238 matches
-
puteai ști cine e securist, cine te spionează, sau cine îți vrea răul, avem totodată o imagine aproape idilică a experienței comunitare. Poate e un semn bun, un indiciu că intrăm în normalitate, că ne-am lecuit de suspiciune și mizantropie. Sau poate e un semn de naivitate. Recenta carte a lui David Kirp, profesor la University of California, Berkeley, intitulată cu umor și ironie Almost Home (rom. Aproape acasă), oferă un bun prilej de a reflecta la paradoxurile comunității, de
Aproape ca acasă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16672_a_17997]
-
un capitol cu laude mari: „Hogaș pare să fi fost un mizantrop înrăit. După cum rezultă din propriile sale descrieri și comentarii, nu sa simțit niciodată prea bine în prezența oamenilor. Pe drumuri de munte reprezintă o colecție de mărturii ale mizantropiei transformate în stil de existență”.(p.354) Și, generalizând: „Fără să-și dea, desigur, seama, inaugura o manieră moldovenească de a povesti, bazată pe armonia frazei în sine, manieră ce avea să ajungă la apogeu în perioada interbelică, odată cu Mihail
Alte drumuri de munte by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/3949_a_5274]
-
trăiesc un șoc asemănător când, fiind internat la oncologie, suspect de leucemie cu o anemie gravă, îmi luam tainul viciului de fumat pe fereastra de la veceu alături de un miner din Anina”. Ultimele pagini sunt ale spitalelor, ale suferinței și ale mizantropiilor. Traversarea cercului, ciclul de șapte volume se apropie de sfârșit. „Nici acum nu-mi dau seama unde vreau să ajung și dacă această carte, în intenție pozitivă, a avut doar darul de a mă decupla de realitate și reface, sau
Alte drumuri de munte by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/3949_a_5274]
-
de trist. Nu-mi dau seama dacă sună cumva a testament... Oricum, nu putem muri nemărturisiți”. Poate să se salveze, dar în finalul romanului, într-o vânătoare a celor nou veniți la munte, este împușcată tocmai Călăuza, locțiitorul său. De la mizantropiile lui Hogaș, studiate de Mihai Zamfir în Scurta istorie a literaturii, până la cele ale lui Paul Eugen Banciu parcă nu e o distanță atât de mare.
Alte drumuri de munte by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/3949_a_5274]
-
pentru o clipă din culise să depună mărturie, în G. Călinescu față cu totalitarismul, cu privire la una dintre cele mai fierbinți teme postdecembriste. Relativul disconfort stilistic afișat în G. Călinescu față cu totalitarismul (concizia e vecină aici cu timiditatea și cu mizantropia) nu face decât să sporească credibilitatea cărții: editorul nu simte nevoia să se exprime public decât atunci când are ceva cu adevărat important de spus. Și, din multe puncte de vedere, volumul reușește să facă lumină în complicatul caz Călinescu. Pe
Critica de nevoie by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4857_a_6182]
-
reflectez. Și, de fapt, evenimentele contemporane nu mă influențează decât marginal, cu excepția faptului că sunt într-o stare de furie permanentă, cred ca sunt furios de la naștere, și ceea ce se întâmplă în lumea modernă, mai ales in Franța, îmi alimentează mizantropia care este una dintre sursele mele de inspirație. Toții cronicarii și intervievatorii au remarcat, multi cu un zâmbet lacom, cruzimea tuturor cărților Dvs. Pe mine mă frapează negrul absolut, lipsa oricărei speranțe. În Chien des os mai adăugați o scurtă
Bernard du Boucheron - "Poate ca scriu disperarea pentru ca este mai greu sa fi amuzant" by Radu Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9149_a_10474]
-
