220 matches
-
dărâmase Sfânta Treime și fotografia. Acum cărămida zăcea peste fața zdrobită a lui Leo. Promisese de mult că îl va castra pe Tubu, dar acum gata! chiar că o să-l lase fără biluțe. Felina îi citi gândurile și începu să miorlăie ca o mașină a poliției în misiune. - Taci, pișorcosule! Motanul se ascunse sub birou, continuând să zbiere și să-l fixeze cu ochii ăia albastru-indigo la fel de sadici și de inocenți ca cei ai Adelinei. Probabil că de asta îl și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de strigoi... Din gânduri mă smulseră mâțele care se hârjoneau sărind pe cadavrul-statuie. Încercai să le alung, să le liniștesc, dar ele, una mai tuciurie decât cealaltă, săreau pe mobile, se agățau de perdele, sfâșiau tapițeria paturilor. Paisprezece Furii negre miorlăiau amenințător sticlindu-și ochii în beznă. Am dat o fugă în bucătărie după o sticlă de plastic goală. Începui să le articulez la nimereală. Apartamentul răsuna de pocnete înfundate și de urletul rânjit al mâțelor. Cristina îmi spusese să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
trei, unde se blocă îngrozită. Misiunea mea devenise imposibilă: pe de o parte trebuia să am grijă ca felinele să nu-i mănânce nasul lui Ulrich, iar pe de altă parte trebuia să scutur de țevile de la baie și să miorlăi ca să conving dihania să coboare. Alergam din baie în sufragerie, urmărit de ochii fioroși al lui Vlad Tepeș. Mă temeam să nu pice Cristina și să-și găsească odorul suspendat între etaje. Rezolvarea situației devenise o chestie de viață și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
O capcană! Se lăsase păcălit ca un idiot! Își trase la repezeală blugii rupți în genunchi și tricoul portocaliu cu chipul lui Che Guevara imprimat pe piept. Se năpusti afară din apartament fără să mai închidă ușa. Tubu îl urmă miorlăind până la ieșire. Se opri în prag. Îi era groază să iasă pe holul blocului. L LX Nunta se apropia. Marinarul îngrășase deja doi porci și arvunise restaurantul hotelului Metropol de pe malul mării. Părintele acumulase zece litri de pălincă la Arad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Unul singur! Dar, fiecare muritor este nimerit să-și îndrepte atenția, spre ceea ce crede el, cu adevărat. Bine, să purcedem de-acum la rezolvarea problemei pentru care am străbătut, prin efracțiune, înăuntru... Doamne iartă-ne! În coș, ocupantul reîncepuse să miorlăie înfocat și se zbată cu frenezie, tumbă, după tumbă, după tumbă, după tumbă! Bănuiește ce-l paște, amărâtul. Vai și-amar de traista și de mămițica lui! îl căinează Vierme. Ca la un semn, beznele din naos se risipesc, de parcă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Cu mâinile ude, cum spăla o cratiță, ieși la poartă, în uliță: ― Costică, drace, acu să vii înăuntru, auzi?... Ce mi te zbenguiești pe drum? Ograda nu-ți ajunge?... N-auzi, măi băiete?... Ori înăuntru, ori pleacă acasă! Copilul se miorlăi, fără a se opri din joc: ― Ce-ai cu mine, mamaie?... Lasă-ne să ne jucăm, că nu facem nimic! Bunica, dezarmată, bolborosi ceva, trânti portița și se întoarse la cratiță: ― Să te duci dracului acasă, să nu-mi scoți
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
stabilizatoare. Nici nu știți ce fericiți sunteți! ― Necazul e că nu-mi vine să mă simt fericită, replică Ripley. Eu m-aș întoarce la hipersomn. Ceva îi atinse gleznele și se aplecă să-l ridice pe Jones de ceafă. Motanul miorlăi de plăcere. ― Oază sau ba, zise Kane aprins, mă declar voluntar pentru prima ieșire. Aș dori să am șansa de a-l privi de-aproape pe misteriosul nostru naufragiat. Nu se știe ce-am putea găsi. ― Bijuterii și bani? nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
cu lemnele depozitate. Când au ajuns în pădure s-a defectat motorul. În zadar au încercat să remedieze defecțiunea, dar nau putut. Au fost siliți să rămână în pădure până a doua zi. Pe la miezul nopții, motanul a început să miorlăie înfiorător în lada de scule. Cei doi s-au dat jos din cabină să vadă de unde vine miorlăitul acela sinistru. Când au coborât din cabină, motanul a tăcut. S-au urcat din nou în cabină și după câtva timp motanul
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
