183 matches
-
clipei căzătoare/ mă îmbrăca în frig și în ninsoare". De altfel, măreția frigului va fi ulterior, în visele poetului, singura forță capabilă să se opună asediului mortal al timpului, încă văzut aici în stil familiar și popular, ca un "boșorog milog" ( Timpul). Tot acum, într-o imagine textuală la fel de naivă, dintr-un februarie al lui 1955, apare și întăia reverie a supraviețuirii prin cuvînt, altă temă centrală a artei poetice stănesciene: "Ceaslov bătrîn, bătrîn ceaslov,/ aduci noianelor de ani. întipărit în
Nichita Stănescu - Debutul poetic by Alexandru Con () [Corola-journal/Imaginative/11843_a_13168]
-
se traduce în votul pentru partidele populiste, dominate de figura simbolică a tătucului — fie el zâmbitor (Ion Iliescu), fie, vorba lui Dick Morris, nuts (Vadim Tudor). Tânjim după tați ca după paradisul pierdut. Să ni se dea! —acest slogan al milogilor stă, la loc de cinste, alături de sonde și snopii de spice, pe stema țării. Cât timp e ceva de muls, totul decurge normal. Când a secat ugerul, ne vedem de treburile noastre, punem coada pe spinare și tuleo! spre țările
Vulcanul putred by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13129_a_14454]
-
Mircea Mihăieș Nu Știu dacă cei șase mii de milogi care s-au călcat în picioare la chermeza lui Vanghelie erau cu adevărat profesori. Din imaginile văzute la televizor, păreau mai degrabă o adunătură năucă de precupeți și precupețe, rătăciți la Pavilionul Expozițional între două mărunte tranzacții cu morcovi, pătlăgele
Chermeza năucilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8621_a_9946]
-
un așa-zis site de media și se închipuie ziarist (aluzie la Laurențiu Ciocăzanu, care scrie la siteul reportervirtual.ro). De-o vreme insistă în a vehicula aberația că stau la ușile ziarului Adevărul ca să public și eu, ca orice milog consacrat, printr-o înțelegere superioară de partid și de stat, câte un text pe blog și o așa-zisă revoltă internă m-ar împiedica s-o fac. În realitate, e ca la Radio Erevan. M-am ferit până acum să
Ciutacu, replică dură pentru Ciocăzanu: Un ratat, se închipuie ziarist by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/78766_a_80091]
-
rămân faptele povestite cari, fără altă deducere logică, reprezintă prin ele înșile sterilitatea totală a politicei guvernului. Izolați cu desăvârșire, căzuți sub ura Rusiei, desprețuiți de Germania cu toate că un dinast al ei ocupă tronul României, stăm în fața lumii ca niște milogi de cari se - ndură Austria însăși, căutând a îndulci prin politețe cel puțin hapul amar al viitoarei vasalități economice și politice. [9 februarie 1883] 252 {EminescuOpXIII 253} ["DACA CINEVA ÎNDRĂZNEA... "] Daca cineva îndrăznea să zică că cestiunea dunăreană e compromisă
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
asta a rămas multă vreme de pomină-n sat. Iar acum câinele lătra înecîndu-se, cum Maria nu-l mai auzise niciodată. Ieși pe ușa cuptorului, și fulgii de zăpadă îi îngheța-ră-ntr-o clipă fața înroșită de la foc. La poartă era un milog nenorocit, ieșit din cine știe ce spital, căci avea capul și mâinile în întregime bandajate în fese murdare, aproape negre. Doar ochii i se vedeau, și nici aceia bine, șterși cum erau de neîncetata fulguială. Îmbrăcămintea nu i se deosebea de a
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
lux, cu tariful pe ușă, de la otelul Victoria, din dosul bisericii Sf. Pantelimon. Până și moșul de pe plută, ce căuta să se-arate demn și semeț între gherghine, era cunoscut ca un cal breaz, căci nu era nimeni altul decât milogul de la ușa aceleiași biserici. "Mai lipsea popa și țîr-covnicul, să tragă la jug", zisese-n gura mare un mucalit, și, pentru o clipă doar, consternarea lăsă locul unui râs mînzesc. Căci cetățenii onorabili ai urbei nu glumeau cu onoarea de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pentru toți prietenii mei... Nu p-aia, bă, p-aia cu aș da zile dă la mine... Ba p-aia, ba p-ailaltă, și el zâmbăreț, cu capu’ plecat și urechea plecată, Mirelo, o cârpă și-o zdreanță de om, un milog, grandoman și pervers la o adică, leșinat să calce pe urmele stăpânilor și poate să ajungă mai ceva decât ei, măcar că nu-l țineau curelele și nu-l ducea capul, până una-alta se ghiftuia cu mâncarea lor, se îmbăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Muncă, D.G.F.P. Județene , dece aș mai plăti funcționarii și pe dvs d-le primar? Cumva, după obiceiul pamintului așteaptă să mă prezint cu ploconul ca să facă ce sunt plătiți să facă? EU ,ALEG UN MIJLOC,DEMOCRATIC ,DE PROPRIETAR, NU DE MILOG VA DAU ÎN JUDECATĂ ȘI ÎN OPINIA PUBLICĂ CĂ AȚI AFIRMAT CĂ „USL IUBEȘTE IASUL” și pe locuitorii săi. E MOMENTUL SĂ ȘI DOVEDIȚI CĂ E AȘA. Cu stima Dată:05,11,2013 Jorj-Ioan Georgescu PS. Atrag atenția că sunt
