181 matches
-
că, la aproape patruzeci de ani, cutreieră țara în vagoane reci, alergînd după himere. Vrea să doarmă, dar nu poate: gîndurile i se agață de dorința ca în gară, la destinație, să-l aștepte cineva, o femeie frumoasă, cu ochii migdalați, iar în geanta ei să se afle un termos plin cu cafea fierbinte. Dar la destinație e frig și suflă un vînt aspru. Ia un taxi și merge la hotelul în care a mai stat. Deși ușile se deschid automat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
obișnuise cu el, a putut să vadă dincolo de culoarea lui și să observe că el chiar arăta bine. Și asta era puțin spus. Era un prinț impunător din abanos, cu piele fină și lucioasă, întinsă peste niște pomeți oblici, ochi migdalați și șuvițe împletite subțire care se opreau deasupra maxilarului. Mergea de parcă dansa și mirosea a soare. Pauline mai bănuia - deși nu fusese niciodată capabilă să articuleze asta conștient - că era foarte bine dotat. —A întâlnit pe altcineva? Nu. — Dar ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ținea În mână o trompetă dintr-acelea pe care le sună la operă heralzii. Ca Într-unul dintre misterele medievale În care Îngerii Își arată aripile de hârtie velină, fata avea pe spate două mari aripi albe Împodobite cu forme migdalate marcate În centru cu un punct și care, cu puțină bunăvoință, puteau trece drept niște ochi. Îl văzurăm pe profesorul Camestres, unul dintre primii diabolici care ne vizitaseră la Garamond, adversarul lui Ordo Templi Orientis. Abia Îl puturăm recunoaște, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
plic elegant din piele. Acasă, acolo, a venit și prietenul Anei, cu care proful nu era deloc de acord, pentru că era un elev foarte slab și era golanaș. În schimb arată mai bine decât ea, era un brunet cu ochi migdalați și păr ondulat, bun sportiv. Am aflat cu stupoare în seara aceea că ea era însărcinată cu el, ca proful nu știa nimic și că ea își dorea mult acel copil pe care spera să-l nască la bunici și
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
și strălucitor. Hrana oarecum completă pe care mă străduisem să i-o asigur ca și viața în aer liber și mișcarea, îi pârguise pielea, îi colorase obraji, îi dăduse o suplețe gingașă care începea să aibă rotunjimi de femeie. Ochii migdalați, care îmi aminteau fără încetare de Simion, scăpărau de inteligență și de maliție. Era răsfățata comunității noastre și mai ales a lui Gery și tovarășa nedespărțită, prietena lui Vasili. Numai îmbrăcămintea cenușie și sărăcăcioasă putea aminti că era copilul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
uite o groază de lucruri, inclusiv numele copiilor ei, Însă până atunci nu uitase niciodată să-și vopsească părul roșu cu henna. În cele din urmă Asya Kazanci a inclus pe lista ei cu trăsături genetice pozitive ochii ei căprui migdalați (moșteniți de la mătușa Banuă, fruntea largă (de la mătușa Cevriyeă și un temperament exploziv care o făcea să se aprindă mult prea repede, dar care, Într-un mod curios, o făcea să fie vioaie (de la mătușa Ferideă. Totuși, detesta să vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
puțin. Una dintre femei îndrăzni chiar să întoarcă pagina cărții pe care o citea, iar bărbatul cu papion să-și scoată pachetul cu țigări și să-l pună pe masă. Cea de-a treia femeie, o doamnă plinuță cu ochi migdalați, își deschise poșeta, își căută rujul, scoase o mică oglinjoară, dar în momentul în care ar fi trebui să treacă la act fu cuprinsă de panică și își abandonă arsenalul cosmetic înapoi în poșetă. obrajii i se aprinseră brusc de parcă
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
cu ochii speriați aștepta ca de obicei în spatele tejghelei, mușcîndu-și ușor buzele cu un aer total neajutorat. am recunoscut-o imediat și pe tînăra femeie cu pălărie galbenă, și pe femeia cu rochie pistruiată, și pe doamna plinuță cu ochi migdalați. se mai aflau acolo însă și alte persoane, femei și bărbați retractili, încremeniți la mesele lor, într-o așteptare pe care o înțelegeam atît de bine... Femeia cu rochie pistruiată îndrăzni, în momentul intrării mele, să ridice un deget spre
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
