213 matches
-
asta m-am hotărât nici măcar să nu Încerc să mai Împrumut ceva de la Jemima. O să-mi port propriile haine, iar, dacă lui Jack nu-i plac, poate să se ducă Învârtindu-se. — Voiam să vă Întreb, spune Jemima, cu ochii mijiți. Aseară n-ați intrat În camera mea, nu ? — Nu, zice Lissy nevinovată. De ce, ți s-a părut c-am fi intrat ? Jemima a fost plecată până pe la trei dimineața și, În momentul În care s-a Întors, totul era la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Nu ? Lissy mă fixează, cu cute de Îngrijorare pe frunte. Poate că ai dreptate. Doamne, ce deprimant. — Emma, tu ești ? aud un glas sfredelitor, și Jemima apare Îm balcon Într-un halat alb, cu o mască pe față și ochii mijiți furios. Așa deci ! Don’șoara-eu-nu-Împrumut-niciodată-haine-de-la-tine. Ce-ai de spus despre pantofii mei Prada cu barete ? O, Doamne. N-are nici un rost să mai mint, nu-i așa ? Că sunt extrem de ascuțiți și de inconfortabili ? zic ridicând din umeri, iar Jemima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
un număr de telefon la mobil. — Ce faci? strig, suspicioasă. Îl sun pe tipul ăla îngrozitor cu care trebuie să mă întâlnesc, zice Luke. Să‑l contramandez. Să anulez întâlnirea. Îmi încrucișez brațele și mă uit la el cu ochii mijiți. — Alo? Bună ziua. Camera 301, vă rog. Michael Ellis. Mersi. O să mă duc să‑l văd la Washington, îmi spune pe un ton alb. Sau o să aștept până data viitoare când el și asociații lui or să vină iar în Anglia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
mi încalc promisiunea! Nu, rămân aici încă puțin cu dumneavoastră, dacă n‑aveți nimic împotrivă. Ridic o mică statuetă a Fecioarei Maria, pe care o remarcasem acum puțin timp. E foarte drăguță. De unde o aveți? Călugărița mă fixează, cu ochii mijiți. Nu e neapărat vorba de cumpărat, spune într‑un sfârșit. Poți să zici că faci o donație. Se apleacă ușor în față. Tu donezi banii, iar noi îți dăm ceva în schimb. Nu ai de ce să consideri că ai cumpărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
sec, încercând să‑mi păstrez aerul nonșalant. O fi în casă, nu știu. Nu, nu e, spune Kate, domnișoara de onoare. De‑acolo vin. — Păi, atunci trebuie să fie... în grădină. — Dar tu de acolo vii, spune Lucy, cu ochii mijiți. Nu l‑ai văzut? — Ăă... nu cred. Îmi arunc o privire grăbită prin cort, întrebându‑mă dacă e cazul să spun că îl văd în depărtare. Dar nu se prea poate, pentru că acum lumea cam stă pe loc. De ce s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
în timp ce Lalla mă privește neliniștită. — OK, zic în cele din urmă. Am găsit. Pantalonii tăi Helmut Lang pentru ședințele de prezentare, rochia Jill Sander pentru prânz și o să‑ți găsim ceva nou pentru cină. Mă uit la ea cu ochii mijiți. Poate ceva pe verde intens. Nu port verde, zice Lalla. — Ba porți verde, zic apăsat. Îți stă nemaipomenit cu verde. — Becky, zice Erin, ițindu‑se în ușă. Scuză‑mă că te deranjez, e doamna Farlow la telefon. Îi plac jachetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
mai mici? — ...De ce mă Întrebi asta, doctore? La ce diagnostic te gândești? Liniștiți-vă, doamnă! Sunt simptome curente la vârsta aceasta. De altfel, chiar și destui bărbați au unele neplăceri... Christa trage ceasul atârnat de lănțișorul de la gât În dreptul ochilor mijiți: aici, În lumină, poate să vadă ecranul și fără ochelari. Și ce vede o convinge că e momentul să grăbească pasul. Până la următorul concert vor fi la mare distanță de acest castel vechi (corpul central cca 1300, aripile noi cca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
la el pușca de Alep, un cal de schimb și o ploscă mare. Mai ales rezerva aceea de apă îi dovedea că prințul pornise pregătit pentru un drum mai lung. ― Acum ce facem? întrebă Guibert. Pictorul privi lung, cu ochii mijiți, silueta care se îndepărta tot mai mult. Apoi un zâmbet ambiguu străluci, doar o clipă, pe obrazul lui. Și, uluit, Guibert îl auzi silabisind niște cuvinte nu mai puțin ambigue: ― Da!... Va fi al meu. Intermezzo informativ: Despre o insolită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
