826 matches
-
a termenului englez cu cea a unui cuvânt frecvent folosit în limbajul familiar. Fără a miza pe o motivare semantică strictă (fițele nu se leagă intrinsec de exercițiile fizice, implicând însă ideea că acestea din urmă sunt la modă, preluate mimetic și practicate în condiții de lux), „deraierea lexicală” produce în acest caz un efect de surpriză și ironie. Încercarea de a oferi formulei o motivație apare, de exemplu, într-un dialog on-line, în care nu toți participanții înțeleg sau acceptă
Fiare și pătrățele by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5041_a_6366]
-
boom-ului economic, înălțând „roșia lor zdreanță de nădejde”. Este vorba de volumul apărut în 1967, intitulat Cenușa lui Gramsci. Chiar și în plan stilistic Pasolini încearcă o cale neconvențională, ba chiar provocatoare în contra campaniei de inducere de către puterea neocapitalistă, mimetică și dezlănțuită, în rândul celor mulți, a unei culturi artificiale, de import, nivelatoare, menite să elimine supraviețuirea oricărui tip de model preindustrial. Astfel se explică necesitatea de a adopta o limbă bazată pe resursele dialectului și expresionismului dialectal sau, dimpotrivă
Repere critice în poezia italiană contemporană by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4592_a_5917]
-
în discrepanță față de clișeele modei. Și cum moda e atributul plebei, bunul-simț e atributul minții sănătoase și mediocre, acel gesunde Menschenverstand pe care îl întîlnim sub forma „opiniei publice”. E simțul comun și atît, adică flerul spontan în virtutea căruia ființele mimetice fac observații ce nu sar din tiparul convențiilor. În schimb, elevația cere exagerare și poftă calcitrantă, adică imbold de încălcare a normelor. Bunulsimț e forma docilă de supunere la uzanța publică, iar Schelling are uneori observații de bun-simț. Am greși
Spiritul calcitrant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4648_a_5973]
-
a plăcut șopârla cu Antena 3. Spre deosebire de dvs., deși am încasat mai puțini bani, eu nu neg perioada petrecută la Antena 3. Și știți de ce? Pentru că nu m-am ocupat cu albirea sau înfierarea diverșilor oameni politici, nu am adoptat mimetic prietenii și dușmanii patronului, am fost doar reporter de război. Atât! Am văzut din textul tern că nu prea știți de unde să mă luați. Probabil ați fost prins cu viața politică agitată ( deh, nu e ușor să să calculezi cu
Adelin Petrișor revine și îl termină pe Cristoiu () [Corola-journal/Journalistic/43797_a_45122]
-
artistică nu reprezintă un handicap pentru artistul contemporan așa cum se încearcă acreditarea ideii. Poți să fi un artist instruit, al timpului actual, fără ca fundalul cultural dobândit să te transforme obligatoriu într-un receptor, unde singura calitate să fie o redare mimetică, lipsită de sens. Interesat în egală măsură de moștenirea culturală, ca și de cercetarea artistică experimentală, artistul știe să-și impună viziunea producând expresii vizuale bine integrate realității timpului actual, motiv pentru care propunerile sale merită în continuare întreaga noastră
Interioarele lui Gabriel Giodea by Cătălin Davi () [Corola-journal/Journalistic/4387_a_5712]
-
știu să cânte în limba română!!! Nu transmit nimic, de parcă nu ar înțelege cuvintele pe care le cântă! Pentru ce îi pregătim pe acești copii? Pentru o piață pe care nu îi așteaptă nimeni? În engleză, copiii sunt în zona mimetică! Cântă așa cum au perceput ei de la interpretul original, care, sigur, e unul de notorietate mondială și nu a ajuns acolo fără vreo valoare! În română nu le iese! Nu avem cântece? Greșit! Toate cântecele alese au fost reprezentative, doar că
Cotabiță acuză concurenții de la X Factor: Va stârni CONTROVERSE by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/58499_a_59824]
-
