2,450 matches
-
celei care a făcut cunoscută povestea lui. Îi era teamă că va ploua și le va uda. Fiecare persoană care s-a apropiat de bărbatul cu barbă mare a rămas impresionată. "Am avut parte de un zâmbet larg, o privire mirată și fericită, pare un om tare drăguț și mi-a înseninat ziua", a spus cea care a descoperit povestea lui. Mobilizarea din online- 10 lei/lună pentru o viață demnă Acum, comunitatea mare de oameni care a fost emoționată de
Povestea bătrânului rămas pe drumuri, care citește în Parcul Circului, viral pe Internet. Vezi ce face duminica, în semn de respect by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/77750_a_79075]
-
se fac poemele ne umplem cu ieri copacul vinelor e plin de apa vocii tale întoarcere de neîntoarcere suntem doldora de moarte Zăpada O să ningă la noapte. Pe mormântul mamei o să crească zăpada și liniștea. Urme de veverițe desculțe și mirate. în vis o să-i iau mâinile înghețate și o să tăcem. Știu locul de întâlnire dar nu știu ora.
Poemul și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7775_a_9100]
-
atît de imprevizibilă, felul în care se succed și se neagă una pe alta e atît de spectaculos încît, dacă mîine am afla că big bang-ul a fost infirmat de o nouă descoperire, nu am fi din cale-afară de mirați. Ba chiar am trăi o secretă satisfacție, la gîndul că ceea ce bănuiam s-a adeverit: fizica actuală e o peripeție arbitrară căreia nu trebuie să-i acordăm încredere. Faptul că există o radiație cosmică de fond, veritabil vestigiu al exploziei
Marele cîrpaci by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7988_a_9313]
-
femeia accepta. În loc să vorbeacă despre sport, Jessica Sanchez se preface însă că realiza un reportaj despre rata ridicată de boli venerice din New Orleans. "De cât timp suferiți de o boală venerica?", o întreabă pe femeie, care începe să spună mirata că nu suferă de nicio boală cu transmitere sexuală. Reporterița continuă însă, spunându-i femeii că nu are de ce sa simta rușinata. În cele din urmă, aceasta își ia tălpășița, iar reporterița își continuă liniștită reportajul.
GENIAL! Cum scapă un reporter de o femeie beată - VIDEO by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/80186_a_81511]
-
zic că nu mă exprima, fiindcă mi se mai întâmplase de multe ori să înțeleg dezamăgit că frazele concepute de mine cu încredere nu mă exprimă fidel. Dar de data aceasta era mai grav. Textul nu-mi aparținea. Îl citeam mirat și încercam să descifrez intențiile unui autor străin. Iar când mi-aminteam cine este de fapt autorul, mi-l reprezentam ca pe un vid. Cine vorbea prin intermediul acelui text? Un duh al dicționarelor, iscat la răsfoirea filelor pergamentoase? O voce
Despre scris by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8157_a_9482]
-
tot mintă și să se disculpe. S-a săturat să inventeze tot felul de povești fantastice. Nu mai avea putere pentru asta. Venind spre casă, în zorii zilei, Marusea își spunea: lasă că mă descurc eu. Improvizez ceva, și gata! Mirat, Dima o întreba: - Unde ai fost? - Eu?! exclama Marusea. - Ei bine? - Cum adică, unde?! Auzi ce mă întreabă el, unde?! Să zicem, la o cunoștință. Am eu voie să-mi vizitez cunoscuții?... Dacă Dima continua să pună întrebări, Marusea obosea
Serghei Dovlatov - O tânără de familie by George IARU () [Corola-journal/Journalistic/7049_a_8374]
-
Iar necazurile - lipsa banilor, reproșurile, bolile și sentimentul vinovăției. Marusea se dăruia plăcerilor, evitând deliberat necazurile. îi era milă de Dima. O încercau mustrările de conștiință. Uneori îi spunea: - Vrei, am să-ți fac cunoștință cu o tânără? Dima întreba mirat: - în ce scop?... Curând, Dima și Marusea au divorțat. Marusea s-a mutat la părinți. La început, părinții s-au întristat, dar le-a trecut destul de repede. Ca soț, Dima Feodorov nu mai prezenta prea mult interes. Iar Marusea era
Serghei Dovlatov - O tânără de familie by George IARU () [Corola-journal/Journalistic/7049_a_8374]
-
prieten regăsit la Paris (orașul său de baștină), Alain Paruit, fost coleg de facultate la București - cel mai de seamă traducător de literatură românească în limba franceză, versiunile sale fiind publicate de toți marii editori francezi - nu s-a arătat mirat că treceam relativ ușor la scrierea de poeme în idiomul ce devenise limba mea de toate zilele: "Află, Ilie, că toți poeții români izbutesc în această tentativă! Poezia este genul cel mai îngăduitor, până la un punct, căci până și unele
"Atunci fugi în alt popor" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8096_a_9421]
-
preferate pentru copii. Copiii trebuie să deseneze, să coloreze ori să compună o poezie. Ba chiar ei pot dezlega ghicitori. Premiile sunt între 20 și 50 de lei. În ediția prezentată, cei mici pot citi povestirea „Ursulețul Amos“, cel veșnic mirat de lumea din jurul său, apoi copiii mai pot afla peripețiile ariciului Tric și pot citi poezii despre lupi răi și bunici protectoare. De citit la grădiniță. Preț: 1,95 lei. în librării Matei Călinescu - Un fel de jurnal (1973-1981) (Ed.
