169 matches
-
Sistemul digestiv al amfibienilor se deosebește de cel al peștilor prin: Broaștele se hrănesc cu prăzi mișcătoare, de obicei insecte. Mărimea prăzii depinde de mărimea broaștei și a gurii sale. Broasca-bou africană mănâncă aproape orice poate înghiți, inclusiv șerpi veninoși, miriapode uriașe, scorpioni și chiar alte broaște-bou. După ce și-a localizat prada, broasca se întoarce spre ea, se năpustește asupra ei, și o prinde cu vârful limbii lipicioase. Insecta nu este mușcată sau mestecată, ci înghițită de vie. Reproducerea amfibiilor este
Amfibieni () [Corola-website/Science/303806_a_305135]
-
o vocală de legătură, mai frecvent "-o-" ("riba" „peste” + "lov" „vânătoare” > "ribolov" „pescuit”), mai rar "-e-": "oči" „ochi” (plural) + "vidan" „vizibil” > "očevidan" „evident”. Alteori elementele se îmbină nemijlocit, primul element terminându-se cu o vocală ("sto" „sută” + "noga" „picior” > "stonoga" „miriapod”), mai rar cu o consoana: "jedan" „un” + "puț" „drum” > "jedanput" „o dată”. Elementele componente pot fi mai mult sau mai putin sudate. Cuvintele compuse cu elementele mai puternic sudate au un singur accent și se scriu într-un singur cuvânt, de
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
reincarnare a preotesei Kikyo, Kagome are Giuvaerul Shikon no Tama ascuns în corpul ei fără să știe, doar pentru a afla de prezență acestuia când împlinește 15 ani, fiind trasă în Fântână Mâncătoare de Oase de către un demon numit Stăpâna Miriapod, fiind readusa cu 500 de ani în trecut în Japonia Feudala. Acestea ajung în Era Feudala cu 50 de ani după moartea lui Kikyo, cănd demonul extrage Giuvaerul din corpul ei. În această Eră, Kagome va găsi un semidemon, InuYasha
Kagome Higurashi () [Corola-website/Science/311915_a_313244]
-
Eră, Kagome va găsi un semidemon, InuYasha, adormit și sigilat de Copacul Vremurilor de o săgeată sacra trasă de către preoteasa Kikyo. Kagome îi înlătura săgeată din piept, eliberându-l astfel pe InuYasha, permițându-i să lupte cu demonul, iar Stăpâna Miriapod va fi ucisă. Din momentul în care Kaede, sora preotesei Kikyo, a realizat ca Kagome este reincarnarea acesteia, tinerei i se va încredință sarcina de a proteja Giuvaerul Sacru de către orice influență nefasta; Inuyasha dorește să revendice Giuvaerul și să
Kagome Higurashi () [Corola-website/Science/311915_a_313244]
-
bijuteriei din pieptul acesteia; Cu toate că întreaga istorie a Giuvaerului i-a fost prezentată de către bunicul ei încă din copilărie, ea nu a crezut în existența acestui obiect mistic decât în momentul când a pătruns în Era Feudala și atunci când Stăpâna Miriapod i-a smuls Giuvaerul din corp. Numele personajului poate să facă trimitere la un joc al copiilor numit „Kagome-Kagome”; jocul presupune formarea unui cerc, având în centru un copil ce își acoperă ochii cu mâinile. Cercul începe să se rotească
Kagome Higurashi () [Corola-website/Science/311915_a_313244]
-
amblipigi, scorpioni. Toate ordinele de arahnide sunt carnivore, vânează prada în diverse moduri. Printre opilioni și acarieni se întâlnesc și specii ce se hrănesc cu resturi vegetale sau animale, ciuperci, cu sucuri ale plantelor. Principalele victime ale arahnidelor sunt insectele, miriapodele, alte arahnide, rareori crustacee. Se cunosc foarte multe forme parazite de acarieni zoo sau fitofagi. Prada este prinsă din ambuscadă, păianjenii folosesc pânzele sau este vânată în mod activ. După detectarea prăzii, arahnida sare fulger din ambuscadă și o atacă
Arahnide () [Corola-website/Science/310189_a_311518]
-
cca. 200 m. formate cu aproximativ 200 milioane de ani în urmă. Au fost identificate colonii formate îndeosebi din Rinolophus ferrum-equinum si Rinolophus hipposideros atât la hibernare, cât și pentru reproducere. Există o mare diversitate de nevertebrate înalt specializate (paianjeni, miriapode, melci) care pot fi găsite în pesteră și în solurile bogate în calciu din jurul lor. Multe nevertebrate depind de guanoul liliecilor ca principală sursă de hrană. Medie anuală este de 11.8˚C.