destindă treptat odată cu intrarea mea. Barmanul îndrăzni chiar să îmi răspundă la salut și să mă întrebe dacă nu doream o cafea. — Da, i-am răspuns, ceea ce declanșă un fel de chicotit la una din mese. Doamna plinuță cu ochi migdalați îmi aruncă o privire recunoscătoare și începu brusc să caute ceva în poșeta ei de o adîncime infinită. Fără nicio ezitare, fără să-mi pun măcar întrebarea de ce făceam ceea ce făceam, i-am cerut barmanului opt cafele. opt cafele pentru
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
ivi o pereche de picioare până-n gât, strânse într-o fustă minusculă, nu foarte diferită de cea pe care o purtase cândva Fran însăși, urmate de un corp de silfidă și un chip de o frumusețe răpitoare. Ochii întunecați, ușor migdalați, o studiau pe Fran, de sub bretonul băiețesc cu franjuri, stânjenind-o și amintindu-i acut de dâra de ruj întins. — Nu cred că ai cunoscut-o pe Miriam Wolsey. Jack, cavaler ca-ntotdeauna, nu se deranjase să-i deschidă portiera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
ei mersese mult mai bine - și cu siguranță mult mai repede - decât ar fi putut spera vreodată. — Chiar a vrut să se asigure că ai intenții serioase? Așa că, bineînțeles, strecură Sophie cu o luminiță răutăcioasă în ochii ei negri și migdalați, i-ai zis: „Ei bine, Larry, o partidă rapidă e tot ce voiam de fapt, dar sunt întotdeauna dispusă la un compromis“. — Sophie! exclamară Fran și Henrietta într-un glas. — Ei bine, mie mi se pare ciudat. E ca și cum ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
am furișat pe coridorul pustiu încă, spre camera mea. Dar la colțul coridorului, m-am ciocnit de Laura. Părea nedormită și m-a mușcat șarpele de inimă. ― De unde vii? am întrebat-o înșfăcînd-o de mână. În ochii ei oblici și migdalați s-au aprins într-o clipă toate flăcările iadului. Mînie? Gelozie? Sau altceva? Niciodată n-am știut. Fapt e că mă înfrunta. Părul negru îi cădea în șuvițe rebele peste gulerul halatului și din toată atitudinea ei răzbătea o nerușinare
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
podului străjuit involuntar de mine. Yukata îi unduiește albastru în briza văratică, evantaiul îi sigilează perfect carnea buzelor, privirea îi este zăvorâtă în pietrele calde din caldarâm. Am o viziune demnă de poeții din Heian, inspirați de versul unui zâmbet migdalat... Dar totul se preface în țăndări: umbră terestră a neînduplecatelor vase americane de acum o sută cincizeci de ani, un Chevrolet negru-metalizat frânează brusc și apăsat lângă bordură. Erosul nipon: între metaforizare și pragmatism El dorea să vadă puțin mai
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
la patru (având grijă să asigur însă o minimă reprezentativitate etnică). Au fost solicitați să se exprime în chestiune o prietenă româncă stabilită de multă vreme în Tokyo, un prieten francez îndrăgostit iremediabil de școlărițele asiatice, iubitul meu cu ochi migdalați (ceea ce, premonitoriu, îi atrăsese cu mult înainte de sejurul japonez apelativul de "domnul samurai") și sora mea cu breton scurt, sever-cleopatric. Până acum, totul merge bine. Îmi înfrânez aici, cu greu, dorința perversă de a introduce în text o adresă de
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
boieresc, i se încredințase, i se dăruise, i se abandonase plină de o încredere fără margini. După numai trei zile de la nunta lor, ieșise la iveală adevăratul Alecu, cel de dincolo de suspine și tăcere romantică, dincolo de blândețea aparentă a ochilor migdalați, de darurile și versurile pline de tâlc. Adevăratul Alecu era un demon. Da, un demon! Când și-a dat seama de asta, era însă prea târziu. După nici trei zile de la nuntă, din cea mai fericită dintre fecioare ajunsese cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
al ei. Iar cele două chipuri i se Învîrtoșau În cuget, În Închipuire, frămîntînd lutul din care ele fuseseră zămislite, Încît aproape nu mai avea cum desluși două femei, două vise, ci doar una singură, pe Priska lui cu ochi migdalați, pe Priska de acum și dintotdeauna, nălucirea ei Îl umplea de bucurie și parcă Îl Întrema, Îndeajuns să-l dezmeticească din oda somnului, dar nu Îndeajuns să-i miște mădularele sleite, și se Înfiora de gîndurile sale, de cum răsucea firul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
tristețea aceea obsedantă, vocea aceea limpede care se scurgea direct în inimi din gâtul Latei Mangeshkar, o voce care cânta despre moarte și despre iubirea pierdută, despre picioare ca florile de lotus și piele de santal, despre ochi negri și migdalați, despre singurătate și despre durere, despre tortura cumplită a amintirilor. Toate astea și chiar mai mult, își zise, veneau de la pasărea mică și fragilă care stătea acum tăcută pe creangă. — O plasă! șopti el. Repede, o plasă, o plasă... Rapid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
