166 matches
-
comentariu prin aluzii indirecte la genul mamă, nu noir, deși inspirația e certă: James M. Cain. Scenariul abundă în umor macabru, iar atmosfera e făcută din mișcările camerei și din tehnici de luminație aproape la fel de mult ca și din detaliile mizanscenei: operatorul de imagine Roger Deakins a filmat în stil RKO monocrom a găsit unghiurile necesare pentru a delimita o lume bulversantă, care coincide doar pe jumătate cu a noastră.
Trei, Doamne, și toate trei bune by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11483_a_12808]
-
îmbolnăvit, ca și titulara. Cu o seară înainte de premieră, sosește Annette Dasch, care cîntase în 2010 Elsa von Brabant la Festivalul Wagner de la Bayreuth, și care acceptă o misiune de o dificultate imensă. Nu doar înlocuirea, ci și asimilarea unei mizanscene, unei relații complicate, unei structuri, unor mișcări și trasee repetate de ceva vreme. Într-un spectacol dificil, de patru ore și cincizeci de minute, cu o partitură solicitantă și fără timp de acomodare. Și s-a putut. Cum? Nu contenesc
Parfum de femeie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3987_a_5312]
-
realizat...Într-o singură zi. Adică, dimineața la ora 8 să primesc textul ( Într-un act, firește!) , iar peste doar 14 ore să dau premiera. Mi-am făcut și programul : de la 8 la 10, lecturi ; de la 10 la 13 - desenul mizanscenei ; apoi, o oră liberă, cu ochii pe text, Însă . De la 14 la 18 , șnur ; o juma’ de oră, odihnă. La 0ra 18,30 - generală. La ora 20 - avanpremiera ; la 22 -PREMIERA. Vi se pare imposibil? Eu bag mîna-n foc că
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Cutare!” „E urîtă și bătrînă!”-argumentam eu. ”O fi, dar are vocea bună și mînuiește dumnezeiește!”. 75 În fine, a ieșit greu montarea, greu de tot; fiindcă după ce m-am dumirit cam cum e cu distribuirea, m-am Împotmolit la mizanscenă. Trebuia să mișc actori invizibili și păpuși abia vizibile (ambii, limitați de un spațiu ingrat!). A fost o experiență traumatizantă, credeți-mă! Dar , acum, pri vită de la profuziunea fișei mele de creație, minunată! Un regizor care nu a lucrat niciodată
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
aveam mari pretenții pentru că mă așteptam să fie stereotip, filmul e foarte bine făcut, evită clișeele documentarului biografic, extrăgând esența din muzica și viața lui Strummer, combinând-o cu umor, cu desene animate, cu imagini de arhivă, cu o ingenioasă mizanscenă în care îi aduce pe prieteni, pe colegi, pe fostele iubite în jurul unui foc și-i lasă să-și depene amintirile. Vorbesc inclusiv Jim Jarmusch, Steve Buscemi, John Cusack și Johnny Depp (care filma Pirații din Caraibe, drept pentru care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
lui Krușevan În ziarul din Petersburg - un martor al crimelor va consemna În jurnalul său: „Nu pot să Înțeleg pe baza căror sentințe judecătorești se Înfăptuiseră acele omucideri. Absolut pe față, ca pe scenă, cînd unii Îi lichidează pe alții...“ Mizanscena fusese Însă reală, cum la fel de reale fuseseră și cadavrele. „Asemenea stîlpilor de bazalt“, va nota nefericitul Kurt Gernstein, „oamenii stăteau Încă drepți, neavînd nici cel mai mic loc pentru a se prăvăli sau Înclina. Chiar și după moarte se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
lui Krușevan În ziarul din Petersburg - un martor al crimelor va consemna În jurnalul său: „Nu pot să Înțeleg pe baza căror sentințe judecătorești se Înfăptuiseră acele omucideri. Absolut pe față, ca pe scenă, când unii Îi lichidează pe alții...“ Mizanscena fusese Însă reală, cum la fel de reale fuseseră și cadavrele. „Asemenea stâlpilor de bazalt“, va nota nefericitul Kurt Gernstein, „oamenii stăteau Încă drepți, neavând nici cel mai mic loc pentru a se prăvăli sau Înclina. Chiar și după moarte se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
vechi și nouă toate... Povești s-au spus, se spun, se vor mai spune. Unele, grație unui demers precum acela al lui Constantin Paiu, vor avea poate șansa de a se lăsa învăluite în luminile rampei, de a cunoaște mirajul mizanscenei. Urez mănunchiului de "versiuni scenice" ce se rânduiesc în această carte, intitulată după un vers eminescian Toate-s vechi și nouă toate..., să se bucure de această șansă. Sunt oricum mărturia înzestrării nedezmințite a unui om de teatru care, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
nu se detașeze de indicațiile regizorale. Arta adevărată Însă, e În altă parte... Dintre regizorii români care au figurat pe afișele teatrelor străine, se poate lesne observa că Liviu Ciulei este cel mai prolific. Timp de peste trei decenii a semnat mizanscene În Germania, SUA, Australia, Canada, Franța, Italia, Anglia, Israel. Și nu a montat piese/opere ușoare; nu a făcut-o pe fugă, ci a elaborat Îndelung regia & scenografia spectacolelor sale, lăsînd critica țării respective Într-o admirație totală. De altfel
