472 matches
-
marea majoritate a universităților occidentale au blocat, în vertijul intepretărilor relativiste, accesul către însuși conceptul umanității. În plan civic, faptul este reflectat de schimbarea criterilor vigilenței democratice. De la apărarea legitimă a drepturilor fundamentale ale omului s-a trecut rapid la militantismul frivol exprimat în favoarea „drepturilor animalelor” la fericire. Pentru est-europeni, voga de care se bucură acest veritabil mesianism secular nu este cu totul surprinzătoare. Ne putem aminti cum, printr-un paradox greu de egalat, apărătorii „apostolatului social” din România comunistă au
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
1. Când hidoșenia violenței arbitrare devine prea greu de suportat, omul recent preferă suspendarea problematicii teodiceii. Invenția grăbită a „sublimului”, asumat eventual în termenii neo-dandysmului, reprezintă cea de-a doua soluție a stângii în fața problemei răului. Ea nu contrazice neapărat militantismul politic și recursul la violența dialectică, dar se afișează mai întâi de toate ca manifest al subiectivității pure, fără simpatii colectiviste de primă instanță. Rădăcinile acestei pasiuni se trag dintr-o regio dissimilitudinis, unde naivitatea privirii se dezvață metodic, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Dragomirescu, Scrieri, 199-221; N. Iorga, O viață de om, așa cum a fost, I, București, 1934, 104-147; Iorga, Ist. lit. cont. (1934), II, 49-82; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., 75-88, 187-190, passim; Călinescu, Ist. lit. (1941), 531-536; Șerban Cioculescu, Critica și militantismul, „Kalende”, 1943, 6-7; Lovinescu, Maiorescu post., 179-235; Streinu, Pagini, II, 389-399; G.C. Nicolescu, Sămănătorismul, VR, 1959, 11; Mircea Zaciu, Puncte de vedere în problema curentelor literare: „Sămănătorul”, TR, 1960, 3-5; Mircea Zaciu, A fost sămănătorismul un curent literar?, TR, 1960
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289451_a_290780]
-
proză - Revers. Orientat spre comentariul sociologic al literaturii, A. își afirmă opiniile în „Vremea”, „Facla” și, îndeosebi, în „Floarea de foc” și „Bluze albastre”, proclamând scopul „utilitar moral” al artei, necesitatea „atașării de viața prezentă”. Invocând exemplul de vigoare și militantism pe care îl vedea în marile literaturi europene, ca și în cea americană, el cere să se facă loc noii generații de scriitori, „obiectivă, sinceră, realistă”, profund angajată social. În acest sens, A. va continua, în special în „Rampa” (1933-1934
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285182_a_286511]
-
unor noi germinări literare în câmpul răvășit și răscolit cu fierul al vieții noastre românești”, când menirea unui scriitor este de a fi „un generos dascăl de istorie și sociologie”. Pe aceeași linie, L. Algazi va pleda în Profeții pentru „militantismul cultural”, împotriva diletantismului și a artei pentru artă. H. Sanielevici susține teoretic această orientare prin studiile Despre stil și Literatura viitorului, afirmând că simbolismul și decadentismul sunt expresia unei „bolnăvicioase hipertrofii a senzației”, iar naturalismul, ca falsificator al adevărului, e
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289828_a_291157]
-
cu antecedente, „istoric”, utilizări și consecințe și, în primul rând, cu sensurile multiple, incerte, contradictorii, în permanentă mișcare. Sunt prezentate dezbaterile teoretice asupra subiectului, reverberațiile lor, sunt analizate toate nivelurile (naratologic, poetic, tematic, ontologic, filosofic, al circulației și receptării, al militantismului estetic și atitudinal, al mentalităților etc.), pertinente pentru cuprinderea globală și totodată aprofundată a chestiunii. Toate dezbaterile, constructele ideatice și realitățile culturale analizate sunt comentate cu distanțarea necesară și chiar cu o ușoară, binevenită undă de ironie, cu o perfectă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286373_a_287702]
