332 matches
-
care putea să lipsească...). Poverismul esteticii televizuale nu a dat niciodată rezultate mai suculente și aproape că avem certitudinea că modalitatea de filmare a emisiunii lui Jderescu a influențat restul filmului, și nu invers ! Există aici, desigur, și lecția unui minimalism deja canonic (Jarmusch, Kaurismaki, poate și Moretti din Caro diario...), dar Porumboiu reușește un lucru cu adevărat entuziasmant : relația organică dintre fond și formă, în care influențele devin mai degrabă o cârcoteală critică. Mai mult, trecerea de la comic la melancolic
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
chestiunile legate de meseria de cineast sunt discutate subtil și discret. Iar faptul că până și aceste chestiuni sunt aduse în discuție printr-un gag este încă un lucru inteligent ! Așadar care să fie sursa comicului (uriaș, invers proporțional cu minimalismul mijloacelor) din acest film ? Pe scurt, aș spune că el provine din cumulul elementelor deja menționate totuși, cu o constantă definitorie : a vedea ceva mare ca pe ceva mic. Porumboiu însuși, ca artist, se află în acel interval amintit : inspirația
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
vizualizat ca animație, de unde se vede că banii n-au fost totuși suficienți...). Ador E pericoloso sporgersi, îmi place mult Filantropica, am admirat Dolce far niente (deci nu pot fi acuzat că am ceva cu Nae sau că merg pe minimalism !), dar Restul e tăcere (al cărui scenariu datează de acum 20 de ani) mi se pare mai mult o veche marotă a regizorului/scenarist, un răsfăț ultracostisitor, și mai puțin un film viu și împlinit. Povestea însăși, orice s-ar
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
-acolo de tinerețe și cunoaștere. Hamlet, I: v 95 1 î n c e p u t u r i l e „Reușești să te imiți pe tine însuți de minune.“ E prima frază din Lunar Park iar simplitatea și minimalismul ei promitea o revenire, un ecou, la formula de început a romanului meu de debut Mai puțin decât zero. „Oamenilor le e teamă de îngustarea subită a benzilor pe autostrăzile din Los Angeles.“ De atunci încoace formulele de început ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
răspuns - haideți, ce dracu’, care-i povestea?“ (Informatorii e o colecție de proze scurte, publicată între American Psycho și Glamorama, și, din moment ce majoritatea au fost scrise când eram student - înainte de publicarea romanului Mai puțin decât zero - erau caracterizate de același minimalism auster.) Așa cum poate să-și dea seama oricine mi-a urmărit evoluția îndeaproape - mai ales dacă literatura deconspiră inadvertent viața interioară a scriitorului -, lucrurile începuseră s-o ia razna, semănând cu ceva ce devenea, conform celor de la The New York Times, „bizar de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
de metri patrați, situată într-o suburbie prosperă, în plină expansiune, iar casa de la 307 Elsinore Lane nici nu era cea mai grandioasă din comunitate - reflecta doar bunăstarea medie a vecinătății. Era, conform unei prezentări din Elle Décor, „de un minimalism eclectic global, cu accent pe renașterea spaniolă“, însă cu „elemente specifice unui castel franțuzesc și o tentă de modernism Palm Springs a anilor ‛60“ (imaginați-vă una ca asta dacă puteți; nu era un concept decorativ pe înțelesul oricui). Interiorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
pe cînd al lui nu implică mult mai mult decît o ureche atentă la limbajul străzii. Minimalismul lui Boogie sau al ...domnului Lăzărescu înseamnă un refuz al spectacularului, pe cînd Elevator e gîndit astfel încît să fie spectaculos tocmai prin minimalismul său. Detalii naturaliste cum ar fi acelea legate de satisfacerea nevoilor fiziologice devin aici detalii spectaculare, pentru că, la un film cu doi protagoniști (un el și o ea) prinși într-un lift, spectatorul chiar vrea să știe cum își fac
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
ale pulp fiction-ului și cultivînd o nonșalanță semiparodică, i-au rafinat stilul pînă la artă. Dar nonșalanța asta l-a dus, în cele din urmă (după plecarea lui Connery), în asemenea prăpăstii de insipiditate și infantilism, încît această întoarcere la minimalismul blood-and-guts al lui Fleming, cu influențele lui nobile (sentimentalismul deghizat în duritate al lui Raymond Chandler) și chiar mai puțin nobile (cruzimea lui Mickey Spillane), pare o elevație. Realizatorii au făcut un lucru curajos : au recuperat această superfantasmă numită Bond
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
zic, chiar dacă aveți un travaliu pregnant în valorificarea literaturii avangardei, în special a celei ruse și ucrainene. Pornind de la seriozitatea actului scriitoricesc, cum vedeți, pe de altă parte, parcă minimalizarea lui de tot mai mulți autori? Eu unul consider că minimalismul, acceptat cu atâta ușurință de lumea care nu mai e predispusă la efort în creația artistică, dar nici la efort în receptarea artei "grele", nu înseamnă decât absența stilului, acesta presupunând crearea unui limbaj "străin" în limba în care scrii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