de scule. Cei doi s-au dat jos din cabină să vadă de unde vine miorlăitul acela sinistru. Când au coborât din cabină, motanul a tăcut. S-au urcat din nou în cabină și după câtva timp motanul a început să miorlăie și mai înfiorător. Au coborât din nou din cabină și motanul a tăcut din nou. Gălușcă îi spune băietanului: - Nicule, așa îl chema pe muncitor, doar n-o intrat dracul în mașina mea! - Nene, spune Nicu, cred că vine miorlăitul
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
putut, că cin’ să le mai puie la geam mâncare ? Pe vremuri, le punea madam Ioaniu, ea era care-i înnădise. Ea le punea și grăunțe, ea le punea și fărâmituri de pâine : Muti parc-ar fi Sfânta Vineri, se miorlăia Ivona cu vocea aia a ei prefăcută. Prefăcută, da și zgârcită. De la ea nicio vietate n-are ce s-apuce... Zgârcită și dată dracului, și călăreață... Pe unde-o mai fi bătând acuma orașu ? Mă-sa n-a fost așa
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
se amuze, dar Sophie oare de ce l-a lăsat ? Pentru că deodată a izbucnit : — Dar pentru Dumnezeu, scoate-ți-l odată, am ajuns de minunea lumii ! Facem spectacol cu servitorii ! Adevărul este că Sophie nu știe de glumă ! — Haaai, Ștefan, a miorlăit ea din nou, măcar la Sinaia, măcar o săptămână... — Ei, poftim, pufnise el. V-am spus că nu poate fi vorba de vilegiatură în vara aceasta... Și începuse să-și desfacă de la gât șervetul. — Haaai, Ștefan, insistase ea din nou
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
fără să știe colegii din clasă. Mi-a ieșit la fel. Când am văzut iarăși pata cres când m-am rușinat foarte tare. Nu mă chinuiau numai hărțuie lile copiilor, care toată luna schimonosiseră poezii și cântece ca să-mi poată miorlăi în față cuvântul cel de rușine: Am cravata mea, Sunt tebecist! Și mă mândresc cu ea, Sunt tebecist! îmi cântau, vârându-se în mine și suflându-mi în față. Iar după ora de română cu „Preda Buzescu“ îmi recitaseră: Tebecistul
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
ele nu le-nțelegeai când vorbeau. Fuck și fucking în sus, fuck și fucking în jos, pro nunțat chiar cum se scrie, cam asta era trei sferturi din pălă vrăgeala lor. Noaptea, în liniștea aceea desă vârșită, le auzeai uneori miorlăind de plăcere în adâncul palatului. Pe lângă fauna asta, mai era la castel un personaj, Billy, pe care toți îl băteau pe umăr când treceau pe lângă el, un ins ce tot uda cu furtunul tufele de măceș sălbatic de pe lângă ziduri. Purta
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
goniste, am constatat că singurul cântec pe care-l știam toți trei era „C-așa beu oamenii buni“, pe care, după multe codeli, l-am lălăit pe trei voci încă mai deo sebite decât stilurile noastre poetice. Una dintre poete miorlăia într-un fel de contralto în zimți de ferăstrău, pe când cealaltă, mai băr bată, i-a uimit pe irlandezi cu o voce de cavernă umedă și, cumva, indecentă. Luni, buni, marți, frați - tre buie să le fi sunat al naibii de bizar
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
și fuck în jos. Am strâns în palme fesele con tesei și ele erau înghețate (s-au încălzit pe parcurs). Am intrat toată noaptea-n contesă, în multe rân duri, în multe feluri și-n multe părți, până când contesa a miorlăit de plăcere în inima patului din inima dormitorului din inima castelului din inima Irlandei, țara druizilor, a berii Guinness și a lui Joyce. Dimineața, contesa se fâțâia-n fundul gol prin pat, căutându-și ciorapii: avea părul verde. Pe o
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
prieteni? El se află în plin ocean. Acolo dispar fără urmă vapoarele, iar vapoarele sunt, totuși, un pic mai mari decât jucăriile mele. Și dacă vapoarele dispar în Triunghiul Bermudelor și nu plânge mai nimeni după ele, eu trebuie să miorlăi după niște biete jucării pentru pisici ?! Ba nu. Deci alerg, sar. Fac salt înainte și salt în sus. Sunt un foarte bun săritor în înălțime. Dar și în lungime. De fapt, sar peste obstacole. Nu chiar peste toate, că sunt
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
Te-au trimis zmeii să mă spionezi? Am amețit de frică să nu mă facă stană de piatră și am îngăimat: Sunt reporter. ─ Reporter sunt eu - a rostit apăsat Ana. Îmi venea să plâng dar pisicile nu plâng, așa că am miorlăit mai departe, cu disperare: Eu sunt reporter de război. Întreabăți pantofii dacă nu mă crezi. Bine, bine, a râs ea. Nu mai miorlăi, ești simpatic. Prințul râdea și el. De unde știuse, oare, chiar înainte de a-și pune Culoarea pe mine
