174 matches
-
lumina! Nu-ți bate joc"... O silabă nu m-am abătut de la ceea ce mi-a ordonat atunci Domnul și Stăpânul meu! 360 DANIEL BĂNULESCU A apărut, după o vreme, și copilul ăsta, Doru, parcă așa îl cheamă. Doru, te cheamă? Milogindu-se să-i întindem o unghie de ajutor, miorlăindu-se să-i dăm și lui cămăruță, zice, eu de ce să n-am cămăruță?! Mă știți, făcând bine în dreapta și-n stânga. I-am dat cămăruță. N-am zis nu. Dar
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
îl necăjeau continuu, dar oricum familia era fericită că trăia. În această vacanță a contribuit zilnic la traiul familiei cu primii bani câștigați de el. Sora lui se ”împrumuta” de câte ori avea nevoie de la el și era tare mândru când se milogea să-i dea bani din sertarul lui și îi făcea mofturi. O bună perioadă din acea vară își strângea cu grijă averea în bancnote de 10 lei, noi, plăcut fâșâitoare cu seriile notate conștiincios însă și acele timpuri au trecut
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
de-a Foamea Foamea, Scroafa Scroafa joacă Sângele Asta-i rugăciunea cea de toate zilele a gurii unuia ca Botdejigodie Când călărește un dumicat de carne Și tot Ce poate să călărească unul ca Sepp Dumicatdecarne și ce poate să milogească Este râgâitul porcului ăluia de dinăuntru Râgâitul unei foame străine Și râgâitul pofticios al sângelui ăluia FIUL (se repede pe scenă): Țărâna e duhnitul pământului, și pământul e unchiul cel rău care a emigrat în lume. Pe nici un ins nu
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
și lumii occidentale. „Filozofia” aceasta de viață, întru totul falimentară, s-a instalat la noi îndată după declararea independenței, când, fricoși, speriați parcă de libertatea care ni se deschidea în față, am ales să rămânem neobservați și neimportanți, cerșind și milogindu-ne, și n-am avut curajul unei opțiuni clare: Est sau Vest?! (De fapt, Vest - o opțiune la care nu există alternativă rațională!). Crezând că-i mințim cu talent pe alții, parazitând șmecherește pe socoteala lor, de fapt ne-am
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
faceți oamenii să vă ajute sau să își asume diverse responsabilități în companie dar nu ați avut succes, atunci s-ar putea să vă regăsiți în această greșeală fatală pe care o fac mulți manageri. Dacă ați spumegat, v-ați milogit, ați declamat și ați urlat dar nimic nu a mers, atunci sunteți vinovați de faptul că încercați să îndepărtați oamenii în loc să îi atrageți. S-ar putea să încercați să le ordonați să se implice, în loc să îi rugați să vă ajute
151 De Idei Eficiente Pentru Motivarea Angajațilo by Jerry Wilson [Corola-publishinghouse/Science/1850_a_3175]
-
vișla mea de vânătoare, singura cățelușă de pe stradă. Îl aud pe Radu, nepotul meu... are 4 ani, s-a cocoțat pe poartă și strigă: - Sonia! Sonia! vino și dă-mi un pupic! Din partea nevăzută ascult zgomote nedeslușite și glasul binecunoscut milogindu-se iarăși, - Hai Sonia... vino și dă-mi un pupic. Sonia, o zvârlugă de fată, nepoțica vecinilor, e mare... are deja doi ani și jumătate! Deslușesc vocea cristalină, puțin repezită a fetiței: - Mă duc la ’adu să-i dau un
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
în vervă! Nu se dansa în seara aceea, deși ne-am fi bâțâit puțin cu ele. Banii lui Edy s-au evaporat din primul foc tras de cineva, căruia nu i-au plăcut mutrele noastre și a început să se milogească în stilul lui caracteristic, cu apropouri directe și declarații diluate: - Ce aș mai bea, măcar o baterie.. două... și aș mânca o friptură ca lumea! Începuseră să ni se răscolească mațele și scoteau niște ghiorțăituri de s-au speriat și
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
ne-ar fi și să ne Însoțim cu un milog. Deși pe moment, emoțional, Îl considerăm semenul nostru, ni se pare totuși stigmatizat de un rău (și de un viciu: faptul că nu muncește și se coboară la a se milogi) incurabil, care ne depășește și care nu mai e de resortul responsabilității noastre. Și, după intensa tresărire emoțională, Îl lăsăm totuși În plata Domnului. În Vest, grija nu mai ține doar de pusee sentimentaloide și de pomana aruncată Într-o
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