nu-i dispusă să-și îngroape viața și viitorul lângă unul ca el. Păi, bineînțeles că ea merită mai mult, și chiar nu-și face probleme. Bărbați se găsesc destui, și chiar neînsurați... Velicu se uita la ea, cu ochii mijiți și buza de jos răsfrântă, îndurând parcă niște lovituri nu îndeajuns de puternice ca să-i facă vreun rău, dar nici atât de ușoare ca să nu le simtă. Parcă ar fi luat-o în serios... Ba mai curând, făcea pe seriosul. Aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
teamă să nu îmi mai amintesc de tine, nu te-am uitat, de teamă să te iubesc, mi-am pierdut puterea de a mai iubi. Ce îi voi spune când îmi va deschide ușa, pensulele din mâna lui și ochii mijiți, ascunzându-și surprinderea, arată-mi tabloul acela, îl voi ruga eu, lasă-mă să mă văd frumoasă pentru o clipă. Stau nemișcată în fața ușii lui încercând să respir normal, întotdeauna fusese misterioasă, dar acum de gâtul său atârnă o pancartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
și, după o scurtă hodină pe margine de crivat, am urcat în cerdacul bătrânului. De departe, mi s-a părut că moțăie în fotoliul lui, dar, când m-am apropiat, am băgat se seamă că privea spre mine cu ochii mijiți, ca și cum m-ar fi cântărit, întrebându-se: “Unde îi sunt gândurile? Îi sunt la cele ce avem de descusut sau...?” ― Sărut dreapta, părinte. ― Bine ai venit, dragule. Așează-te colea, pe fotoliul tău... Și începutul tălăzuirii noastre prin cele spuse
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
se află la Bucium, în hotarul Iașului... Acestea să fie neschimbate și neclintite, în vecii vecilor...” februarie 6977(1469) Am terminat de citit și, cu sufletul la gură, am îndrăznit să-l privesc pe măritul Ștefan în față...Cu ochii mijiți și cu un bob de lumină în ei, vodă arăta ca și cum ar fi ascultat o litanie către ceruri. Îndată, însă, ridicându-și bărbia și oțelindu-și privirea, a întrebat: Ce aveți de spus, boieri dumneavoastră? Mărite doamne, ai făcut întocmai
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
dar au început să mă viziteze tot mai des vrăjile lui Moș Ene...Mă îmbățoșez să mai citesc o scrisoare, a patriarhului Ierusalimului, din noiembrie 1704. Îmi arunc întâi privirea asupra bătrânului călugăr...Șade liniștit și mă urmărește cu ochii mijiți. „Ai găsit ceva demn de atenție, fiule?” Am găsit, și chiar ceva deosebit. „Dacă-i așa, atunci nu mai zăbovi o clipă.” Încep să descifrez scrisoarea patriarhului, cu toate că ochii mi se lipesc de somn: „Scrisoarea de față a smerenii noastre
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
verde-salvie, care ar fi făcut furori pe Goald Coast din Chicago. Ba chiar o pune pe Bonnie să-i asorteze machiajul. O Bonnie mai bătrână și mai îndârjită apropie mostre de culoare de fața lui Karin, studiindu-le cu ochii mijiți. Atingând-o ușor pe cotul stâng, Karin o întreabă: —Ții minte că i-ai făcut lui Mark unghiile de la picioare când era încă la traumatologie? —„Degerătură“, își amintește Bonnie. —„Degerătură“, încuviințează Karin. Fă-mi și mie. Lucrează împreună, ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
nepregătite. Îți dai seama, să aștepți până ieri pentru a trimite după Gosseyn! - Când va ajunge? El dădu din mână. - N-are importanță. Mi-ați spus deja parcă, nu? Poimâine, Eldred, nu putem aștepta. Ea veni la el, cu ochii mijiți, gânditori, cercetându-i fața. - N-ai de gând să ne faci să ne asumăm niște riscuri imposibile, sper. - Dacă nu așteptăm, zise Crang, Gosseyn rămâne izolat aici nouă sute șaptezeci și unu ani-lumină de transportul interstelar cel mai apropiat. Patricia răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
nepregătite. Îți dai seama, să aștepți până ieri pentru a trimite după Gosseyn! - Când va ajunge? El dădu din mână. - N-are importanță. Mi-ați spus deja parcă, nu? Poimâine, Eldred, nu putem aștepta. Ea veni la el, cu ochii mijiți, gânditori, cercetându-i fața. - N-ai de gând să ne faci să ne asumăm niște riscuri imposibile, sper. - Dacă nu așteptăm, zise Crang, Gosseyn rămâne izolat aici nouă sute șaptezeci și unu ani-lumină de transportul interstelar cel mai apropiat. Patricia răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
ea. șaisprezece Încăperea în care se trezi Hedrock era mai degrabă o peșteră de metal decît o cameră. Se opri în prag, alături de Peter Cadron, cu un zîmbet sarcastic pe față. Consilierul, știa el prea bine, îl privește cu ochii mijiți și cu buzele răsucite de răutate. N-au decît să se mire și să se îndoiască. Îl luaseră o dată prin surprindere printr-o arestare neașteptată. De data asta era altceva. De data asta era gata pentru ei. Privirea lui îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
