376 matches
-
subliniind câte o altă dimensiune a fluxului ființial. Retrospecția, aliaj de oniric (Adormirea. Visurile ei anxioase) și trezie, are analogii în Dante din Infernul, de unde: Drumuri pline de obstacole; Peregrinarea sufletului; Misterul firii. Un itinerariu; Casa viscerelor pământului; Magna Mater; Minotaurul. Lupta cu destinul și celelalte. Arhitectura riguros geometrică garantează o viziune rotundă; asaltul labirintului (al infernalului) se bazează pe premise sfidătoare în măsură să insufle individului (rătăcitor asemenea lui Dante într-o selva oscura) puterea de a înfrunta. Precum divinul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
unui moment. În tentativa ajungerii în centru (focar al gnozei), individul din labirint trece prin încercări totdeauna terorizante; întocmai ca în mitologia elină, iată "Caverna"; Dansul sacru" evocă simbolic pășirea zigzagată prin labirint; "Securea cu două tăișuri" amintește de tărâmul Minotaurului. Antropologii văd în simbolistica labirintului un stimul spre purificare: "mersul și întoarcerea din labirint ar fi simbolul morții și al învierii spirituale"; pe scurt, labirintul duce spre "profunzimile inconștientului", spre "unitatea pierdută a ființei care se risipește în mulțimea dorințelor
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
forfota citadină matinală, la doi pași de podul St. Michel; sporovăind, traversară agale Sena și intrară în umbra plăcută a platanilor de pe Boulevard du Palais, în drum spre faimosul muzeu de artă contemporană. − Ia zi, ce-i povestea asta cu Minotaurul? ținu Trees să afle. Vreun proiect de cercetare pentru la școală? Ai pomenit tu ceva la telefon, parcă, dar n-am reținut. De ce adică nu ne-ar aștepta dumnealui și mai mult? Grija ce i-o porți mă face geloasă
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
un proiect la care lucrez, dar interesul rămâne profund personal - ca dealtfel tot ce privește studiile de istoria artei. Urgența o resimt pur subiectiv, ca înaintea unei întâlniri ce, deși nefixate, nu mai suferă amânare. − Aha! Dumneaei vrea să ia Minotaurul de coarne... dădu Trees din cap cu subânțeles, expediind totodată un ghiont complice înspre coastele vechii ei tovarășe. Un nou val de chicoteli înecă emoțiile mai turbide ale regăsirii. − Sigur că gravura va continua să atârne mai departe pe peretele
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
voit vulgar și ușor defensiv. Of, scumpa mea rană nedeschisă, se tângui ea matern la brațul lui Ondine, există anumite lovituri pe care, dacă nu le primim, le dăm! Dar văd că de fapt torera din gravură îi întinde sabia Minotaurului cu un gest de autoabandon. O îmbrățișare calină se grăbi să o învăluie protector pe prezumtiva nevoiașă de lovituri, a cărei lipsă de replică ar fi putut fi interpretată ca o confirmare tacită a insinuării. Jenată de tăcerea-i strigătoare
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
lor? Au chiar datoria să saboteze traficul dubios de indiferență. Întruchiparea acestei grămezi de mărunțișuri obscure - incisive în parte prin natura lor, în parte prin căderea în irelevanță și fricțiunea de alte fărâme, și mai irelevante - îmi pare a fi Minotaurul. De la sine, mulțimea lor ajunge să se încornoreze ofensiv; vecinătatea lucrurilor mici și nesemnificative ne ascute insurecțional dacă locul nostru nu e între ele; devenim arme. După ce privi atentă capul Minotaurului reprezentat extrem de detaliat, cu o rigoare cvasi-rituală, Ondine îi
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
alte fărâme, și mai irelevante - îmi pare a fi Minotaurul. De la sine, mulțimea lor ajunge să se încornoreze ofensiv; vecinătatea lucrurilor mici și nesemnificative ne ascute insurecțional dacă locul nostru nu e între ele; devenim arme. După ce privi atentă capul Minotaurului reprezentat extrem de detaliat, cu o rigoare cvasi-rituală, Ondine îi împărtăși și prietenei sale rezultatul investigației: − Picasso a petrecut vreo două luni desăvârșind gravura asta. Uită-te cu ce grijă redă fiecare cârlionț și smoc de păr al monstrului! Coarnele sunt
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
a petrecut vreo două luni desăvârșind gravura asta. Uită-te cu ce grijă redă fiecare cârlionț și smoc de păr al monstrului! Coarnele sunt doar rezultanta agonică a vastității hirsute și obscure ce le susține; vălurit ca o mare, chipul Minotaurului evocă stihia stârnită de revolta împotriva diminuării, înhăitarea necesară a lucrurilor care nu cred în propria insignifianță și-o consideră o judecată impusă abuziv din exterior. − De ce abuziv? Doar Asterion era pe jumătate animal din născare, observă Trees. − Cu toții ne
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