plaje luate cu asalt de trupuri care numai de fiorul metafizic nu ascultă. Baruri, cluburi, pline ochi, până în zori. (Aici, un campion se dovedește comicul politician constănțean Radu Mazăre, primarul orașului.) Apelul la valențele religioase ale momentului celebrat se face mimetic și cu o importantă doză de mondenitate frivolă, când nu e ceva de-a dreptul ridicol. (De pildă, cineva, un personaj emblematic pentru vremea noastră, patron de echipă de fotbal, declara cu convingere și nonșalanță, ca și cum ar avea un canal
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3664_a_4989]
-
se împotmoli în digresiuni și factologie. Un punct forte îl constituie dosarele de critică și istoria receptării, deopotrivă spectaculoase, cuprinzătoare și relevante. Spirit „clasic”, spuneam, criticul orădean e un stabilizator, deschis la provocările actualității, dar fără să i se plieze mimetic. Să mă ierte colegii mei postmoderni, dar Simuț are perfectă dreptate să vadă în interbelicii C. Fântâneru și H. Bonciu niște „marginali interesanți”, dar minori, departe de statutul canonic pe care se grăbesc să li-l revendice unii entuziaști optzeciști
Istoricul literar, canonul și politicul by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3786_a_5111]
-
până la poezia pură. Fiecare personaj vorbește într-un alt tip de poezie. Lucrurile acestea trebuiau să se simtă. La Blaga nu se simt. Și atunci eu am zis: eu pot, eu nu am personalitatea lui Blaga, dar am o capacitate mimetică și o dexteritate prozodică extraordinare, să nu zicem extraordinare!, dar mai marcate decât el, și pot să fac hexametri, pot să fac poezie în dolce stil nuovo, pot să fac poezie imitând poezia medievală de tip religios, pot să fac
Ștefan Aug. Doinaș în dialog cu Mircea Iorgulescu (1997) - "În Cercul literar de la Sibiu m-am născut a doua oară" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Memoirs/11655_a_12980]
-
slab/ ca un ceasornic neîntors./ Perdeaua ruptă ca vântul în crengile negre,/ e doar un fundal pentru trupul tău alb:/ un petic de carne îmblânzită”. La fel de sugestivă este metafora ochiului, prin care reprezentarea realului e interiorizată, într-un regim jumătate mimetic, jumătate oniric al viziunii, prin care privirea este, în fond, margine a ființei și margine a visului: „Ochiul este partea tăcută/ a trupului meu./ El pășește înainte, așa cum în desișuri,/ călăuza zvârle piatra legată cu pânză,/ pentru a nu rătăci
Scriitura ca depoziție by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3121_a_4446]
-
nu va fi într-adevăr destul, dar destul pentru toată lumea, nu vom avea nici opoziție, nici dreapta, așa cum astăzi nu avem nici putere și nici stânga autentică. Cum oare este posibil sa contrapui o dreaptă adunată și autentică unei puteri mimetice de stânga a cărei principala preocupare este spolierea celor care muncesc și etalarea unor gesturi stângace în fața unui auditoriu pentru care încă nu este destul?". Sfatul lui Diaconescu pentru a vedea cum va fi 2014 Cristian Diaconescu consideră că este
Diaconescu, atac la politicieni: 2013 a fost anul lui “nu-i destul” by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/33328_a_34653]
-
deși e și mai greu de găsit, nu doar azi, o opinie critică gata să înscrie romanul lui Camil într-o tradiție orală sau în paradigma pașoptistă... Alteori, confuziile terminologice sunt și mai grave: pentru Ioan Fărmuș, literatura de tip mimetic e totuna cu literatura mimetică, literatura artificială e același lucru cu literatura care mizează pe artificiu, livrescul pașoptiștilor se confundă cu un presupus „textualism” al lor ș.a.m.d. Păcat că astfel de confuzii, deopotrivă de construcție și de expresie
Cititorul omniprezent by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3246_a_4571]
-
de găsit, nu doar azi, o opinie critică gata să înscrie romanul lui Camil într-o tradiție orală sau în paradigma pașoptistă... Alteori, confuziile terminologice sunt și mai grave: pentru Ioan Fărmuș, literatura de tip mimetic e totuna cu literatura mimetică, literatura artificială e același lucru cu literatura care mizează pe artificiu, livrescul pașoptiștilor se confundă cu un presupus „textualism” al lor ș.a.m.d. Păcat că astfel de confuzii, deopotrivă de construcție și de expresie, aruncă în derizoriu o temă