Mancuso, purtând un costum rupt și o pălărie cu borul îndoit, ținea hotărât ușa mașinii deschisă. În centru, negrul cel aiurit rânjea, privind spre ceva care părea o vacă moartă întinsă jos pe stradă. Ignatius cercetă centrul fotografiei cu ochii mijiți. — Ia privește, tună el. Ce fel de imbecil folosește ziarul acesta drept fotograf? Trăsăturile mele abia se pot desluși! Citește ce scrie sub fotografie, băiete. Doamna Reilly împinse un deget în ziar, de parcă ar fi vrut să înjunghie fotografia. Citește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
avea o teorie. — E din cauză că se simt amenințați de prezența ei. I-a făcut cu ochiul lui Pașa al Treilea, care era Încovrigat pe pat ca o pernuță grea din blană de un alb imaculat, urmărind-o cu niște ochi mijiți, de un verde strălucitor. — Vocea ei e atât de divină, iar costumele ei atât de ostentative, Încât sunt sigură că sunt Îngrijorați că atunci când apare la televizor nimeni n-o să-i mai asculte pe generalii ăia cu voci răgușite și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
duci la târfe, e problema ta, mă doare-n cot. Jignit, Mustafa a simțit dintr-odată impulsul de-a o pocni. Trebuia să Înțeleagă că nu-și putea bate joc de el În felul ăla. Zeliha Îl privea cu ochii mijiți, de parcă ar fi Încercat să-i citească gândurile. Nu e treaba ta cum mă Îmbrac și cum trăiesc, a spus. Cine naiba te crezi? Tata a murit și n-am de gând să te las să-i iei locul. Ciudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ca razele soarelui, frumoasă ca luna și luminoasă ca vara. Poate cu genunchii puțin juliți și cu pistrui pe vârful cârn, dar totuși drăgălași și zâmbitoare. Cât era ziua de lungă, alerga după fluturi cu aripi diafane, privea printre gene mijite cerul ce-și împrăștia cerneala în văzduh și desena nori imaginari care erau balauri, zmei, dihănii înfricoșătoare sau zâne uneori. Cânta fetița cântece numai de ea înțelese, alerga desculță prin roua dimineților, adormea legănată de vânturi călduțe și de vise
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pe ceilalți. Vor trimite e-mail-uri cu vestea cu o bucurie îngrozită. Ai auzit... Cum stau așa, în raza privirii mele intră ceva care mă alarmează. În mulțime apare un chip familiar. Întorc capul și îl privesc pe bărbat cu ochii mijiți, încercând să-mi dau seama de unde îl știu - după care mă trece un nou val de spaimă. E Greg Parker, unul dintre partenerii seniori. Traversează holul imens al gării cu pași mari, îmbrăcat în haine scumpe și ținând în mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
pot să le fac acestor oameni micul dejun. Va trebui să le spun adevărul. — Domnule Geiger... doamnă Geiger... — Ouă ? mă acoperă glasul lui Trish. Eddie, nu poți să mănânci ouă ! Îți amintești ce-a zis doctorul ! Mă fixează, cu ochii mijiți. Ce ți-a cerut, Samantha ? Ouă fierte ? — Ăă... Domnul Geigger a comandat ouă Benedict. Dar ideea e că... — Să crezi tu că mănânci ouă Benedict ! se rățoiește Trish la Eddie. Sunt pline de colesterol ! — Mănânc ce vreau ! protestează Eddie. Doctorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Oricum, nu-mi doresc absolut deloc un inel cu piatră prețioasă pe deget, răspund eu. Jemima Își ridică sprîncenele perfect arcuite, În semn de „vai de capul tău, ce proastă ești“ și-și ia geanta. — A, adaugă brusc, cu ochii mijiți. Mi-ați luat cumva vreuna dintre voi puloverul Joseph ? Urmează un scurt moment de tăcere. — Nu, zic nevinovată. — Habar n-am nici măcar cum arată, spune Lissy, ridicînd din umeri. Nu mă pot uita la ea. SÎnt sigură că acum vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
seara asta m-am hotărît nici măcar să nu Încerc să mai Împrumut ceva de la Jemima. O să-mi port propriile haine, iar, dacă lui Jack nu-i plac, poate să se ducă Învîrtindu-se. Voiam să vă Întreb, spune Jemima, cu ochii mijiți. Aseară n-ați intrat În camera mea, nu ? — Nu, zice Lissy nevinovată. De ce, ți s-a părut c-am fi intrat ? Jemima a fost plecată pînă pe la trei dimineața și, În momentul În care s-a Întors, totul era la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]