238 matches
-
și Sabie: „Mi-a dispărut orice pasiune pentru România. Mă gândesc la ea cu acea duioșie mucalită cu care mă gândesc uneori la iubitele din școala generală. Dar numai o țară netrebnică, bolnavă, degenerată poate fi iubită cu pasiune” (Tentația mizantropiei, 2000). Din asidua frecventare a ideii creștine ruse, paralel cu venerarea profund simpatetică a ceea ce Emil Cioran numea „la pensée réactionnaire”, câștigă profunzimea reflecției, dar pierde simțul proporțiilor și nuanțelor; câștigă partea sobră, conservatoare, antifrivolă și profund constructivă a persoanei
BADILIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285539_a_286868]
-
spune că, prin B. și confrații săi, dialogul subteran al generației „Criterion” cu generația ’90 este menit unor rezultate din ce în ce mai surprinzătoare. SCRIERI: Nodul gordian, București, 1996; ed. București, 2002; Sacru și melancolie, Timișoara, 1996; Cartea micilor erezii, Satu Mare, 1999; Tentația mizantropiei, Iași, 2000; Regele cu o harfă în mâini, București, 2000. Antologii și ediții: Întâlnirea cu sacrul. Șapte interviuri cu și despre Mircea Eliade, Botoșani, 1996; ed. 2, Cluj-Napoca, 2001; Socrate-omul, București, 1996; Miturile lui Platon, introd. edit., București, 1996; Eliadiana
BADILIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285539_a_286868]
-
Răsuflă ușurat și se sprijină mai comod pe perne, când tresare dintr odată, înfiorat. Ca o lamă de cuțit, cuvintele lui Nerva îi sfârtecă creierii, și așa dureroși. I-a spus că vrea să se sinucidă. Își rotește privirea, buimac. Mizantropie de bețiv? Că alte motive n-ar prea avea. O arsură în coșul pieptului îl face să se chircească de durere. Cram pa coboară în burtă. Așteaptă speriat să se repete. O secundă, două, trei. A trecut. Încearcă să se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
obosi să rețină niște oameni ca Bruch; nici, că veni vorba, niște Sammleri. Pe Sammler nu-l deranja prea mult propria uitare, nu și când te gândeai la cei care l-ar fi reținut, În orice caz. Considera că descoperise mizantropia Întregii idei de „cel mai memorabil“. Era desigur posibil ca perspectiva istorică să Înlesnească desconsiderarea majorității acestor instanțe. Cu alte cuvinte, să ne arunce peste bord pe majoritatea. Dar iată-l pe Walter Bruch, care venise În camera lui pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
tot acolo, în marea clădire. E ora, de la care rămân închis- O emoție... o amorțire... E toamnă... mi-au dat de scris... * Ego Tot mai tăcut și singur În lumea mea pustie- Și tot mai mult m-apasă O grea mizantropie. Din tot ce scriu, iubito, Reiese-atît de bine- Aceeași nepăsare De oameni, și de tine. * Pantofii Pantofi de aur, expuși în vitrină, Veți sta sub dantele, în nopți de baluri, Și-n ale valsului leneșe valuri Veți râde prin săli
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
de lectură, seara ieșeam pe străzile pavate cu bolovani. Din mahalale ajungeai ușor în centru. În calda atmosferă a zilelor de primăvară, promenada tîrgului împrumuta frivolitatea toaletelor dezgolite și a sîngelui înfierbîntat, ceea ce mă azvîrlea într-o grea criză de mizantropie. Din toate părțile curgeau șuvoaie de carne vie, cu tari efluvii senzuale: bătrîni cu fețele pline de pudră, cocote devastate, seci domnișoare ca niște teci de mazăre, grase negustorese și adolescenți cu chipuri imbecile. Priveam la toate cu o scîrbă
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
două telefoane, dar am lăsat robotul pornit și, cu televizorul și radioul urlând din toate puterile, nu am auzit nici măcar un cuvânt din acele mesaje. Recunosc că nici nu m-am străduit prea tare. Mă Încerca un puternic atac de mizantropie. Pe la zece, pradă unui val subit de foame și de milă față de propria persoană, am comandat o pizza. Dacă În Weekendul pierdut, Ray Milland, ajuns la jumătatea celei de-a treia sticle de whisky, ar fi hotărât că ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
sămănătorist, neointerbelic... N-are-a face! Nu vă asigur decât de un singur lucru: de buna mea cre dință. Una care vrea să scrie săptămânal aici aproape exclusiv de bine, pescuind din apele tulburi ale prezentului firescul, frăgezimea, altruismul, seninătatea, pilduitorul. Nu mizantropia, devianța, alterarea, rugina spirituală și cangrena etică. Mi se întâmplă, ca zilele trecute, să fiu încântat de prezența lui Liviu Ciulei la emisiunea lui Patapievici, sau de prezența Sânzianei Pop la „Profe sioniștii“ Eugeniei Vodă? Voi scrie aici. Mă convinge
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
yeah!“. 10 februarie 2011 Leacuri pentru pesimism Știu că am mai spus-o, însă tare-mi place s-o repet. Până acum vreo doi, trei ani sufeream și eu, ca tot intelectualul conservator și cu naturel simțitor, de scepticism și mizantropie. Cunoașteți, cred, acel (aproape letal) amestesc de senzații prin care ajungi la concluzia că ești un om de prisos, în care contextul social mizerabil, agre siunea mitocăniei, umilirea constantă, buna-credință invariabil înșelată sau răstălmăcită fac să te invadeze gustul nimicniciei
