177 matches
-
Atunci pot să spun că mă încearcă un fel de invidie. Dar stau puțin și-mi dau seama că frazele lui Carrie aia îs cam bănăluțe, dacă nu chiar niște chiciozități. Nu contează: tot mă mir cum cineva poate să mitralieze din prima un text atât de valabil încât să-l vedem mare pe ecranul tv. Însă acum n-am încotro, îmi iau inima în dinți, mă învelesc într-o pătură, îmi iau șosetele de lână și papucii polonezi din blană
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
era pe Venus. Era pe Pământ. Amintirile se treziră într-un ungher pierdut al minții. Pârâiașul de elemente active deveni un râu, apoi un fluviu adânc și întunecat care se năpustea spre ocean. "Sunt mort ― își zise el ―, am fost mitraliat și carbonizat în flăcări"! Se cutremură la amintirea suferințelor atroce. Își lipi și mai mult trupul de pământ. Încet, încet, mintea începu să-i iuncționeze din nou. Faptul că se afla în viață păstrând însă amintirea că a fost ucis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
În depărtare cu atenție, de parcă și el căuta pe cineva anume; era numai o impresie. Peste drum de hotel era un oficiu internet. Thomas a privit din prag. Poate fiul său era la jocuri. Doar un copil de imigranți amerindieni mitralia, răcnind, niște soldați cît degetul. Thomas era dezamăgit, expediția În Spania se dovedea un eșec, vroia să plece cît mai repede acasă, să stea de vorbă cu Ingrid, să-i spună tot. Aceasta i-ar fi dat, poate, un sfat
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
cîndva... Chinezii, rasa galbenă... M-am tîmpit... Astea sînt grijile mele?! A rîs și a scăpat și de puii de arieni... PÎnă seara. A mers la un internet café, s-a uitat la vecinii de la mesele alăturate; jucătorii, nici un pericol, mitraliau niște bandiți pe care Îi fugăreau pe monitor cu mașinile, nici gînd să arunce vreo privire spre ecranul lui. După aproape o jumătate de oră, era În creierul mic al clinicii. Adică Într-un fișier pe care pînă atunci Îl
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
dispari de la lucru și treaba nu s-a mai făcut. —Dar... a început Mike. Soția ta a fost aici, l-a întrerupt Josephine. Știm totul. Iar tu știi că știm. Iar Josephine nici că s-a mai oprit. L-a mitraliat toată dimineața. Josephine a încercat să-l facă să recunoască faptul că se concentrase pe muncă, încercând să-și organizeze întreaga familie într-o echipă de lucru de excepție, astfel încât nici nu avusese timp să-și plângă tatăl. Nu, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să-și mențină penisul în erecție. —Am stat la doamna Hutchinson și aș fi venit acasă, numai că lor le-a fost furată mașina, iar el a trebuit să sune la asigurări și la poliție și să raporteze furtul... Am mitraliat cuvintele, în speranța că povestea mașinii furate o să-i abată furia care era îndreptată asupra mea... —Philomena și Ted Hutchinson sunt în Tenerife, a șuierat mama. Ai fost numai tu cu el. — Da, mamă, așa e, am recunoscut eu veselă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Ridică un deget înmănușat. — Atunci, de ce? De ce? Fără voi nu ar exista ele. Uită-te la ea. Ne-am uitat iar în jos. Gagicuța era aproape întoarsă pe dos. — Ce îți spune asta? Nu știu. Bani. Se întoarse și pomi mitraliindu-și tocurile pe culoarul lung (în mod ciudat, magazinul atenua zgomotul și mișcarea) deschise ușa de sticlă cu o mișcare bruscă și, scuturându-și părul strălucitor, se pierdu în furnicarul străzii. Am auzit râsete, conversație purtată pe un ton scăzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
animalelor. Mai bine zis l-am recitit. Da, și 1984. Eu și 1984 ne înțelegeam cât se poate de bine. Ferma animalelor? făcu Fielding. Nu zău. Dorothea, sau cine o fi fost, făcu la revedere cu mâna și o porni mitraliindu-și tocurile spre ușă, încheindu-și nasturii cămășii. O clipă o văzurăm dându-se înapoi, înainte de a o porni pe hol. Nub Forkner intră șovăielnic și se opri oftând pentru a-și recâștiga echilibrul... Eu nu prea aveam habar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
