155 matches
-
perioadei când a funcționat drept reședință a suveranilor hiksoși; au fost descoperite fresce asemănătoare celor din Knossos pe pereții templului din perioada dominației hiksose, ceea ce a dus la speculații privind contactul între aceștia și Popoarele mării; de asemenea, dintre hieroglifele minoice (sistemul linear A), unele au elemente asemănătoare celor egiptene. Situl de la "Tell el-Dab’a" acoperă cam 2 km² și este alcătuit cu preponderență din ruine. A fost excavat un templu din perioada hiksosă cu multiple artefacte care atestă contactul cu
Avaris () [Corola-website/Science/314276_a_315605]
-
Lună și ciclurile lor, traiectoria celestă a altor planete și stele...". "Tratează subiecte despre insula Creta." Autorul consideră că, dacă Egiptul a rămas inegalabil datorită măreției construcțiilor sale, iar Fenicia este considerată prima stăpână a navigației și a comerțului, Creta minoică poate fi considerată lumea frumosului, armoniei și rafinamentului. Istoria acestei civilizații a fost descoperită de Sir Arthur Evans, dar apariția ei și perioadele de bruscă înflorire întrerupte de cataclisme rămân un mister. Din perioada 4000 - 2000 î.Hr. s-au găsit
Terra - planeta vieții () [Corola-website/Science/319386_a_320715]
-
tehnic și cultural (topoare de piatră, cuțite de obsidian, peșteri de locuit sau peșteri cimitir). În perioada 2800 - 2500 î.Hr. apare metalurgia aramei (datorită unei presupuse migrări a unor populații din Asia Mică). În perioada 2500 - 2000 î.Hr (cultura minoică timpurie) se dezvoltă epoca bronzului, se folosește scrierea pictografică și se consolidează epoca sclavagistă. Vasele de piatră sunt șlefuite, bijuteriile sunt din aur, armele de bronz și sigiliile arată apariția unei tehnologii superioare celei din Grecia continentală, Asia Mică sau
Terra - planeta vieții () [Corola-website/Science/319386_a_320715]
-
epoca sclavagistă. Vasele de piatră sunt șlefuite, bijuteriile sunt din aur, armele de bronz și sigiliile arată apariția unei tehnologii superioare celei din Grecia continentală, Asia Mică sau din insulele Mării Egee. În perioada 1900 - 1700 î.Hr. are loc apogeul culturii minoice mijlocii, se generalizează metalurgia bronzului și roata olarului. Palatele sunt împodobite luxos, flota creatană de război domină Mediterana orientală. În perioada 1700 - 1600 î.Hr. o catastrofă (probabil seismică) distruge flota, porturile, așezările, toate marile palate, o sută de ani simțindu
Terra - planeta vieții () [Corola-website/Science/319386_a_320715]
-
cretanii gândeau așa în acea perioadă, prea puțini și prea superiori morali, prea delicați (ca societate dar și ca indivizi) n-au putut face față lumii brutale din jurul lor, dispărând din istorie. Autorul concluzionează că un lucru este sigur: Creta minoică („vis schubertian într-o lume cutremurată de acorduri wagneriene”) a fost una din cele mai frumoase aventuri ale rasei umane și civilizația ei, deși scurtă, a rămas un punct luminos în istoria zbuciumată a omului. "Teme legate de cetățile Micene
Terra - planeta vieții () [Corola-website/Science/319386_a_320715]
-
Mu”". "Subiectul acestui capitol este continentul pierdut Atlantida pe care autorul îl localizează în Bahamas." După 1960 pe baza a numeroase dovezi privind existența unor pământuri și civilizații atlantice, mulți specialiști consideră Atlantida la fel de reală ca Regatul Egiptean sau Creta minoică. Pierre Carnac în "L'Historie commence a Bimini" ("Istoria a început în Bimini") afirmă că în timpul mileniilor XXX - XII î.Hr. "leagănul omenirii" nu au fost continentele actuale ci mase continentale și insule în oceanele Atlantic și Pacific dispărute în urmă
Terra - planeta vieții () [Corola-website/Science/319386_a_320715]
-
