234 matches
-
asemenea 1Mac. 2, 28 sq. . Tema persecuției este atestată de: Is. 18,1‑2; Apoc. 12,1‑6; Mt. 24,15‑22, și Dan. 12,11‑12. . E. Norelli vede aici o dovadă clară a faptului că Hipolit nu este milenarist, în ciuda caracterului asiatic al teologiei sale. Cf. op. cit., pp. 263‑265. Vom reveni asupra subiectului în paginile consacrate Comentariului la Daniel. . J. Daniélou vorbește de „o extindere a tipologiei la Hipolit” în, Message évangélique et culture hellénistique, p. 236. . Ibidem
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Paris, 1913; cf. de asemenea G. Visonà, „Il fenómeno profetico del montanismo”, în Ricerche storico‑bibliche, 5, 1993, pp. 149‑164. Montanismul reprezintă prima mișcare reformistă de amploare din sânul creștinismului. Acesta predica un ascetism sever, susținut de o doctrină milenaristă extrem de atrăgătoare pentru creștinii „simpli”. Montanus afirma că este întruparea Paracletului de care vorbește Ioan (14, 26; 16, 7). Cât despre ucenica sa, Maxima, aceasta învăța că sfârșitul lumii avea să se producă imediat după moartea sa. Montaniștii cereau o
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
în Instructions I, 42: De populo absconso sancto omnipotentis Christi dei uiui. Pentru mai multe detalii, cf. Anexa 1, „«Poporul cel sfânt ascuns» din scrierile lui Commodian și tradiția iudaică a celor zece triburi dispărute”. . Este scenariul absolut al credinței milenariste: instaurarea raiului pământesc pentru o perioadă de o mie de ani, înaintea sfârșitului definitiv al istoriei. . Salvatore reliefează mai multe puncte comune, foarte semnificative, între Carm. apol. și Regula războiului de la Qumran. 1 Qm 1, 4‑5: dușmanul care vine
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
pentru sine și pentru poporul roman, fără a menționa senatul”. . Atti della Pontificia Accademia Romana di Archeologia (serie III) Rendiconti 35, 1963, pp. 123‑146. Autoarea confruntă două atitudini opuse: cea alegorică, optimistă, reprezentată de episcopul Alexandriei, Denys, și cea milenaristă și pesimistă reprezentată de Commodian. O încercare anterioară a fost făcută de J. Gagé, „Le poème messianique de Commodien et la crise religieuse de l’Empire romain vers 260 ap. J.‑C.”, în RHR, 159, 1961, pp. 131‑133. Articolul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
pp. 1‑9; A. Trapè, „Escatologia e antiplatonismo di Sant’Agostino”, în Augustinianum, 18, 1978, pp. 237‑244. . Despre milenarism, cf. M.G. Mara, „Agostino e il millenarismo”, în Annali di storia dell’esegesi 15/1, 1998, pp. 217‑230. Dosarul milenarist al lui Augustin cuprinde patru texte recunoscute de toți specialiștii (cf. articolul lui G. Filoramo citat la nota precedentă). Este vorba despre Sermo 259; Sermo 260 C; Quaestio 57, 2, din De diuersis quaestionibus 83; Epistula 55, 17‑23. La
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
își va pune descoperirea în practică. De aici, lung prilej de vorbe și de ipoteze, de satiră a politicii planetare, într-o derulare care e percepută astăzi, în cel mai bun caz, ca naivă. Romanul 2000 (1982) exploatează tema colapsului milenarist, provocat de un experiment științific necugetat. Colateral sunt atinse teme precum aceea a culoarelor temporale prin care secvențe ale trecutului pătrund în prezent și invers. Imprudenta știință care a produs întreaga harababură apocaliptică este citată și acuzată în fața unui tribunal
SASARMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289505_a_290834]
-
Cartea Cărților. Aceasta o fac în primul rând papistașii. Dar: ...în Germania, toate ticăloșiile și tertipurile lor urâcioase au fost dezvăluite, astfel încât, prin aceasta să li se umple măsura de păcate și să se apropie sfârșitul lor pedepsitor 7. Tonul milenarist amintește de „Marea Instaurare a Științelor” a lui Francis Bacon. Oare el a scris sau numai a inspirat cele două manifeste? „Frații invizibili” au fost căutați, dar nu au fost găsiți niciodată. Câțiva entuziaști au încercat să intre în legătură cu ei
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
ci și de scriitori din generații mai vârstnice (Dumitru Țepeneag), iar unul dintre prozatorii români postmoderni cei mai importanți - nu numai romancier - s-a dovedit Livius Ciocârlie, care, prin vârstă, nu aparține generației ’80. Pe de altă parte, perspectiva cumva milenaristă în care unii optzeciști afirmă și susțin p., considerat ca ultimă și de nedepășit modalitate literară, subapreciindu-i atât pe preoptzeciști, cât și pe postoptzeciști - văzuți ca autori retrograzi, neinteresanți și nelegitimi, reiteratori naivi de procedee și viziuni descalificate istoricește
POSTMODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
A fost distins cu Premiul pentru debut la Salonul Cărții de la Cluj-Napoca (1997) și cu Premiul „G. Bacovia” al revistei „Ateneu”. Dacă s-ar încerca fixarea romanului Vestitorul în tabloul literaturii recente, ar fi repartizat în categoria romanului postmodernist apocaliptic, milenarist și escatologic grav-burlesc. E, într-un fel, un postmodernism pynchonian prin convergență spontană. Sunt depistabile, în Vestitorul, elemente, strategii și ingrediente socotite a fi caracteristice: heterotopia, jocurile de limbaj, dispersarea și deconstrucția, pastișa și eclectismul, dar mai ales faptul că
PERSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288762_a_290091]
-
ispășire, în timp ce viziunea (i)luminată are loc sub semnul crucificării și al resuscitării promise, însoțite de numeroasele semnificații pe care acestea le implică. P. este sensibil la reflexele celeste cu puteri de regenerare asupra lumii, aflată în vreme de criză milenaristă și orientată chiasmatic spre orizontalitatea pământească. Se regăsesc la P. motive cristice fundamentale: iubirea pentru aproape și identificarea cu acesta, comunicarea ce tinde să devină comuniune, sacrificiul necesar producerii iluminării, inclusiv al aceleia poetice. El este pătruns de posibilitatea salvării
PINTEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288820_a_290149]
-
și confesionale manifestate în Transilvania după Unire, dar aspectul de frescă este subordonat unei probleme psihologice privind criza religioasă declanșată într-o conștiință primară. Pe urmele lui Liviu Rebreanu, romancierul creionează cu trăsături sigure un portret de grup al sectei milenariste, în cadrul căruia evidențiază figura lui Maxim Muscă, șeful mișcării. Personaj dostoievskian, acesta oscilează între abjecție și candoare, micime sufletească și extaz, prăbușire și înălțare morală, impunându-și cu forța personalitatea. Fără limită (1936), roman cu accente freudiene, urmărește frământările sufletului
PAPILIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288678_a_290007]
-
Pe-acestea nu le negăm, da, le recunoaștem, bineînțeles că nu le omitem, la bilanț. Și, totuși, totuși... Nu! Demonul minte. Da, e logic! Pesemne, că asta trebuie să fie! Să nu cădem, acum, în superstiții. În eresuri, în ficțiuni milenariste, în superfluitate și obscurantism, iubite frate! Merită să vorbim, sub beneficiu de inventar, numai și numai despre abstracțiuni, despre variante ipotetice, teme, profeții escatologice și despre posibile linii directoare ale continuum-ului. Linii care converg, cândva, către Apocalypsis. Mergem cu toții
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
toate aparențele unei religii. În acest sens, primarul din Chicago a pornit acum cîteva zile, din considerente ecologico-vegetariene, un război sfînt împotriva pateului de foie gras. în unele sate din Franța, vegetarianismul și ecologismul au fuzionat mai demult în viziuni milenariste. În anii ’60, Baudrillard considera corpul „cel mai frumos obiect de consum”. În prezent, acesta a devenit mai degrabă un obiect religios în care se regăsesc toți drept-credincioșii, indiferent de culoarea lor politică. Personal, prefer să mă declar eretic ! Familia
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
institut, spuse el. — întocmai. Grupul Quantum nu ne dă altceva azi. — Am plecat din institut tocmai pentru că detestam hrana asta. — Și vă admir pentru asta! strigă Ritchie-Smollet cu entuziasm. Și v-ați mutat acolo unde trebuie! Avem doi sau trei milenariști în comitet, și cine să-i condamne? Oare rugăciunea umanității din toate timpurile nu a cerut hrană naturală din belșug? Imposibil, desigur, dar wer immer strebend sich bemüht et cetera. Și trebuie să mănînci, dacă nu, veți spune ca domnișoara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
macumba du gringo este o tragedie tropicală a răz bunării. Spectrul lui Gringo Vargas revine în lumea celor vii pentru a căuta răzbunarea tovarășilor săi morți. Trădătorul vinovat de masacrarea revoluționarilor este o ființă care pare desprinsă din spațiul ereziilor milenariste. Fratele Satanhiei, Preto, visează ca prin moartea lui Corisco, comandantul suprem, să întărească soliditatea mișcării și să pregătească Revoluția, ca foc purificator. Rolul în care se distribuie acest iluminat paradoxal este cel al lui Iuda. Damnarea lui este una deliberată
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
o „nouă creație” a Apocalipsului și s-a considerat „ales”, vestitor al acestei creații. Acest tip de „mesianism subliminal” a sanctificat procesul de colonizare și a justificat uneori, legându-se de textul biblic, genocidul împotriva popoarelor indigene. Unii consideră cultele milenariste, în termeni economico-politici, ca „religii ale celor oprimați”, răspunsuri ale unor lucrători deposedați și ale unor minorități în condiții de opresiune industrială și colonială (Eric Hobsbawn). Alții încearcă să demonstreze că factorul principal care determină ambientul apocaliptic constă în calamitățile
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
Alții încearcă să demonstreze că factorul principal care determină ambientul apocaliptic constă în calamitățile naturale și cele cauzate de om (nu doar moarte și distrugere, dar și evenimente care simbolizează pierderea controlului și a sensului), care predispun la o convertire milenaristă (Michael Barkun, Barry Brummett). Ceea ce a alterat în mod fundamental situația culturală și socială în cadrul discursului apocaliptic, după opinia acestor autori, constă în apariția tehnologiilor de comunicare în masă care creează o nouă conștiință despre timp și despre relevanța acțiunii
