981 matches
-
zise. MOMA mă făcea Întotdeauna să mă gândesc la un vas uriaș din sticlă de zahăr, plin cu muște. Operele de artă arată ca niște bomboane gigantice suspendate În aer de fire invizibile, iar vizitatorii sunt reduși la niște puncte mititele negre, care mișună en masse de la Kooning, la Warhol și la LeWitt. Of, unde era oare spațiul liniștit, ca pentru meditație Zen, despre care citisem În toate articolele alea din New York Times? Părea să semene mai mult cu Times Square
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
se deschide; înăuntru este o femeie care ține la ureche un telefon mobil, îmi zâmbește și discută cu cineva. — Mona, spune ea în telefon, haide, grăbește-te, te rog. A venit domnul Streator. Îmi arată dosul mâinii libere, cu ceasul mititel și sclipitor pe care-l poartă la încheietură, și zice: — A ajuns un pic mai devreme. Cealaltă mână, cu unghii lungi, roz, date cu ojă albă la vârfuri, și telefonul mic, negru, a dispărut aproape cu totul în norul roz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
nestematele sparte și bucățile din Patrick, zice: — Carl? Își duce mâna la gură, pipăie pietrele incrustate acolo. Se răsucește și se uită la mine: — Carl? Carl, unde suntem? Vede dulăpiorul de inox, fereastra cenușie, spartă. Mai întâi vede brațul cel mititel și albăstrui. Apoi picioarele. Capul. Și zice „Nu“. — Nu! Nu! Nu! zice Helen, împroșcând cu sânge, și, târându-se printre așchiile ascuțite ale culorilor sparte, cu vocea groasă și încețoșată de la dinții fărâmați, adună toate bucățile. Scuturându-se de plâns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
întoarce încet și iese. Afară, pe peron, agitația e în toi. O mulțime de oameni încărcați cu tot felul de bagaje, între care predomină sacoșele cu pîine albă și sacii cu pîine neagră, pui congelați, sticle cu ulei și pești mititei, congelați, lipiți aiurea unul de altul asemeni scoicilor dintr-un fragment de rocă preistorică, aleargă de la o cursă la alta întrebînd, insistînd, fără să se înțeleagă unii pe alții, ori să mai priceapă ce li se răspunde. Aceeași întrebare se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
poate, are talent; soție însă... La naiba! se înfioară neplăcut. Cu Paula aș face o pereche grozavă gîndește, impunîndu-și controlul asupra gîndurilor. Eu înalt, ea înaltă, frumoasă..." Dar, de după tufele mici, de trandafir, parcă o și vede pe mama lui, mititică, toată plină de zîmbet, venind în grabă, dînd un cot soțului, rîzîndu-i cu acel "Gheorghe-Gheorghe, nalt cît bradu' ", spus mai mult în șoaptă, la fel cum tot în șoaptă îi vorbea și-n nopțile de iarnă cînd el, copil, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
la cele mai multe dintre ele, ziceam e Dudu, e Dudu Georgescu, pentru că eram convins că lovește cu capul. După aceea, mai exact după ce el a ieșit din burta uriașă în care se foise atâta vreme și a sosit pe aleea Băiuț, mititel, înfășețel, în scutec de bumbăcel și învelit într-o plapumă groasă de lână, doar eram în ianuarie, eu am încetat să dorm cu mama și am trecut în patul meu, acolo unde mai ajunsesem și până atunci, rar, când eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de iută, la care am folosit un teanc de ziare, două cărți cu povești urâte și un sul de hârtie igienică. Din fericire, n-am intenționat nici o clipă să fie un foc de tabără, cu vâlvătăi, scăpărător, ci, tocmai, unul mititel, ca-n preerie, să nu mă încolțească fețele palide ori triburile dușmane după dâra de fum. Resturile covorașului le-am înghesuit la sfârșit în coșul cu rufe murdare, iar cenușa și scrumul le-am împins cu mătura sub patul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de pe șesurile covorului, în retragerile precipitate sub pătură (unde cutele și pliurile formau peșteri și tuneluri) ori în regrupările din înălțimile bibliotecii. Rolul principal îl jucau soldățeii. Și nu pentru că așa e-n bătălii, ci pentru că Matei le împărțea suflete mititele, câte unul pentru fiecare, iar apoi îi trata ca pe camarazii lui, omuleți cu firi, cu reacții, cu sentimente diferite. În privința revistelor cu Rahan, cum n-avea habar de orientarea socialistă a editorului, frati-miu era căzut în cap după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
