263 matches
-
isprăvi inamici omăt 5) Găsește cuvinte cu înțeles opus pentru: harnice plânge a strica instruiți inamici a opri 6) Imaginează-ți (și scrie) un dialog pe care îl poate avea Andrada cu o furnicuță. Mâțișor - Miau! Miau! Miau! - Poți să miauni cât poftești. Astăzi ești pedepsit. Stai afară pentru că ai fost rău! Trebuie să înveți cum să te porți cu prietenii mei. - Ce-ai pățit, Alice?Vorbești singură? - Nu, mamă. Îl cert pe Mâțișor. L-a zgâriat rău de tot
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
să înveți cum să te porți cu prietenii mei. - Ce-ai pățit, Alice?Vorbești singură? - Nu, mamă. Îl cert pe Mâțișor. L-a zgâriat rău de tot pe Vlăduț. De aceea l-am pedepsit, l-am dat afară, iar el miaună ca să-l primesc din nou în casă. - Dar Mâțișor e un pisoi cuminte. Nu zgârie pe nimeni. Cum de l-a zgâriat tocmai pe colegul tău? - Stai să-ți spun. Când a venit Vlăduț la mine, am hotărât să facem
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
de frică și se închidea de cum se însera. Dar nenorocirea este nenorocire. Nu se făcuse încă noapte în ziua aceea blestemată, când Ivan a venit acasă beat. Dar beat criță, cu ochii roșii și cu blana zburlită. Nu a mai mieunat să i se deschidă, cum făcea în fiecare seară, ci s-a năpustit ca o brută, direct prin geam. Domnișoarele au încremenit de spaimă, fiindcă fiara urla ca scoasă din minți și, dacă nu ar fi duhnit atât de strașnic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
nu pentru că (ar fi să simplificăm nepermis) ea îi dă cel mai des de mâncare. Când intră în baie (iar în baie nu se dă de mâncare) stă în fața ușii, ca un câine credincios, așteptând cu răbdare să iasă, sau miaună cerând să fie lăsat și el înăuntru. * A devenit, s-ar zice, conștient de poziția lui în casă: e autoritar, poruncitor, ne domină. * De-a dreptul maiestuos este când stă cu labele lui motănești, cele din față, mult întinse înainte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Când în fine și-a luat inima în dinți și a ieșit din ascunzătoarea lui, a început să cerceteze prudent încăperea în care se afla. După câteva săptămâni, se obișnuise într-atât cu Snagovul încât într-o seară ne-a mieunat, ca să-l admirăm (aveam și de ce, ca să ajungă acolo era nevoie de multă iscusință!) tocmai de pe acoperișul casei. Rămân totuși unele momente în care nu au încredere nici măcar în noi! * Puterea lucrurilor-prietene, strâns legate de noi, de a ne evoca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
om normal o simte la vederea suferințele bietelor animale... Parcă cineva îmi dă un pumn în stomac de câte ori... Urcam într-o zi pe Schitu Măgureanu, în drum spre editură, când am avut ghinionul să-mi apară în cale... un pisoi. Mieuna jalnic, de dincolo de grilajul Cișmigiului, spre stradă... Cerea ajutor... Am trecut ca un laș pe lângă el, cuprins de disperare. M-am gândit apoi de sute de ori la el... Trebuia, cel puțin, să-i dau feliuțele de salam din senvișurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de unde nu l-ar fi alungat nimeni, unde există subsol, curte... altă dată, am fost, pur și simplu, terorizat, zile în șir, de o pisică nimerită parcă dinadins chiar sub fereastra dormitorului nostru... Cum se crăpa de ziuă, începea să miaune sfâșietor. Implora, ne implora pe noi, cele câteva sute de oameni, inimi împietrite, din cele două blocuri paralele ce formează între ele un soi de curte... Îmi trăgeam plapuma peste cap, să n-o mai aud... Dar auzeam... Le-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
îngheța măcar o singură vrabie iarna? Ar mai tremura iepurașii zi de zi, clipă de clipă? S-ar mai chinui mielul, simbolul lui Hristos, mielul acela moale ca o cârpă, din care țiganul escroc făcuse obiectul „muncii” sale? Ar mai mieuna atât de jalnic, dis-de-dimineață, în spațiul dintre două blocuri cufundate în tăcere și indiferență, pisoiul acela abandonat? — Liniștește-te, liniștește-te, l-am întrerupt eu pe prietenul meu isterizat, privindu-l pentru prima oară ca pe un nebun, nu trebuie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Pe stradă, lângă Livada cu nuci, după lăsarea întunericului trec pe lângă două doamne în vârstă îmbrăcate în negru care însoțesc un băiețel foarte mic, de vreo trei-patru ani, exact în clipa în care un pui de pisică invizibil începe să miaune sfâșietor. Lamentația îl amuză însă pe copil, care râde înveselit, pare a se distra copios: „l-a părăsit mama lui”, ține să explice una dintre femei, cu vizibilă intenție de a corecta reacția surprinzătoare, „cinică” a omulețului de-o șchioapă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