funciar revendicat de turmă, Asterion dispune și de resursele unei violente autoafirmări; alegerea între cele două e apanajul părții umane din el. Mai înainte de moarte - și într-un fel mult mai insidios - taurul e pândit de primejdia îndobitocirii. Vezi tu, Minotaurul nu-i jumătate leu, ca Sfinxul egiptean; leul poate trăi regal sau muri, dar pe deasupra taurul e-n stare și să degenereze în dobitoc de povară. Îmi sugerează o ființă umană născută cu chipul acoperit de-un stigmat; se poate
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
să-ți descopere un chip necunoscut, altfel prea sfios pentru a ieși singur la lumină? Să fii adică, în spaniolă, corneada - primitoarea în dar a unei breșe prin care avansează braț la braț și moartea, și șansa renașterii? Văd în Minotaur speranța de evadare violentă din binecunoscut înspre un nou început; tocmai de-aia în gravură el acoperă cu mâna lumina artificială și de larg consum a lumânării. Pentru antici, mai toate făpturile astea hibride aveau și o parte bună - centaurii
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
e cumva superfluă. − Tocmai asta o face aptă sa disimuleze necesitatea supremă. Cred că arma e-o rază din panoplia personală a torerei oferită echitabil întru înnobilarea luptei. Conștientă de puterea excesivă a seducției ce o exercită, ea îi dăruiește Minotaurului estoca; ascuțișul ei l-ar putea izbăvi de monstruozitate, dar nu în felul unei baghete magice, ci printr-un proces dialectic fără sfârșit, printr-o luptă de ridicare la înălțime și autocizelare. Odată cu arma, el primește posibilitatea luptei cu sine
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
animalului. − Așadar, prin puterea ei de a stârni erosul, femeia dăruiește șansa civilizatoare, capabilă să ridice dobitocul de la lupta pentru supraviețuire la duelul nobil după reguli și exigențe. Și simbolul duelului ar fi estoca, dacă înțeleg bine. − Întocmai. Pentru supraviețuit, Minotaurul are deja coarne, dar sabia e-o armă spirituală, de duel, ce presupune expunere echitabilă a combatanților - negația hegeliană. Lucrul cel mai important, ea poate fi întoarsă împotriva mânuitorului ei, ceea ce nu e cazul cu perechea de coarne. Obiectul dorinței
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
o propunere: − Aseară, citind ceva despre Picasso ca să mă pun în temă pentru azi, am dat peste o reflecție de-a lui referitoare la un fapt straniu: se pare că numai în sudu-i natal găsea inspirația să picteze fauni, centauri, Minotauri și alte personaje mitologice. Chipurile, o asemenea faună exotică s-ar fi sfiit să-l bântuie pe-aici, prin Paris. Ei, asta mi-a dat ideea: dacă tot ești în vacanță și te arăți receptivă foarte la bestiarul maestrului, ți-
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
o viza mai inexorabil. Încă de la prima lectură în copilărie a miturilor grecești îl încercase chemarea arhitecturii. Pentru el, nu atât Tezeu era eroul eliberator, cât Dedal, constructorul anticului Labirint, care prin elaboratele șerpuiri ale zidului reușise să circumscrie monstruozitatea Minotaurului, conferindu-i o accesibilitate cu sens unic și punând-o astfel la dispoziția unei făptuiri ulterioare radicale, ce se cerea mai întâi pregătită convenabil în corpul social. Chipul imond ale monstrului fusese condus înspre ieșirea din lume, într-o fundătură
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
puterea-i terifiantă, iar Labirintul îi păruse atunci indisolubil legat de pierderea vigilenței, ce precede pierzania finală: un mirabil instrument de previzualizat imprevizibilul, de uzat puterea lui de surprindere. Dacă dormea atât de adânc încât să fie surprins de Tezeu, Minotaurul se va fi simțit îndeajuns de bine în întortocheata incintă pentru a putea fi bănuit de locuirea ei, așa cum a făcut-o Borges; în orice caz, monstrul a investit-o cu suficientă încredere și așteptat în ea reîntâlnirea-i cu
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
de-a lungul zidurilor mânjite cu monotonie, el nu mai era nicăieri anume, rămânând de negăsit; devenea un fel de noroi metafizic alunecător - mediul însuși al alunecării și derapajelor incontrolabile. În definitiv, Labirintul fusese construit înainte de ivirea pe lume a Minotaurului; dacă bestia cornută nu era decât un chip alocat tardiv și mai mult în scop euristic monstruozității originare, dar ca atare mai greu sesizabile, a repetitivului? Temporalitatea umană anexată ante-mortem de cea leguminoasă și netezindu-i acesteia calea sub imperativele
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
pieptul căruia să se cuibărească marțial din lipsă de alt loc, și tremurând triumfător de frică? Da, celebrându-și cu dârdâieli înfrângerea temerii de frică și intrarea în rolul de amfitrion al ei cam plictisit de vizită. În mitul grecesc, Minotaurul dormea când a fost surprins de Tezeu. Desigur, se poate imagina străpungerea lui banală cu sabia de bronz a eroului, tăișul armei despicând frust pieptul lui pe scurtătura înspre inimă. La fel de bine însă s-ar putea ca Tezeu, de-acum
