144 matches
-
privești la lume... Ea se uită la mine lung, cu un zâmbet: N-am nimic, ce să am? Dumneata nu vezi că n-am nimic? Așa-s eu; așa m-a făcut maică-mea, fără bucurie... Vorbea încet, c-o mlădiere de glas din care se cunoștea că dăduse așa, numai un răspuns de mântuială. O întrebai din nou: —Poate-i rău Voinea cu dumneata?... —Voinea? cum poate să se poarte Voinea cu mine? Ca un bărbat cu nevastă-sa... Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
prelungite cu creionul spre tâmple. Duminică, însă, pictorul confecționa Hildei un chip de zeiță greacă, cu părul retezat în jurul cefei și atât de lins, încât bătaia soarelui părea că poartă o cască sferică de oțel, cu reflexe albăstrii jucând după mlădierile ei grațioase. Îmbrăcămintea croită și chiar de dânsa cusută după schițele pictorului, era întotdeauna simplă și neagră, cu mâneci lungi și guler înalt, strâns închis în jurul gâtului. Scurtă până la genunchi, rochia aceasta bizară îngăduia să i se vadă liniile ideale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
din vreo 6 puncte ale privirei, estetic alese și fără o greșeală de armonie și adevăr... O femeie neândoios, după părul mătăsos cu toate că scurt până la umeri, după grația feței și viața bustului mic, după curba întreruptă a coapsei delicate și mlădierea pulpei subțiri. . . - Și după realismul, însemnat cu măiestrie pe acel incomplet parcurs, al unor amănunte tot atât de deslușite cât de pur e aspectul general al efigiei, râse Nory. - Desenul incomplet nu are totuși nici un echivoc - urmă Miri - nici chiar pe acela
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
ritualului, după toate cerințele datinilor, așa cum o făcuseră moșii și strămoșii lor veniți de pe depărtatele meleaguri ale Indiei. Oamenii șatrei constituiți în grupuri vesele, au început să cânte și să joace, însoțindu-și pașii și cântecele de gesturi ale mâinilor, mlădieri ale trupurilor, trăind la cea mai înaltă temperatură, cu toată intensitatea, bucuria evenimentului. Mireasa, îmbrăcată într-o rochie albă de parcă ar fi fost clătită în zorii acestei fericite zile, ieși din cortul ei secondată de părinți. De la primii pași, începu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
era mai degrabă rezultatul mizantropiei și al fricii. Și iată, acum, și puțin masochism. Și în fond, la ce bun să trăiești? Contesa văzu în oglindă un colț din veșmântul negru al Maicii Tereza. Fugi la geam: doar o ușoară mlădiere a tufelor de trandafiri. I se păruse. Dar această părere îi aduse aminte Contesei de drumul pe care o pornise, de responsabilitatea pe care o avea față de acest suflet, de misionariatul care nu face diferențe între oameni. Amintirea Maicii îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
lui Bouche Dorée ajunge, din nou, la el, glasul din care toate vin, un glas în care se amestecă vocile tuturor zilelor petrecute de Corto de o parte și de alta a liniei Styxului, un glas în care poți recunoaște mlădierea de ingres a mamei sale, țiganca din Gibraltar, ca și atingerea marinarului din Cornwall. Ce zbor lung voi avea, murmură Corto, admirându-și hipnotizat noul său trup, ce seamănă cu al zeilor pe care vrăji toarele din Bahia îi adoră
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
alături de drum, cu pălăria dată pe ochi și clefăind din cizmele lui largi de cauciuc. Galan se opri dincolo de șanț, în dreptul roibilor, potrivindu-și, pe trupul înalt, chimirul lui de piele, cu care era încins pe mijloc. Grăi cu unele mlădieri în glas: Noroc bun, bade Petrea, acolo unde călătorești! Să ne dea Domnul avere de sănătate. Că alte averi le iau rușii și nu ne mai trebuie... Numai sănătatea-i de bază. Taman un calic trebuia să mă întâmpine, acuma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
absența nefericirii. Coborîșul ne-a despuiat de nemurire Însă și de infinita ei ambiguitate. Și iată-mă plin de o bucurie avară pentru tot ceea ce Îmi dăruie și mie această primăvară expansivă. Întreaga coastă strălucește În fața valurilor care astăzi au mlădieri de felină... Prometeu În grecește, Prometeu Înseamnă „prevăzător”. Nu s-ar zice, din fericire, că și-a respectat numele. Ceea ce s-a Întîmplat pe munte, unde Zeus a trimis un vultur să-i devore ficatul, dovedește nu numai că titanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
prezis că Făt-frumosul așteptărilor mele avea să fie unul motorizat, analfabet, dar care, atunci când își așează o carabă pe tine, fiecare celulă a ta începe să vadă stele verzi... Superbia de atlet a spătosului Genel nu-i depășită decât de mlădierea inteligenței sale native, care s-a vădit, oricât ar părea de necrezut, tocmai atunci când mi-a cerut să..." Dar mintosului Genel, în afară că nu înțelese nimic, nu-i fu dat nici să-și amintească gestul cu care luase maul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
adevărate, ce dădeau caracterului tău palme și-l încurajau să se precipite către fapte mărețe. Dar oare nu la ei fusese trimis? Nu la ei, milostivii, bine și iutefăcătorii de minte? Nu la cei lângă care, dacă nu manifestai destulă mlădiere de spirit, o dată îți deschiau burta și-ți înădeau, din măruntaie, coadă de zmeu? Nu lângă cei care, pricepîndu-se să-ți ridice tot Bucureștiul- ntr-o mână, ți-l țineau acolo și ți-l spoiau în aceleași culori 161 CEI ȘAPTE