-
M. Ivanov și mai ales de Lucian Blaga, al cărui articol din 1921, Revolta fondului nostru nelatin, va impulsiona, fără voia autorului, supralicitarea de către o anumită presă a ponderii componentei dacice din ființa națională. Convergent cu ortodoxismul lui Crainic este militantismul ortodox al lui Radu Dragnea, foarte activ colaborator al „Gândirii” în 1927-1930, susținător al ideii că întreaga cultură românească ar trebui să se întemeieze pe Mărturisirea ortodoxă a lui Petru Movilă, adoptată drept catehism al ortodoxiei mondiale în sinodul din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290235_a_291564]
-
argumentații juridice ale cauzei românești în domeniul istoric (Primatul statului național de George Sofronie, Oficialitatea și problemele de cultură, Teoria dirijării de Ambrozie Melinte ș.a.) și, fără manifestări șovine, sunt blamate - în concepția utilitaristă și tezistă asupra artei - demisiile de la militantismul național. Comentarii și texte literare sunt consacrate unității culturale românești, tradiției și datinilor, temei obsedante a dacismului și a Marii Dacii. Ca exponenți ai acestor valori, un ciclu susținut de Ion C. Pojana promovează Figuri arădene (Teodor Botiș, Augustin Aron
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287823_a_289152]
-
În aceeași rubrică apar cu titlu excepțional și note sau replici polemice, fie imprecându-i pe literații filogermani, fie demontând șicanele publicațiilor care, așa cum proceda revista „Însemnări ieșene”, „puneau în contradicție” exigența lovinesciană de „intelectualizare” a literaturii și estetismul antitezist, cu militantismul programatic al L. pentru t., care însă „nu e o revistă, ci un «magazin» literar. Teoriile mele literare n-au deci ce căuta în paginile ei.[...] Să nu ni se ceară ceea ce nu voim să dăm deocamdată.” În penultimul număr
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287767_a_289096]
-
Unii dintre aceștia au comis delicte minore furturi din magazine (ca să trăiască!); alți doi au încercat să scape de serviciul militar. Într-un plan secund, există elemente psihologice pe care le vom studia o dată cu personalitatea teroristului. Putem nota și un militantism muncitoresc anarhist destul de neclar, exprimat în Memoriile atribuite lui Callemin, zis Raymond-știință, și poate lui Garnier, un militant sindicalist ieșit în ilegalitate (cf. Jean Maitron, Ravachol et les anarchistes, op. cit., pag. 181-195). Multe fraze demonstrează o anumită influență proudhoniană: De ce
by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
lor și toate ale gării săltate pe raze, lumea închide în ea amurg, nu știm intrarea și ieșirea, visul de la început, că nu se naște și se rostogolește sub pielea viului, îi varsă pe de Chirico și pe Delvaux și militantismul oniric tot, am nevoie să ador femeia și mai degrabă pe tine, în Maica Domnului! zdrobit de emoții, dovadă că nu așa trebuia să mi le rabd, 6-8 milioane cu impozitare de 23%, cînd ai planurile gata mori! vara în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
preocupărilor criticului, mai ales atenția dată călinescianismului. Textele din Interviuri neconvenționale (1982) fixează starea de spirit a literaturii române prin câțiva lideri ai ei din trei generații, față în față cu mizele timpului, în vreme ce Exactitatea admirației (1985) evidențiază mai pregnant militantismul pentru protocronism, ca și preocupările de istoric literar ale lui U., formula sa de revizuire a valorilor, reacția polemică față de tratamentul demolator aplicat de dogmatici, în epocă, lui Tudor Arghezi și G. Călinescu. Articolele privitoare la cele două cazuri (Mărțișorul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290341_a_291670]
-