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
longevive ale teatrului românesc - culmea, e vorba numai despre montări mediocre! - cînd puțina artisticăraie care se mai zărea, pitită prin pliurile neobservate de publicul rudimentar, dispărea cu timpul, și glumele idioate Înlocuiau replicile inițiale, iar improvizațiile stupide se depărtau de mizanscena, simplă, dar onestă, a premierei. Siciliana lui Baranga, jucată de peste 1.000 de ori În România (vai, am montat-o și eu prin 1988, la Baia Mare!), devenea, la Teatrul Delavrancea din Capitală, un pretext de-a-l studia pe Dem Rădulescu
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
și să se retragă din librării Maestrul și Margareta; și, pe viitor, cei care scriu ori montează piese cu draci, să se ducă ...Dracului! Îmi spunea cineva că În unele teatre s-a introdus suflerul...electronic (prompterul). Dar trebuie o mizanscenă specială, cred...Și dacă se defectează? Păi așa, și cel tradițional poate face un infarct, nu?!... G.Banu spune că el e criticul afirmatic, că nu-și pierde vremea discutînd despre spectacole proaste. Sigur, e o poziție comodă, dar poate
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
și Îngăduiau să vorbească despre crimă ca despre modul de preparare a escalopului cu ciuperci? Trebuia să găsesc ceva - un cuvânt, o nuanță a vocii chelbosului - care să-mi ofere măcar un Început de explicație cât de cât rezonabilă pentru mizanscena aceea funambulescă. Din păcate, eram fie obosit, fie tulburat peste măsură: rigoarea și vigoarea spiritului meu analitic cu care, Îndeobște, mă mândream nevoie mare, erau acum În grea suferință. Indiferent dincotro Încercam să-l atac, să-i pătrund miezul rațional
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
În istoria ateismului, mă plasează o asemenea practică sufletească. Mi se părea, În vremea Celebrului animal, că undeva În vecinătatea demonismului. Care și el, Îmi dau seama acum, nu-i decât un simptom al impotenței. Sângele, halucinația, suferința, orgia sunt mizanscene savurate de neputincioși. Ori măcar de onaniști. Probabil că n-am dreptate, cine știe? Însă un bărbat de 30 de ani, călare pe bicicletă, mahmur și chinuit de teamă, va fi mereu tentat să tragă concluzii. Și chiar era vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
ține felicitări, se ridica de la birou, Îl lua pe client de mână, i-o strângea scuturând-o bărbătește a salut și-i zicea, cu fața toată zâmbet: Da! Felicitări! Felicitări! Vă felicit, stimate domn! Cristina participa mai puțin la aceste mizanscene, ea era pur și simplu bucuroasă că scăpase de corvoada unor astfel de clienți, se mutase cu fetele la Șiria, ocupând căsuța din curte pe care, Împreună cu Andreea, o amenajase ca pe un cuib familial. Căsuța fusese revendicată și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
deși era, chipurile, și regizor! Ei bine, asta nu l-a-mpiedicat să semneze regia la circa... 200 de montări! Cum? Simplu: chema artiști prestigioși la scenografie, coregrafie, și chiar actorie, pe care-i plătea bine, și aceștia rezolvau și partea de mizanscenă. Acest V. din Banat scotea perle notorii, cum ar fi: "fii mai lirică, adică mai terre à terre!"; sau "vreau o culoare rece, cum ar fi purpura albastră!"; ori "luai o chiflă, ca s-o mănînc!" etc. Acest V. ,fiindcă
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
de mîncare pantagruelică. O distinsă slujitoare a operei ieșene mi-a destăinuit, cu ani în urmă, că într-o reprezentație a partiturii verdiene era cît pe ce să fie strivită (la propriu!) de voluminosul Goangă care, căzînd peste ea (conform mizanscenei), n-a mai fost capabil să se ridice pînă cînd nu s-a tras cortina. Într-o altă seară nefericită, pe scena bucureșteană, de asemenea, lăsîndu-se în genunchi, i-a fost imposibil să revină la verticalitate, cerînd ajutor mașiniștilor. Acestea
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
firi antagonice (vesel-trist, deschis-claustrat), dar care se aseamănă foarte mult și nu pot exista atîta vreme cît celălalt nu-i dă replică. Relațiile dintre cei doi sunt analizate și expuse publicului cu profesionism. Piesa impune un crescendo vibrant pe care mizanscena îl valorifică admirabil și căruia îi dă un ritm care alternează momente de tensiune cu momentele de (pseudo) acalmie. Referitor la acțiune, trei acte se desfășoară pe firul dramatic. O primă seară de luni cînd cei doi prieteni își revăd
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