Peștera Vântului () [Corola-website/Science/305633_a_306962]
-
și prezența pe insulă a unei faune de artropode, care a fost insuficient studiată. Printre aceste artropode menționăm rarități cum ar fi păianjenul veninos „văduva neagră” ("Lactrodectus tredecimguttatus") a cărui prezență pe insulă a fost semnalată în anul 1965, și miriapodul "Scolopendra cingulata". Printre insecte, Insula Popina este singurul loc din lume unde găsim cosașul endemic "Isophya dobrogensis". În anul 1985, regizorul Ion Bostan (1914-1992) a realizat un film documentar cu titlul „Balena de piatră (Insula Popina)” în Ciclul "Delta Dunării
Insula Popina () [Corola-website/Science/305938_a_307267]
-
specie existentă "Upupa epops" și o specie extinctă "Upupa antaios" dispărută din 1600. Specia "Upupa epops" include 9 subspecii, care sunt distribuite după cum urmează: Hrana pupezei constă din insecte și larvele lor, viermi (viermi de pământ etc.), păianjeni, melci, limacși, miriapode, pe care le capturează la suprafața solului cu ciocul lor lung sau de sub crusta pământului prin bătăi repezi de cioc. Dacă prada este prea mare, o trântește de mai multe ori de pământ pentru a o rupe în bucăți. Prada
Pupăză () [Corola-website/Science/313121_a_314450]
-
în perioada uscată a anului. Telifonidele au o actvitaea înaltă în sezonul ploios. În timpul deplasării cu prima pereche de picioare, succesiv, atinge solul sau substratul, pentru a se orienta. În cea mai mare parte, dieta lor constă din insecte și miriapode, dar uneori prind și viermi sau melci. Speciile mai mari, ca cele din genul "Mastigoproctus" sunt capabile să vâneze unele vertebrate mici, de exemplu amfibieni. Ei apucă parada cu pedipalpii și chelicerele, apoi o sfâșie și o fărâmițează ducând cîte
Thelyphonida () [Corola-website/Science/318234_a_319563]
-
puternice, adaptate săpatului, iar capul este conic, cu bot alungit și ochi foarte mici; pavilionul urechilor lipsește, iar mirosul și auzul sunt foarte fine. Se hrănește mai ales cu râme, dar și cu insecte adulte și larvele lor, moluște terestre, miriapode și furnici. Se împerechează o dată pe an în aprilie-mai, gestația durează circa 4 săptămâni. Femela fată 3-7 pui golași. Cârtița este folositoare prin distrugerea multor larve din sol, afânarea și îmbunătățirea drenajului intern al apei. Cârtițele sunt animale complet carnivore
Cârtiță () [Corola-website/Science/319540_a_320869]
-
o găsește săpând în pământ sau mai rar pe suprafața solului. Hrana predominantă a cârtiței o constituie râmele, care reprezintă peste 90% din componența hranei. Se hrănește și cu insecte adulte și larvele lor, moluște terestre (melci etc), crustacee terestre, miriapode, furnici și ouăle lor, care toate la un loc nu depășesc 5-10% din hrana cârtițelor. Dintre insecte predomină în hrană coleopterele (cărăbuși etc., mai ales larvele lor, care trăiesc în pământ), dipterele (larve subterane de muște, mai ales din familiile
Cârtiță () [Corola-website/Science/319540_a_320869]
-
de picioare, numărul membrelor variază de la 10 până la cca 750 ("Illacme plenipes"), dar se întâlnesc specii care au și mai puțin de 10 picioare. Corpul este alungit, lungimea lui variind între câțiva milimetri și 30 cm ("Scolopendra gigantea"). Fosile ale miriapodelor au fost găsite în Silurian, având o perioade de înflorire în Cambrian. Știința care se ocupă cu studierea miriapodelor se numește - Miriapodologia. Corpul miriapodelor este divizat în două regiuni: cap și trunchiul (numit și torace) segmentat, clar delimitate. Capul reprezintă
Myriapoda () [Corola-website/Science/319634_a_320963]
-