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
vede lipsit de reacție, suferind de această lipsă. Alteori pornește atacul împo triva celor paradoxale, fără a scăpa de suferință. Termenii în care discută Kierkegaard sunt infinit sugestivi: „ofensatul, fie că șade cu inima zdrobită, holbânduse la paradox ca un milog împietrit de suferință, fie că se înarmează cu batjocura, țintind de la distanță cu săgeata zeflemelei - el tot suferă, și nu de la distanță“<ref id="174">Ibidem, p. 66. </ref>. Distincția făcută aici, între ofensa suferindă și cea în acțiune, oferă
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
a lămuri cronologia evenimentelor. După o ședință de interogare, Ed Exley a ajuns la concluzia că fata nu trebuie bruscată. În partea de jos a avizierului: fișele de Personal de la LAPD ale lui Malcolm Lunceford. Vești proaste - Lunceford era un milog amator de bacșișuri și total incompetent. Bilanț de arestări cusut cu ață albă. Mustrat de trei ori pentru neglijență În serviciu. Exista o cerere de informații interdepartamentală. Au răspuns patru polițiști, foști colegi cu Lunceford. Corupt! Bufon! Mal bea În timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
al rațiunii, locuitorii duc parcă la îndeplinire profeția lui Socrate că după moartea lui cei care l-au condamnat vor petrece restul vieții dormind. În această lume coborând spre amurg, sătulă de ea însăși, singura apariție insolită este extravagantul Diogene, milogul, cinicul, fanfaronul, care își refuză orice confort și dă lecții oamenilor din butoiul ales ca domiciliu. Cu atitudinile sale mereu șocante, filosoful nu se lasă descifrat ușor, iar nevoia lui de independență absolută poate fi înțeleasă în chip diferit : A
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Oameni forțați să ducă o viață de cîrtițe. Ca În Evul Mediu. Mai rău chiar. Ca-n preistorie. Într-adevăr, era ceva primar pe figurile copleșite ale celor care bîjbîiau spre gura slab luminată a metroului. Puteau fi, foarte bine, milogi sau neguțători, refugiați dintr-un alt război, tot medieval, sau dintr-un război al viitorului, așa cum și-l imaginase H. G. Wells sau vreun alt scriitor mai ciudat... Apoi Helen surprinse frînturi din conversația lor: PÎnă peste cap! Ce-am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
n-o trimiți pe Leana? Fă Gherghino, ce-ai în coșniță?... He, he, struguri... Nea Gheorghe s-a supărat, l-a bătut ta-său că la prins cu țigarea în gură... Unul, Ilie Cîrcîdaț, era cerșetor, singurul din sat, afară de milogi, care veneau din lume în căruțele lor cu coviltir (unde aveau copii schilozi) și ale căror vaiete se auzeau de departe, te treceau fiorii: "Maică, fie-ți milă și îndurare..." Cîrcîdaț ăsta mânca toată ziua (fiindcă asta i se dădea
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
simt, doar oamenii ăștia ar trebui să mă ajute, pentru asta au funcțiile lor, am venit la ei să-mi facă dreptate, nu să le cer ceva al lor și în schimb ei mă fac să mă simt vinovat și milog), zărindu-l pe celălalt pregătit să-l ocărască iarăși, oprit iarăși de mâna adjunctului de primar, în timp ce Andrei Vlădescu continua, iritat, obosit, furios: nici n-am venit la dumneavoastră, vă știu bine părerea; am venit la tovarășul primar adjunct și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
lipsit de reacție, suferind de această lipsă. Alteori pornește atacul împo triva celor paradoxale, fără a scăpa de suferință. Termenii în care discută Kierkegaard sunt infinit sugestivi: „ofensatul, fie că șade cu inima zdrobită, holbându-se la paradox ca un milog împietrit de suferință, fie că se înarmează cu batjocura, țintind de la distanță cu săgeata zeflemelei - el tot suferă, și nu de la distanță“<ref id="174">Ibidem, p. 66. </ref>. Distincția făcută aici, între ofensa suferindă și cea în acțiune, oferă
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
de cuminte că mi-a îndoit inima. Ți-am spus eu, Ioane, să-l cercetezi îndeaproape! Pui de cățea, te-am hrănit 4 ani, spurcăciune, iar tu-mi dai foc la casă! Așa-mi trebuie, dacă plec urechea la tot milogul! 40 de ani am învățat că nu trebuie să cred în oameni! Of, credință, credință, ești ca ciuma pe suflet! Am ascultat de tine, Ioane, de domnișoara Cătălina, de înaltul Bartolomeu, toți mi-ați spus că este pământ bun, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
