867 matches
-
fi fost decât o occidentală care se dă drept asiatică. Se găseau de-astea destule În ultima vreme. Încăperea nu era mare, Însă arhiplină și Îmbâcsită de fumul țigărilor care plutea ca un voal albicios și Încețoșa chipurile. și-a mijit ochii ca să poată desluși ceva, dar nu i-a fost de mare folos. I s-a părut că recunoaște pe cineva, ba profilul, ba niște bucle revăr sate ori sclipirea unor mărgele de pe o poșetă pe care parcă o mai
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
am amintit de fotografia pe care mi-ați arătat-o, cea cu băiatul prietenului după care ați venit. și mi am adus aminte și de numele lui. Părea foarte mândră de ea, cu tot soarele care o lovea peste ochii mijiți În spatele ochelarilor. Foile ieftine, aproape translucide, hârtia de scris obișnuită la Jakarta, fuseseră strânse Într-un ghemotoc pe care Cantik doar Începuse să-l desfacă. Margaret a desprins cu grijă foile mototolite. I s-au părut asemenea frunzelor uscate de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Din. și-a aprins un chibrit și l-a ridicat șovăind spre țigara dintre buze. Mâna Îi tremura ușor și nu izbutea să apropie flacăra de vârful țigării. Când a reînceput să vorbească, abia dacă i se mai vedeau ochii mijiți prin norul de fum. Acum am nevoie de ajutorul tău. În palatul ăsta al păcatului se află o mulțime de oameni, multe persoane importante, mulți străini. Acești străini au intenția să ducă la pieire marea revoluție a Indoneziei, plătind funcționari
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
umărul. Fata s-a tras instinctiv Într-o parte și s-a uitat la el Încruntată. Avea o privire Întunecată și zăpăcită, s-ar fi zis că nu-și dă seama unde se află. — Îmi pare rău, a zis ea mijindu-și ochii. Nu v-am auzit. Sunt foarte grăbită. S-a terminat deci manifestația? a zis Margaret. Aveam impresia că abia se Încinge atmosfera. Fata și-a apărat ochii de soarele după-amiezii cu palma făcută căuș. Umbrele i-au pus
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
lui Din i se trântise ușa biroului În nas, că fusese lipsit de cărți și de mașină de scris, adică de tot ce putea fi mai de preț pentru el, cheia viitorului lui. — Nu, a răspuns fata, tot cu ochii mijiți de prea multă lumină și clipind Întruna, nu atât iritată de praf, și-a zis Margaret, cât nemulțumită de somația de a răspunde. Deocamdată e mai de grabă suspendat, câtă vreme sunt luate În considerație dovezile care-l acuză. Firește
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
În stare, vezi? Îndrăgostitul e o chestiune de alegere. Treptat a Început să se simtă mai bine, iar după un timp, spre dimineață, când a adormit, nu mai era Îndrăgostită de Karl. 22 Adam a ridicat capul și și-a mijit ochii. Lumina cădea de sus Într-un torent de culoare uniformă. Vârful ascuțit al unui candelabru de cristal atârna deasupra lui ca un țurțure enorm de care s-a temut că ar fi putut să-i cadă În cap dintr-
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
mergem, Johan. Mi s-a făcut somn. Acum? Dar n-a stat ploaia! Doar suntem uzi leoarcă, nu? El a oftat și s-a ridicat. Poate că tu ești cu adevărat Într-o ureche. 25 Adam Își saltă capul și mijește ochii. Iată ce vede. Pe jos sunt niște dungi de lumină. E și un preș. Preșul e roșu. În dungile luminoase căzute pe preșul roșu sunt câteva forme ciudate, un fel de pete lucitoare, ca de sânge. De ce e restul
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
altele de nea tins, cel puțin pentru moment, s-a simțit mai calm. Când Îți aduci aminte ceva, te aștepți să te facă fericit. Adam crezuse Întotdeauna că redobândirea trecutului va fi o bucurie neumbrită de nimic. Acum, cu ochii mijiți În Întunericul În plină zi din această cameră, la sute de kilometri de casă, Își dădea seama că nu-i așa. Amintirile triste sunt mai persistente. Uneori Însă tristețea limpezește lucru rile, iar limpezimea aduce cu ea o anume liniște
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
amară ca fierea ce-i oferea amăgirea unei liniștiri de mică durată. De obicei adormea cu fruntea pe birou, epuizată, cu simțurile răvășite, după un timp se trezea buimăcită, răsfoia cărțile și se pornea să citească, lacom, repede, cu ochii mijiți de efort, până când simțea zvâcnetul, își încorda palmele pe brațul fotoliului, zgâlțâia din picioare, apoi durerea exploda ca o petardă în creier. Sărea din fotoliu, mugea, își îndesa în urechi usturoi zdrobit și frunze de nalbă, făcea gargară cu spirt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