chestiune are nouăsprezece ani. Ne-am terminat băuturile, ne-am pus hainele pe noi și ne-am pregătit de plecare. Barul începuse să se golească. Oamenii de la mesele din jur păreau foarte bine dispuși. Cu excepția barmanilor, care mai că se milogeau de toți să plece. Am lucrat treisprezece nopți la rând, l-am auzit pe unul dintre barmani spunând unui grup extrem de zgomotos de petrecăreți. Sunt terminat. Ca să fiu cinstită, tipul chiar arăta epuizat, dar cred că-și pierdea timpul încercând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
c-ai venit! — Ce e? am sărit eu înfricoșată. Ce s-a întâmplat? —Claire, intră și așază-te, a zis tata preluând controlul. Am simțit cum mi se strânge stomacul. Se întâmplase ceva îngrozitor. —E vorba de Kate? m-am milogit de mama prinzând-o de braț. A pățit ceva? Prin minte mi-au rulat o mie de scenarii oribile. Murise în pătuț. Fusese răpită. Se sufocase. Helen o scăpase din brațe. Anna aruncase o vrajă asupra ei. Nu era decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
vag străbate spre fața mea prin valurile de durere și greață atunci când mi‑am dat seama că o lăsasem, pentru moment, fără grai. Din nefericire, și‑a revenit rapid. Exista posibilitatea foarte vagă să nu mă dea afară dacă mă milogeam imediat de ea și Îi explicam și renunțam la atitudinea sfidătoare, dar nu păream În stare să găsesc Înlăuntrul meu cea mai infimă cantitate de autocontrol. — Ahn‑dre‑ah, Îți dai seama ce faci, nu? Știi foarte bine că dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
i-a lepădat trei foi asemenea, tot așa de crude, de nedefinit aromitoare, de albăstrii și de vii la culoare. Pe urmă, a scuturat din pletele lui negre și inelate și împingându-și înainte buza de jos a botișorului, se milogi: Gata, nene socrule! Cinstit și lăutărește: mașina asta năzdrăvană ți-o lăsăm domniei-tale, până iese pașaportul pentru Caterina. Fără să aștepte încuviințare, l-a ridicat pe Vartolomei la pieptul vestonului său nemaivăzut și îl sărută puternic, cu un pocnet răsunător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
culisau atât cât să nu zici că nu merg. De regulă, nu se deschideau, aveai nevoie de răbdare și-o mână bună; dacă trăgeai brusc, plecai cu tot dulapul după tine. La cele de sus nu ajungeai, trebuia să te milogești la împrumut, să-ți aducă o scăriță. Odată forțate, sertarele se dovedeau fie pe jumătate goale, fie pline de nu puteai să strecori o unghie. Legată cu sârmă de tijele metalice, literatura strângea rândurile. Rebreanu, Renard și Russo zăceau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
binele patriei. (ala cu tronul era gheorghe doja, iar cu jupuirea... ? sa fie egala cu trasul pe roata? de vf.) Astfel de aventuri prin timp și spațiu, care cerșeau respect și duioșie, mă scoteau din sărite. Era ca și cum istoria se milogea de mine să-i recunosc meritele. Parcă-l auzeam pe taică-meu, explicându-mi cum m-a crescut. Ce mă interesau pe mine eroismele de operetă, care sfârșeau ba cu pupături de mâini, ba cu un cui înfipt în cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
zâmbetul lipsea și placa de înmatriculare; scria probabil undeva, în piept sau la brâu: Gina, Gabi sau Ani. M-am întors la treburile mele: „Ia zi, Mihnea, ce facem cu scrisorile? Mă ajuți sau nu?“ Nu-mi plăcea să mă milogesc, nici n-o făceam de fapt, dar unele lucruri se citeau mai bine cu două creiere și jumătate (jumătatea îi aparținea lui Cezar, care putea oricând interveni, chiar dacă acum își rodea unghiile date cu maioneză). „Povestește-mi întâi ce-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
să se simtă bine. Era chiar amuzant. „Habar n-aveți cum stau lucrurile! Nici nu vă imaginați ce urmează!“ „De ce nu ne spui tu?“ „Dați-mi drumul imediat!“ „Vezi?“, a observat Mihnea, „Ți-am zis că o să-nceapă să se milogească.“ „O pățiți, credeți-mă pe cuvânt! Nu mai apucați să ieșiți de-aici!“ „Nu, zău? Poate ne spui și de ce?“ „Apocalipsa!“, a bâiguit scriitorul. Parcă intrase în transă. „Ăsta a luat-o pe-arătură...“, s-a mirat Mihnea. „Îi patinează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
