143 matches
-
rațiile alimentare puse la dispoziția locuitorilor au fost mereu micșorate, devin insuficiente și aduc numeroase familii în pragul foametei. Pe baza unor legi excepționale sunt suprimate aproape total și puținele libertăți cetățenești existente. O parte a întreprinderilor industriale a fost militarizată și orientată spre producția de război. A sporit durata zilei de lucru și s-a extins utilizarea muncii femeilor și copiilor în fabrici, în locul bărbaților trimiși pe front. Până în ianuarie 1918, din Timișoara au fost mobilizați și trimiși pe front
Timișoara () [Corola-website/Science/296958_a_298287]
-
loc în anul 1749, și în Bozovici sunt 120 de case. Conform unei statistici din 15 ianuarie 1757, făcute de Episcopia Vârșețului, pentru satul Bozovici se constată un numar de 126 de case. În anul 1773, când localitatea a fost militarizată, erau 232 de case, iar numarul celor care erau apți pentru a face serviciul de grănicer era de 212, în 1774 se aflau 250 case (familii) de ortodocși și 96 de familii de romano-catolici. În anul 1791, când s-a
Bozovici, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301073_a_302402]
-
de Veneția de Jos. Numele localității ("Vád"), precum și al preoților ("Iuon" și "Sztán"), deși românești, erau redate în ortografie maghiară, întrucât rezultatele conscripțiunii erau destinate unei comisii compuse din neromâni și în majoritate din unguri. În 1765, satul a fost militarizat în întregime și a făcut parte din Compania a XI-a de graniță a Regimentului I de Graniță de la Orlat până în 1851, când a fost desființat. La Vad, localnicii se ocupă cu creșterea animalelor, cultivarea plantelor. O parte din localnici
Vad, Brașov () [Corola-website/Science/300979_a_302308]
-
Între 1762 și 1783 s-au militarizat treptat Valea Rodnei, Valea Șieului, Valea Bârgăului și a Someșului. Astfel s-a format ean purtand numele de Al doilea Regiment Valah de Infanterie Grănicerească nr.17. Emblema sigiliului, la înființarea regimentului, înfățișa imaginea vulturului imperial austriac și inscripția Virtus
Districtul Grăniceresc Năsăud () [Corola-website/Science/307629_a_308958]
-
totală a senatului ca instituție. Membrii senatului se vor menține în structurile administrative în funcție de abilitățile personale și de favoarea imperială. Va fi utilizat spre sfârșitul imperiului roman că instrument de legitimare, dar neavând puteri reale. Instituția puterii imperiale a fost militarizată și elenizată. Împărații militari ce proveneau din Illyria au reușit să rezolve parțial criza externă darorita calităților lor militare de buni comandanți. Criză economică devastase imperiul, cauzată de raidurile barbare și de uzurpări, ce determina printr-un efect de domino
Dominat () [Corola-website/Science/299488_a_300817]
-
a fost aprobat de împărăteasă în 16 aprilie 1762. După înființarea Regimentului II de graniță românesc cu sediul la Năsăud în anul 1764, s-a început constituirea Regimentului I de Graniță cu sediul la Orlat, context în care a fost militarizată în întregime și Racovița, operație ce a durat până în anul 1766 și a fost condusă de generalul Ziskovic. Hotărârea de înființare a fost luată în 24 februarie 1765, hotărâre ce a stat la baza întocmirii unei conscripții amănunțite ce prevedea
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
care țineau toate satele de pe Someș până la Mocod, inclusiv văile laterale Rebra, Sălăuța, Zagra. Certificatul de naștere al comunei Măgura Ilvei este datat cu anul 1762, odată cu Ilva Mare, așa cum reiese din consripția militară din anul 1763/64, privind localitățile militarizate din Valea Rodnei de Curtea -Imperială Vieneză în cursul anului 1762. Localitățile de pe Valea Ilvei s-au constituit ca unități administrative separat de Maieru, Ilva Mare și Rodna, în condițiile favorabile militarizării Văii Rodnei. Măgura era numită în vorbirea populară
Comuna Măgura Ilvei, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/310231_a_311560]
-
chiar orașul Brașov. O companie cuprindea pe grănicerii care locuiau într-una sau mai multe localități, comandantul acesteia, de regulă cu gradul de căpitan, locuind în localitatea de reședință. Compania era formată din patru plutoane, având următoarele efective: Numărul localităților militarizate pe teritoriul Regimentului de la Orlat nu este același la toți autorii care s-au ocupat cu această problemă. George Bariț indică 84, cifra fiind luată din Muster-Liste a regimentului din 1777 în care se menționează că 24 dintre acestea erau
Regimentul I de Graniță de la Orlat () [Corola-website/Science/310629_a_311958]
-
pe teritoriul Regimentului de la Orlat nu este același la toți autorii care s-au ocupat cu această problemă. George Bariț indică 84, cifra fiind luată din Muster-Liste a regimentului din 1777 în care se menționează că 24 dintre acestea erau militarizate în întregime și 60 numai parțial. J.H.Benigni indică 82 de localități dintre care numai 17 ""granz militärisch"", date preluate și de I.Manciulea, precum și de Virgil Șotropa. C.Göllner indică o dată 82 iar altădată doar 76 cu unele erori
Regimentul I de Graniță de la Orlat () [Corola-website/Science/310629_a_311958]
-