minoritate În acest grup, ceilalți temându-se de discreditarea asociată modelului consumat al intelectualului angajat. Rezervele față de politică erau un reflex În raport cu formele de angajare constrânsa din perioada anterioară, cănd faptul de a te declară «apolitic» reprezenta o sfidare față de militantismul obligat. Stabilirea de limite angajării presupunea de asemenea să se evite compromisurile cu orice formă de putere. Dimpotrivă, asistență umanitară și dezbaterea intelectuală puteau fi plasate În centrul acțiunii. Dacă nu se angaja ca organizație, GDS-ul invită actorii scenei
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
suces sistemul paritar 21. Impactul pe care aceste sisteme l-au produs în privința creșterii gradului de participare și reprezentare politică a femeilor (între 25% și 35%) a fost în funcție de coerența formulării lor, de sistemul sancțiunilor stabilite și aplicate, precum și de militantismul mișcărilor feministe și a organizațiilor de femei din cadrul partidelor politice 22. De asemenea, sistemul cotelor, ca și cel paritar au fundament constituțional, fiind incluse, ca principiu, în revizuirile constituționale din țările respective. De exemplu, în Franța, revizuirea constituției din 8
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Administrative/930_a_2438]
-
vedea toți curînd! Dar cine știe cum cu programele astea! La școală e ceva de speriat, dar spiritul acestei nații merge și trebuie să meargă înainte, în vîrtejul schimbărilor. Ieri, de pildă, am făcut modificări la programa analitică, „problematizînd problemele”, adică reliefînd militantismul lui Eminescu, Creangă, Caragiale, T. Maiorescu și al celorlalți Paladini. Ca să nu uit: mi-a apărut primul volum din curs și aveți rezervat un exemplar pe care vreau să vi-l dau în mînă. Probabil că te vei fi întrebat
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
semnul unor trăsături comune este neconvingătoare, prin exces de generalizare, iar termenul „proletar intelectual” e mai mult o metaforă, care nu acoperă o realitate socială. D.-G. a fost un critic al literaturii contemporane lui. Scriitorii pașoptiști sunt elogiați pentru militantismul lor, dar niciodată analizați. Din tradiția literară românească a reținut cu adevărat numai valoarea poeziei populare, de a cărei importanță pentru evoluția literaturii culte era pe deplin convins. În privința grupării junimiste, atitudinea lui este diferențiată: apreciindu-i meritele în lupta
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286804_a_288133]
-
din „constituția [...] de la 1848, adoptată și susținută de nația întreagă”. Primele opt numere sunt predominant politice. În cel de-al nouălea este inserată o notă redactată evident de Heliade, prin care se anunță o schimbare a obiectivelor. Se renunță la militantismul politic și se trece la acțiune pe tărâmul literar. N.B. Locusteanu și G.P. Bacaloglu colaborează la partea politică. G. Baronzi, N.I. Șerbescu, P.M. Georgescu și E.C. Viișoreanu dau versuri și fabule, unele reproduse din „Albina” și din alte publicații ale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287771_a_289100]
-
pașnică a acestui conflict, aflat chiar în coasta noastră. Președintele Băsescu a promis sprijin sârbilor, militând pentru respectarea integrității teritoriale a statului vecin. Este o poziție corectă, mai ales că nici România nu-și dorește tensiuni în interior, posibile prin militantismul exagerat al unor exaltați maghiari din zona secuiască. Totuși, România este membră a NATO și UE, nemaivorbind de ONU. Dacă aceste organisme se vor pronunța pentru independență sau ceva echivalent acesteia, noi ce vom face? Să răspundă cine poate la
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Administrative/939_a_2447]
-
G.E.", 1990). Începând cu anii ’80, activitatea sindicală din Coreeaxe "Coreea" de Sudxe "Coreea de Sud" și-a schimbat caracterul. Muncitorii bărbați din industria grea și cea chimică au devenit figuri centrale și s-a putut observa o „masculinizare” în materie de militantism, dezvoltare organizațională și conducere. În paralel, mai exista și o mișcare sindicală comună a intelectualilor și muncitorilor. Prin intermediul acesteia, studenții și studentele își luau liber de la școală pentru a lucra ca muncitori în fabrică. Scopul lor era ridicarea nivelului conștiinței