nevoia de pișare a început iar să dea din picioare, așa că restul spectacolului a fost o ploaie acidă pentru ochii mei. * — Mă conduci până la lift? m-a întrebat ea, iar eu i-am spus: — Sigur că da. Tocurile Martinei au mitraliat pe scări, după care au traversat holul. Am urmat-o fără să mă grăbesc. M-am simțit... mă rog, n-are nici un rost să neg - m-am simțit dureros de fericit. În timpul ultimelor șase rechemări la rampă, i-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mari dactilografe. Cu pianul nu a mers, dar de data asta am prins totul neașteptat de repede; trebuia să scăpăm, într-un fel, de babele alea arțăgoase! De atunci, scriem: cele trei mașini infernale funcționează perfect. Împușcă foc cu foc, mitraliază, toată casa e un câmp de luptă. Stăm în camerele noastre, ca în niște cazemate, și apăsăm pe claviaturi. Totul e un tir încrucișat. Ura noastră nu mai cunoaște margini și avem cea mai distrugătoare muniție: cuvântul. Va fi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
Oooo! cât aștepta ea această clipă! Mergeau tăcuți, unul lângă celălalt, fără putința de a dialoga. După un timp, amândoi își dădură seama că vremea ce părea a se îmbuna fusese iluzorie. Norii furtunatici deveniră din ce în ce mai amenințători. Se treziră deodată mitraliați de o rafală de ploaie cu picături bogate în apă care pătrunseră prin hainele lor subțiri. Natura începuse să se dezlănțuie. Alex veni cu propunerea: - Ce-ar fi să mergi la mine la o cafea? I se părea că așa
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
aș putea lepăda M-aș putea pierde în mulțime Dar las timpului plăcerea De a mă chema la sine Cu un alt gest de supunere În așternutul altor iluzii Mi-am închipuit totul Am plănuit noi contexte În care este mitraliată imaginea favorită De către combatanți Alte progenituri ale imaginației ar nega evidența De aceea existența lor rămâne indecisă Nu mi-am închipuit însă o toamnă De patru anotimpuri Cu toate orașele gândurilor împodobite Ca de Crăciun Cu toate livezile privirii înflorite
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
într-o societate cu botniță la gură, după triumful Revoluției derapate spre un făgaș de unde se poate lua fără a plăti nimic, focul sacru al epigramiștilor și-a adaptat calibrul și „punctul de ochire” spre alte realități, mai demne de mitraliat, de această dată expuse liberei cugetări fără consecințe punitive. Întreaga pleiadă a spiritului critic s-a năpustit spre masa mult mai bogată cu subiecte de fiert la „foc scăzut” decât în precedenta societate colectivistă. Acolo, inamicul public numărul unu era
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93062]
-
masă și a plecat. Mă simțeam prost fiindcă nu apucasem să aud ce se mai întâmplase cu ea - dar nu puteam să mă concentrez prea mult. Fiecare celulă a creierului meu se încorda, cu febrilitate, ca să ia notițe, în vreme ce Vivian mitralia concepte de carte, în ritmul unui licitator. Vorbisem și în după-amiaza aia, dar, de atunci, lui Vivian îi mai veniseră în minte o duzină de idei - dintre care jumătate păreau a avea un potențial real. Am continuat să scriu timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
zburaseră. Cu toate astea, eram puțin agitată la gândul că trebuia să sun la biroul lui Vivian, pentru raportul de la ora 10:00 - în fond, nu reușisem să mă ocup decât de jumătate din lista pe care Vivian mi-o mitraliase cu o seară în urmă. Dacă munceam, în continuare, susținut, atunci aveam s-o termin până la prânz și speram ca asta s-o satisfacă pe Vivian. Mi-am spus că era mai bine să-i dau ceva, decât să ratez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Hai repede, Em. Închide ochii acum. —Maa-ma? Dormi, draga mea. Dormi acum. Mâine va fi o zi plină de peripeții. Ei bine, am făcut ce trebuia? Așa le spui? Oare? Duminică, 15.14: Împreună cu Emily În montagne russe, țipetele noastre mitraliindu-ne stomacurile. Închid ochii și fac o poză Polaroid pe care s-o păstrez amintire: mă simt bine alături de copilul meu minunat. Vântul Îmi bate prin păr, mâna ei strânsă În a mea. Dar nici măcar aici nu pot scăpa: e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
această generoasă distribuire de trageri de urechi, spuse ministrul culturii, având în vedere mizeria de buget pe care mi-o dați, nu mi se poate cere mai mult, Acum înțeleg mai bine de ce-ul acestei înclinații a dumneavoastră către anarhism, mitralie ministrul de interne, mai devreme sau mai târziu întotdeauna sfârșiți prin a debita nostimada. Prim-ministrul ajunsese la sfârșitul hârtiilor sale. Clincăni ușor cu pixul în paharul de apă, cerând atenție și liniște și spuse, N-am vrut să întrerup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