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
trepi dația logoreică și apetitul pentru ubicuitate culturală? Am fost adesea întrebat în ultimii ani, fie agasat, fie cu înduioșare, de unde-mi adun combustibilul acestei însumări paradoxale de cioranizare optimistă, blazare energizantă, retractilitate histrionică, solitudine și hipersocializare, bonomie și cinism, mizantropie și altruism. Ei bine, rolul esențial în recalibrarea ființei și convingerilor mele l-au avut întâlnirile reciproc vampirizante cu tinerii. Empatizând cu liceenii infinit mai mult decât cu studenții. Teenagerii sunt fascinant de tulburi, deschiși cu inconștiență, aprig turmentați, monologali
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
simplu spinoasa dilemă care opune singurătatea și solidaritatea. În loc să se ducă departe de lume, într-o peșteră, el s-a vârât într-un butoi, așezat în aglomerație, de unde putea auzi discuțiile celorlalți. Ce înseamnă asta dacă nu că în orice mizantropie trebuie să mai rămână o fărâmă de tandrețe? Altminteri, suntem pierduți. Iată, domnilor, de ce vă voi spune, la un moment dat, că Parthenonul nu e o problemă a celor vechi. Din punctul meu de vedere, în lumea anticilor găsești ceea ce
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
acolo de asemenea, cu fețele îmbujorate de voie bună și de intenții ascunse. Porfiri zâmbi, simțind, de la distanță, un gol în stomac și o nerăbdare vertiginoasă în suflet. Nu avea însă niciun chef să-l descose pe Salitov despre sursa mizantropiei sale. ă Ai făcut o treabă bună, Ilia Petrovici, spuse el în schimb, acoperind gălăgia petrecăreților. Dealul de săniuș rămăsese acum în spatelel lor, dar țipetele de plăcere și frică puteau fi încă auzite. Salitov nu-i răspunse, iar fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
oficiale. Sîntem într-o perioadă de vogă europeană a literaturii absurdului, iar referința la aceasta devine inevitabilă. În spiritul „sănătos”, optimist al „umanismului socialist” și al criticii „antiburgheze”, Mihail Diaconescu recuperează comicul „pozitiv” și „critic” al lui Urmuz, delimitîndu-se de „mizantropia” unor „antiumaniști” precum Ionescu sau Beckett: „din păcate, procedeele lui Urmuz au ajuns să servească scopuri opuse celor pentru care au fost concepute inițial. Dintr-un corectiv tonic și critic, realizat cu superlativă inteligență (...) ele au devenit modalități de comunicare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
precum Ionescu sau Beckett: „din păcate, procedeele lui Urmuz au ajuns să servească scopuri opuse celor pentru care au fost concepute inițial. Dintr-un corectiv tonic și critic, realizat cu superlativă inteligență (...) ele au devenit modalități de comunicare a unei mizantropii negre și a spaimei de a trăi” (ibid.). O opinie similară întîlnim și la Paul Anghel, în „Urmuz și Sonata”, în „Arhivă sentimentală”, Editura Cartea Românească, București, 1968. Într-un articol reluat în volumul Analize și sinteze, Ed. Albatros, București
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Cum încerci să te explici, ridică piatra. Și te lovesc înainte de a auzi ce spui. Asta îi face fericiți. Pentru ei e un merit să acuze, să jignească, să-și arate dezaprobarea. Știi ce am înțeles în ultimii ani? Că mizantropia nu se poate învăța departe de oameni. ― Nu cumva ai devenit mizantrop? ― Dacă n-am devenit, nu mai am mult. Și e, exclusiv, meritul meu că mai am îndoieli. ― E grav ce-mi spui. ― Când mă plimb aici, printre chiparoși
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
satisface pe ticăloși. Îi plăcea să‑și ridice brațele lungi peste lumina reflectată de creștetul lui chel și să scoată un strigăt hazliu. Am impresia că această descriere pe care i‑o fac o să vă determine să‑l acuzați de mizantropie. Ravelstein era tot ce doriți, numai mizantrop și cinic nu. În nici un caz. Era generos cât se poate - un rezervor, o sursă de energie pentru studenții pe care‑i accepta. Mulți studenți porneau de la premisa democratică potrivit căreia profesorul trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
salivă și iscăli gros cu un creion chimic: "Isus Cristos". Stănică luă mai târziu cartea poștală, o puse în buzunar și-o aruncă la cutie fără a o mai privi. XIV Ceea ce-l întuneca pe Felix, dîndu-i oarecare doză de mizantropie, era indiferența tuturor, chiar a colegilor de universitate, pentru orice atitudine intelectuală, pentru orice înflăcărare ce n-avea un scop imediat, terestru. La Iași, în internat, discuta cu aprindere cu colegii, chiar în pat, după stingerea luminii, probleme pe care
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