lipsa de speranță. Cu riscul de a ma repeta văd două nivele: pe de o parte pesimismul meu funciar și fără să fiu paranoiac răutatea absolută a oamenilor, este primul nivel, un nivel psihologic de o mare banalitate, în fond mizantropia este lucrul cel mai împărtășit în toată lumea la fel de răspândită cu celălat lucru extrem de stupid și de dezagrabil care este ipocrizia afectată, un fel de "totul este frumos, totul merge bine, frumoasa mea" și pe de altă parte există o opțiune
Bernard du Boucheron - "Poate ca scriu disperarea pentru ca este mai greu sa fi amuzant" by Radu Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9149_a_10474]
-
publică românească, a istoriei naționale). După opinia mea, valoarea (extraordinară) a trilogiei constă în portretistică și satira de moravuri, care departe de a ilustra o aliniere a autorului la ura față de protipendadă promovată de partidul comunist, constituie expresia profundei sale mizantropii și a geniului de pamfletar. Aceasta nu înseamnă însă că studiul lui Ion Simuț nu are adevărul lui. Ca să nu mai vorbim de faptul că este atât de bine scris și integrează, cu grație, atât de multe informații, încât dă
Ion Simuț și școala sa de critică by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8240_a_9565]
-
personajul pe care-l avem în față pare eviscerat de orice emoție. Absența empatiei ne atrage atenția numaidecât, în orice contact uman, Viorel se străduiește să evite atingerea, se separă aproape sanitar, reduce la minim suprafețele de contact, sugerând o mizantropie profundă. În background avem schițată o înșelătoare motivație, lucrătura colegilor pentru a-l da afară din serviciu, divorțul, un copil de care este separat, încredințat mamei și socrilor spre creștere. Un alt contrast subtil, monotonia acțiunilor întreprinse de Viorel este
Aurora la crepuscul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6264_a_7589]
-
biografice într-o Istorie exclusiv literară. Neîndoielnic, e o concesie făcută, în cunoștință de cauză, lui Călinescu. Să răsfoim, cronologic, trei asemenea cazuri. Scriind despre Goga, Manolescu încheie investigația memorialisticii acestuia cu câteva linii de portret: "Nu e propriu vorbind mizantropie în aceste note de fiziognomie morală. Mai curând o maliție pur artistică, aproape gratuită, epurată azi, la o lectură târzie, de toate motivațiile conjuncturale. Ar fi interesant de știut cum se vedea pe sine Goga însuși în această galerie de
Câteva metode (III) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7448_a_8773]
-
ei (al treilea coșmar). Viața literară nu e deloc idilică. Meseria de critic are un grad de risc foarte ridicat. Alex Ștefănescu își amintește periodic de toate aceste inconveniente, care pot fi dezvoltate în adevărate drame sau boli profesionale (sastisirea, mizantropia, depresia). Și, totuși, nu renunță. E o dovadă de tărie morală, intelectuală și psihologică. Publicul cititor are nevoie de un asemenea exemplu de optimism, de încredere în literatură. Zborul cărților Alex Ștefănescu nu renunță să citească și să recomande cărți
Aaa! Alex! by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9101_a_10426]
-
interior, dar și curajos, exigent până la intransigență cu sine însuși, ca și cu cei din jur și din breasla sa. "în ce privește omul, nu-mi fac nici o iluzie - partea reptilină din el e mai feroce decât o fiară". Aceasta nu este mizantropie, ci o mare doză de luciditate, ca și de atașament la înalte valori morale. Sentimental, scriitorul este legat de locurile natale, de amintirea părinților, a soției, a prietenilor dispăruți. Cuvântul "moarte" apare des în cărțile sale (chiar și Cartea morților
Un înțelept contemporan by Boris Marian () [Corola-journal/Imaginative/11719_a_13044]
-
un raport ironic. în regatul ironiei domnește egalitatea; asta înseamnă că nici o etapă a itinerarului nu este din punct de vedere moral superioară alteia. Începând să lucreze pentru a fi util patriei sale, Bolkonski vrea oare să-și răscumpere greșala mizantropiei sale anterioare? Nu. Fără autocritică. în fiecare fază a drumului, el și-a concentrat toate forțele intelectuale și morale pentru a-și alege atitudinea și el știe acest lucru. Cum ar putea, așadar, să-și reproșeze de a nu fi