derivat cel fenician. Mai mult, teoria lui Jean Faucounau, cel ce a descifrat scrierea hieroglifică a discului din Phaistos, împinge cronologia înaltă a proto-ionienilor până spre Cicladicul Vechi, Troia II, Troia I și în orice caz cu mult înainte de thalassocrația minoică. Se pune astfel problema raportului dintre alfabetele vechi europene, scrierile fonetice în general și contribuția limbilor indo-europene (mai ales proto-hitite, din faza pre-anatoliană) la etimologiile pre-grecești din limba greacă (după indoeuropeniștii Frisk și Beekes). Atica (dialect al grupului ionian-atic), limbă
Limba greacă () [Corola-website/Science/296850_a_298179]
-
arheologice din ziua de astăzi: palatul din Cnossos, construit în jurul anilor 1500 î.Hr. Arthur Evans a fost convins că a descoperit legendarul palat al regelui Minos. Lucrările de reconstrucție s-au bazat pe vechi imagini ale palatului găsite pe frescele minoice locale. Majoritatea centrelor turistice din Creta se află pe coasta nordică a insulei între Heraklion și Malia. Hotelurile și restaurantele se întind ca un colier de perle de-a lungul plajelor nisipoase. Insula este folosită mai ales în cultura viței
Creta () [Corola-website/Science/296851_a_298180]
-
albi în cinstea zeului. În Creta, Zeus Velchanos a fost venerat într-o serie de peșteri din Cnossos, Ida și Palaikastro. În perioada elenistică un mic sanctuar dedicat lui Zeus Velchanos a fost fondat la Aghia Triada lângă un palat minoic ruinat. Monedele din Phaistos arata forma în care a fost venerat: un tânăr stă printre ramurile unui copac, cu un cocoș pe genunchi, pe alte monede Velchanos este reprezentat ca un vultur și în asociere cu o zeiță, celebrarea căsătoriei
Zeus () [Corola-website/Science/296865_a_298194]
-
palme (sau 17 cm) în diametru, care a fost descoperit la Phaistos de arheologul italian Luigi Pernier în seara zilei de 3 iulie a anului 1908. În seara aceea se dezgropau (sub camera XL-101) pivnițele în ruine ale primului palat minoic, nu departe de Hagia Triada, pe coasta de miazăzi a insulei Creta. La circa 50 cm deasupra podelei, între oase arse de bovidee, lângă tăblița PH-1 scrisă în liniar A (cam la 20 cm la sud de aceasta), și într-
Discul din Phaistos () [Corola-website/Science/296875_a_298204]
-
pământ negru, Luigi Pernier a aflat acest specimen unic, remarcabil de bine păstrat. Acesta se află azi la Muzeul Arheologic din Iraklion unde este expus ca obiect de admirație dar și de intense speculații. Se pare că situl primului palat minoic a fost distrus de evenimentul cel remarcabil din 1628 î. Hr. (sau din preajma anului acesta) care a zguduit lumea minoică, fiind resimțit pretutindeni pe malurile Mediteranei. Dar discul din Phaistos nu aparține, prin factură, "thalassocrației minoice". El a fost doar depozitat
Discul din Phaistos () [Corola-website/Science/296875_a_298204]
-
Arheologic din Iraklion unde este expus ca obiect de admirație dar și de intense speculații. Se pare că situl primului palat minoic a fost distrus de evenimentul cel remarcabil din 1628 î. Hr. (sau din preajma anului acesta) care a zguduit lumea minoică, fiind resimțit pretutindeni pe malurile Mediteranei. Dar discul din Phaistos nu aparține, prin factură, "thalassocrației minoice". El a fost doar depozitat de aceasta într-o pivniță caracteristică ("Temple Depository") la care se ajungea intrând numai de sus în jos, și
Discul din Phaistos () [Corola-website/Science/296875_a_298204]
-
pare că situl primului palat minoic a fost distrus de evenimentul cel remarcabil din 1628 î. Hr. (sau din preajma anului acesta) care a zguduit lumea minoică, fiind resimțit pretutindeni pe malurile Mediteranei. Dar discul din Phaistos nu aparține, prin factură, "thalassocrației minoice". El a fost doar depozitat de aceasta într-o pivniță caracteristică ("Temple Depository") la care se ajungea intrând numai de sus în jos, și ai cărei pereți erau văruiți cu mare grijă. Desigur, discul trebuie să fi fost adus la
