242 matches
-
Otoman. Maria Tereza - Împărăteasă a Imperiului Roman de Națiune Germană (1740-1780). Marx, Karl - 1818-1883. Economist și filosof social german, a pus temelia teoretică a socialismului modern. Mazarin, Jules - 1602-1661. Om politic francez; cardinal al Bisericii Romano-Catolice. Prim-ministru (1643-1661) în timpul minoratului lui Ludovic al XIV-lea. Mediere - Actul prin care în Sfântul Imperiu Roman relația „imediată” dintre un stat și Imperiu a fost transformată în una „mediată” prin intervenția unui stat superior ce reprezenta statul mediat în relațiile sale cu Imperiul
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
sincronismul opresiv", dictat, de regulă (adică totdeauna în istorie), de mentalitățile imperiale. Ar fi fost, în consecință, numai putința românească de a amâna (nu sunt convins ca ar fi și oprit) ceea ce scrie criticul urmând o mai veche observație kantiana "minoratul în viața popoarelor": sincronizarea impusă (cum se va fi întâmplat în vremea colonizării ruso-sovietice a României) ajunge destul de iute (cum, din nou, se va fi întâmplat în ținuturile valahe) la un minorat consimțit, la o subordonare încuviințată; lenea, abulia, consimțământul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
scrie criticul urmând o mai veche observație kantiana "minoratul în viața popoarelor": sincronizarea impusă (cum se va fi întâmplat în vremea colonizării ruso-sovietice a României) ajunge destul de iute (cum, din nou, se va fi întâmplat în ținuturile valahe) la un minorat consimțit, la o subordonare încuviințată; lenea, abulia, consimțământul, tihna, oportunismul, deja trădarea și simbioza, mai mult, adaptarea sunt cu siguranță confortabile. În opera literară a lui Mihail Diaconescu (e constituită dacă nu socotim eseistica, lucrarea științifică, istorică și filologică numai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
236). Alfabetizarea populației, "luminarea" maselor și culturalizarea ignoranților de către statul habsburgic nu avea nici pe departe scopul emancipativ la nivelul individului pe care l-a fixat Immanuel Kant [1784] prin celebra sa definiție a iluminismului: "ieșirea omului din starea de minorat" (selbstverschuldeten Unmündigkeit). Dimpotrivă, statul habsburgic urmărea introducerea omului în starea de tutelaj statal prin formarea lor ca cetățeni conștiincioși moral și supuși politic statului habsburgic. Școala, transformată în politicum de către Maria Tereza, cu asistența lui von Felbiger, propovăduia o pedagogie
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
chemarea Patriei, la strigătul războinic de împlinire a României și la freamătul abisal al Rasei: "Ne cheamă și Patria și România și Latinitatea" (p. 21). Biologizând națiunea, patriotismul este redus la instinct. Adresându-se unui public aflat în stare de minorat - juridic și intelectual deopotrivă 12 - Delavrancea nu este omul subtilităților conceptuale și al complicațiilor ideative. Minoratul auditoriului său îl forțează la o formulare cât mai directă și lipsită de ambiguități hermeneutice. Ceea ce și face când afirmă că " Patria și patriotismul
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
cheamă și Patria și România și Latinitatea" (p. 21). Biologizând națiunea, patriotismul este redus la instinct. Adresându-se unui public aflat în stare de minorat - juridic și intelectual deopotrivă 12 - Delavrancea nu este omul subtilităților conceptuale și al complicațiilor ideative. Minoratul auditoriului său îl forțează la o formulare cât mai directă și lipsită de ambiguități hermeneutice. Ceea ce și face când afirmă că " Patria și patriotismul sunt în primul rând de domeniul instinctului" (p. 10). Sau, reiterând această teorie a naționalismului ca
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
pluralul având în minte, inevitabil, Cartea, pe care multiplicitatea „cărților“ nu face decât să o reflecteze edificator. („Cu cetitul cărților cunoaștem pe ziditorul nostru, Dumnezeu...“) Reapariția, într-un context cu totul nou, a expresiei cronicărești sugerează reintrarea lecturii în condiția minoratului. „A citi“ nu mai e, astăzi, o ocupație atât de răspândită, încât să fie enunțată ca atare, fără detalii. De citit, mai citim câte ceva. Dar cărți nu prea mai citim. Pe de altă parte, cărțile continuă să apară, să se
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
și marile transformări petrecute acum, Kant definea Aufklärung-ul în maniera următoare: "Aufklärung ist der Ausgang des Menschen aus seiner selbstverschuldeten Unmündigkeit. Unmündigkeit ist das Unvermögen, sich seines Verstandes ohne Leitung eines anderen zu bedienen"71 (Aufklärung-ul este ieșirea omului din minoratul său de care singur se face vinovat. Minoratul este neputința de a se folosi de propria rațiune fără conducerea unui altuia). Totodată, eseul kantian, analizând distanța dintre scopurile propuse de acest curent de idei și realitățile secolului al XVIII-lea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