Milan Kundera - Testamentele trădate by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12293_a_13618]
-
pe care o resimte măcar problematică de nu de-a dreptul inautentică, "cu punctele și dezavantajele unei asemenea aspectări". E o mentalitate a rupturii, poate, freudian vorbind, de sorginte antipaternalistă, evident, din punctul de vedere al ideilor, sub egida unei mizantropii cu anvelopă conservatoare. Simptomatic, e citată o sentință cioraniană plină de iradierea radioactivă a dispoziției adolescenței rebele: Nimic nu se poate iubi decît imperfecțiunea". O serie de linii personale, cu amar aforistică tăietură, ne confirmă: "Respectul pentru trecut: conștiința rea
Barbu Cioculescu par lui meme by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12046_a_13371]
-
scriitoarea o face realității constă în rîndurile pamfletare pe care le închină, cu intermitențe, spectacolului politicii actuale și unora din personajele lui. Dar și aci avem a face cu înscenări burlești în care contează efectul stilistic, în baza unei paradoxale mizantropii joviale, incapabile de ură. Pluripartitismul apare proiectat pe fundalul unor snoave: "Doar Păcală și Tândală ar mai putea face un pic de ordine în microunivers. Ei sunt undeva în aerul și în apa noastră, mai fac cîte o glumă ca să
Cochetăria cu absurdul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8263_a_9588]
-
frecvent autorul. Ce-i drept, cîteodată lansează ipoteze relativ interesante, cum e aceea referitoare la cruzimea copilului Pu Yi, care își terorizează prin capricii și furii supușii și alaiul de servitori, justificată printr-o lipsă acută de intimitate. Legătura dintre mizantropie și absența unui spațiu privat nu e prea subtilă, poate, dar plasată în contextul potrivit ea are cel puțin un efect retoric. Cred că lui Behr îi lipsește, pentru a fi un biograf de forță, o știință a dozării detaliilor
Riscul gazetarului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17254_a_18579]
-
Sorin Lavric Pe Nietzsche nu-l poți gusta decît atunci cînd te apucă pofta răzvrătirii. Sau atunci cînd vrei să-ți sporești disprețul față de pegra speciei umane. Sau în momentele de mizantropie, cînd, scîrbit de lume, vrei s-o cureți desființînd-o. În schimb, parcurs cu dispoziția așezată a cititorului care caută motive de lucidă documentare, autorul din Röcken te indispune. Și la mijloc nu e atît nesuferita emfază cu care vorbește de
Spiritul ditirambic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5537_a_6862]
-
roase, coji de ouă vopsite, pungi, sticle și dejecții. Avînd experiența de neuitat a unor asemenea picnicuri prin păduricile murdare de lîngă București, Cronicarul n-a mai dat curs chemărilor - veniți privighetoarea cîntă și hai la groapa cu furnici - ci mizantropiei și ce-a făcut el în minunata zi de mai? A citit memoriile lui Petre Pandrea și reviste literare. Deși ar avea acum chef să scrie mai curînd despre mandarinul valah (ar fi atîtea de spus!), prioritatea o au revistele
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17116_a_18441]
-
pasului meu și se transforma într-o trapă misterioasă. Urcînd cuminte către ușa de la etajul I, treceam de fapt solemn pragul unei epoci la sfîrșitul căreia mă născusem: epoca normalității pierdute și a tinereții părinților mei". Mustește pe alocuri o mizantropie ca un reflex egotic, ca o demonie a neîncrederii personale în bine, ce-ar fi posibil doar într-o modalitate elaborată, artificială. Dacă "răul banal" nu i se pare autorului "diabolic", ci doar o spontană apariție la nivelul impasibilității și