[Corola-publishinghouse/Administrative/1989_a_3314]
-
lor (s.n. C.M.)"74, ignorându-se astfel, cu o generozitate rar întâlnită în istorie, interese naționale cât se poate de presante. Tonalitatea unor astfel de explicații trimite la matricea politică a discursului pedagogic național, contemporană sau ulterioară evenimentelor din 1918. Militantismul acestei pledoarii a fost preluat fără rezerve de istoriografia națională, reorganizând continuu informația, în favoarea tezei de demonstrat. În manuale a ajuns într-o formă și mai incisivă, agravată prin didacticizare și prin periodice reinvestiri politice. Războaie și tăceri Pe parcursul a
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
Hohenzollern, Editura Limes, Cluj-Napoca, 2007, pp. 150-199). Cronologic, cel puțin, gestul festiv proiectat de Haret pare să fi anticipat aceste acțiuni omagiale și, indirect, să fi contribuit la susținerea lor ulterioară. Dar reinvestirea zilei unirii cu o doză suplimentară de militantism se datorează în mare măsură "Ligii pentru unitatea culturală a românilor". Ea s-a lansat în viața publică printr-un apel în acest sens, dublat de o aniversare memorabilă, pe data de 24 ianuarie 1891. Liga a continuat an de
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
sinteza sa dedicată iluminismului bănățean, profesorul Bocșan este interesat de difuzarea ideilor europene ale vremii În spațiul românesc și de rezonanța acestora În mediul respectiv. De asemenea, el abordează efectele produse În sfera ideologiei politice și culturale, În cea a militantismului politic, precum și În ceea ce privește cristalizarea solidarităților de ordin național. Acest tip de cercetare aparține uneia dintre cele mai importante direcții ale școlii istorico-filologice clujene, direcție afirmată În ultimele decenii: este vorba despre studierea iluminismului românesc din Transilvania, În contextul său centralși
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
clasice Înglobează, bineînțeles, și atenția față de monumentele romane, dar se diferențiază totuși de cea tradițională, a unui Laurian. La acesta, interesul pentru vestigiile latine este unul „cu tendință”, acordându-le atenție doar În virtutea unei finalități clare, În măsura În care ele simbolizează justețea militantismului politico-național al românilor. La Cipariu XE "Cipariu" Însă, interesul pentru locurile și monumentele clasice este unul În general eliberat de conjuncturi exterioare; el le cultivă În mai mare măsură pentru valoarea lor intrinsecă, fără legătură cu obsesiile ideologiei naționaliste. Această
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
În vis. Nu te mai saturi a te uita la ea”. Aprecierea e absolut surprinzătoare pentru Bărnuțiu XE "Bărnuțiu" , fiind, de altfel, unica menționare a vreunui aspect artistic din Italia. Acaparat total de preocupările sale filologice de la acea dată, de militantismul național de acasă, de studiile juridice și de necazurile financiare, lipsit, se vede, și de o aplecare deosebită În acest sens, Bărnuțiu nu găsește de cuviință să dea atenție și artei italiene. Totuși, uneori frumusețea acestui mesaj reușește să străpungă
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
diversă. Raportul dintre capacitatea de difuziune a ideilor risorgimentale și gradul de permeabilitate al societății ardelene față de acestea va da măsura efectelor rezultate: de la simplul interes la convergența de opinii și obiective, de la diferențele de principii la influențarea concretă a militantismului românesc. Poziția pe care o ocupau cele două entități naționale În concertul european, extrem de favorabilă comparațiilor și contactelor, constituia un alt element care impunea fenomenul politic italian În atenția românilor ardeleni. Mai Întâi, se putea observa, ca o evidență, similitudinea
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]