iar voi Îi beți! - ce să vezi? Fețele partenerilor lui Sandu se lungesc pe măsură ce acesta povestește. Amândoi se trag mai aproape de masă și Îl privesc direct În ochi. Câțiva consumatori trag la rîndul lor cu urechea. Ce fețe aveți... De milogi. Apar niște femei. Da’ femei, Gicule, da’ femei, Gore, nu așa, de trei lulele, cum să vă explic eu vouă?, femei zdravene, cu poftă de iubit pe nisipuri. Goale pușcă. Forme, Gicule, pleiboi e știft. Forme. Acu’, sincer să fiu
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
frumoasă sclavă care-i aduce o tavă cu bucăți de pepene, un veșmânt nou, o eșarfă de turban din mătase de Zandan. Și un mesaj șoptit. — Stăpânul te așteaptă după rugăciunea din zori. Sala de primire e deja ticsită, reclamanți, milogi, curteni, apropiați, vizitatori de toate rangurile și, printre ei, Studentul-cu-Cicatrice, venit, fără Îndoială, după vești. De Îndată ce Omar deschide ușa, glasul cadiului Îndreaptă asupra lui priviri și murmure: — Bun-venit imamului Omar Khayyam, bărbatul pe care nu-l Întrece nimeni În cunoașterea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Bine-ai venit În acest oraș“, mi-a spus el, „ai aici rude, prieteni?“ I-am răspuns că nu, fără să mă opresc, temându-mă că am de-a face cu cine știe ce pungaș, În cel mai bun caz cu un milog sau cu un pisălog. Dar bărbatul a continuat: „Nu te Îngrijora de stăruința mea, nobile vizitator. Stăpânul mi-a poruncit să mă așez În acest loc, așteptând orice călător spre a-i oferi ospitalitate“. Omul părea de condiție modestă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de stradă, și atunci, arunci grăbit bănuțul metalic sau bancnota foșnitoare, fără să mai privești Înapoi. Uneori, smerenia lor este ipocrită, ipocrizia lor este necuviincioasă. Relația cerșetorului cu lumea este mult mai strânsă decât s-ar părea. Fără cerșetori, fără milogi, ar exista mai puțină frică de Dumnezeu. La intrarea lăcașelor de cult, În cimitire Cel de Sus ne supraveghează faptele. Una extrem de consecventă trebuie să fie ajutorul dat aproapelui. Și cum, asociațiile de binefacere, cele care rulează sume mari de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
-și duc până la capăt repertoriul vast; aleg din el ceea ce impresionează mai mult, pentru că salturile dintr-un vagon Într-altul, Îndelung exersate, trebuie să fie și ele perfecte. În metrou, viața cerșetorului e aspră, iar responsabilitatea față de propria condiție de milog, este mare. Valurilor de oameni care urcă și coboară incontinuu pe scările de acces, peroanelor Înțesate de oameni În așteptarea trenurilor, cerșetorul le adaugă Încrederea În puterea lui de așteptare. Când vin Marile Sărbători, situația se complică, cerșetorul trebuind să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
luat din scurt: ― Jupâne, știu că aștepți răsplata pentru... Așa că ți-am adus-o. Uite aici - i-a întins o pungă cu niște galbeni. Hangiul a luat-o, a drămăluit-o discret și s-a uitat la lotru ca un milog. Ochii și întreaga înfățișare spuneau: „Adică numai atât pentru toată osteneala mea?” Lotrul i-a înțeles aleanul și i-a spus: ― Ar mai fi ceva, da’ asta puțin mai încolo. Peste o săptămână-două. Hangiul, cu arsura gândului la galbenii luați
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
mă ajute, iar acum văd că nu mai știu, silindu mă să le-o dau înapoi, cum să mă chinuie! Mă apucă groaza, doar și când mă gândesc... Mai știi, te pomenești că ei nu mă cred acum decât un milog! De fapt, nici nu cred că mai sunt altceva... Și totuși, eu tot rămân de părere că merită! Da, droguri dragi, meritați!” Astfel gândind, tot ceea ce putuse el să facă în privința aceasta, fusese doar să le promită și să le
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
a pișat, câinii dădeau să rupă lanțul. La răspântii, pe furiș, se vindea cânepă adusă din India. Cine ronțăia o mână de boabe vedea lumea altfel. Și chiar era altfel: apăruseră cocote și hoți de buzunare, tot veneau cârduri de milogi. Jandarmii băteau în stânga și-n dreapta, arestul era plin. Zilnic erau goniți zeci de pelerini. Pentru siguranță, intrările în târg au fost puse sub observație; indezirabilii, mai toți, reveneau prin lanurile de porumb, prin fânețe, târâș sau la adăpostul nopții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]