe
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
Eu miorlăi? Slujitorul II: Atunci cine miorlăie? Cotoșman: Eu vitejilor...Am onoarea să vă salut! Slujitorul I: (înspăimântat) Vorbește pisica!... Slujitor II: Și e încălțată cu cizme! Cotoșman: Întocmai...Eu sunt cavalerul Cotoșman, Motanul Încălțat. Cu cine am plăcerea să miaun... pardon, să stau de vorbă? Slujitor I și II: Păi noi... Cotoșman: Aș vrea să știu ce căutați pe moșia stăpânului meu! Slujitorul I: Fugărim... Cotoșman: Ce fugăriți? Slujitorul II: Ia, niște iepuri, acolo... Cotoșman: Iepuri? Îndrăzniți să fugăriți iepurii
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
38 IOANA CELIBIDACHE, O MĂTUȘĂ DE POVESTE 1. Dracul ești dumneata! (fr.) Iubitele viețuitoare Pe când stăteam de vorbă pe canapeaua de culoarea porumbului, motanul roșcat care tot încercase să-i atragă atenția Ioanei, ba torcând frenetic la picioarele ei, ba mieunând în răstimpuri pe un ton sfâșietor, sfârși prin a-i sări în poală. De-abia atunci catadicsi ea să-și treacă dege tele prin blana lui ruginie. — Ce rol au avut animalele în viața ta? am întrebat-o, observând încântarea
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
tul, așa că, de cum apărea curcubeul, alergam din răs puteri să-l ajung. Iubitele viețuitoare Pe când stăteam de vorbă pe canapeaua de culoarea porumbului, motanul roșcat care tot încercase să-i atragă atenția Ioanei, ba torcând frenetic la picioarele ei, ba mieunând în răstimpuri pe un ton sfâșietor, sfârși prin a-i sări în poală. De-abia atunci catadicsi ea să-și treacă dege tele prin blana lui ruginie. — Ce rol au avut animalele în viața ta? am întrebat-o, observând încântarea
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
meu. (O dată, când Luke era la duș, o dată când eram eu la duș - de la telefonul ăla foarte șic din baie - și o dată, foarte repede, când l‑am trimis pe Luke pe hol, zicându‑i că parcă am auzit o pisică mieunând.) Și tot n‑a ajuns. Am ciuciu haine. Nada. Ceea ce nu prea a contat până acum, pentru că am lenevit în pat. Dar nu pot să continuu să mănânc croissante sau să mai beau cafea, nu mai pot nici să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
de noapte a majestătii ei în ziua înmormântării mele! Noaptea lasă un miros precum respirația din gura unui copil. Mintea lui Jiang Ching revine la scena de dimineață. Se întreabă dacă totul e doar somnambulism. Când trece prin curte, aude mieunat de pisici dincolo de zidurile groase și un strănutat puternic venind dinspre un tufiș. Rezemat de pat, Mao pune la îndoială siguranța piscinei. Îl cheamă pe șeful pazei și îl întreabă dacă bazinul e rezistent la proiectile. Când răspunsul e nesigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
o undă de umori răscolite care îi aminteau de cățelușa veselă și dichisită cu care, la Paris, el... Hm, hm!... Fusese un amor săltăreț din prima! Cât o avea de gând să stea Hermelinul? Hermelin?! Bizar nume! Parfumata nu îl mieunase niciodată în urechea stăpânului așa cum o făcuse pentru... ăla. O auzise repetând mereu, ca într-un vis lipsit de imaginație: Mon Hermelin! Mon Hermelin! Niciodată nu îl spălase pe stăpân cu mâinile ei și nici nu îl băgase vreodată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
părea că văd pe buzele sale vârful codiței unui zâmbet, ca și când ar fi repurtat o victorie secretă. Capitolul patrutc "Capitolul patru" Chiar în clipa în care o pornim spre clinică, auzim apropiindu-se de noi cu repeziciune sirenele unei ambulanțe, mieunând în urechile noastre ca niște copii agitați, în momentul acela suntem lăsați de izbeliște, toată atenția îndreptându-se către oaspetele cel nou. Privesc în urma mea cu o curiozitate stânjenitoare, cine o fi noul rege, iar atunci o văd în ambulanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
slăbi, iar tu ai nevoie de toate puterile acum, trebuie să te pregătești pentru viitor, orice decizie pe care o vei lua va fi dificilă, dar nu imposibilă, noi te vom ajuta. Problema este că nu orice decizie este posibilă, miaună ea, nu voi putea fi împăcată cu nici una dintre decizii, dacă voi păstra copilul, acesta îmi va distruge viața, familia mea mă va renega, nici un bărbat nu mă va vrea cu un copil, nici măcar eu nu mă vreau cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