dușmani și-o luam de la capăt. Într-un asediu prelungit, căruia i-am rezistat cu chiu cu vai, capul lui Guță Bogdan s-a spart, adică i-a apărut o găurică în frunte, din care sângele țâșnea ca un izvor mititel. Guță, cu supranumele Puță, a căzut în genunchi, a căscat ochii mari și a leșinat. Găurica din frunte s-a făcut imediat cât o prună, cineva (nu eu) și-a sfâșiat tricoul și l-a bandajat, altcineva (nu eu) a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
camera în care erau strânși cu toții, uluit și îngrozit, convins că am înghițit flăcări, bălmăjind printre hohote de plâns „apița Mița“. A fost nevoie de răbdare și de perspicacitate (aici i-a ajutat și degetul meu arătător, care indica paharul mititel) până când au priceput ce se întâmplase. Apița era o țuică tare, iar Mița era Mircea. Mai târziu, după ce învățasem literele, nu doar sunetele, am urcat împreună pante abrupte, sufocante și am coborât văi amețitoare, am fost pe brâne, pe țancuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
atâtea ori izbind sacul de box, dar nu m-a văzut niciodată boxând, suferea tare. Mai ales că prietenii lui, Migu și Pipiță, erau chiar frații lui Giani și-i împuiau capul cu definiții ale bărbăției și cu trucuri pugilistice. Mititel, pierdut în mulțimea înfierbântată din extremitatea sudică a lui D 13, se uita la Șobi, la Țăcănitu’, la Gigi Maimuță, la Giani, la Dan Apostol, la Popou, la Nicu Pantof și la Luigi ca la camarazii lui Rahan. Ei își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
pentru coșciuge l-a transformat în suport pentru bazinul cu broaște țestoase. A avut vreo șase, dar au rămas numai două, alea cu cioc, cumpărate de la Neamț. N-a știut că-s carnivore și le-au hărtănit pe alea mai mititele, de apă dulce. La demisol, unde nu s-a mai construit capela și-a rămas numai un soi de fundație și doi stâlpi, a atârnat pe pereți diplome de excelență, crose de golf, măști din Bucovina, gravuri, câteva icoane vechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
doua zi și-a ciripit tot. Nu l-au mai băgat la pușcărie... Murea de râs cică aia chemată să traducă. „De ce-ați intrat?” „Săru’ mâna lu’ matale, domniță, pentru copilașii bolnavi, uitați de Dumnezeu, că-i roade canceru’, mititeii... și nu se uită nimeni la ei, n-are nimeni inimă pentru ei...” „Și cum ai ajuns în casa părții vătămate?” „A fost așa, domniță, mi-a spus ceva din mine să intru acolo, că trebuie să fie oameni milostivi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
o ureche: — Faceți pozele! Faceți pozele acum! Încă mai pierde sânge! Nu, sincer, a fost mai comic decât pare. A devenit comic atunci când eram întinsă pe targă, o păpușă de cârpe anatomic corectă fără nimic pe ea decât peticul ăla mititel și fața-mi era așa cum este acum. Polițiștii o puseseră pe călugăriță să țină cearșaful ridicat peste sânii mei. Asta ca să-mi poată face poze din față, dar detectivilor le e așa rușine pentru mine, cum stau acolo tolănită și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
decât în preajma Zilei Recunoștinței. Când ies, lumea e plină de culori după albul-pe-alb al spitalului. Ajunge până dincolo de curcubeu. Mă duc până la un supermarket și cumpărăturile mi se par un joc pe care nu l-am mai jucat de când era mititică. Uite toate mărcile mele preferate, toate culorile alea, French’s Mustard, Rice A Roni, Top Ramen, totul încercând să-ți rețină atenția. Atâtea culori. O schimbare totală a standardului frumuseții, așa încât nici un lucru nu-ți sare cu adevărat în ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
la măsuța pentru cafea și te lovești cu căpșorul tău moale de bebeluș în colțul ascuțit. Ești jos, și măiculiță, o, măiculiță, ce doare. Totuși, nu e nimic tragic până nu dau fuga la tine mămica și tăticu’. O, sărmană mititică, vitează. Numai atunci plângi. Sari la mine și la Brandy și la Seth urcând în chestia aia din Seattle, Washington, numită Acul Spațial. E prima noastră oprire după granița canadiană, în afară de momentul când am oprit ca eu să fug să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Poopie Cadole și pantaloni de piele marca Chrome Hearts. Viața era bună pe-atunci. Aveam trei ore de muncă, poate patru sau cinci. În praful studioului foto, înainte să fie aruncată afară, Evie dădea cu asistentul-stilist de cadrul ușii, iar mititelul i se năruia pur și simplu la picioare. În momentul acela Evie striga: — Puteți să sugeți toți căcat din curul meu de texană. Apoi ieșea afară la Ferrariul ei și aștepta cele trei sau patru sau cinci ore ca să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