regulă. Curcubeul strălucește și deasupra mlaștinii. A optat pentru crematoriu. Dacă are în el ceva din Pasărea Phoenix...? Alcoolul stimulează simțurile, nu și fiorii metafizici. Tiranii au impresia că puterea poate anestezia și teama de moarte. Ca orice naiv incorigibil, mitraliez haita cu pixul. Aurul nu ține nici de foame, nici de sete. Semnează Regele Midas. Suntem noi, românii, geniali, dar nici așa cum spun criticii literari când își prezintă amicii. Unici suntem toți. De neînlocuit nu e nimeni. Iluziile seamănă tot
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
s - au aflat întotdeauna și diviziile artei. Prestigiul cultural al unui popor poate brăzda milenii. Adevărata artă e transpirație, nu parfum. Poezia evoluează uneori de la tensiune semantică spre aberații lexicale. Poeții originali pun ouă în cuiburi străine, iar cei mărunți mitraliază cucuvele. Trăiești ca să scrii, ori scrii ca să trăiești ? Accesul la cultură depinde de dorința maselor de a se mișca spre elite. Romanul actual poate experimenta orice tehnică. Dar salvarea lui se numește tot poveste. Și în artă, labirintul e plin
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
de busturi care își caută cu înfrigurare capetele. Ca să poată supraviețui, intelectualul român devine de regulă, slujnicar. Se pare că am fost debranșați de la muzica sferelor. Mergem la spectacolele de teatru ca să vedem ce a mai rămas din clasici. Incultura mitraliază planeta mai rău ca teroriștii. Dacă rămânem doar cu folclorul, vom deveni exotici, nu naționali. Prin alterare, critica devine răutate. Ca artist, poți fi boem, dar nu jigodie. Omul este probabil singura viețuitoare care și-a făcut țăndări propriul paradis
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
la o asemenea acțiune. Îl cunosc pe ministrul Aviației. Mai degrabă ar lăsa să i se taie capul, decât să mobilizeze un avion pentru o acțiune represivă! Nu! Absolut exclus... — Și un avion particular? Fazendeiro brazilieni le-au folosit ca să mitralieze și să bombardeze triburile care deranjau, spuse el. Nu e ceva nou în Amazonia. — Ba da, în „această“ Amazonie, insistă Sierralta, e ceva nou. Aici nu e Brazilia. Nici semenii noștri nu sunt fazendeiros, nici selvele noastre nu sunt de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
zări umbra și se simți ca un pușcăriaș prins În razele unui reflector. Lucrul cel mai Îngrozitor la un bombardament este că nu se oprește: ravagiile pe care le provoacă continuă și dincolo de tine, de dezastrul din jurul tău. Apărarea antiaeriană mitralia acum rachetele; două dintre ele se stinseră cu un zgomot de veselă spartă, iar a treia căzu În plin Russell Square. Întunericul se așternu din nou peste oraș, rece și odihnitor. Dar Rowe apucase să vadă multe În lumina rachetelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
vizită în Portugalia, tocmai când Churchill se afla în Africa. Se anunțase escala premierului în Spania sau Portugalia, nemții știau, englezii știau că nemții aflaseră. Colegul indică locul în text care confirmă că Churchill n-a făcut escală, nemții au mitraliat avionul în care se aflau impresarul și actorul ghinionist, englezii, deși bănuiau, nu puteau contramanda. — Îți dai seama, nemții ar fi înțeles că sunt interceptați. Cineva anunță că proiectul stației de dedurizare a primit calificativul excepțional. Sosește ziarul, deasupra titlului
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
increase your johnny - și așteptă să fie conectat. Pe monitor țâșni caseta de la yahoo insider, cu ultimele noutăți din lume: în Irak, o mașină-capcană explodase în fața sediului poliției din Bagdad - 15 uciși și 30 de răniți. In Statele Unite, un student mitraliase doi profesori și zece colegi, apoi își zburase creierii. Ucigașul, se descoperise ulterior, scria piese de teatru violente, pe care le citise în cercul literar al facultății, dar fuseseră respinse. Închise fereastra și îi apărură mesajele off-line: Ionică Moldovan, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cunoștea ceva din cuprinsul țării. Aici însă era altă lume... Câmpuri întinse fără haturi pe care - se vedea bine - porumbul era cules. „Înseamnă că am trecut deja granița... De aici înainte ne putem aștepta la orice. Să fim bombardați sau mitraliați de aviația inamică sau să fim prinși în cine știe ce ambuscadă. Oricum nu mai avem mult de mers și nu ne așteaptă huzurul sau, cum se spune, câinii cu colaci în coadă. Adio liniște și siguranța că și mâine ai să
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]