a putut ajunge aici un biet suflet și, mai ales, cum ar putea ieși, de vreme ce toate obloanele sunt trase, iar ușile, închise, înconjor din nou casa, încerc să privesc înăuntru, dar nu văd nimic, și din nou aud o pisică mieunând din dormitor, și deja încep să devin conștientă de faptul că nu este decât vina mea, eu uitasem acolo un pui de pisică în urmă cu foarte mulți ani și, printr-un adevărat miracol, reușise să supraviețuiască până în ziua de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
în fața acestui căscat eu încep să plâng, cum poate să caște acum, cum îmi poate arăta în modul acesta ofensator locul pe care îl ocup eu în viața lui, douăzeci și cinci de ani, un sfert de secol. Nu mă mai iubești, miaun eu, iar el zice, nu iubesc viața noastră, nu îmi iubesc viața, trebuie să fac o schimbare, și eu spun, dar cum rămâne cu mine, cum rămâne cu dragostea ta față de mine? El șoptește, nu o simt, de când m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
și casa noastră ar fi devenit foarte lung și periculos. Mă întorc la Noga uimită, paracetamolul nu își făcuse efectul, iar eu îi acopăr fruntea cu un prosop umed, în curând va veni și medicul, îi șoptesc eu, dar ea miaună, îl vreau pe tati, sună-l pe tati, și eu simt cum inima îmi îngheață de tristețe, un aisberg colțuros se rostogolește înăuntrul meu, tati este plecat într-o călătorie, spun eu, nu am cum să îl găsesc, sigur ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ales, am început să caut viața în afara casei, nici măcar asta nu l-a înfuriat, din contră, uneori îmi dădea impresia că încuviințează modul meu de a trăi. Pentru că el te iubea atât de mult, era atât de fericit alături de tine, miaun eu, cu toții am fost fericiți, până când ai distrus totul, ea îmi prinde mâna, ținându-se cu toate puterile de conversația aceasta în care intrase fără să vrea, așa cum intri într-o cameră murdară, dar din clipa în care începi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
se lărgesc surprinși la vederea mea, iar eu mă așez șocată pe marginea patului ei și șoptesc, Yael, ce faci aici, când ai ajuns, nici nu mă gândeam că ai putea fi aici. Am venit în urmă cu o săptămână, miaună ea, am înnebunit aici fără tine, deja începusem să mă tem că nu te vei mai întoarce niciodată, eu îi strâng mâna, m-am gândit mult la tine, șoptesc, speram ca lucrurile să se rezolve în ceea ce te privește, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
de el din când în când, părinții tăi vor afla până la urmă de sarcină, va fi greu, dar, crede-mă, ți-ar fi mult mai greu dacă ai renunța la copil, lucrul acesta te va urmări toată viața. Nu știu, miaună ea, încă nici nu îl cunosc, nici măcar nu l-aș recunoaște în salonul copiilor, aș putea pleca mâine de aici ca și cum nimic nu s-a întâmplat, puțină dietă și gata, să îmi continui studiile și să uit totul, poate peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
nu fie stropiți. Un curcan și-a înălțat capul și m-a privit asemenea unui moșneag cu toane, iar un papagal de pe stinghie și-a exprimat nemulțumirea prin bătăi de aripi și țipete ascuțite. Reiko s-a strâmbat la papagal, mieunând ca o pisică, iar acesta s-a furișat într-un colț, țipând: „Mulțumesc! Nebuno! Rahatule!“ — Nu știu cine l-a învățat asemenea cuvinte, spuse Naoko, oftând. — În nici un caz eu, se apără Reiko. Eu n-aș face așa ceva în ruptul capului. Reiko
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