Cititorul omniprezent by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3246_a_4571]
-
convențiile literaturii, de obsesia literarității consemnărilor. Interesante pentru evoluția unei conștiințe supuse avatarurilor și restricțiilor din vremea comunismului, notațiile jurnaliere ale lui Simuț înregistrează ipostaze revelatoare ale eului, în notații succinte, marcate uneori de frenezia asocierilor, notații în care reflexul mimetic se conjugă cu desenul autoscopic. În aceste pagini, melancolia este privită ca o stare privilegiată de trăire și simțire, ca o modalitate de acces spre adevăratele dimensiuni ale ființei. Melancolia nu e, însă, în jurnalul lui Ion Simuț reflectată în
Paradoxurile revizuirii critice by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15353_a_16678]
-
înăuntrul aceleiași făpturi). Despre moscoviți ni se precizează de la început că nu sunt locuitori, ci cetățeni. Romanul debutează de altfel cu discuția literar-religioasă dintre doi ,buni cetățeni sovietici": Mișa Berlioz și Ivan Bezdomnîi. Dacă Berlioz este un ateu convins (adaptat mimetic după regimul pe care îl slujește) și un nomenclaturist, Bezdomnîi nu este pervertit întru totul în comunism, ci doar dezorientat și imatur, scriind un poem antireligios despre Iisus, dar în care îl înfățișează pe Iisus ca și cum acesta ar fi existat
Diavolii și cetățenii sovietici by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/11082_a_12407]
-
nivelul formei, fie înscenînd legături sau determinisme logice între lumea amorfă și gestul simbolic. Pe o scîndură perforată accidental din pricina unui dop cu secțiunea triunghiulară, Săvescu pictează, de pildă, forma senzuală, în pastă, a unui pepene verde, din care scoate, mimetic, un dop cu secțiune triunghiulară pe care îl asociază, expresiv, dar și denotativ, cu golul din suprafața suportului. Există aici, începînd chiar cu aceste gesturi, aparent simple și banale, o extremă sensibilitate la sonoritățile tactile și plastice ale materiei, dar
Dinu Săvescu - un portret by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11170_a_12495]
-
termeni protocolari, alteori șarjat și incendiar, cu istoria artei românești, în general, și cu cei patru mari artiști, în particular, pe care Săvescu îi cunoaște, s-ar putea spune, consubstanțial. Acest joc și această conversație nu sînt, însă, doar modalități mimetice de ,,reactualizare", de reanimare veselă cu complicitatea privitorului, ci adevărate reconstrucții expresive în spațiul unei angajări polemice pline de admirație și, cîteodată, chiar de fermitate. Lui Aman, de pildă, care este invocat în mai multe registre, Săvescu îi sancționează încrederea
Dinu Săvescu - un portret by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11170_a_12495]
-
cărți, în timp ce tentativa de frescă a societății românești se deapănă secvențial, în chip de scene dintr-un scenariu de teatru. Autorul pare să-și premediteze relatarea albă, previzibilă, liniară, ca și cum și-ar fi propus să dea o antologie a frazării mimetice, o partitură de temerare locuri comune narative, nuanțate subteran cu o abia sesizabilă ironie parodică. Povestea devine cu atât mai credibilă cu cât personajele constată pe propria piele că nimic nu mai e ca înainte, că indiferența inerțială și aparenta
Politică și amor în obsedantul deceniu by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/11227_a_12552]
-
se regăseau pe aceleași simeze și se adresau aceluiași public, în sens larg, dovedește atît vigoarea și siguranța de sine a creației, cît și maturitatea și siguranța gustului. Întrerupt din dinamica lui firească și continuat abuziv și alienant de formele mimetice descrise mai sus, Salonul Oficial interbelic devine, în mod paradoxal, nu un reper al memoriei, ci un proiect al prezentului și ipostaza unei aspirații. Încercarea de a reconstitui un Salon Oficial, cu actorii și, în bună parte, cu lucrările care