cu ea în acele câteva zile. Ea mi-a vorbit în chip foarte simplu despre dragoste, despre moarte și nemurire. A strecurat în mine dorința uriașă de a ajunge în patria lui Zalmoxis. Duioșie La Roma, pe timpul nopții, motanul meu mieuna uneori atât de tare, împins de nevoia aprigă a acuplării, încât ar fi putut să deștepte și morții din Hades. În actul amoros, după aceea, era incredibil de tandru. Rafinate perversități pisicești. Citise Ars amatoria. Sarpele casei Astăzi am văzut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Viteazul“ și [i-a fost] nemurită memoria, cu numele său dat unei străzi. Dumnezeu să-i ușureze păcatele! BACĂUL DIN 1916-1917 L-AM TRĂIT PE STRADA LECA, GHEtoul cu case mărunte, cu școli de rugăciune, cu ovreicuțe tempera mentale care mieunau ca pisicile când le sărutam pe după butoaiele cu murături din prăvălia lui taică-său [sic!], misitul de vinuri Waldman; și cu ovrei Înțelepți ca din Biblie, cum era Schwartz, croitorul, hebraist și talmudist, tatăl plutonierului Sfarț (cum Îl rumânizasem și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
strâns într-un obor Și oborul s-a spart Și vacile din obor au ieșit Și deochiul de la Răduța a ieșit Și s-a dus în munții înalți, În văi adânci, Unde cocor nu cântă, Câine nu latră, Pisică nu miaună, Fată mare cosiță nu împletește Că acolo va aștepta Cu mese întinse, Cu făclii aprinde Și lasă pe Răduța curată, luminată, Ca argintul de curată, Ca Maica Precista din cer Ce pe ea, a lăsat-o!". M-a stropit mereu
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
le vom elimina. Dar ne va fi greu, dacă nu imposibil, să le Îndeplinim și rolul În biosferă. Știe cineva, măcar să definească, Întreg rolul nu al unui câine, dar cel al unei furnici, În aceeași biosferă? Sau al pisicii care miaună sub un gard, iar noi nu știm: de bucurie ori de tristețe? Dreptu-i, acești vagabonzi ne sunt străini, incompatibili chiar. Le dăm o bucată de pâine, dacă nu și-o găsesc ei Înșiși, dar Îi și evităm. Simțim că sunt
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
spargem Întîi geamurile și-abia apoi sé aruncém sticlele cu benziné? Mé gîndesc cé ne-ar avantajă, din mai multe privințe. Sé-i stropim pisică cu benziné și sé-i dém drumul pe fereastré, cred cé-i mult mai bine așa. - Sé nu miaune pisică. - E bine dacé miauné. - Aud vecinii și se trezesc și s-ar putea sé spargé ușa cu toporul sau cu vreun hîrleț. SÎnt mulți care au hîrlețe, ce nu se poate?, se poate, Iti zic eu. - Da, dar așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
te inspiră, cântă barde - Bani n-am mai văzut de-un secol, vin n-am mai băut de-o lună. Un regat pentr-o țigară, s-umplu norii de zăpadă Cu himere!... Dar de unde? Scârție de vânt fereastra, In pod miaună motanii - la curcani vînătă-i creasta Și cu pasuri melancolici meditând umblă-n ogradă. Uh! ce frig... îmi văd suflarea - și căciula cea de oaie Pe urechi am tras-o zdravăn - iar de coate nici că-mi pasă Ca țiganul, care
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
idei se-nșiră dulce în mîțeasca-i fantazie? Vro cucoană cu-albă blană cu amoru-i îl îmbie, Rendez-vous i-a dat în șură, or în pod în găvăună? De-ar fi-n lume numai mâțe - tot poet aș fi? Tot una: Mieunând în ode nalte, tragic miorlăind - un Garrick, Ziua tologit în soare pândind cozile de șoaric Noaptea-n pod, cerdac și streșini heinizînd duios la lună. Filozof de-aș fi? simțirea-mi ar fi vecinic la aman! In prelegeri populare idealele
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
bufă au eșuat. Ademeniți de anunț, am avut nenorocul de a asista la reprezentația lui Il Barbiere; e imposibil să vezi o parodie mai ridicolă: un Bartholo farsor, un Basile distras, un Figaro fanfaron, un Almaviva deocheat; toți cotcodăceau, tușeau, mieunau, îngăimau un recitativ imposibil, cu mișcări bruște, sacadate, dislocate! Ce groaznică denaturare! Ilustrul maestro ar fi tropăit de mânie, și umbra lui Beaumarchais trebuie că s-a cutremurat din această cauză. Repertoriul valah se compune din piese traduse din franceză
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
de acasă am văzut o pisică pe caldarâm, părea moartă. Corpul îi era plin de muste și părea foarte slăbită. Ca să văd dacă trăiește, i-am suflat la urechiușe și le-a mișcat. A deschis gurița și a încercat să miaune, dar nu a reușit. E motan și l-am botezat Pisu, l-am adoptat”, a povestit Cristina Cioran. Imediat, actrița și prezentatoarea tv a luat motanul și l-a dus la o clinică veterinară din apropierea casei părintești. “La blocul mamei