a furișat într-un colț, țipând: „Mulțumesc! Nebuno! Rahatule!“ — Nu știu cine l-a învățat asemenea cuvinte, spuse Naoko, oftând. — În nici un caz eu, se apără Reiko. Eu n-aș face așa ceva în ruptul capului. Reiko s-a strâmbat iar la papagal, mieunând, și acesta tăcu brusc. — Exemplarul acesta o fi avut, cândva, o altercație cu vreo pisică, spuse Reiko, râzând. Altfel nu-mi explic de ce este speriat de moarte de mieunaturi. După ce au terminat curățenia, fetele au pus uneltele la o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ne întreabă brusc: Ați văzut-o pe Nessa? Urmează un moment de pauză - aștept să văd reacția lui Daisy, fiindcă ea pare să aibă o oarecare idee despre cum ar trebui rezolvată această situație. —Și eu am fost lăsată baltă, miaună ea, iar mie mi-e clar că zâmbetul ei e menit să-l seducă. Va trebui să ne consolăm reciproc! Imediat se întinde spre el să-i îndrepte gulerul cămășii. N-am putut să nu mă gândesc la felul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
cât fusese și a-nceput să mârâie. Să se răstească! Mârâia, Frate, la pisici, ca un dog german! E-e-e-e..., lasă-te de cioace! Sub cuvânt de onoare! Mâțele negre au stopat asaltul și s-au pus, dintr-odată, pe mieunat. Mieunau urât, sinistru, de-mi spărgeau timpanele, cleveteau, îl bălăcăreau și-l cobeau, pesemne, pe iepuroi. Ba, mi se pare că se distingea și o notă șuie, defetistă, ca un chițăit de frustrare, în concertul lor! Ț-ț-ț-ț..., culmea! De pisici frustrate
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
zmucește zărghit de lângă ușa toaletei și sprintează, în retur, re-nfigându-se-n fața calendarului, ca bouleanul, cu ambii ochi holbați cât cepele! Zdrang...! Fenomenul soft și perfid al rememorării involuntare, prin asociere, funcționează și de această dată, fără greș. În urechi, îi miaună vocea pițigăiată a lui Zăpăcilă: "Din perspectiva noastră, a subsemnaților, nu ne interesează defel, despre ce cosoroabă de Cuvânt e vorba. Nu ne tentează o astfel de informație. Ne repugnă! Pagubă-n ciuperci! Noi suntem motani cu pedigree. Nu suntem
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Muștele, muștele, muștele, muștele! Și vulpoiul șorecit..." Iată-l! Dar, pe unde-s rățuștele? clipește Fratele. BEELZEBUB IV Printre picioarele rășchirate ale Șobolanului, se strecoară val-vârtej, înăuntrul capelei, înșirându-se ca pentru apel, patru cozi motănești îmbățoșate, tuciurii! Dedesubtul copârșeului, miaună autoritar Momocilă: Dă-te jos, puturosule! Mișcă-te! Ce-nseamnă asta?! Mort-nemort, marș afară, la muncă, trântore! Ciofleicea! Hai! Valea...! Sculă Mică geme tulburat, dar n-are de ales. Ca o răsuflare pripită sau ca un abur de mlaștină, acesta
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și corpurile care petrecuseră atâta timp în cuvele lor hibernale. Echipajul nu-și lua uniforma normală decât în marile ocazii. Primele sunete produse pe pasarelă rezumară sentimentele tuturor, chiar dacă nimeni nu le putea înțelege. Când Ripley îl puse jos, Jones miaună și-și întinse senzual lăbuțele. Ripley se înapoie la post. ― Iată-ne. Kane verifica propria consolă, mângâind cu ochii numeroasele automatisme, căutând contrastele și incertitudinile, pe când Ripley și Lambert activau controalele necesare și manetele de pornire. Puntea fu cuprinsă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
doi patru șase, în drum spre Pământ cu o încărcătură de petrol brut și rafinăria aferentă. Cheamă controlul de trafic special Antarctica. Mă recepționați? Recepție! Numai țârâitul sorilor din depărtări trecu prin difuzoare. Ghemuit între picioarele lui Ripley, Jones, motanul, mieună odată cu stelele, Lambert refăcu procedura. ― Remorcher de comerț Noslromo cheamă controlul spațial Sol Antarctica. Avem probleme de navigație. Acesta este un apel prioritar; răspundeți, vă rog. Pentru a doua oară, pârâitul nervos al stelelor umplu puntea comandamentului. Lambert păru brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
pomenim de prime, își zise Dallas. Să le facem surpriza când vom fi pe orbita terestră. Pe moment cei doi ingineri meritau cele mai calde felicitări. Deschise intercomul. ― Bună treabă ați făcut! Propulsia merge? ― Acum că am scăpat de praf, miaună ca Jones. În difuzor se auzi un troznet. Dallas se încruntă, incapabil să definească zgomotul. Apoi își dădu seama într-o străfulgerare că Parker probabil desfăcuse o bere fără să se obosească s-o țină mai departe de microfon. ― A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]