Salonul Oficial, între memorie și proiect by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10690_a_12015]
-
spiritual și se așază într-un ambiguu spațiu metafizic, asemenea artiștilor noștri din generația 70, ca strategie a construcției formei și ca tip de asumare a limbajului el este esențialmente un optzecist. Lumea capătă realitate și consistență nu prin îndemînarea mimetică a pictorului, prin fidelitatea lui față de un reper preexistent, ci prin grilele de lectură la care este supusă, ceea ce înseamnă, implicit, că ea se naște și se validează exclusiv în procesul formulării. Obiectul există în pictura sa în măsura în care convențiile expresiei
Ion Dumitriu, între pămînt și cer by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10912_a_12237]
-
printr-o prezență oblică, impregnată de anxietate, decepție, eventual sfidare. Mai niciodată jubilant, imnic, mieros-euforic, bardul nostru ia distanțe față de realul resimțit cel puțin ca suspect, dacă nu de-a dreptul ca ostil. Inadaptarea sa nu are un aer factice, mimetic, ci (dată fiind și vîrsta autorului care aparține generației subsemnatului) se impune ca rod al unei experiențe îndelungate, ale cărei drojdii s-au depus cu o convingătoare lentoare, în contul unei organicități: ,în lume nu se știe/ cînd, cum și
Lucrătura versului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10985_a_12310]
-
marginalizării, al renunțării la o faimă mai mică sau mai mare, ca urmare a restrîngerii numărului respectiv de cititori. Căci, să nu ne înșelăm, mai peste tot, publicul cititor, vreau să spun șuvoiul său principal - the mainstream - este conservator și mimetic, se situează pe poziții în general conformiste și tradiționale, este, poate, amator de exotism și literatură optimistă, dar nu de idei și imagini care le răstoarnă pe ale sale proprii, adînc înrădăcinate. Ori, după cum afirma între mulți alții, scriitorul triestin
Despre autori si cititori by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/10150_a_11475]
-
în preajma unui creator cu a cărui înzestrare nu se putea măsura și de a cărui nebunie avea să ia act cu stupoare prietenească. Într-un cuvînt, Feldhoff îi dă lui Paul Deussen profilul autonom al unui intelectual sadea, nesupus influențelor mimetice din partea lui Nietzsche, ba mai mult un intelectual ale cărui competențe în terenul sanscritologiei aveau să lase urme adînci în spiritul Germaniei, din vremea Kaiserului Wilhelm II. Născut în 7 ianuarie 1845 în Oberdreis, un sătuc aruncat într-o vale
Alumnus portensis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4072_a_5397]
-
cărările verzi de sticlă, cu pașii lipiți De tălpile tale reci, carismatice, Care se duc la vreo înmormântare. Habar n-am ce ne ține în prelungire Fiecare-n cerul lui pe care-l sfâșie Cu încăpățânare și detașare De zeu mimetic, artificial, Fiecare cu era lui glaciară spartă în secunde irascibile ca ochii de pisică Neagră. Hainele tale fluturând pe culmea Inocenței, cu scoici în buzunare, Ești atât de aproape de mare, te văd invers Alb jos și foarte întunecat sus, cu
Simona Dancilă by Simona Dăncilă () [Corola-journal/Imaginative/10146_a_11471]
-
rural, montând precum orfevrii nestemate din limbajul sacru al creștinismului ortodox, dar și din cel al folclorului românesc, Ion Horea probează prin poezia sa diferența imensă dintre poezia trăită ca unică expresie scripturală și spiritualistă, și impostura confecționerilor de falsuri mimetice, livrești, păgâne prin amoralitate și găunoșenie, ridicați însă în slăvi de felurite jurii și grupuri de comando prin reviste, târguri (chiar și internaționale) sau studiouri tv. Ca un Spinoza retras să-și poliseze lentilele, sau ca un Horațiu stoic și
Iconografie transilvană by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/10490_a_11815]