în duel, fie sinucigându-se, atunci sigur are epilepsie. Ei bine, unul stătea tare incomod, chiar deasupra băncii mele, și mă privea fix în față, de parcă vroia să mă sperie spunându-mi: „Eu sunt din categoria epilepticilor!“. Avea niște ochi migdalați cu tentă de sindrom Down, un nas mai dihai decât al lui Buratino sau Pinocchio - cum se zice prin partea astalaltă de Europa - și cu o mustăcioară care se oprea înainte de a începe obrăjorii bucălați. Apoi, o frunte imensă - dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
brună, zveltă ca un lujer, cu păr lung și cu vorbă energică: — N-ai nici pe dracu’, treci colea și lasă-mă pe mine! — Ăăăă... păi... — Tu n-auzi? Fără comentarii, că știu eu ce-i de făcut! Avea ochii migdalați, de bună seamă negri. Migdalele astea n-au răsărit de la bun Început pe retina mea subiectivă, ci doar după ce mi le-a descris ea. A fugit după un timp cu un bun prieten de al meu. A reapărut Însă la
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Mercedes, pe la mijloc să se transforme În Cadillac și să târască o platformă de camion. A Întors capul spre Din, a cărui expresie serioasă nu se schimba niciodată prea mult. Cum era mai tot timpul Încruntat, ochii lui apropiați și migdalați se apropiau și mai mult, iar chipul cu trăsături fine căpăta o expresie Îngrijorată. Îi plăcea Din. Era desigur mult mai capabil decât ultimii ei colaboratori, postuniversitari americani care nu Încetaseră să lucreze la proiectele lor plicticoase despre economia politică
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
a Întrebat ea pe Întuneric. Semăna cu tine? El n-a răspuns. Trăsăturile lui Johan nu-i reveniseră Încă, dar ce Își amintea e că nu semăna deloc cu el, era mai Înalt, mai arătos și mai voinic. O față migdalată, veșnic În penumbră. Pentru mo ment, asta-i tot ce-și amintea. Îmi pare rău, a spus Zubaidah, trebuie să fie dureros să-ți amintești toate astea. Nu, a răspuns el. Dacă cineva Îți e adesea În preajmă e dure
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
stană de vid pentru iubirea eternă. PĂMÂNTUL SECULAR AL PRIMĂVERII Mă cheamă trecutul cu rădăcinile încărcate de catifeaua vântului ce mi-a ascuns urma pașilor tăi prin primăverile iubirilor. Mă cheamă în adâncul lui să-i simt gustul de frunze migdalate într-un pocal de suflete plânse pe umerii nopților. Mă cheamă în infinitul alb al alinării unde drumul niciodată nu mi-a fost atât de singur și cu atâtea obstacole. În adâncul lui simt curajul de a trăi fără să
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
decăt toate S.F.-urile: anul ... și un gardian vigilent a observat pe șosea o navă cu multe faruri care sclipeau. Din navă, el fiind sub regresie hipnotică a povestit cu lux de amănunte, au coborăt răpitorii; cap mic, ochi mari migdalați, cu pupilele ca ale pisicii, nas lung, gura o tăietură, fără buze. Răpitorii l-au invitat la bordul navei unde crede că i-au șters memoria. Dar, n-au reușit total pentru că totuși gardianul face declarații detaliate publice dar nimeni
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
plecăciunea această umilă Îl miră din cale-afară. „Se comportă ca o femeie educată. Îi lipsește doar chimonoul ca să semene cu o japoneză“, Își spuse el. Și tot el se contrazise: „Dar gheișele n-au nasul ascuțit, ci cârn și ochii migdalați...“ Pesemne, spuse Extraterestrul, În mahmureala sa, lui Subotin i se făcu dor de-o japoneză. Relatarea oaspetelui sosit din alte galaxii i se păru Mașei a fi destul de incoerentă. Prea se amestecau acolo totul de-a valma. Dar ea Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
al ei. Iar cele două chipuri i se Învârtoșau În cuget, În Închipuire, frământând lutul din care ele fuseseră zămislite, Încât aproape nu mai avea cum desluși două femei, două vise, ci doar una singură, pe Priska lui cu ochi migdalați, pe Priska de acum și dintotdeauna, nălucirea ei Îl umplea de bucurie și parcă Îl Întrema, Îndeajuns să‑l dezmeticească din oda somnului, dar nu Îndeajuns să‑i miște mădularele sleite, și se Înfiora de gândurile sale, de cum răsucea firul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]