11,461 matches
-
de exemplu pe Ion Capătă, vizitiul cu șapcă de piele, - șapca pe care i-o îndesase pe cap pe vremuri un sas și pe care de-atunci nu și-o mai scosese. Avea 73 de ani, părea un șofer de moșie, și dacă îl confundai cumva cu vreun șofer, răspundea liniștit, - nooo, eu mi-s cu caii... Celălalt, șoferul propriu-zis, era un ialomițean și avea o figură de intelectual, ochelari rotunzi cu ulube de sîrmă, o privire ironică, - nu bea nimic
Lacrima clopotului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17398_a_18723]
-
a vrut să trăiască. E un obicei pe care-l au oamenii și Rodion voia viața, cum o vrea firul de iarbă ori pasărea de cer. Fiul unui popor cu perciuni și cu halat, care trăiește asimilîndu-se rimei, pietrei, omului, moșiei - forță lui s-a lovit necheltuită și multă, ca o muscă, de zidul lumei... Rodion a sucombat. Era matur. Poate că maturitatea lui ar fi putut continua durată. El știa însă că de aci încolo începe decadenta. Insomnia și scrisul
Iudaismul în eseistica lui Fundoianu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17448_a_18773]
-
a avut Ion Pillat (născut an 1891), așa cum reiese din corespondență să! Era nepotul, prin mama, al celor trei frați Brătianu (Ionel, Vintilă și Constantin-Dinu), oameni avuți și cu putere politică potențială iar copilul se ănvărtea an tovărășia lor, la moșiile Florica sau Tigveni, spunându-i celui ce va deveni atotputernicul Ionel Brătianu, unchiul Tititi, cu care, pe la zece-cincisprezece ani, făcea extraordinare excursii prin Bucegi sau Retezat. an august 1903 mai trăia bunica să Pia Brătianu, soția lui Ion C. Brătianu
Ion Pillat epistolier by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17484_a_18809]
-
zece-cincisprezece ani, făcea extraordinare excursii prin Bucegi sau Retezat. an august 1903 mai trăia bunica să Pia Brătianu, soția lui Ion C. Brătianu, căreia ai scria, colectând de la toți cărți poștale ilustrate, pasiunea să de copil. Cand nu era la moșiile Brătienilor sau la vila lor din Sinaia, se află la Miorcani, proprietatea tatălui său din Dorohoiul Moldovei. Dar cel mai mult ai plăcea, desigur, la Florica (pe care o va și evocă, cu strălucire, ăn Pe Argeș an sus, 1923
Ion Pillat epistolier by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17484_a_18809]
-
proiectat și de construit în perioada 1890- 1895 și consolidat și restaurat între 2004 și 2006, potrivit prezentării de pe portalul instanței. Clădirea a fost ridicată pe locul unde funcționa, pe vremea Regulamentului Organic, Curtea judecătorească, iar aceasta fusese înălțată pe moșiile boierilor Crețulești și Golești, pe dreapta Dâmboviței. Lucrările de construcție au fost conduse de arhitectul Ion Mincu, care în plus desenase și schițele decorațiunilor interioare, respectiv plafoane, pardoseli, balustrade, scări, mobilier. Corpul central al palatului este construit într-un stil
Palatul de Justiţie, deschis pentru public, marţi, De Ziua Europeană a Justiţiei Civile () [Corola-journal/Journalistic/24834_a_26159]
-
lui Costantin Brâncoveanu Anul Brâncoveanu este sărbătorit și la Complexul Cutural de la Potlogi, acolo unde se află Palatul și Biserica Domnească, ctitorii brâncovenești de mare valoare artistică. Comuna dâmbovițeană Potlogi a intrat în istorie după anul 1679, când peste „Potlogii", moșia vechiului postelnic Dima și a jupânesei Dragna, a devenit proprietar Constantin Brâncoveanu, mare spătar. Palatul de la Potlogi este singurul palat brâncovenesc autentic, chintesența arhitecturii brâncovenești .Palatul a fost ridicat de Brâncoveanu în anul 1698, pentru fiul său cel întâi născut
Procesiune la Potlogi cu moaştele Sfântului Constantin Brâncoveanu by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/25074_a_26399]
-
Rusaliilor, oamenii obișnuiesc și astăzi, în virtutea tradiției, să arboreze la porți, în foișoare, pe ganguri sau la intrările în case, ramuri verzi de tei, plantă considerată a avea proprietăți apotropaice. RUSALII. TRADIȚII și OBICEIURI. Ajunul RUSALIILOR, biserica a consacrat-o Moșiilor de vară - cu târguri unde oamenii găsesc cele necesare pomenilor, dar și prilej de veselie. Se crede că sufletele morților (moșilor), după ce părăsesc mormintele în Joia Mare (cea de dinaintea Paștilor), se preumbla printre cei vii, înapoindu-se la locul lor