el se află la același nivel cu supravegheații, din punct de vedere politic, le este superior: un tiran în devenire. Asemenea unui aparat de fotografiat, scena revelează negativul fotografiei: geloșii bănuitori ascunși în beznă, amanții bănuiți expuși în plină lumină. Mizanscena supravegherii produce o răsturnare ierarhică la nivelul vizibilității, de care spectatorii nu se lasă însă păcăliți. Toată lumea știe cine sunt victimele și cine e călăul. Din această materializare a coprezenței, scena nu are decât de câștigat, căci astfel resursele ei
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
cele mai codificate, cu forme de conduită precise pentru toate circumstanțele existenței, fie de lege, fie de tradiție 238. Calendarul monden este supraîncărcat cu evenimente. Înțelegem prin s c e n a reprezentarea dramatică în ficțiune [Lojkine; Jucan, p.23], mizanscena unui eveniment, construită că transgresare a ritualului în care converge eficientă narativa cu cea scenica [v. Lojkine, La scène de român. Méthode d'analyse, Armând Colin, Paris, 2002]239. Nicolae Panea menționează cu justețe că "orice cod social oficial ascunde
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
gesturilor, plasticității, sunetelor, prezenței fizice a actorilor. La Pariziana totul capătă aspectul unui joc: apariția spectaculoasă în scenă prin impactul imediat, gesturile și cuvintele ulterioare că șoc audiovizual care incearca dezlegarea enigmei. Șocul vizual este cel mai puternic. Pariziana creează mizanscene în care este vizibilă, chiar conceptualizata, o nouă idee de teatru, susținută de o imagine conturată în întregime prin relația actorului cu spațiul, promovată de reformatori ai scenei moderne cum ar fi Stanislavski, Meyerhold, Vahtangov, Tairov. Anumite divergențe artistice dintre
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
este un mare spectacol, în care este descris și rolul ultimului servitor: "manœuvre compliquée, cette confusion où le rôle du dernier valet était réglé à l'avance" [Zola, Son Excellence Eugène Rougon, p.195]. La redacția revistei La vie française mizanscena antrenează atât personalul, cât și vizitatorii. "Leș garçons de bureau, assis sur une banquette, leș bras croisés, attendaient, tandis que, derrière une sorte de petite chaire de professeur, un huissier classait la correspondance qui venait d'arriver. La mise en
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
actorului și în forța de neegalat a artei scenice. Aceeași ardere aduce în favoarea teatrului un mod de a fi care să nu-l deturneze nici o clipă pe regizor de la ceea ce consideră a fi adevărat, de la șansa salvării sensului major al mizanscenei. Aceasta pare a fi o exigență pe care autorul a urmat-o întreaga viață, bucurându-se de toate victoriile și asumându-și toate ratările (câte or fi fost), predându-se de fiecare dată unei "dramatice implicări" a regiei 12. Chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
de cinematograf din universul Thaliei. Realizările lui sunt infinit mai expresive, mai frapante vizual decât ale multor confrați care, fără să fi pus vreodată piciorul pe o scenă, s-au arătat greu apăsați de metehne teatrale în scriitura dialogului, în mizanscenă și, mai ales, în rostirea și în jocul actorilor. Mai presus de toate, el a contribuit plenar la afirmarea și consolidarea unui concept puțin agreat în epocă: cinemaul de autor. Întrega lui creație, densă, reflexivă prin excelență, oferă un rafinat
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
să-și păstreze umanitatea. Generalizând o experiență particulară, dilatând semnificațiile textului, reușisem împreună cu un grup de tineri actori, Vladimir Găitan, Liviu Rozorea, Mircea Diaconu, Constantin Măru, să realizăm o expresivitate modernă, semnificantă atât la nivelul jocului, cât și la nivelul mizanscenei. Un spectacol frust ce crea în public o puternică senzație de culpabilitate, mizând pe reacția conștiinței ce se revoltă împotriva înmatriculării personalității. Momentele împlinite ale acestei reprezentații probabil că nu le-aș mai putea repeta acum. Nu mai am inocența
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
digestie atît de ușoară. Să fii în Touraine și să nu intri într-o cavă (/pivniță/ cramă) înseamnă să nu știi ce-i vinul roșu pe lumea asta. O facem la faimosul Bourgueil, sinonim cu chiar vinul roșu. În două mizanscene. Întîi, la domnul Omason, gospodar cu acareturi complete, dar modeste, în grota căruia găsim butoaie cu vinuri decenale. Corpolenta seringă ce extrage licoarea de rubin și ne-o toarnă în pahare, impune ca una de sever laborator universitar. Numai că
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]