în maniera următoare: "Aufklärung ist der Ausgang des Menschen aus seiner selbstverschuldeten Unmündigkeit. Unmündigkeit ist das Unvermögen, sich seines Verstandes ohne Leitung eines anderen zu bedienen"71 (Aufklärung-ul este ieșirea omului din minoratul său de care singur se face vinovat. Minoratul este neputința de a se folosi de propria rațiune fără conducerea unui altuia). Totodată, eseul kantian, analizând distanța dintre scopurile propuse de acest curent de idei și realitățile secolului al XVIII-lea, argumenta astfel definirea secolului al XVIII-lea ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
pe piatră) este un mijloc de construcție identitară. Durerea devine „un limbaj feminin privilegiat care se desfășoară atât în viața cotidiană, cât și în practicile religioase” (Dubisch, 1995 : 34). Suferința femeilor, vizibilă, este și suferința provocată de statutul lor social minorat, pelerinajul fiind în acest caz o tentativă de vindecare și o reconfirmare a acestuia, concomitent (Derks, 2009 : 130). Femeile nu reproduc în mod pasiv actul religios, ci îl „reformulează” prin actele lor. Poate și din cauza faptului că sunt încărcate cu
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
un destin fatal și dezirabil pentru femei și „provinciali”. Capitalele gândirii se află in altă parte. Aici se reprogramează doar mașinăria teoretică. Eram dublu minoritară. Pe cât de femeie, pe atât de provincială. În plus, mi-am asumat și al treilea minorat. Filosofia practicată într-un sistem contra naturii filosofice: comunismul totalitar. La ce să mă fi așteptat din partea mea? Singura evadare reală din „destinul” triplu minoritar era profesoratul onest față de filosofie, nu față de programa de învățământ. L-am practicat între 1978
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
politici de egalizare a șanselor și eliminarea discriminărilor, practicând o dublă orbire: atât în privința liberalismului contemporan apusean, cât și în privința minimalismului civic românesc. Multe partide sunt conservatoare în privința genului: Partidul Național Creștin-Democrat, Uniunea Democrată a Maghiarilor din România (obsedat de minorat doar pe dimensiunea etnică, nu și pe cea de gen), Partidul Unității Naționale a Românilor, Partidul România Mare. Politicile de egalizare a șanselor pentru femei au rămas aproape exclusiv în ograda social-democrației (Partidul Democrat, Partidul Democrației Sociale din România, Partidul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
decane și, de anul trecut, România are o primă rectoră. Ceva se schimbă. Lent, organic, așa cum îi stă bine unei societăți conservatoare. De obicei problema este dacă sunt femei în posturi de decizie, în ce proporție și cum se explică minoratul lor. Mai puțin discutată public este o altă problemă: ce relevanță ar avea faptul că femeile ar participa la conducere? Cu alte cuvinte, are vreo importanță genul? Din experiențele de până acum, ceea ce este limpede este faptul că genul are
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
din cultură să se iubească, dar ar fi bine să se respecte între ei. Altminteri, ce să vă mai spun eu despre neajunsurile culturii române? Au spus-o, îndeajuns de convingător, Cioran, Adrian Marino (dar și alții) vorbind despre sindromul minoratului, fragmentarism, lipsa proiectului, a viziunii, a continuității, a necesarelor sinteze. Și despre nefericita vocație distructivă, despre autodenigrare, autoîmpiedecare s-a vorbit destul. Iluzii au spulberat și Eugen Negrici și Lucian Boia, mai nou, așa că tabloul e cam sumbru. V.P.: Sunt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
809-782). După moartea ei, au urmat trei regi, cel mai important fiind Tiglatpalassar al III-lea (745-727), creatorul noului Imperiu Babilonian, Asiria devenind cea mai mare putere a Orientului Antic. El a realizat ceea ce și-a dorit Semiramida. Și în timpul minoratului fiului său și după aceea, regenta Semiramida a ținut frâiele conducerii statului asirian. A fost primul caz de conducere feminină din Asiria. Semiramida era originară din Babilon, fapt ce a motivat-o să-și sfătuiască fiul să ducă o politică
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
ideilor pentru a găsi o formulă sintetizatoare: o serie de filosofi ai secolului al XVIII-lea și-au înscris explicit gândirea în acest orizont. În articolul "Ce sunt Luminile?", din 1784, Kant scria: "Iluminismul este ieșirea omului din starea de minorat de care el însuși s-a făcut vinovat. Minoratul înseamnă neputința de a se servi de propriul său intelect fără a fi condus de altcineva. Acest minorat provine din vina noastră, dacă motivul său nu este o deficiență a intelectului
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