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
fi lamentație, fantasticul afirmă, dimpotrivă, speranța și În primul rând speranța de mântuire, de salvare: „căci fiecare dintre noi aspiră să fie izbăvit și nu doar Într-o altă lume, ci aici și acum ...” (). Mircea Eliade afirmă că „toate mișcările milenariste și eschatologice atestă optimism. Ele acționează Împotriva istoriei cu o forță pe care numai extrema disperare o poate suscita” (/29). Dar, dacă pentru mai mulți autori fantasticul poate fi comentat din perspectiva interacțiunii dintre normal și supranatural, a mutațiilor peste
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
românilor basarabeni, lăsând la o parte prejudecățile cultivate de generații, teama pierderii neprețuitului nostru specific local și neliniștea estompării „tradițiilor strămoșești”, este să devină o verigă în rețeaua ce se extinde. Dar cum să împaci această perspectivă pe drept cuvânt „milenaristă” cu realitatea imediată a unei țări devastate de sărăcie, care se ascunde sub enigmatica siglă R.M.? Câtă apă va mai curge pe Prut și pe Nistru, până în clipa când nu va mai trebui să recurgem la alegorii literare și parabole
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
lume, Biserica primară nu-și asumase până acum nici o atitudine provocatoare față de păgânism. Deși rămânea relativ puternică și compactă în dezvoltarea sa teologică, a perceput necesitatea păstrării unității ecleziastice, punând limită dezordinii cauzate de înmulțirea sectelor gnostice ori a celor milenariste, prezentând religia creștină păgânilor și respingând simultan acuzele neîntemeiate ale acestora. 4. Creștinismul în istoriografia păgână greco-romană Raportul dintre lumea greco-romană și creștinism, în ciuda tuturor asimilărilor istorico-religioase constatate, nu a fost lipsit de prejudecăți din antichitate până astăzi. Pentru creștini
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
fi superioară unității, mai ales atunci cînd te închini la același Dumnezeu. La urma urmelor, nimic nu poate opri o idee căreia i-a sosit timpul, iar acum și pentru viitor aceasta este ideea unității. Cred, fără a fi neapărat milenarist, că există și o anumită ciclicitate în aceste desfășurări: o mie de ani de unitate, o mie de ani de dezbinare, urmînd regăsirea unității, chiar pe un plan superior. Fiecare biserică, pe calea sa, s-a îmbogățit confesional în toată
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
creștină de pe dimensiunea orizontală a timpului pe dimensiunea verticală a ființei și transformînd sfîrșitul lumii Într-o evadare individuală din Închisoarea acestei lumi19. Cu Începere de la Origen, Părinții Bisericii au optat Împotriva autenticității „istoriale” și au condamnat sistematic fermenții concepțiilor milenariste și apocaliptice prezente În sînul creștinătății În toate timpurile 20. Spiritul eschatologic al creștinismului se stinge În concepția augustiniană a Bisericii, care reprezintă o răsturnare a milenarismului: Biserica este deja Împărăția lui Cristos pe pămînt 21. După Augustin, milenarismul devine
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
a creștinismului, rațiunea lui de a fi, se consumase cu totul. Aceasta este interpretarea pe care o dă Taubes afirmației lui Hegel din 1802 (Glauben und Wissen) potrivit căreia Dumnezeu ar fi murit. Hegel Însuși este un ioachimit: aparține tradiției milenariste și Își concepe propria filozofie ca pe ultima posibilă. Taubes subliniază rolul jucat de Reformă În revelarea forțelor istoriale autentice. Pentru el, Münzer este un teocrat revoluționar, ca și Profeții Vechiului Testament. El urmărește să instaureze Legea lui Dumnezeu pe
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
În anul 1836. Acesta n-a apucat desigur să constate neîmplinirea prezicerilor sale, cum n-a mai apucat nici discipolul său Oetinger care, stimulat de apropierea finalului inerent (nu-1 despărțea prea mult timp de el), a conceput proiectul unei Împărății milenariste În care toți să fie egali și În care proprietatea privată, Statul și banii să fie abolite. Este greu de precizat În ce măsură 1-a influențat Oetinger pe Hegel, al cărui „gnosticism” se Încadra inițial În teoria „alienării” (Entfremdung, Entäusserung): Absolutul
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
ea a fost o simplă speranță a unor oameni care nu acceptau societatea în care trăiau și care credeau că aceasta poate fi schimbată în bine. Produs al modernității, socialismul nu poate fi însă înțeles în afara unor idei premoderne. Ideile milenariste de construcție a unei altfel de societăți, după ce fosta societate a fost distrusă, iar oamenii au fost supuși unui ritual de purificare își vor găsi corespondentul politic într-o parte a primelor idei socialiste (socialiștii revoluționari). Acestea au avut un
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]