așeza amărât pe scaun, în fața biroului, sub dușul luminos al veiozei și încerca să-și stimuleze gândirea, se concentra, i se dilatau ochii, uneori credea că o idee interesantă îi dă târcoale, ședea la pândă, gata s-o apuce, își mijea pleoapele, încerca s-o prindă, se repezea și, dintr-odată se trezea tot cu mâinile goale bâjbâind în vid. I se pleoșteau umerii, respira sacadat ca după un urcuș greu, fetele cu greu reușeau să-l facă să râdă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
vacarm scos de-un singur motor imens. Toată lumea din parc s-a oprit locului și a privit în sus, ducând mâna streașina la ochi. Am început să plâng. Mama mi-a zis „Nu plânge, puiu’ mamii! Sunt Fortărețele Zburătoare“. Am mijit ochii și m-am uitat la cer. Avioanele erau prea sus ca să le poți vedea cu ochiul liber. Nu se vedeau decât darele albe de vapori, parcă trasate cu creta pe cerul albastru. Și totuși mi-am băgat în cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
chemi. De câtva timp Baxan cumpără mai rar varză și Brândușă se bucură. Între timp a aflat că vitamina K are un rol important În coagularea sângelui. Crezi dumneata că se mai poate schimba ceva? Vă Îndoiți cumva? Întrebă Brândușă mijindu-și ochii. Cine și-ar mai permite un asemenea lux, domnule Brândușă? Dar, iertați-mă că insist, cum vedeți dumneavoastră aceste schimbări? În om, sau În Univers? Suficiența din glasul patronului oferea Înainte de a fi formulate, garanția unor adevăruri eterne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
copil În jurul porcului Înjunghiat. De unde știți? Fiecare om vrea să câștige un război, sau măcar o luptă acolo. O Încăierare cât de mică cu viața. Domnule profesor, În general e cum spuneți dumneavoastră. Acum Însă e vorba de ceva... Își miji ochii și Își țuguie buzele pentru a sugera greutatea mesajului și caracterul său confidențial. O să vă spun exact ce și cum... Șendrean Își pierdu răbdarea. Flecăreala poștașului Îl amuzase o vreme. Acea vreme trecuse Însă. Nu mă interesează, domnule Gheretă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
răbdare, completă În gând, cu mândrie, cugetarea domnului maistru Dionisie Precup. Ori el, Gheretă, avea răbdare. În cazul de față ea depăși binișor pragul onorabil de cinci minute. Cum toată strădania sa risca să se ducă pe cafeaua sâmbetei, Întrebă mijindu-și ochii, cum văzu că se face la interogatorii În toate filmele bune: Nu vă spune nimic adresa? Nu, zise senin Horacsek. Ba da, zise calm Zegrea. E casa Alidei Ster. Care doamnă are un chiriaș: pe domnul profesor Petru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pândește în colțurile buzelor și deseori la trage spre exterior. — Repetă după mine, zise ea. Nu-i deloc comic să saluți ca Hitler. — Nu-i deloc comic să saluți ca Hitler, am spus, dându-mi jos ochelarii de soare și mijind ochii spre ea. Tuturor li s-a părut comic atunci când a făcut-o Peter Sellers. — Mda, zise ea, ștergându-și părul. Numai că el era comic, nu? — O, da, am rânjit. Am uitat. — Deci, zise ea. Ce ai de gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
o secundă că pachetul de la subsuoară mea scosese acel sunet, dar apoi am înțeles - aproape imediat, simțind cum surpriza îmi trimite un șoc electric spre țeastă - ce se întâmpla de fapt. Am scos telefonul mobil din buzunarul pelerinei și am mijit ochii la ecranul verde, luminat: <<Apel>> Răspunzi? 12 Fragmentul becului (Partea a doua) Clio își lăsă arătătorul și degetul mare să alunece în jurul piciorului paharului ei cu bere Amstel. — Întrebarea e, zise ea, de ce să nu vrei un hamac? — Păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
-mi menține echilibrul înainte să scot țigara din gură. Ținându-mă bine de motocicletă cu coapsele, am adus vârful portocaliu în contact cu fitilul undeva deasupra ochiului meu stâng. Fitilul se transformă într-o scânteie roșie, fumegândă, iar eu am mijit ochii, ținând tubul la distanță în spatele meu, departe de corp. — Unu, doi. I-am dat drumul. Motocicleta se hurducă din nou, corpul meu se ridică de pe scaun, așa că m-am apucat din nou de mijlocul ei, la timp pentru aterizarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