Agenda2006-06-06-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/284734_a_286063]
-
Ce vrei să-mi cânți?” mă întrebă Reisenauer, după ce fui introdusă împreună cu tatăl meu într-o mare cameră în care se afla un pian de concert Blüthner. „Ce doriți, Bach, Beethoven, Schumann, Chopin”. „Die genze Literattur spielt Sie!” exclamă maestrul mirat. Atunci cântă Bach! Începui cu Marea Fantasie și Fugă în sol de Bach-Liszt. Maestrul era fericit, încântat, surprins, mai ales de claritatea interpretării Fugei. „Încă ceva”. Cântai din Schumann și Chopin. Entuziasmat, marele pianist mă primi de-a dreptul în
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente by Viorel Cosma () [Corola-journal/Memoirs/84346_a_85671]
-
să se întoarcă brusc și să pornească într-o altă direcție. Un fulger puternic îi lumină pentru o clipă fața, pe care nu se putea citi nimic... Tocmai când renunțase să mai sune, ușa se deschise încet. Elena nu părea mirată, figura ei nu spunea nimic, nici bucurie, nici măcar curiozitate. Îl privi în ochi câteva clipe, să se convingă poate dacă fostul soț este beat sau nu, apoi îi zâmbi nedefinit, observând buchetul de flori albe, pe care Gheorghe îl trecea
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
când te-am auzit, dar hai să fumăm o țigară, pe balcon nu mai este nimeni... Am impresia că-i o lovitură de stat, pregătită atât din afară, cât și din țară, prea se potrivesc multe... Nu te uita așa mirat, am învățat în pușcărie să meditez, să judec logic, să pun lucrurile cap la cap... ai puțină răbdare, văd că te-ai supărat. Cum să nu mă supăr, domnule Dumitrescu?! Dumneta vrei să spui că nu este Revoluție, că nu
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
de la masă și Îl separă pentru că le este rușine cu el. Peste câteva zile Îl văd pe copil meșterind ceva și-l Întreabă ce face. El le răspunde senin că face o troacă. La ce-ți trebuie troaca? Întreabă părinții mirați. Să vă dau vouă să mâncați din ea când veți ajunge ca bunicul. Părinții au Înțeles morala, s-au rușinat, au plâns și l-au readus pe bunic la masa comună. Aceasta este povestea și morala ei este profundă. Indiferent
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
a recuperat de la alții. Să-i poarte sănătos pe toți cei de acest calibru. Stima simplului cetățean va crește proporțional cu numărul unor astfel de reprezentanți ai partidelor În parlament. De asta să fiți siguri! Acest „simplu cetățean” este numai mirat, dacă mirare se mai poate numi asta, de unde atâția bani cât știm că s-a plătit un fotoliu În parlament. Să nu ne spuneți că din muncă cinstită, pentru că nu se poate. Sunt oameni care se străduiesc de ani buni
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
domniilor voastre. V-ați străduit mult să arătați oamenilor cât de cinstiți sunteți voi, domnilor parlamentari și ați votat o lege care vă apără foarte bine, iar românul rămâne la fel de „... la poartă nouă” ca și până acum. O să mă Întrebați, foarte mirați, de ce, că doar v-ați străduit să ne arătați, numai că noi nu știm și nici nu vedem nimic. Ce să-i faci?! Dacă nu-i nimic de văzut?! Nu-i așa? E destul că se vede legea, restul nu
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
deschis o nouă cantină a Crucii Roșii, și domnul prefect e acolo. La Liceul de băieți, pe strada Grigore Ghica, o lămuri funcționarul și, întorcându-i spatele, dispăru împingându-se într-o masivă ușă de stejar dăltuit. Coborâră îndată scările, mirate că nu le oprește și nu le întreba nimeni nimic bătrâna mai în urmă, pășind cu șovăială pe luciul de gheață al mozaicului, temându-se să nu cadă. Cerboaica se opri în stradă s-o aștepte. Chiar ai de gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
de pe locomotivă. Strigă repede, disperat: Unde-i Irina? Ce-i cu Irina? Ce ți-a venit? Unde-i? repetă îndârjit, cu urechea ciulită, rotindu-și ochii în toate părțile. Ce-i? chicoti Todireanu. Se opri din râs. Îl privi, înălțând, mirat, sprâncenele. Miluță se încruntă. Nu-i mai era rușine, uitase de toate, c-un huruit greu în cap. Îi auzea alergând prin zgură și pietriș. Ocupând intrările și ieșirile. Cum se uita, răzbind cu privirile dincolo de garnitura trenului, văzu fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