milă mai mult de un om de familie bună, scăpătat, decât de un vagabond nemâncat, simțea datoria de a înlocui pe moș Costache. Felix vedea în Otilia o fată cu un bun-simț exagerat, cu o experiență de viață, dusă până la mizantropie, dar nu era așa. Otilia era ușuratică, iubitoare. Era însă modestă, încredințată că orice bine în viață trebuie plătit cu o nefericire sau măcar cu o dușmănie, că nu avea dreptul să pretindă nimic. Asta o făcea cuminte și ridica
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
tremurând din genile [mele] strălucitoare și aruncai scrisoarea în foc. Ochii mei painjeniți de lacrimi și insomnie întrevedeau într-o sălbatecă fantasmagorie capul vânăt al acelui amic nefericit, cu creierii roșii de gândire, cu fălcile înfundate de venin și de mizantropie, cu ochii înfundați și turburi ca ochii unui nebun. Desigur murise. Deschid sertarul mesei și iau puținele portrete ce le aveam împrăștiate prin hârtii. Portretul lui era lipit de a lui Tasso. Epistola stătuse de mult în cronică. Era veche
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Ianus și Sisif, cu o fantezie legată mai mult decît În alte poeme de viața materiei. Este o acumulare de interdiciții și eșecuri, o premoniție care vizează trupul și spiritul, dezagregarea lentă, căderea În starea teribilă de atonie și de mizantropie neagră: „nimic să-ți mai placă, nimic să dorești”... Blestemul cuprinde, În fond, un cod de sancțiuni morale. Puținele, totuși, lucruri materiale (cadaverul, stînca) au o valoare represivă. A blestema pe cineva să calce, veșnic, pe un trup În putrefacție
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
casnic și auster, și Gulimănescu, pe care îl controla nevasta, acceptau aceste prelungiri boeme, chiar Pomponescu și Dan Bogdan. Deși îl detesta pe Ioanide, Pomponescu era din fire sociabil și prețuia senzația de tensiune morală și intelectuală, cultivând o ușoară mizantropie. Musafirii lui Saferian erau niște inamici care aveau nevoie unul de altul. În fine, Gaittany, somat de limbile ceasului, se ridică și, salutând cu afectație toată asistența asemenea unui actor la sfârșitul piesei, căutând a da gesturilor și glasului nuanțele
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
verbal și propagandistic, fără intimă convingere, un naționalism vehement în materie arhitecturală. Intrevedea marea bazilică a națiunii ca o biserică dintre cele mai pitorești, precum Mânăstirea Curtea-de-Argeș, ridicată la altă potență. Din când în când, mai ales în momentele de mizantropie, cauzate de viața politică, Pomponescu intra în biroul lui și lucra la planurile domului. În aceste momente de reciuziune, cele două doamne Pomponescu vorbeau în șoaptă, și dacă vreun musafir se ivea, se decideau cu greu a turbura liniștea lui
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
până acolo încît îi găseau pe toți perfecți. După Ioanide existau trei categorii: indivizi care nu-l interesau deloc și cărora le întorcea spatele, apoi "dobitocii", în fine, aceia care intrau în definiția "un om". Exclusivismul lui pornea nu din mizantropie, ci dintr-o filozofie a faptei. Acela pentru care avea o stimă nelimitată, considerând capacitatea lui, era "om". Ceilalți (excluzînd pe neinteresanți) erau dobitoci, și în categoria asta intrau mai toți oamenii cu care avea de-a face Ioanide, întrucît
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
21 XXI ................................................................. 53 XXII ................................................................. 85 XXIII ............................................................... 119 XXIV ............................................................... 143 XXV ............................................................... 184 XXVI ............................................................... 221 XXVII ............................................................... 254 XXVIII ............................................................... 289 XXIX ............................................................... 305 XXX ............................................................... 328 Referințe istorico-literare ....................................................... 351 XIX Pomponescu înregistră defecțiunea Indolentei cu o adâncă afectare, disimulată sub un zâmbet amar și o mizantropie afabilă. Cum avea melancolia sociabilă, fu văzut mai des prin oraș, plimbîndu-se la pas cu grupul său. Odată îl însoți chiar și Gaittany, până la un colț de stradă, unde, scuzîndu-se, luă mașina care-l aștepta. Pomponescu era mai peripatetic, îi
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în mașină cu directorul lui de cabinet în piața cartierului cu pricina și a privit de la geamul cupeului, fără nici un comentariu, bazilica lui Ioanide. XXIV Pomponescu era în mod normal un om agreabil, deși pasibil de crize de invidie și mizantropie, și care nu trecea niciodată, în antipatiile sale, la gesturi violente și vulgare. Existența lui Ioanide îl indispusese totdeauna secret, cu toate acestea compania lui nu-i era displăcută și Pomponescu uza față de arhitect de cea mai distinsă colegialitate. Antipatia
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]