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Îmi frământ doar sufletul, lutul fumuriu al zilelor, căutându-mă. Știu că sunt ascuns în bulgărele acela inform. Nu știu încă să mă descopăr, să mă fățuiesc, să dau deoparte straturi hidoase, impure, spre a mă reda într-o simplă mlădiere de contururi. Mi-e încă teamă să modelez. Frământ deocamdată, absent, cu plăcerea doar de a simți cum lutul meu se joacă, prin mâinile mele, cu mine. Nu-i doar un meșteșug literar să mărturisesc sentimentul că, în astfel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
frumoasă de toamnă târzie... Soarele scăpăta spre asfințit. Țăranii se întorceau de pe ogoare, mai devreme, să nu-i prindă pe câmp,toaca de vecernie... A doua zi era duminică. Desculțe, femeile se preling pe uliți intrând în ogrăzi grăbite, cu mlădieri de feline dezmierdate. Drumul este strâmt, cu greu trec două care unul pe lângă altul, făra a intra și prin șanț. Urmele lăsate de roți se încâlcesc între ele, însemnând parcă, cronici ale pământului. Boii trag în jug fără a se
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
spate. Cu o unduire din șolduri, făcu să-i pice la picioare fusta veche. Mă copleși iluzia unor intimități. Dînd iar dovadă de perspicacitate, Patricia se înveselea. Cu capul plin de flăcări, am încercat s-o îmbrățișez, dar, cu o mlădiere parșivă, fata se eschivă din nou. Deși nu cumpăra nimic, Patricia îmi ceru părerea la fiecare stand din magazin. Răspundeam morocănos, deoarece treaba asta mă plictisea cumplit. Fata părea dezamăgită. Cu asprime, îmi porunci să vin la dînsa de dimineață
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Bărbatul, pentru că nimic nu mai Îndrituiește eticheta de minoritate aplicată femeilor, măcar din rațiuni demografice Înainte de toate. Deși cantitativ nu stau nici la genunchiul Memoriilor lui Casanova, brațele bărbaților lui Camille Laurens, de la fiu, tată, soț, amanți, necunoscuți, Iisus, poartă mlădierile unei blondine care nu se dă În lături de la ospățul rezervat ei de un destin - iată, de un destin - capricios, dar furnizîndu-i lui Cupidon săgeți pe bandă rulantă. și nu e vorba despre iubiri emfatice, orgolioase, prefabricate, ci despre o
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
unei decizii privind salvarea personală. și cum aceasta nu poate veni decât prin îndepărtarea de Florența cutremurată de îngrozitoarea ciumă, ea cere o abandonare a cetății. 161 Ibidem, p. 20. 67 Povestirea Pampineei din prima zi, rostită la urmă, „cu mlădieri în glas și grație nesfârșită”162, îi evidențiază spiritul ales, cultivat, elegant. Aduce un elogiu cuvântului iscusit ales și bine spus: „precum în nopțile senine steaua e podoaba bolții, iar primăvara floarea este a câmpiei înverzite, la fel și-o
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
că doar cu tonuri reci putea să delimiteze linia melancolică a orizontului, pe care se profilau siluetele războinicilor ce mărșăluiau pe țărmul mării. O să Învăluie totul În lumina pe care timp de patru zile se străduise s-o reflecte În mlădierile apei pe plajă, cu tușe ușoare de alb de titan, aplicat cu mare puritate. Așa că a luat un borcan și a amestecat alb, albastru și nespus de puțin siena natural, până a frânt totul Într-un albastru luminos. Apoi a
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
ca-ntr-un singur punct, toți afluenții nemăsuratei puteri a balenei. Dacă o asemenea cantitate de materie ar putea să fie anihilată, aici e punctul unde ar trebui să fie atinsă. Această forță uimitoare nu știrbește cîtuși de puțin grațioasa mlădiere a mișcărilor balenei: o grație infantilă îi însuflețește forța titanică. Dimpotrivă, mișcările astea își trag tocmai din forța ei teribila lor frumusețe. Adevărata putere nu știrbește niciodată frumusețea sau armonia, ci adesea le stîrnește; în orice lucru de o frumusețe
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
în care s-a școlit; da, dar pentru asta ar fi trebuit să aibă inteligența și caracterul unui Franco. De unde!) Descinderea acestuia, de ziua Regelui, în curtea Palatului Elisabeta, nu se poate sustrage simbolului. Ieșit din mașină și făcîndu-și indispensabilele mlădieri de cadînă de cartier, se îndreaptă spre augusta gazdă și, uitînd (oare?) că e doar un invitat, face de fapt gestul amfitrionului, luîndu-l jovial de talie pe monarh și conducîndu-l spre intrarea în palat... (Al cărui stăpîn impostor de fapt
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
o exercite pe tărâmul separat al artei industriale decât să o descarce pe de-a-ntregul în pictură, unde se întâmplă să dezavantajeze distractiv subiectul tabloului. Și tot din tufișuri, prin urmărirea minunțioasă a detaliului, descoperă în forma unei frunze, în mlădierea unui vrej, nervul liniei decorative, care prin stilizare se transformă într-un caracteristic element de ornamentație, și a cărui valoare artistică reușește s-o potențeze printr-un instinct decorativ în stare de a face un tablou din simpla alăturare cumpănită
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]