unui limbaj "străin" în limba în care scrii (ca să ne amintim de "Abecedarul" lui Deleuze); adică, înseamnă crearea altor posibilități de manifestare lingvistică în timp ce creezi (scrii). Este creație în timpul creației, concomitența a două aspecte ale izvodirii artistice. Prin urmare, în minimalismul care înseamnă absența stilului, lipsește crearea de noi structuri lingvistice în tentativa minimalistului de a forma artisticește. Minimalismul în poezie, să zicem, de regulă se rezumă la oralitate, la discursul brut al străzii, prin care autorul intenționează "să creeze". Uneori
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
să descoperi rarele boabe pentru pâine. Plus că acest manierism la voia întâmplării a ajuns să fie refugiul multor nechemați, multor nedotați cu har creator. Dar, ca și în democrație pe plan social, mulțimea nechemaților covârșește la scrutin, astfel că minimalismul, derizoriul este crezut, cel puțin la un anumit moment, poate chiar cel al prezentului, fruncea artei. E o eroare. Dar fără democrație nu se poate nici în literatură, în artă în general. Este ca și inutil să încerci să dai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
minimalizatorii sunt tot mai mulți, parcă solidari între ei. Parcă solidari... până la momentul în care din gloata lor se vor desprinde autorii cu adevărat talentați, în stare să abordeze stilul, ba chiar să-și creeze un stil personal. Pentru că în minimalism aproape că nu există personalizare toți actanții seamănă crunt, iremediabil înde ei ca scriitură, ca oralitate, ca relatare jurnalistică primară pe care vor să o dea drept artă. Mie unuia o pledoarie pentru reîntoarcere la arta autentică, la stil mi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
nu se gândește să se ducă la slujbă, rămânând fidel condiției sale de gospodar agricultor. Nuvela Cine a ucis oaia națională e de fapt un mic roman polițist burlesc, ca și Cartea păcatelor, acesta mai degrabă sumbru, amintind întrucâtva de minimalismul decepționist și revoltat al „tinerilor furioși” englezi din anii ’50 ai secolului trecut, dar într-o versiune adaptată la circumstanțele anilor ’80 ai României ceaușiste. Tot un microroman - înrudit cu prozele scurte ale scriitorului - poate fi considerat Jertfă & Steag (1999
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290344_a_291673]
-
complete”, eforturile unor ani de trudă individuală sau colectivă. Ce poate fi mai „igienic” și mai „ecologic”? Totul se aseamănă cu o crimă perfectă. Constituirea universului informațional, pornind de la un sistem comun (și chiar simplist!) de referințe simbolice (binaritatea 0-1, minimalismul limbii engleze), penetrarea acestuia în orizonturile cele mai domestice și mai personale a determinat noi tipuri de dependențe dintre cele mai scandaloase pentru ființa umană. În numele unei libertăți nemărginite de informare, de autorealizare, pe care societatea actuală o clamează, indivizii
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
de analiză folosite în secțiunile anterioare, cadrul teoretic al lucrării este Gramatica generativă (Chomsky 1957 și urm.), Programul minimalist (Chomsky 1995, 2000, 2001 și urm.). Adoptăm ipoteza antisimetrică, propusă în forma Ipotezei bazei universale de Kayne (1994) și încorporată în minimalism. După Kayne, grupurile sintactice au un format fix: Specificator - Centru - Complement 26, iar deviațiile de la acest format sunt rezultatul deplasării sintactice 27; tot de la Kayne preluăm și ideea conform căreia constituenții se pot deplasa doar la stânga, adoptată implicit sau explicit
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
ci și un spațiu civic. Cetățenia europeană cere trecerea de la societatea civilă a lui Adam Smith, adică sferă autonomă a schimburilor economice, la cea a lui Tocqueville, adică loc al vieții sociale unde cetățenia politică prinde rădăcini. Cetățenia europeană, în pofida minimalismului ei juridic, se îndreptă către această dimensiune. Mare parte a drepturilor sale constitutive se întinde, după cum am mai spus, pe o traiectorie orizontală, între popoarele statelor membre. Însă nu trebuie neglijat că unele dintre aceste drepturi constituie și o legătură
Europa politică: cetăţenie, constituţie, democraţie by Paul Magnette [Corola-publishinghouse/Science/1437_a_2679]
-
un trecut glorios, din peisajele romanticilor nu evocă la Dacian Andoni decât materie perspectivată de griuri produse în tușe dense, pe care, uneori, se așază, dând straneitate lucrărilor, un albastru lunar, absorbit în materia fără strălucire a lutului clisos. Acest minimalism exacerbat lasă, totuși, deschisă o privire ce poate să evoce cartiere citadine pustiite de diluviul timpului și al istoriei. Ca și când te-ai afla într-o cetate sumeriană din care timpul s-a retras. Astfel, lucrările se încarcă, paradoxal, de căldură
Niște succesori by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5172_a_6497]
-