familială. Nimic din toate astea n-a fost vina mea. Declarații la poliție. Un asistent social s-a dus prin cartier să discute cu vecinii noștri, cu prietenii de la școală, cu profesorii, până când toți cunoscuții m-au tratat de sărmană mititică vitează. Șezând aici în dimineața de Crăciun, cu toate cadourile astea pentru care mi-ar trebui un penis să le folosesc, nimeni nu știe nici jumate din adevăr. Chiar și după ce anchetatorul poliției și-a încheiat treaba și nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
putea să cazi. Cu zâmbetu-i mare și șic, Evie zice: — Cum a fost mutilat mai exact fratele tău? Nu poți păstra un zâmbet adevărat decât până la un punct, după aia se cheamă expunere dentară. Directorul de imagine vine sus cu mititelul lui de aplicator de spumă și repară locurile de pe buci unde bronzul mi s-a dungat. — A a aruncat cineva un tub de fixativ în tomberonul nostru de gunoi, zic. El dădea foc la gunoi și tubul a explodat. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
toleranță așa de mare la medicamente că-ți poate lua o veșnicie s-o omori. Plus că e așa de mare, aproape toată numai mușchi, că ar fi nevoie de flacoane peste flacoane de orice. Arunc un Valium. Un Valium mititel și albăstrel, un alt Valium albastru-pulbere, albastrul deschis Tiffany’s - ca un cadou de la Tiffany’s, Valiumul cade în gura lui Brandy, rostogolindu-se în aer. Taiorul de care am ajutat-o pe Brandy să se dezbrace e un model
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
în intimitate. Glamour, instantaneu de pe-o altă planetă în anii ’50, Brandy își trage o eșarfă Hermès peste părul roșcat și-o leagă sub bărbie. Eu nu mă văd decât pe mine reflectată în ochelarii Ray-Ban ai lui Brandy, mititică și oribilă. Încă încordată și debusolată de aerul rece al nopții în jurul parbrizului. Cu capotul de baie încă târât pe asfalt, prins în portieră. Fața mea, dacă-mi atingi fața spulberată, o uriașă cicatrice, ai jura că atingi bucăți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
medicală uriașă și roșie, așa încât să nu mai furăm emolienți de fecale și albitori pentru piele care nu valorează nimic. În San Francisco, bătrânii își vând toți bătrânele casele bogate pline de medicamente și hormoni. Aveam Demerol și Darvocet-N. Nu mititelele Darvocet-N 50 cu efect slab. Brandy se simțea frumoasă, pe când eu încercam să-i dau o supradoză de pastiloaie Darvocet de 100 mg. După Fiat, am închiriat o decapotabilă mare Seville. Noi trei eram puștii Zine: Eu, eu eram Comp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
unul mărunt ca mine, care poate să pună în mișcare un mecanism birocratic, pas cu pas, înțelegeți, ceva care scapă atenției mărimilor la început și care pînă la urmă nu mai poate fi oprit. Orice avalanșă începe de la un bulgăraș mititel, de la o simplă adiere de vînt, cît ar bate o pasăre cu aripa, chiar de la o bătaie de aripă. De aceea trebuie să mă grăbesc, excelență, să mă grăbesc, și atunci cînd te grăbești s-ar putea să faci greșeli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
se ridice și să se facă nevăzut când se Îngroașă gluma. Poți să mă crezi, dacă n-ar fi așa, aș ști... — Hm... Nu părea convins. Toată speranța și energia lui copilărească dispăruseră și s-ar fi zis că devenise mititel și fără puteri. A simțit iarăși nevoia să se apropie de el, dar de data asta a șovăit, fără să-și dea seama din ce pricină. — M-am Întrebat adesea, a continuat Adam, de ce nu s-a căsătorit niciodată. L-
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
zici? Nu mai bombăni! Hai, bea-ți ciocolata! Mămica a pus lapte mai mult, ca să-ți fie pielea și mai frumoasă. Când te-am văzut prima oară mi-am zis, Aiyoh, pielea băiatului ăstuia i așa de fină! Chiar și mititel erai tare frumos! Toți ceilalți erau urâți, slăbănogi și negricioși. Ce? Ce te uiți așa? Ce-ar fi să mergem la un restaurant astă-seară, așa, doar noi doi? Farah și Bob să stea acasă să-și facă lecțiile. Hai, las
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]