Discul din Phaistos () [Corola-website/Science/296875_a_298204]
-
și probabil nici anterioară începutului anilor 2000 î. Hr. se situează deci la începutul "Cicladicului Vechi" din jurul insulei Delos, în plină Epocă a "Bronzului timpuriu", cu mult înaintea expansiunii maxime, apoi a marii migrații miceniene cu care se încheie brusc lumea minoică. Sunt circa 241 de hieroglife (pe scurt, și de aici mai departe numite glife) pe ambele fețe ale discului din Phaistos. Dintre acestea, câteva au fost șterse, apoi corectate de scribul care le "ștanța" în argilă moale, una câte una
Discul din Phaistos () [Corola-website/Science/296875_a_298204]
-
mileniile 5 și 4 î. Hr. Nu există vreo cultură preistorică care să acopere întreaga Europă. Pentru detalii cu privire la diferitele culturi, vezi Paleolitic, Mezolitic, Neolitic, Epoca bronzului și Epoca fierului. Prima civilizație europeană bine cunoscută, ce cunoștea scrierea, a fost civilizația minoică în insula Creta și, mai apoi, civilizația miceniană în anumite zone din Grecia, începând cu al doilea mileniu î. Hr. În jurul anului 400 î. Hr., Cultura La Tène s-a răspândit în interior până în Peninsula Iberică (Spania și Portugalia), și, apoi, Anatolia
Istoria Europei () [Corola-website/Science/296901_a_298230]
-
ruta pe care s-a răspândit revoluția agrară din Orientul Apropiat în Europa. Grecia este leagănul primelor civilizații europene avansate și locul unde s-a născut civilizația occidentală, începând cu civilizația cicladică din insulele din Marea Egee pe la 3200 î.Hr., civilizația minoică din Creta (2700-1500 î.Hr.), și apoi civilizația miceniană pe continent (1900-1100 î.Hr.). Aceste civilizații cunoșteau scrisul, forma indescifrabilă de scriere a civilizației minoice fiind denumită , iar cea a micenienilor, , o veche formă a limbii grecești. Micenienii i-au asimilat și
Grecia () [Corola-website/Science/296848_a_298177]
-
s-a născut civilizația occidentală, începând cu civilizația cicladică din insulele din Marea Egee pe la 3200 î.Hr., civilizația minoică din Creta (2700-1500 î.Hr.), și apoi civilizația miceniană pe continent (1900-1100 î.Hr.). Aceste civilizații cunoșteau scrisul, forma indescifrabilă de scriere a civilizației minoice fiind denumită , iar cea a micenienilor, , o veche formă a limbii grecești. Micenienii i-au asimilat și absorbit treptat pe minoici, dar și civilizația lor s-a prăbușit violent prin preajma lui 1200 î.Hr., într-o vreme de agitație regională denumită
Grecia () [Corola-website/Science/296848_a_298177]
-
î.Hr.), și apoi civilizația miceniană pe continent (1900-1100 î.Hr.). Aceste civilizații cunoșteau scrisul, forma indescifrabilă de scriere a civilizației minoice fiind denumită , iar cea a micenienilor, , o veche formă a limbii grecești. Micenienii i-au asimilat și absorbit treptat pe minoici, dar și civilizația lor s-a prăbușit violent prin preajma lui 1200 î.Hr., într-o vreme de agitație regională denumită . Aceasta a adus o perioadă denumită Epoca Întunecată, din care lipsesc mărturiile scrise. Sfârșitul Epocii Întunecate este datat prin tradiție la
Grecia () [Corola-website/Science/296848_a_298177]
-
observarea constelațiilor pentru scopurile navigației pe mare, însă pentru aceasta nu există nici o dovadă, poate și din cauza catastrofei declanșate de erupția vulcanului de pe insula Thera (Santorini) acum aproape 4.000 de ani, care a avut un efect dezastruos asupra civilizației minoice. La congresul Uniunii Astronomice Internaționale din 1922 s-a stabilit ca cerul să fie împărțit în 88 de constelații. Una dintre ele, constelația Șarpele ("Serpens"), este alcătuită din două părți separate pe cer: Capul și Coada Șarpelui ("Serpens Caput" și