care numai 17 ""granz militärisch"", date preluate și de I.Manciulea, precum și de Virgil Șotropa. C.Göllner indică o dată 82 iar altădată doar 76 cu unele erori de transcriere a numelui acestora. Într-o altă lucrare de referință, numărul localităților militarizate în întregime este de 22 iar a celor "amestecate"(parțial), de 60, pentru ca o altă sursă să indice doar 79 de localități militarizate. În 1851, la data desființării regimentului sediile garnizoanelor au fost: Funcțiile ofițerilor: Funcțiile speciale ale civililor: Anterior
Regimentul I de Graniță de la Orlat () [Corola-website/Science/310629_a_311958]
-
ca și toată populația de-a lungul graniței militare, nu s-a înrolat de bună voie în miliția de graniță, asupra lor exercitându-se presiuni brutale, pe diferite căi. Cum în intenția autorităților militare Racovița urma să devină o localitate militarizată în întregime, ceea ce s-a realizat în final, locuitorii care nu au dorit să devină grăniceri au fost expulzați, prilej cu care în sat au mai rămas doar câteva familii bâștinașe. Ca urmare, satul a fost populat cu familii strămutate
Regimentul I de Graniță de la Orlat, Compania a VII-a () [Corola-website/Science/310780_a_312109]
-
Chioar, Hațeg, ei nu au funcționari din sânul lor, iar într-un memoriu înaintat în 1747 de mai mulți clerici greco-catolici curții vieneze, se cer dregători români în cele trei districte . În 1764, o parte a Țării Hațegului a fost militarizată, în cadrul Regimentului I de Graniță, cu sediul la Orlat . Două companii ale acestei structuri militare și-au avut sediul în Țara Hațegului, la Hațeg (compania II), respectiv la Râu Alb (compania III) . Perioada în care Țara Hațegului face parte din
Țara Hațegului () [Corola-website/Science/305695_a_307024]
-
rațiile alimentare puse la dispoziția locuitorilor au fost mereu micșorate, devin insuficiente și aduc numeroase familii în pragul foametei. Pe baza unor legi excepționale sunt suprimate aproape total și puținele libertăți cetățenești existente. O parte a întreprinderilor industriale a fost militarizată și orientată spre producția de război. A sporit durata zilei de lucru și s-a extins utilizarea muncii femeilor și copiilor în fabrici, în locul bărbaților trimiși pe front. Până în ianuarie 1918, din Timișoara au fost mobilizați și trimiși pe front
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
viceregele Rafael Sobremonte a reușit să scape în Cordoba și a desemnat orașul drept capitală. Buenos Aires a redevenit din nou capitala după eliberarea ei, dar Sobremonte nu a mai putut redeveni vicerege. Santiago de Liniers, ales drept nou vicerege a militarizat orașul pentru a fi pregătit împotriva unei posibile noi invazii britanice, învingând încercarea de invazie din 1807. Militarizarea a generat schimbări în societate, schimbând balanța de putere în favoarea coloniștilor născuți în Spania, precum și dezvoltarea războiului peninsular din Spania. Încercarea vânzătorului
Buenos Aires () [Corola-website/Science/297223_a_298552]
-
al PCUS. Deși membru plin a fost abia din 1946, Beria era deja la începutul războiului unul dintre cei mai importanți lideri sovietici. În 1941 a căpătat rangul de comisar general de Securitate, cel mai înalt din sistemul polițienesc sovietic militarizat din acea epocă. La 5 martie 1940, Beria i-a remis lui Stalin nota nr. 794/B, prin care îi declara pe ofițerii polonezi prizonieri de război, care erau deținuți în lagăre din Bielorusia și Ucraina, drept "„dușmani inveterați ai
Lavrenti Pavlovici Beria () [Corola-website/Science/298199_a_299528]
-
prima jumătate a secolului al XX-lea. Principatul Bulgariei a câștigat un război cu Serbia și a incorporat teritoriul otoman al Rumeliei Orientale în 1885, proclamându-se stat independent la 22 septembrie 1908. În anii de după independență, Bulgaria s-a militarizat accentuat și a fost denumită adesea „Prusia din Balcani”. Între 1912 și 1918, Bulgaria s-a implicat în trei conflicte consecutive—două războaie balcanice și Primul Război Mondial. După o dezastruoasă înfrângere în al Doilea Război Balcanic, Bulgaria s-a
Bulgaria () [Corola-website/Science/297174_a_298503]
-
de-al Doilea Război Mondial în Europa, Concordia era singurul loc din țară unde erau fabricate tunuri antitanc, uzinele având o importanță strategică majoră pentru Regatul României. În urma decretului-lege numărul 4.012/1940, fabrica de armament și muniții a fost militarizată, fiind protejată inițial de un pluton și jumătate de infanteriști organizați în șase grupe. Începând cu luna iunie a anului 1940, paza militară era asigurată de o companie alcătuită din 90 de soldați. Protecția antiaeriană era asigurată în luna iunie
Tun antitanc Schneider calibru 47 mm model 1936 () [Corola-website/Science/323169_a_324498]
-
a comandat câteva nave și a organizat aprovizionarea prin Insulele Kerkennah. Ca recompensă pentru serviciile sale, Salustiu a fost numit guvernator al provinciei Africa Nova — nu este clar din ce motiv: Salustiu nu era un general priceput, iar provincia era militarizată în mare parte, aici aflându-se trei legiuni. Mai mult decât atât, urmașii săi ca guvernatori au fost militari experimentați. Cu toate acestea, Salustiu a gestionat cu succes organizarea aprovizionării și transportului, iar aceste calități ar fi putut determina alegerea
Gaius Sallustius Crispus () [Corola-website/Science/336524_a_337853]