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
Reporter sunt eu - a rostit apăsat Ana. Îmi venea să plâng dar pisicile nu plâng, așa că am miorlăit mai departe, cu disperare: Eu sunt reporter de război. Întreabăți pantofii dacă nu mă crezi. Bine, bine, a râs ea. Nu mai miorlăi, ești simpatic. Prințul râdea și el. De unde știuse, oare, chiar înainte de a-și pune Culoarea pe mine că „nevăzutul” era o pisică? Cred că știa și că sunt reporter de război. Nu cumva ochii Prințului au în ei Culoarea Culorilor
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
Când să facem fântânile, iată că n-aveau instrucțiuni, așa că va trebui să trec iar pe la administrația ziarului să văd de-o cutie întreagă, pe asta i-am luat-o înapoi lui Jacques, care a fost trist. Iar Miorlăitorul a miorlăit de două ori, apoi n-a mai vrut, dar Nicu a zis că-i mai bine așa, că nu-i plac pisicile, el are câine și pe ăla îl ține în curte, că-i plin de purici. Lui papa nu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
vedea cineva!“, gândi despre sine cu milă. Așezase farfuria pe scări și se ridicase în picioare. Dădea să plece, când Eleonor se grăbi, dar era o grabă de divă care mărșăluiește sub blițuri. — Eleonor, vino, mâță afurisită! Se oprise și miorlăia alintat, flexându-și picioarele. — Vino, pacoste blestemată! Era ghiftuită sau își bătea joc de el. Urcă prima treaptă, apoi pe următoarea, leneșă, cu o grijă încetinită, ca într-o imagine în reluare. Peștele mirosea ademenitor, îmbăiat în ulei și în mirodeniile
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
grijă încetinită, ca într-o imagine în reluare. Peștele mirosea ademenitor, îmbăiat în ulei și în mirodeniile care mai fuseseră în conservă. Îl privi ca hipnotizată, îi dădu un ocol, apoi se uită spre Omar cu pupilele ei ca arsenicul. Miorlăi și se întoarse încet, pășind înapoi, cum venise. Ca ziarist, semna Sebas Leclerc, dar îl chema Nasim Sehat și cu acest nume plecase din Yazd către Teheran și apoi în Franța, când avea douăzeci de ani. Dar acum împlinise cincizeci și trei
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
privi în oglindă. Capul cuminte răsărea dintre dantelele capotului. ― Spune-mi, draga mea, cum izbutești să nu te înșeli aproape niciodată? Sărută sticla argintată și roși brusc. Amenință cu degetul. ― Dumnezeule! Câtă lipsă de modestie! I-nad-mi-si-bil pentru o doamnă! Cotoiul miorlăi lugubru. ― N-am uitat, Mirciulică! Știu, e 7, 20 și vrei s-o vezi la televizor pe Mihaela. * Dascălu își dezbrăcă trenciul și-l agăță într-un cui, în spatele ușii. Se uită la Dincă zâmbind. ― Luni seară mă cărăbănesc. Celălalt
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
o să ne mulțumim cu câte o bomboană, nu-i așa, Mirciulică? Bineînțeles după ce vom oferi la toată lumea. Se servi doar Șerbănică. Apucă lacom două fondante și le băgă în gură mestecând repede cu ochii spre bucătărie. Cotoiul mirosi bomboana și miorlăi întorcîndu-și capul. ― Cât pot fi de zăpăcită! Am uitat de mâncarea ta. Întinse o pungă de plastic pe covor și așeză deasupra feliile umede de parizer. Mirciulică se năpusti ca un smintit, dar bătrâna îl dădu la o parte delicat
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ce face. ― Cum ai proceda în locul lor? ― Uite, iubitule, mi-e destul de dificil să ghicesc cum trebuie să procedez eu în fiecare clipă. Nu-mi cere acum să gândesc pentru toată lumea. Aproape strangulat de fermoarul poșetei, Mirciulică se zbătea și miorlăia înfricoșător. Consternată, Melania Lupu încerca să-l mîngîie: " Tocmai acum îți face figuri, draga mea, și nu te supăra numai tu ești vinovată. L-ai răsfățat nepermis de mult. Dacă Sandi a vorbit... Bate-n lemn, Melania, și fă cornițe
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
aceea, va trebui să te descurci singur. Oberlihtul a rămas deschis... Îl luă în brațe. Mustățile îi gâdilau obrazul. Șopti privind ochii verzi, translucizi, ca niște nasturi de sticlă: Noi doi trăim o aventură... Pe amândoi ne așteaptă necunoscutul. Motanul miorlăi. ― Știu, dragul meu, te plictisești. Erai obișnuit să te amuzi la ora asta. Îl duse în odaia ei și dădu dramul la televizor. Stinse apoi lumina și părăsi apartamentul. Cocoțat pe fotoliul Melaniei Lupu, motanul urmări un film unde Raf
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]