Ce a făcut Cristina Cioran după ce a salvat un motan de la moarte by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/72028_a_73353]
-
auzi un schelălăit când manasia/ și primul ceferist își uniră privirile într-o limbă de șarpe./ limba încremeni// țăranul se depărta apropiindu-se de cei doi// îndărăt nadășul gâlgâia// un braț nevăzut îl chema pe câine-n adânc. el își mieuna/ tristețea și, mieunându-și-o, se rotea. printre gunoaie și/ ferigi. valuri de noroi. bidoane de bere și cola săgetau luciul/ ca niște fregate. desenau în torent chipul morții" (Amazon). Înecarea unui câine orb de către stăpânul căruia nu-i mai
Nirvana by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10391_a_11716]
-
când manasia/ și primul ceferist își uniră privirile într-o limbă de șarpe./ limba încremeni// țăranul se depărta apropiindu-se de cei doi// îndărăt nadășul gâlgâia// un braț nevăzut îl chema pe câine-n adânc. el își mieuna/ tristețea și, mieunându-și-o, se rotea. printre gunoaie și/ ferigi. valuri de noroi. bidoane de bere și cola săgetau luciul/ ca niște fregate. desenau în torent chipul morții" (Amazon). Înecarea unui câine orb de către stăpânul căruia nu-i mai folosește este scanată
Nirvana by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10391_a_11716]
-
Silva Farmacistu apucase un camon de fundul pantalonilor și nu prea se arăta dispus să-i dea drumul, găinile Mafaldei Claponăreasa alergau speriate într-un cotcodăcit infernal și un potop de pene, măgarul lui Hipólito răgea, pisicile Donei Maria Namila mieunau și săreau de colo-colo, Alsacia lui Tó Sită-Deasă lătra cu acea furie de care numai ea era în stare, camonii intrau pe o parte, membrii ex-bandei lui Malhoa ieșeau pe alta, uneori puteai să juri că Angelo controla de la distanță
Dinis Machado - Ce spune Molero - by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/10262_a_11587]
-
Cameramanul focalizează pe "fețele privitorilor" ( citat de la Florin Piersic): toată lumea e disperată. Cineva strigă: "Armata, domnilor, să vină cu un elicopter" Jandarmii se simt umiliți, pompierii la fel. "Chemați trupele antitero, zice altcineva, că ăia se pricep la cățărat". Pisicul miaună jalnic. Parcă ar spune: nu dialoghez decât cu un reprezentant al Guvernului. Trec minutele, situația devine explozivă, lumea începe să privească chiorâș la pompieri, jandarmi, polițiști și etc. Alessandra Stoicescu, aproape plângând, o întreabă pe reporteriță dacă mai sunt șanse
Oscar pentru un pisic by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13674_a_14999]
-
pe stradă... Atunci te speriai, te agățai de mine, strigai că-i cutremur, că ne prăbușim... trebuie să ne salvăm, să ne salvăm neaparat, e nevoie... și cădeam îmbrățișați pe covoare... Și-auzeam întrebarea ta șireată, prefăcut naivă: știi cum miaună mașina lui Schumacher? Uite-așa: miiiiiiiiiaaaaaaauuuuuuu!!! Sau gemeai glumeț, femeiește, în două feluri total deosebite, ritmic...Știi ce-i asta? Apoi misterios: un meci, la Wimbledon, între Dementieva și... ghici! Una din surorile Williams, riscam... Da, băi, cum de te-
Mereu mă temeam să nu pleci... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12153_a_13478]
-
grav: "Are o oarecare întîrziere în dezvoltarea coițelor. Să-i facem niște extras de splină! Ei bine, după vreo două injecții cu extract de splină, Scămoșilă, deși nu și-a mărit vizibil coițele, a început, pur și simplu, nu să miaune ca tot motanul, ci să ragă! Adică, în loc de "miau" urla "maaauuu!" Îl auzeau oamenii noaptea pe dealuri: "E motanul doctorului!" Tot ca un efect al tratamentului a fost și dispariția cîtorva găini de-ale gazdei. N-o să credeți, dar delicatuL
Cu stimã și "extract de splinã" by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12904_a_14229]
-
Dar prima poezie, o încercare de definire a pisicii, lasă să se înțeleagă că nu doar despre pisică e vorba în versurile acestea: „a defini o pisică prin/ ipostazele ei - un pisoi orb și/ negru și nu știe decît/ să miaune mic și neajutorat/ devorat într-o noapte de maică-sa/ moartă și ea apoi într-un pod/ un ghemotoc pufos însuflețit/ ce toarce si se arcuiește/ frecîndu-ți-se de picioare/ și totuși ceva scapă/ miaună paginile cărții în noapte/ și ți
Jurnalul unei vieți by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13279_a_14604]