jur. De data asta, definitiv. Toată povestea nu durează mai mult de-un minut. Se cheamă uitare.“ L-am privit cu milă, cum trăgea să iasă din sac, ca un pește în făină. Tremura tot, obosit după discurs. Ne amenința, milogindu-se. M-am hotărât să-i tai și ultimele speranțe. Mihnea zâmbea și el, rezemat de tocul ușii. Știam amândoi ce urmează. „Apropo de uitare. Ai uitat și tu un lucru, tovarășe ESCU sau cum ți-o fi spunând...“ „Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
a snopit în bătaie. „Acuma, zice, nu fac decât să te pregătesc, pentru că și diseară o să trec ca să-ți spun noapte bună.“ Și ce crezi? S-a dus ghiujul la Nastasia Filippovna, i-a făcut temenele până-n pământ, s-a milogit, a plâns; până la urmă, femeia i-a adus cutia, i-a azvârlit-o. „Bărbos bătrân ce ești, zice, ține-ți cerceii, dar să știi că acum, pentru mine, sunt de zece ori mai scumpi decât prețul lor, dacă Parfion mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
amenința că “ne arată el nouă când se întoarce acasă”. Bineînțeles că glumea ca să ne bage în sperieți, dar noi nu ne-am dat seama de asta decât mult mai târziu. Și fugeam bocind amândouă în brațele ocrotitoare ale bunicii, milogindu-ne cu toate puterile să ne scape de crudă soartă a mersului pe nuci. Zâmbetul acela cald și mieros ce ni-l înfățișa și acum îmi unge inima ofilită de trecerea anilor... Casa nu era decât la 200 de metri
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
noi, Laur o strigă și o face să se așeze. Pare s-o instruiască, deși ea a avut probabil destul timp să vadă ce se Întâmplă pe aici, după cât de tare i s-au Înroșit umerii și brațele. - Neli, se milogește văr-miu, ieși repede-n șosea prin Tabără. P-ormă intri din nou pe plajă, imediat după ce treci de Spital, și-o iei ușurel până-n Sud la capăt, ca să le iei fața la țigăncile alea două care se Întoarce Încoace
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
rest de la bere Într-un loc unde văr-miu n-ar mai fi dat de ei nici dacă l-ar fi tăiat bucăți, atuncea du-te barem și mai ia o bere de ei. Sunt ultimii noștri cinci sute, se milogi Laur, iar acest argument Îl Înduplecă pe băiat. Mai aduse o bere, pe care am turnat-o iarăși În trei halbe. El ne-a spus că a rămas fără nici un ban de vreo două săptămâni, dar nu se Îndură să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
se află prins, înainte de toate, într-un raport sintactic (mai ales de subordonare) cu un alt verb, la un timp trecut. Caracterul de timp relativ are mai mult o determinare sintactică, decât morfologică: „Când vedea drumeț... întindea dreapta și se milogea tânguios...” (I.L. Caragiale) Întrebuințat ca timp absolut, imperfectul poate prezenta acțiunea: • fie, din perspectiva opoziției aspectuale durativ-momentan, ca durativă: „Vai! tot mai gândești la anii când visam în academii.” (M. Eminescu) • fie, din perspectiva opoziției iterativ-noniterativ, ca iterativă: „Și peste
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Îmi spuneai sadic ,,pitic” eu te considerăm tot un prieten foarte bun. Îmi rămân Întipărite În minte joggingurile, jocurile de baschet cu grecii și plimbările În grădina botanica. Îți mai aduci aminte, Maline, cănd toamnă era frig și noi ne milogeam la femeia de serviciu de la sala de sport de la Agronomie să ne lase În sală? Ultima oară te-am văzut când am venit la tine să-mi arăți un exercitiu la engleză, iar tu Îmi vorbeai că un adevărat profesor
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Unul după altul, clienții lui Nick m-au dibuit. Se săturaseră să cumpere prin Nick, iar el să le fure din capsule. Ce adunătură! Pomanagii, poponari, țepari, ciripitori, boschetari - deloc dispuși să muncească, incapabili să fure, mereu fără bani, mereu milogindu-se să le dai pe datorie. Din toată gașca nu era unul care să nu fi făcut pe el și să nu fi dat pe goarnă Îndată ce ar fi fost trosnit peste bot și-ntrebat „De unde-ai luat-o?” Cel mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
interesați. Îi vreau pe tipii care fac bani din asta. CÎnd Îl găbjim pe Nick, o să verse. A dat o dată pe goarnă pentru mine. O s-o facă din nou”. Chris mă tot freca la cap să-i dau pe datorie, milogindu-se și gudurîndu-se și povestindu-mi despre banii pe care urmează să-i aibă sigur În cîteva zile sau cîteva ore. Nick arăta hărțuit și disperat. Presupun că nu risipea nici un ban pe mîncare. Arăta ca și cum s-ar fi aflat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]