250 matches
-
LINIA DREAPTĂ, „revistă săptămânală de luptă națională și creștină” apărută la București între 24 noiembrie 1935 și martie 1938. Director: Al. Hodoș. Programul e spectacular-agresiv, de o agresivitate mimată, tipică mișcărilor de avangardă, într-un stil ce sugerează mai degrabă inconformismul vârstei decât rigiditatea și intoleranța unei orientări doctrinare: „Ne avântăm spre riscurile încăierării, cu viziera deschisă, cu lancea în cumpănire și cu armurile fluturând spre cer, oricât de
LINIA DREAPTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287818_a_289147]
-
retrăiască fiorul iubirii de altădată, el își obligă consoarta să îl părăsească din când în când. Pe scenă, unde e poftit să își suspine patimile, se simte mai bine ca acasă, între patru pereți. E o farsă pe care trăirea mimată o face realității fruste. O piesă ambițioasă, complexă în intenție, este Președintele, „mister social tragi-comic”. Imagistică expresionistă, luciditate tăioasă și umor absurd, scene improvizate, ca în comedia italiană medievală, flashuri de real și inserări în simbolic. Și încă: pasaje în
SAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289518_a_290847]
-
versuri, ultimele două cuprinzând în bună parte selecții din cele anterioare: Poezii, și alte poezii (1970), Arte & meserie. Versuri vechi & noi (1979), Versuri. 1948-1993 (1995). Încă de la început V. intră în arena literaturii cu o siguranță de sine în parte mimată, în parte autentică, aruncând mănușa confraților contemporani sau celor din timpuri trecute. Într-un poem, Neo-epigon, revolta se îndreaptă chiar împotriva mitului eminescian, de fapt împotriva unui cult dogmatizat și exclusiv, ceea ce pare o ireverențiozitate stupefiantă fiind un refuz al
VULPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290668_a_291997]
-
Caragiale este o caricatură și a-i cere „adâncime psihologică”, așa cum făceau C. Dobrogeanu-Gherea și G. Ibrăileanu, ar însemna să se vrea înlocuirea comediilor și a prozei cu altceva. Criticul mai constată că arta lui Caragiale este „artă vorbită și mimată”, că dramaturgul a reabilitat stilul comic, pe care gustul comun îl considera radical inferior celui tragic și epic. Această idee reprezintă una din principalele opinii estetice ale eseistului, alături de aceea a artei ca meșteșug, ilustrată în mod exemplar de opera
ZARIFOPOL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290712_a_292041]
-
percepției kinestezice (pipăitul, vibrațiile, suflul, mișcările buco-faciale), dezvoltarea percepției vizuale, ca imitare a mișcărilor corpului, ale feței, ale gurii etc., dezvoltarea percepției auditive prin intermediul protezelor, dezvoltarea de raporturi afective cu ceilalți, dezvoltarea capacității de atenție, memorare, reproducere prin jocuri, scene mimate, desene etc. Vocea și suflul fondator, deși sunt automatizate, sunt în același timp puternic influențate de emoție. Când emoția este exagerată, ea poate determina modificarea vocii și a suflului necesar producerii ei. Mișcările mâinilor pot completa dificultatea de a se
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
lipsită însă de coerență, de vreme ce viziunea se întemeiază pe imagini poetice disparate. Se simt influențe mai cu seamă din Lucian Blaga și Mihai Eminescu. Poemele erotice, pentru care există o predilecție vizibilă, sunt pătrunse de o senzualitate de circumstanță, oarecum mimată: „Răul de tine e mai rău ca răul de mare / când te apropii unduioasă să stingi lampa / miracolului râsului, șoaptele unse cu suava / salivă, sfiala grație aștrilor traversând ochii / de pisică și uite, acolo auzi căzând fulgi peste / munții îndepărtați
NEAGOE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288382_a_289711]
-
a scrie mai specializat, care devine inutil câtă vreme nu-l mai poate pricepe aproape nimeni”. Fervoarea deconstructivistă e efectul unui scepticism față de un model cultural puternic. Semnificativ pentru aceasta e amplul eseu Scandalul Sokal, unde P. arbitrează, cu gravitate mimată și ironie subterană, părțile beligerante, pentru a mărturisi la sfârșit că nu citise textul fondator al scandalului, culegându-i doar ecourile. Există, totuși, un plan în care se suspendă relativismul ironic, și acesta este al judecății etice. Nisipul mișcător al
PETRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288782_a_290111]
-
recursul la această paradigmă nu a fost niciodată complet și niciodată fertil. Ea a fost impusă, iar Încercările interbelice - singurele autentice - au fost repudiate. Nu putem vorbi În România de sociologi marxiști importanți, iar cercetările „marxiste” au fost mai mult mimate decât abordate serios. De aceea, sociologii români au fost disponibili pentru a se angaja În grupuri de cercetare comparativă inițiate de mult În Vest sau În dezvoltarea cercetărilor sociologice imediat aplicative, În special a sondajelor de opinie. Empirismul a renăscut