mai puțin de 10 picioare. Corpul este alungit, lungimea lui variind între câțiva milimetri și 30 cm ("Scolopendra gigantea"). Fosile ale miriapodelor au fost găsite în Silurian, având o perioade de înflorire în Cambrian. Știința care se ocupă cu studierea miriapodelor se numește - Miriapodologia. Corpul miriapodelor este divizat în două regiuni: cap și trunchiul (numit și torace) segmentat, clar delimitate. Capul reprezintă regiunea anterioară, în formă de capsulă, alcătuită din acron și 3 - 4 segmente contopite. Pe partea dorsală a capului
Myriapoda () [Corola-website/Science/319634_a_320963]
-
Corpul este alungit, lungimea lui variind între câțiva milimetri și 30 cm ("Scolopendra gigantea"). Fosile ale miriapodelor au fost găsite în Silurian, având o perioade de înflorire în Cambrian. Știința care se ocupă cu studierea miriapodelor se numește - Miriapodologia. Corpul miriapodelor este divizat în două regiuni: cap și trunchiul (numit și torace) segmentat, clar delimitate. Capul reprezintă regiunea anterioară, în formă de capsulă, alcătuită din acron și 3 - 4 segmente contopite. Pe partea dorsală a capului se află ochii simpli, anterior
Myriapoda () [Corola-website/Science/319634_a_320963]
-
capului prezintă structuri zimțate implicate în fărămițarea hranei. La membrii claselor Pauropoda și Diplopoda se observă gnatochilariul, situat posterior față de buza superioară. Trunchiul este alcătuit dintr-un număr variat de segmente, fiecare purtând câte o pereche de membre. La unele miriapode segmentele sunt duble contopite, creâd impresia că fiecare segment are un număr dublu de membre. Membrele pirmului segment este foarte scurt, la chilopode numindu-se maxilipede (folosite la prinderea și omorârea prăzii). Celelalte membrele sunt implicate în locomoție, copulare. Corpul
Myriapoda () [Corola-website/Science/319634_a_320963]
-
segmentele sunt duble contopite, creâd impresia că fiecare segment are un număr dublu de membre. Membrele pirmului segment este foarte scurt, la chilopode numindu-se maxilipede (folosite la prinderea și omorârea prăzii). Celelalte membrele sunt implicate în locomoție, copulare. Corpul miriapodelor este acoperit cu o cuticulă chitinizată, uneori încrustată cu săruri de calciu. Cavitatea internă a corpului miriapodelor se numește mixocel. Sitemul nervos este alcătuit din creier slab dezvoltat, conective perifaringiene și lanțul nervos ventral. Lanțul este compus din câte unul
Myriapoda () [Corola-website/Science/319634_a_320963]
-
segment este foarte scurt, la chilopode numindu-se maxilipede (folosite la prinderea și omorârea prăzii). Celelalte membrele sunt implicate în locomoție, copulare. Corpul miriapodelor este acoperit cu o cuticulă chitinizată, uneori încrustată cu săruri de calciu. Cavitatea internă a corpului miriapodelor se numește mixocel. Sitemul nervos este alcătuit din creier slab dezvoltat, conective perifaringiene și lanțul nervos ventral. Lanțul este compus din câte unul sau doi ganglioni în fiecare segment. Lichidele interne sunt pompate de o inimă tubulară dorsală. Inima este
Myriapoda () [Corola-website/Science/319634_a_320963]
-
glandele salivare pare. Excreția e realizată de tuburile lui Malpighi - tuburi ce plutesc în cavitatea corpului și se deschid la limita dintre intestinul posterior și mediu. Funcțiile excretoare mai sunte efectuate și de alte structuri: corp adipos, celule limfatice etc. Miriapodele sunt animale unisexuate, cu fecundație externă. Gonadele (ovarele și testiculele) sunt pare sau contopite, în dependență de clasă. Gonoductele sunt impare, însă spre ieșire ele se ramifică în două. Se deschid gonoductele în al treilea segment. La chilopode este invers
Myriapoda () [Corola-website/Science/319634_a_320963]
-