Constelație () [Corola-website/Science/298380_a_299709]
-
care unele se mențin și în zilele noastre. Caracterizată prin naturalism, utilizarea măsurilor și a proporțiilor și o estetică inspirată din natură, arta Greciei antice constituie punctul de plecare pentru întreaga artă europeană de mai târziu. Debutul îl constituie culturile minoică și miceniană. Arta greacă antică evoluează de-a lungul a trei perioade principale: Primele stiluri ale artei grecești au fost cele protogeometrice și geometrice, între 1050 î.e.n. și 700 î.e.n. Vasele erau împodobite cu ornamente măsurate cu precizie și, ulterior
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
înalte, care să depășească înălțimea arborilor din jungla înconjurătoare. Milioane de blocuri din piatra au fost finisate, ridicate și cărate cu spinarea pentru construirea părții de sus. Creta a reprezentat locul de baștină al celei mai timpurii civilizații europene, civilizația minoică. Membrii acesteia au construit pană în anul 2000 î.Hr. palate și așezări cu drumuri pavate. Palatul din Cnossos, construit în 1500 î.Hr., era alcătuit din peste 1000 de camere, situate la etaje diferite, beneficiind de alimentare cu apă prin apeducte
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
și așezări cu drumuri pavate. Palatul din Cnossos, construit în 1500 î.Hr., era alcătuit din peste 1000 de camere, situate la etaje diferite, beneficiind de alimentare cu apă prin apeducte, de sisteme sanitare și de canalizare. Trăsătura specifică a arhitecturii minoice consta în forma coloanelor, mai înguste la bază și cu diametrul tot mai mare către vârf. Trunchiurile de chiparos folosite pentru coloane erau înfipte în pământ invers, pentru a preveni înmugurirea. Această estetică s-a păstrat până și atunci când minoicii
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
Nesoi" (Hesiod "Munci și zile", p.166), în latină: Fortunatae Insulae - sau, după Pindar, în "Odele olimpice", Insula celor fericiți sau Insula albă. Credința într-un asemenea tărâm, existentă și în alte religii, ar putea fi o moștenire a religiei minoice din Creta. fac parte, după o parte din legende (vezi Eneida lui Vergilius) din Lumea subpământeană Hades Άδης sau așa zisa Lume de Jos (Kato Kosmos), alături de Tartar (Tartaros), locul haotic și sumbru de pedeapsă al celor care au făcut
Câmpiile Elizee () [Corola-website/Science/316984_a_318313]
-
primele din lume care au avut așezări umane, comunități agricole și civilizație. În timpul epocii bronzului, au apărut state-orașe Canaanite independente, identice în limbă și cultură cu Fenicia aflată la nord, influențate de civilizațiile înconjurătoare ale Egiptului antic, Mesopotamiei, hittiților, Cretei minoice, ale arameilor din Siria, etc. Între 1550-1400 î.Hr., orașele canaanite au ajuns vasale noului regat egiptean care și-a menținut supremația până în 1178 î.Hr, când, deși a câștigat Bătălia de la Djahy împotriva popoarelor mării, regatul egiptean a intrat în
Istoria Palestinei () [Corola-website/Science/324938_a_326267]
-
al IV-lea î.Hr. și apoi în forme originale și în Egipt, India, China și Fenicia. În Europa scrierea a apărut pentru prima dată în Creta, dar acest fapt nu a avut nici o influență pe continent, dispărând odată cu declinul civilizației minoice. Pe continent, grecii sunt primii care au dezvoltat un alfabet sub influența scrierii feniciene. De aici a fost preluat de etrusci și de latini, care au dezvoltat propriile variante, iar mai apoi germanicii au adaptat alfabetul la scrierea runică. În
Alfabetizare () [Corola-website/Science/325608_a_326937]