la fel. Presupun că ți-a spus cineva de accidentul ăla de mașină. — Da, am auzit. — Ei bine, Ruth recunoaște un luptător atunci când îl vede. E o femeie curajoasă. — Da, am spus din nou, neîndoindu-mă deloc de asta. John miji ochii și dădu aprobator din cap, apoi își fumă țigara în liniște o vreme. — Sunt multe feluri de lupte pe lume, zise el într-un târziu, dezlipindu-se de mașină. Și nu-i treaba noastră în care ești tu implicat. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
destrăma, întinderile lui luminoase, de mătase deșirându-se în emoții nebuloase, nori mici și colorați de sentiment, dispersați de mișcarea minții mele trezite la realitate. Așa se întâmplă întotdeauna cu visele din Fragmentul becului; când sunt complet treaz, dispar. Am mijit ochii la bec. Cât e ceasul? De undeva, vocea lui Scout spuse: — Mai bine să nu știi. Am mormăit și m-am întors pe o parte, dar n-am reușit să mă simt bine - ceva urgent îmi anima creierul. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
dacă să răspundă sau poate doar întrebându-se de ce mă interesa asta. — Primul lucru pe care-l întreabă oamenii de obicei e De ce să-ți faci un tatuaj acolo unde nu-l vede nimeni? Nu, asta am priceput, am zis, mijind ochii. E pentru eticheta pe care ți-o leagă de degetul mare la morgă, nu? Ea zâmbi în barbă, punându-și una peste alta hainele rulate. — Ai vreo plasă sau ceva de genul ăsta? I-am spus că erau două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
între degete o carte de buzunar prăfuită, dar cu aspect modern, intitulată Găuri și superficialități. Am frunzărit paginile fără interes, neobservând nimic în mod special. M-am urcat cu genunchii pe scaun și m-am răsucit, uitându-mă cu ochii mijiți prin gaura rămasă în peretele-raft. Mi-am apropiat ochii de cotoarele cărților și am văzut alte cărți cuibărite în beznă, întunecate și greu de identificat. M-am întrebat din nou, în treacăt, dacă rafturile erau adânci sau dacă pereții înșiși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
nu aveau nici o însemnătate aici, era înlocuite de comutatoare și de-o constantă veșnicie electrică. M-am gândit la jeepul galben, la ploaie, la aer. — Ți-a scăpat ceva. M-am ridicat anevoie în coate, m-am uitat cu ochii mijiți peste marginea cuverturii pentru a observa că cineva era așezat la capătul patului. Fidorous. Mă târâsem sub pleduri încă îmbrăcat, așa că m-am ridicat încet în capul oaselor. — Ce? — În caietele astea, ai trecut ceva cu vederea. E într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de fragmente care se rotesc, prinse și purtate în urma întunecatei, puternicei umbre, înainte să-și piardă avântul și să se destrame. În vreme ce apa se liniștește, rămășițele paginii își încep lenta și ultima coborâre spiralată spre adâncul întunecat. Am clipit, am mijit ochii la valuri, la dâra de hârtie albă dispărând în zare, la pescăruși, la oceanul pustiu. Adormisem? Nu-mi dădeam seama. La bordul lui Orpheus timpul trecea încet, minutele se rostogoleau și se transformau în ore în vreme ce soarele își înainta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
oprește în fața oglinzii privindu-se în ochi. Ai dormit bine? o aude din nou pe doamna Mina întrebînd, dar preferă să tacă și de data asta, își examinează obrajii subțiri, nasul puțin cîrn, cele cîteva firicelele de păr care-i mijesc din nări, începutul de calviție, va trebui totuși să se bărbierească, să se aranjeze puțin, merita efortul, așteptase de o viață clipa asta. — Nu vrea să pornească nici în ruptul capului, mă tem că n-o s-o putem urni, zice
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
propriu. I-auzi, se miră Roja, pînă și Milițică a-nțeles despre ce era vorba. Pe lîngă asta, reia Părințelul, știi ce am mai simțit în clipa cînd făceam sensul giratoriu la Universității belindu-mi ochii la luminile de la Inter? întreabă, mijindu-și un zîmbet subțire în colțul gurii. Ce anume? face Roja pe curiosul, avînd în ochi o luminiță stranie. Că din felul în care manevrează în trafic, românii se urăsc de moarte între ei, îi răspunde Părințelul, ducîndu-și degetele mijlociu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]