vine seara cu lumini de mucegai și rugină / cresc bureți pe indicatoarele drumurilor / și bîjbîim deodată în somn" ( Și cînd ne trezim). Sub aspectul calm, sub tonalitatea ușor glumeață prin incredulitate transpare un derizoriu dezamorsat. Angoasa e îmblînzită grație unui minimalism asumat, unui firesc al dezolării în numele căruia se formulează consilii: "Nu mai deschideți plicurile sînt toate goale / doar în palmele discipolilor se află ceva poate / bucăți de cretă fărîme de adevăr sau chiar lipitori / mai bine plimbați-vă de-a lungul
Retrospectivă Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8863_a_10188]
-
multe file. În el, narativul e departe. Dacă păcătuiesc, o fac cu cuvântul sau cu gândul. Niciodată cu fapta. Ce rezultă în urma acestei absențe nu e însă lirism, ci epură. Din poezia actualității, Caius Dobrescu îndepărtează lestul modei (narațiune, biografism, minimalism, tranzitivitate) ajungând la, cum să zic, modernitatea premodernilor. O modernitate, sigur, involuntară la ei, dar deliberată în Odă liberei întreprinderi. Că autorul Odei optează pentru o specie clasică, nu-i, așadar, întâmplător. Se întoarce la trecut refăcând etapele prezentului. Chiasmul
Ritmuri pentru antifonările necesare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6640_a_7965]
-
valoric). Acestea din urmă formează, după părerea mea, nucleul dur al cărții. Narativitatea intră într-un tandem reușit cu un anume tip de livresc. Evocarea lumii literare afine lui ar putea fi interpretată ca o formă tardivă de pact cu minimalismul cotidian al tinerei generații de poeți. Apar, de altfel, multe nume d’antan, în conjuncturi anecdotice: Nichita Stănescu, Ion Drăgănoiu, Tomozei, Marius Robescu, Petre Stoica, Virgil Mazilescu, Zaharia Stancu, Laurențiu Ulici, faimosul personaj Ahoe și alții, mai vechi ori mai
Palinodii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3552_a_4877]
-
chiar "părinte spiritual." Ce vă atrage la clasici, ce vă atrage la mo- derni și contemporani? - În primul rând vreau să fac o precizare, d’emblée: n-am aderat la mode, am aderat la mișcări novatoare cum au fost postserialismul, minimalismul, conceptualismul. Am luptat împotriva ismelor, adică, în momentul în care asemenea curente se transformau în modă eu eram deja departe, le lăsasem în urmă pentru că deveniseră conformisme... Acum, în privința clasicilor, bineînțeles că aș putea vorbi ore întregi despre genialitatea unui
Mihai Mitrea-Celarianu by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/13964_a_15289]
-
Teodorovici, Florin Lăzărescu, Dan Lungu, Sorin Stoica și Bogdan Suceavă pot fi aduși în discuție. Din păcate, Blazare pierde prin comparație cu fiecare dintre scrierile acestora: nu are problematica existențială limpede și tragi-comicul din Circul nostru vă prezintă : , nici ingeniozitatea, minimalismul plin de tâlc și decupajul cinematografic din Ce se știe despre ursul panda, nici mizerul dur însă emoționant din Cheta la flegmă, nu recuperează nici savoarea povestirii faptului mărunt și a cotidianului din O limbă comună sau Dincolo de frontiere și
Un roman cu loseri ratat by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11853_a_13178]
-
e de-ajuns să nominalizăm titlurile serialelor ei (așa cum o și face, în Cuvântul înainte, editoarea acestei cărți, Astrid Cambose) ca să ne convingem de rea-voința (acesta e cuvântul) acestor acuzații. Îmi vine greu să cred că, în plină modă a minimalismului, mai poate sta în picioare un reproș de felul acesta. E vetust și, pe deasupra, nerealist. Am colegi a căror carieră s-a construit exclusiv pe baza lungilor și repetitivelor cronici de carte. Și atunci, cum e posibil să te îndoiești
Falsa problemă a operei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2427_a_3752]
-
vom aștepta/ nepăsători tunetul”. Dacă există ceva variație în aceste tablouri sumbre, precum și o evoluție de la Păpușarul și alte insomnii, ea e de regăsit doar în capacitatea de a identifica nevroze în gesturi cotidiene infime (concesie cât de mică făcută minimalismului?): în apariția unei noi cute, în „gestul discret de retragere a cotului”, în „mâna mai nesigură” etc. Apocalipsa e cu atât mai perversă, se sugerează în Cobalt, cu cât ea se insinuează, pe tonuri șoptite, aproape senzuale, în fapte banale
Suferința în formă fixă by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3532_a_4857]
-
fără greș (Cioran: "Orice poet adevărat este în mod necesar un critic de prim ordin") împotriva materialității pompoase (și oneroase) a unor compoziții greoaie la lectură, exhibînd pretenții filosofante ori abisalități industrioase, în favoarea "tremurătorului ecran luminiscent", a "diurnului himeric", a "minimalismului prozaic", a "scînteierilor rapide și pătrunzătoare": "Poate că oamenii vor cere de la poezie altceva, nu un discurs edificator, ci mai curînd o propunere întîmplătoare, plină de misterul clipei, de veșnicia la purtător. Lipsa tot mai acută de timp a oamenilor
O antologie recuperatoare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16031_a_17356]