Dincolo și dincoace de Noica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7453_a_8778]
-
pașnic apropierea Apocalipsei, ci, războinic, o și provoacă, o imită anticipativ, în mic. Ultima parte a cărții se ocupă tocmai de ,apocalipsa cuvântului" și analizează consecințele acestei demiurgii ineluctabil-pedepsitoare. Ștefan Melancu nu este întru totul de acord cu ideea de mizantropie argheziană, relevată de Tudor Vianu, deși e greu de văzut altceva dincolo de ,rara sa facultate de a disprețui", evidențiată de același exeget. Fără îndoială că în opera argheziană pamfletul are o ,istorie" particulară, o evoluție cu metamorfoze, deviații, ambiții mai
Pamfletul apocaliptic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11256_a_12581]
-
căci, obligat de „căderile” existențiale ale românului, „Balzac deviază (...) spre Murger, Scenes de la vie de boheme”. Stilisticianul operează o oportună adaptare a conceptului d-sale fundamental, virînd spre „stilul de existență”. Opera lui Hogaș „reprezintă o colecție de mărturii ale mizantropiei transformate în stil de existență”. Mai înainte, „Odobescu a creat pe cont propriu o variantă a stilului junimist”. Ambiția ieșită din ordinar a Maiorescului, pornind de la o precocitate „aproape maladivă”, „mizează doar pe forța intelectului și de aceea intră de
Alonja romanescă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5081_a_6406]
-
feeria începea. Era focul de artificii într-o mină de smaralde; el știa totul, spunea Anton, și spiritul său îi lumina comorile”1. La rândul său, parcă motivând totala lui disponibilitate sufletească, distribuită în multe alte ocazii cu parcimonia unei mizantropii funciare, Proust afirmă într-una din numeroasele lui scrisori către prințul Anton Bibescu: „Dacă puținul pe care-l cunosc te poate interesa, el este la dispoziția ta, micul meu Anton [Bibescu], în aceeași măsură cu inima mea, cu puterile, cu
În lojă cu Marcel Proust by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3251_a_4576]
-
La Baudelaire, „naiv și sobru om de munci" e destinatarul cel mai improbabil al unei cărți de versuri iconoclaste. Așa încît, față de această specie, pe care toamnele reci și jilave o nutresc, starea poetică nu poate fi decît de apăsată mizantropie. De aici, depersonalizarea, epurarea de siluete omenești, substanța omenescului refugiindu-se în extreme: nebuni, Ofelii care cîntă la clavir, alcoolici, estropiați. Locurile lor sînt și ele marginale: cimitire, crîșme de duzină, parcuri cu vocație funerară. Iar locul în lumea oamenilor
Obligații by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6877_a_8202]
-
recunoașterea drepturilor egale pentru toți, ei nu pot înțelege ce este minciuna. Swift se pomenește în fața unei contradicții de nerezolvat. Sistemul patriarhal ar fi ideal, dar în el oamenii au devenit "yahoo". De aici decurge pesimismul lui Swift, întunecata lui mizantropie. Extrem de semnificativ este finalul cărții. Gulliver se întoarce în Anglia, dar nimeni nu-i crede povestirile sale, îi fac proces pentru a-l declara nebun iresponsabil. Este salvat de un miel adus din "Lilliput", care modifică decizia judecătorilor.
Călătoriile lui Gulliver () [Corola-website/Science/301023_a_302352]
-
jocul periculos al Sovietelor, cărora ,le lipsește cam prea multă onestitate intelectuală" (p. 79), oricât Revoluția dă o speranță, dar este o speranță otrăvită. Deznădejdea lui B. Fondane în fața unui spectru atât de amenințător al războiului se transformă într-o mizantropie teribilă: ,Poate că omul nu e perfectibil. Poate că e un ticălos etern. Că e scandalul acestei existențe, un scandal și o scârbă. Poate că e cu totul inutil să te oprești la perfecționarea lui. Dar atunci să punem cruce
Libertatea spiritului creator by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11497_a_12822]