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
lui Dumnezeu (1994), Despre mirare (1996), Portrete și trei amintiri de pușcăriaș (1996). Tot în 1992 i s-a decernat un premiu al Uniunii Scriitorilor. Formula care i se potrivește lui A. este aceea a jurnalului. Trăite autentic, și nu mimate livresc, neliniștile sale de „pseudo-filosof” frământat de dileme privesc moartea, absolutul, existența lui Dumnezeu. Într-o lume pecetluită de „veșnica taină”, omul, „finit” în alcătuirea lui, nu poate decât să bâjbâie printre atâtea lucruri „insondabile și minunate”. Tot ce obține
ACTERIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285158_a_286487]
-
opinia lui, există o „sărăcie esențială” a obiectului ireal, care este menținut în viață în mod artificial, dar nu poate împlini dorințele subiectului, întrucât poate dispărea în orice moment. Datorită lui putem „simula” satisfacerea dorințelor, dar această satisfacere este doar mimată. Prin reverie putem încerca să regăsim o fericire trecută, dar efortul este inutil, căci trecutul nu poate fi retrăit. Lagache (1963a/1984), care are totuși păreri pozitive despre reverie, admite că satisfacția pe care ea o aduce poate „să se
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
un loc important. Excelența versificației, frumusețile lexicului, consistența imaginii nu explică în sine și întru totul importanța incontestabilă a poetului. La originalitatea și valoarea liricii sale participă substanțial inteligența temperatoare a hedonismului pătimaș, autoironia, „parodia” omniprezentă și afectarea hâtră, candoarea - mimată și efectivă, într-o formulă sofisticată -, fascinația îmbătătoare a anodinului și „privatului”, magnificarea derizoriului, cu poftă și cu chef, până la săvârșirea unui „salt” - relevant și grav - la nivelul ontologicului. O viziune panerotică, o senzualitate generalizată îi este specifică acestui poet
BRUMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285886_a_287215]
-
portret penetrantă, bazată pe explorarea unui fond memorialistic resuscitat cu un agil spirit de observație, cu obiectivitate și chiar cu o benefică mizantropie, ce topește unda sentimentală subînțeleasă, adesea anulând-o. Aerul vetust al însemnărilor lui B., cu atâta grijă mimat, ascunde, de fapt, cu „petece”, o realitate a zilei, invitând la meditație. SCRIERI: Cartea cu petece, München, 1978. Repere bibliografice: Popa, Ist. lit, I, 193, 201, 1 209-1 210, 1 216, II, 216. N.Fl.
BURILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285958_a_287287]
-
criza (...) A patra Republică e pe cale să se nască. Creați-o.” Așa sfârșea, în 1919, dl Eduart Herrot, actualul prim-ministru francez (Teodorescu-Braniște, 1989, p. 72). Nu recomandăm a începe un text printr-o întrebare. Impresia de retorism, de vehemență mimată, poate fi îndepărtată cu greu: De ce solicită un asemenea interes o posibilă reorganizare a unora dintre cele opt regiuni de dezvoltare a României la nivelul UDMR? E o întrebare firească, iar răspunsul poate fi dat prin modul în care vor
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
de mijloace (stilistice și de construcție, preluate din: descriere, interviu, anchetă, narațiune). În opinia lui Jose de Boucher (1995, p. 16), dimpotrivă, reportajul nu poate fi: o analiză sau un comentariu de evenimente, în care trăirea umană este mai multe mimată; un monolog sau un discurs exclusiv și orgolios al jurnalistului; o descriere de tip natură moartă; o lecție de morală ilustrată cu câteva exemple; un jurnal personal și intimist; o reunire întâmplătoare de impresii și opinii - spre exemplu, micro-trotuarul. Reportajul
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
portretul din memorie și are să i-l trimită. Și se opri numai când intră maica arhondară, care făcu bătrânului cavaler o scurtă biografie, mai mult morală, și servindu-se abundent de schime cu multe înțelesuri și subînțelesuri. Din biografia aceasta mimată reieșea că satirul nu și-a dezmințit niciodată figura și nu și-o dezmințea nici azi. Conversația se prelungi și ajunse mai puțin interesantă. Dar Adela era nerăbdătoare să se urce la Poiana Țigăncii, pe care i-o lăudasem fără
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
echivalentă cu începutul. B. Elvin observă că „în piesele lui Caragiale avem de-a face cu un joc care sfârșește numai pentru a reîncepe”<footnote B. Elvin, op. cit., p. 5. footnote>. Într-un joc mecanic, ființe complet „despersonalizate” prin caracterul mimat al acțiunilor și sentimentelor parodiază existența. Acordând interes formelor „primitive” de teatru, pantomimei, marionetelor, comediei dell’arte și șotiei, circului, farsei populare, Caragiale ne prezintă imaginea unei lumi menținând sub travestiuri și „despersonalizări” impresia că viața se desfășoară într-un
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