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
e. Abia adormind alături de fiară, sforăind cu nepăsare în urechea ei, eroul ar fi sprijinit-o eficace să-și înțeleagă pe deplin, inexorabil, redundanța și banalitatea la care au redus-o învingerea fricii de frică de către el. La trezire, monstruozitatea Minotaurului ar fi pălit instantaneu dinaintea mult mai monstruoasei nepăsări eroice față de moarte, afirmate cum nu se poate mai vehement de gestul alunecării în somn a eroului. Doar afișând nonșalanța supremă tauromahia devine artă inconfundabilă cu lupta pentru supraviețuire; numai în
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
artei lui s-ar disimula la perfecție. Ca erou civilizator, și nu simplu ucigaș de rând, Tezeu nu putea minimaliza importanța gestului dătător de moarte. Descoperindu-se marginalizat pe poziția de simplă cotitură a Labirintului capitonată cu păr și piele, Minotaurul își va fi resimțit în toată irefutabila-i evidență deficitul extrem de ființă și îi va fi sucombat neviolent, străpuns de el ca de-o trestie întunecată și iute crescătoare înăuntru-i. Ca și cum eroul nu ar fi fost decât portarul și
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
eroul nu ar fi fost decât portarul și călăuza către un alt labirint, a cărui intrare ar fi putut fi ratată refuzând ospitalitatea acelei primiri în stil, ieșită oportun în întâmpinarea victimei. Între putativa adormire sfidătoare a lui Tezeu alături de Minotaur și manevra de supremă finețe tauromahică numită recibir legătura o constituie extrema vulnerabilitate a dătătorului de moarte, care în neclintirea-i se confundă necesar cu un primitor pur pasiv - un fel de teacă metafizică a făptuirii omenești. Lui Ian îi
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
timpul lui, al lui Ian Rechner cel pândit și de imprevizibile începuturi moțăind înșelător pe undeva prin încrengătura posibilului, și de monstruoasa inerție cu care tradiția îl revendica pe postul de continuator, zidindu-l de viu la edificiul ei? Dacă Minotaurul era chiar zidul Labirintului, lucrarea marelui meșter admirat de el? Deși și-ar fi dorit să-i știe pe nomazi mai în siguranță și mai receptivi la civism, se simțea copleșit de responsabilitatea incitării lor la o schimbare cu consecințe
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
extrem de încăpățânat, nu vădea deloc înclinație spre matematicile egiptene dragi atenianului, însă se dovedi călăuzit de instincttul unui echilibru superior celui formalizat de ecuații. Cutremurele se împuținaseră, revenind la frecvența obișnuită; când pietrele clădirilor intrau în vibrația aducătoare de dezastru, Minotaurul alerga degrabă de-a lungul culoarelor palatului înspre temeliile lui învecinate cu Labirintul. Părea un șobolan dezorientat, fugind mereu în direcție greșită, în vreme ce toți ceilalți se repezeau aparent corect înspre ieșirea salvatoare. Cei de la curte puseră ciudățenia pe seama vârstei lui
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
Luă, de câte ori putu, urma lui Asterion, și-l găsi mereu înverșunat similar împotriva câte unui bloc în curs de alunecare de la locul lui. Care anume depindea, probabil, de direcția undei de șoc, ca și de alte variabile, pe care fruntea Minotaurului le vindeca de aleat prin bruta-i metodă. Micul monstru se dovedi a fi geniul fundațiilor, trimisul lui Poseidon printre ei pentru a contrabalansa partea incorigibilă din urgia sa submarină. Strămutarea lui în Labirint nu fu rezultatul niciunei constrângeri, ci
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
rigorile consolidării temeliilor. Ca simbol solar, taurul nu și-ar putea menține forma în absența unei rezistențe îndârjite din partea tenebrelor. Aleph, alfa, el este opintirea inaugurală în coasta lor circulară, începutul căutând să țină la respect nedeterminarea. Că în ființa Minotaurului grija pentru alianța întunericului cu stabilitatea ar fi putut veni mai mult din jumătatea lui umană decât din cea animală era doar una din speculațiile fără număr la care apariția lui incitase. Mai mult decât atât, apetiturile carnivore atribuite lui
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
i se pun coarne și la propriu, și la figurat! E cel puțin victima, dacă nu chiar și autoarea, unei înșelătorii de proporții. Cât se poate de semnificativ, în Creta, adică la el acasă, mitul Labirintului nici nu pomenește de Minotaur, care nu-i decât o bazaconie simplistă, de gust alexandrin, pentru a explica voracitatea intrinsecă a spațiului vital. − He-he! Am vrea noi să apară de undeva o bestie mugind, care să ne justifice teama, dar peste tot numai semeni panicați
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]