se unesc. Împerecherea are loc prin transferul spermatoforului de către mascul femelei. Ouăle depuse de femelă sunt bogate în vitelus nutritiv. Pentru aceasta masculii folosesc membre specializate, numite gopode. Dezvoltarea postembrionară decurge pe două căi. Prima, din ouă se dezvoltă un miriapod cu toate segmentele dezvolate, semănând cu adulții. Acest tip de dezvoltare e întâlnit la genurile chilopode "Geophilus" și "Scolopendra". A două cale se realizează prin anamorfoză. Adică, juvenili eclozează cu un număr redus de segmente și membre. Numărul lor se
Myriapoda () [Corola-website/Science/319634_a_320963]
-
dezvolate, semănând cu adulții. Acest tip de dezvoltare e întâlnit la genurile chilopode "Geophilus" și "Scolopendra". A două cale se realizează prin anamorfoză. Adică, juvenili eclozează cu un număr redus de segmente și membre. Numărul lor se completează pe parcursul năpârlirilor. Miriapode se întâlnesc frecvent în pădurile umede, ele îndeplinind un rol important în descompunerea resturilor vegetale. Totuși se întâlnesc și specii care locuiesc în pășuni, în habitate semiaride sau chiar în deșerturi. Un procentaj foarte mic din specii locuiesc pe litoraluri
Myriapoda () [Corola-website/Science/319634_a_320963]
-
umede, ele îndeplinind un rol important în descompunerea resturilor vegetale. Totuși se întâlnesc și specii care locuiesc în pășuni, în habitate semiaride sau chiar în deșerturi. Un procentaj foarte mic din specii locuiesc pe litoraluri (găsite pe malurile mării). Majoritatea miriapodelor sunt detritivore, cu excepția chilopodelor, care sunt prădători nocturni. Pauropodele și simfilele sunt mici, uneori chiar de mărimi microscopice care seamănă superficial cu chilopodele și trăiesc în sol. În general, miriapodele sunt animale lucifuge, ziua ascunzându-se sub pietre, bușteni și
Myriapoda () [Corola-website/Science/319634_a_320963]
-
din specii locuiesc pe litoraluri (găsite pe malurile mării). Majoritatea miriapodelor sunt detritivore, cu excepția chilopodelor, care sunt prădători nocturni. Pauropodele și simfilele sunt mici, uneori chiar de mărimi microscopice care seamănă superficial cu chilopodele și trăiesc în sol. În general, miriapodele sunt animale lucifuge, ziua ascunzându-se sub pietre, bușteni și scoarța copacilor. Deși nu sunt considerate periculoase pentru om, multe milipede produc secreții toxice (adesea conțin benzochinone), care pot genera vezicule și modificarea culorii pielii. Chilopodele mari, totuși, pot mușca
Myriapoda () [Corola-website/Science/319634_a_320963]
-
milipede produc secreții toxice (adesea conțin benzochinone), care pot genera vezicule și modificarea culorii pielii. Chilopodele mari, totuși, pot mușca omul, și, deși mușcătura poate provoca dureri intense și disconfort, decesele sunt extrem de rare. În prezent, sunt patru clase de miriapode existente: Chilopoda, Diplopoda, Pauropoda și Symphyla, care conține un total de aproximativ 12 000 de specii și o clasă fosilă. Chilopodele sunt rapide, prădători, veninoase, vânători nocturni. Există aproximativ 3 300 de specii. Lungimea chilopodelor variază de la 12 mm ("Nannarup
Myriapoda () [Corola-website/Science/319634_a_320963]
-
12 000 de specii și o clasă fosilă. Chilopodele sunt rapide, prădători, veninoase, vânători nocturni. Există aproximativ 3 300 de specii. Lungimea chilopodelor variază de la 12 mm ("Nannarup hoffmani") până la 30 de cm ("Scolopendra gigantea" - unul dintre cele mai mare miriapode). Cele mai multe diplopode sunt mai lente decât chilopodele, și se hrănesc cu frunze în descompunere. Ele se disting prin fuziunea segmetelor perechi într-o singură unitate, astfel că la prima vedere se pare că fiecare segment are câte două membre. Clasa
Myriapoda () [Corola-website/Science/319634_a_320963]