de filosofi ai secolului al XVIII-lea și-au înscris explicit gândirea în acest orizont. În articolul "Ce sunt Luminile?", din 1784, Kant scria: "Iluminismul este ieșirea omului din starea de minorat de care el însuși s-a făcut vinovat. Minoratul înseamnă neputința de a se servi de propriul său intelect fără a fi condus de altcineva. Acest minorat provine din vina noastră, dacă motivul său nu este o deficiență a intelectului, ci lipsa de hotărâre și curaj în a face
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
sunt Luminile?", din 1784, Kant scria: "Iluminismul este ieșirea omului din starea de minorat de care el însuși s-a făcut vinovat. Minoratul înseamnă neputința de a se servi de propriul său intelect fără a fi condus de altcineva. Acest minorat provine din vina noastră, dacă motivul său nu este o deficiență a intelectului, ci lipsa de hotărâre și curaj în a face uz de el fără conducerea altuia. Sapere Aude! Să ai curaj să-ți folosești propriul intelect! Iată deviza
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
criterii îndelung cumpănite, creată de oameni care nu s-au uitat pe sine și a căror reflecție să atingă temperatura înaltă și pură a filozofiei, poate a unei psihofilozofii, și nu să se rătăcească în constructe sterile, ori într-un minorat pozitivist-istoriografic, ce confundă, mai ales astăzi, cultura cu maculatura, căci o reflecție serioasă despre lume, cum spunea un filozof francez contemporan, separând cu claritate carteziană apele de uscat, ori este de ordin filozofic, ori nu este nimic. Îți promit că
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
analfabetă și rea, care e vinovată, bineînțeles, de toate ticăloșiile dictaturii. Clișeul mincinos cu Ceaușescu "cel bun" și Ceaușeasca "cea rea" a fost atât de puternic, încât toți președinții postcomuniști și-au făcut un titlu de glorie din ținerea în minorat public a Primelor Doamne, tocmai pentru a nu stârni memoria colectivă inflamată de ura compensatorie a celor care nu i-au putut ierta To'arșei Gagademician că i-a obligat la slugărnicie. Despre prezent, numai de bine. De abia aștept
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
sociale ca relații între lucruri, ceea ce în „societatea spectacolului“ (Guy Debord) este și mai mult întărit de către un totalitarism al mijloacelor de comunicare în masă. Imaginile vieții adevărate înlocuiesc viața adevărată. Spectacolul menține omul într-o transă de masă specifică minoratului și este un mecanism al controlului social, în care acesta apare ca o alegere liberă. Situaționiștii au dezvoltat o metodă a permanentei înstrăinări față de convențiile sociale. Prin intermediul acestei strategii subversive, ei căutau reînsuflețirea unor elemente încremenite în teorie și practică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
un fapt divers de actualitate sau povestesc o întîmplare așa cum s-a petrecut, și occasionnels, care oferă informații militare sau politice, publicate adesea pentru propagandă. Editarea acestora din urmă a cunoscut în Franța trei perioade de vîrf: cea a Ligii, minoratul lui Ludovic al XIII-lea și Fronda (mazarinadele). Ideea de a oferi informații într-un mod regulat s-a dezvoltat în jurul anului 1600, perioadă în care se organiza poșta, care permitea primirea și difuzarea regulată a veștilor. Primele culegeri par
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
Ludovic al XIV lea și al doamnei de Montespan. Celebră pentru întrunirile politice ținute în castelul Sceaux; l-a antrenat pe soțul său în conspirația lui Cellamare, care avea drept scop trecerea regenței din mâinile lui Filip de Orléans - în timpul minoratului lui Ludovic al XV-lea - în mâinile lui Filip al V-lea al Spaniei. Acțiunea ducesei este o reacție împotriva lui Filip de Orléans, care, printr-o lovitură de stat, îl elimină pe ducele du Maine din Consiliul de regență
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
fruntea cavaleriei sale și a infanteriei din orașele sale, îl învinge la Bouvines, în apropiere de Lille, la 27 iulie 1214. Scurta domnie a lui Ludovic al VIII-lea (1223-1226), căsătorit cu Blanche de Castille, care va asigura regența în timpul minoratului fiului lor Ludovic al IX-lea, este perioada pătrunderii capețiene în sudul regatului: Ludovic al VIII-lea face un mare turneu în regiunea Languedoc pentru a afirma drepturile regelui asupra principatelor meridionale imediat după cruciada împotriva albigenzilor dintre anii 1209-1213
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
în zona creșterii continui a domeniului regal, domnie după domnie; sub Filip August: Normandia, Maine și Anjou luate lui Ioan fără Țară, dar și Artois, Valois, Vermandois, Amiénois, dobîndite prin căsătorii și moșteniri; sub Ludovic al VIII-lea și în timpul minoratului lui Ludovic al IX-lea: Poitou, Aunis, Saintonge și tribunalele seneșalilor din Beaucaire și din Carcassonne. Ludovic cel Sfînt nu mărește domeniul, ci pune capăt litigiului franco-englez: restituind cîteva teritorii regelui Angliei, Henric al III-lea în special sudul provinciei
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]