că acestea sunt „marafeturi uzate” și că personajele trebuie să aibă laturi ale profilului lor incomplet precizate, pentru a se lăsa oarecare mister în jurul lor. B. Elvin observă că una dintre trăsăturile distinctive ale personajelor lui Caragiale este „caracterul nesincer, mimat, inautentic al reacțiilor sentimentale”: „În adevăr, eroii din comediile și schițele lui Caragiale se prefac a resimți sentimente dictate de o anume situație, exteriorizează o emoție mai totdeauna inexistentă, își compun o fizionomie adecvată, iar expresia stărilor lui afective se
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
fusese asezonată cu un sos béarnaise. Când Randall a făcut semn să ni se aducă nota, m-am simțit inundată de căldura anticipației. Atmosfera fusese perfect creată pentru o secvență gen „Vrei să vii pe la mine, Claire? / moment de ezitare mimat, de dragul aparențelor / Sigur, pentru un păhărel înainte de culcare“, iar acum abia așteptam să-mi joc rolul. Mi-ar fi plăcut să te fi putut invita să bei ceva la mine, Claire, s-a lamentat Randall, scoțând din buzunarul de la piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
cum într-o situație ridiculă sunt incapabil să iau vreo hotărâre, ci aștept să intervină vreo minune s-o curme, îmi fixasem ochii într-un punct fix și-mi frecam fruntea, să mă scot astfel din eventual printr-o durere mimată. ― E timpul să-l lăsăm pe Allan să se odihnească, spuse mr. Sen, strîngîndu-mi mâna. ― Venim și noi acum, adăogă Harold, luîndu-și rămas-bun de la inginer și de la Maitreyi (pe care, de altfel, nu știa cum s-o salute). După ce plecară
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ultima bucățică de prăjitură, amintind încă o dată de silueta ei, pe care Paul n-o ajutase să și-o păstreze. Era în mare formă Geta, și atunci când vorbea de siluetă cu multă dezinvoltură și cu un reproș la adresa ei înseși, mimat dinadins cu stângăcie, nu puteai s-o iei altfel decât ca pe o cochetărie. Urmărindu-i ocheadele indiferente îndreptate către ceva sau cineva din spatele său, Paul se răsuci pe scaun și observă îndărătul său doi tineri, un el și o
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
critic pe care nici Simu, nici Zambaccian, nici Kalinderu, bogătași «onorabili» în ochii unui Lovinescu, nu le-au avut.” (Jurnal de epocă, Ed. Eikon, 2003, vol. II, pp. 346-347 ). Constantin Beldie (citîndu-l apocrif pe actorul Ion Iancovescu într-un „dialog mimat ca dintre un prepus al comandaturii germane și directorul ziarului Seara”): „- Dumneata, domnule Bogdan-Pitești, ai primit mulți bani de la noi, cu condiția să scoți o gazetă de mare tiraj, - și ai scos o gazetuță de seară, numai bună ca să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
s-a pornit scandalul. Mai să-l linșeze pe trișor. Era al optulea dintr-un grup de surdo-muți instruit de Subreanu, care încercase astfel să-și pună în aplicație o mai veche cercetare de-a sa, din timpul războiului: teatrul mimat. Credea că dacă înstruiești o echipă de surdo-muți să mimeze că vorbesc, că rostesc replici sau citesc un text, cu o bună sincronizare și cu un magnetofon poți crea iluzia că ei chiar au glas, intonație și dicție. Și aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Sherry. Alice a icnit șocată. Nu avea nici cea mai mică îndoială că gestul fusese deliberat. În timpul ăsta, Sherry arăta de parcă era pe punctul să nască chiar acolo. Îmi pare foarte rău, a mieunat Amanda cu ochii lărgiți din cauza șocului mimat. Ce neîndemânatică sunt! Dar asta e problema cu ceștile astea, nu-i așa? N-au capac! Până la urmă, ar fi fost mult mai bine dacă te-ai fi dus să-mi aduci un latte. Apoi s-a ridicat, și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
apoi luă o mină pleoștită și își arătă pantalonii uzi. Zâmbi strâmb, încercând să adopte o poziție teatrală. Un Scriitor ratat - bine, adolescenții nu aveau de unde să știe asta -, care încearcă să privească evenimentele cu un optimism incurabil, destul de prost mimat. Tinerii nu se mai abținură și izbucniră în râs. Râse și el, apoi traversă strada, ocolind o baltă care ocupa jumătate din carosabil. Un alt șofer îi transmise prin intermediul farurilor că ar fi timpul să se grăbească. Ștergătoarele se mișcau
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
transformării „adevărului personal” în „adevăr al poemului”. Această metamorfoză nu se face nicidecum la întâmplare, ci respectă reguli stricte, una dintre cele mai importante fiind aceea că nu există, la urma urmelor, o naturalitate a rostirii, ci ea trebuie construită, mimată. Este crucială, de asemenea, menținerea poemului în echilibru, pe frontiera dintre două teritorii, dintre lumea scrisă și cea nescrisă. Nu încape îndoială că scriitorul încearcă să descopere o modalitate poetică în stare să permită „tranziții cât mai rapide între fapte
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]