-l mai interesează pe compatriotul dumneavoastră. Domnul inginer Dimitriu are alte ambiții și proiecte." Cum așa! Ce-a vrut să spună cu asta? Abia atunci avu senzația, ca sub un duș, că s-a trezit de-a binelea. Îl privi mirată, intrigată, așteptând. Asta-i! Tocmai asta voiam să lămuresc și eu. "Cum asta, domnule general? Vorbiți-mi mai deslușit." "Bine, fie, acceptă generalul și mă privi în ochi. Prietenul dumitale... și nu văd ce te-ar împiedica și pe dumneata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
mă întrebi nimic? o provocă viclean, cu o furie indignată, privind-o cu ochi răi, ghemuită în ea, înfricoșată și-ngrețoșată, parcă ar fi simțit pumnii cuiva și niște gheare sfâșiindu-i carnea. Ce să te-ntreb? dădu din umeri, clipind mirată,bătrâna. Ar fi avut o satisfacție înciudată, văzând-o epuizată și rușinată, prăbușită de durere la picioarele ei, cutremurându-se din toată încheietura oaselor de silă și remușcare, gata să-i arunce, ca pe-o ciozvârtă putredă unui câine râios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
-se în pâlpâirea flăcărilor. Prinse să-și facă loc cu greu prin mulțime, prin valurile care se îngroșau. La Mitropolie au ieșit cu sfintele daruri! Nemții fug. Pe dracu! Bombardează Bucureștiul! Or să ne căsăpească și pe noi! Cerboaica privea mirată nu speriată, nici întristată, nici dezamăgită, ci doar mirată pironindu-și ochii ei curați, strălucitori și nerușinați, pe fețele necunoscuților, ascultând expresiile acelea care plouau cu nemiluita. Ce-i? Ți-am cerut eu ceva? Tu ai venit la mine c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
cu greu prin mulțime, prin valurile care se îngroșau. La Mitropolie au ieșit cu sfintele daruri! Nemții fug. Pe dracu! Bombardează Bucureștiul! Or să ne căsăpească și pe noi! Cerboaica privea mirată nu speriată, nici întristată, nici dezamăgită, ci doar mirată pironindu-și ochii ei curați, strălucitori și nerușinați, pe fețele necunoscuților, ascultând expresiile acelea care plouau cu nemiluita. Ce-i? Ți-am cerut eu ceva? Tu ai venit la mine c-un pumn de bani! Escrocule! Vin ei comuniștii, lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
aude liniștea ca un val căzând peste lume. Însuși pământul se liniștea și se făcea ușor-ușurel, ca și cum ar fi adormit odată cu ea. Toate zgomotele și hurducăturile pe care le simțea noapte de noapte, exploziile și convulsiile frontului încetară. Se trezi mirată și-și dădu seama înainte încă de-a deschide ochii că liniștea era cea care o trezise. Cum o trezeau în celelalte dimineți zgomotele. Auzi strigăte și mișcare multă de lume, zor mare pe stradă, dar nu se putu deștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
a dreptul. Și atunci mi se face dor, un dor cumplit de vremurile calme, în care nu căutam nimic, nu așteptam nimic... O privesc. Nu mai e de mult timp un copil. Și totuși, în ochii ei mari, parcă puțin mirați, zăresc licărul de naivitate pe care doar vârsta copilăriei ți-l poate da. Îmi place pentru că astăzi, la prea puțini o mai găsești, iar cei care încă o mai posedă, știu să o ascundă foarte bine, ca și cum ar fi un
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
Da. „Invitație......” - Minunată alegere. E a dvs. - Cum? Parcă spuneați că nu le vindeți. V-ați răzgândit? Dacă da, aș vrea să știu, vă rog, ce preț are. - Nu, nu m-am răzgândit. Nu le vând. Le dăruiesc. Vă văd mirată! Știți, în vremurile astea tulburi pe care le trăim, lumea pare a fi prinsă într-o cursă a alienării, într-un vacarm creat de internet, cluburi, bolizi ai șoselelor, câștiguri financiare facile, cuvinte goale și alte lucruri care nu au
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
În fața blocului aceiași tei. Buni vara. Dar acum e toamnă, toamnă târzie, ploioasă. În contrast cu verdele ce-mi inundă gândurile. În fața mea ...un străin. L-am oprit. Cu un zâmbet. Astăzi cui i-ai zâmbit, l-am întrebat. M-a privit. Mirat și confuz. Și a plecat mai departe, bombănind. „Asta visează, cu ochii deschiși, cai verzi pe pereți.” Da... E un cal verde. Frumos. Și blând. Nu aleargă pe pereți. Ci în gândurile mele. Nu vreau să-l ucid! Nu pot
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]