RUSALII sau POGORÂREA SFÂNTULUI DUH. De ce nu este bine să lucrezi de RUSALII. TRADIŢII ŞI OBICEIURI by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/25296_a_26621]
-
la 50 de zile după Paști, se încheie ciclul Sărbătorilor Pascale. Pe parcursul Anului bisericesc (1 septembrie-31 august) există două sâmbete dedicate în mod special pomenirii generale a morților și fiecare poartă denumirea de „Moși", mai exact MOȘII DE IARNĂ și MOȘII DE VARĂ. Prima sâmbătă specială este prăznuită înaintea Duminicii Lăsatului sec de carne (a Înfricoșatei Judecăți- înainte de postul Paștelui) și este cunoscută sub numele de Sâmbăta Moșilor de Iarnă. A doua sâmbătă specială, dedicată pomenirii generale a celor adormiți, cunoscută
MOȘII DE VARĂ. De ce trebuie să dați de pomană ceapă și usturoi by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/25451_a_26776]
-
prăznuită înaintea Duminicii Lăsatului sec de carne (a Înfricoșatei Judecăți- înainte de postul Paștelui) și este cunoscută sub numele de Sâmbăta Moșilor de Iarnă. A doua sâmbătă specială, dedicată pomenirii generale a celor adormiți, cunoscută în tradiția populară sub numele de Moșii de Vară sau Moșii Cireșelor este prăznuită sâmbătă, 7 iunie, în ajunul sărbătorii populare a Rusaliilor. Biserica îi numește pe cei trecuți în viața de dincolo "adormiți", termen care are înțelesul de stare din care te poți trezi. Ea nu
MOȘII DE VARĂ. De ce trebuie să dați de pomană ceapă și usturoi by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/25451_a_26776]
-
îndepărtat. Ce a fost de când am venit încoace mi se învălmășește în cap. Abia acum, de la o vreme, lumea ni sa pustiit. Telefonează iar Andrei. Pați a murit. (A avut ultimii ani buni. Băiatul, foarte reușit, Andrei, Autobiografia lui Ceaușescu, moșia oltenească...) Vorbisem cu Mașa să ne ducem la înmormântare, undeva într-un sat. Nu ne mai hazardăm în lume, dar încă mai dă viața, și uite că și moartea, peste noi. - Mai știi cum venea Pați, cu Anca și Jenița
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2464_a_3789]
-
un pârâu, se numesc Rasa și, respectiv, Bogata. Mi s-a spus că numele li se trage de la fiicele unui proprietar local de pe vremuri, care a trimis-o la mănăstire pe una din ele fiindcă se încurcase cu vechilul de pe moșie, lăsându-i întreaga avere celeilalte. Nu știu de ce am crezut multă vreme că numele comunei Dor Mărunt este o frumoasă metaforă. Un profesor din comună mi-a dăruit o monografie scrisă de el și din care rezultă că întemeietorul așezării
Toponimice by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2381_a_3706]
-
în alte țări vecine. A ctitorit așezăminte laice și bisericești de mare însemnătate spirituală, într-un stil arhitectural nou, care avea să-i poarte de atunci numele. CONSTANTIN BRÂNCOVEANU. Domnitorul, ajutat mult de iscusința Doamnei Marica de administrator al marilor moșii și în negustoria cu vite, și-a mărit propria avere, pentru care turcii îl numeau Altân Bei, sau Prințul Aurului. Istoricii spun că Brâncoveanu aduna în fiecare an mai mult de 10.000 de galbeni. Marea sa bogăție a atras
Sfinții Brâncoveni. Pe urmele domnitorului la Istanbul. Închisorile şi martiriul by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21766_a_23091]
-
mea creștină nu mă las! În ea m'am născut și am trăit, în ea vreau să mor. Pământul țării mele l-am umplut cu biserici creștinești și, acum, la bătrânețe, să mă închin în geamiile voastre turcești? Nu, Împărate! Moșia mi-am apărat, credința mi-am păzit. În credința mea vreau să închid ochii, eu și feciorii mei". Apoi și-a încurajat copiii: "Fiilor, aveți curaj! Am pierdut tot ce aveam pe lumea aceasta pământească. Nu ne-au mai rămas
Sfinții Brâncoveni. Pe urmele domnitorului la Istanbul. Închisorile şi martiriul by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21766_a_23091]
-
găsit alesul. Mizantropia i-a părăsit pentru o vreme. Prințesa Maria avea o soră, măritată cu un ambasador. Alexe era singur cu totul, dacă făcea excepție de un prieten apropiat (dar putea?), Zaharia Voilă, și el firește moșier, moștenitorul unei moșii pe vremuri zestre a mamei sale. Cei doi tineri îndrăgostiți, Alexe și Maria, s-au cunoscut, firește, la un bal al lumii bune și cînd drumurile i-au dus spre o cameră izolată a palatului, au avut senzația că se
O inițiativă temerară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16665_a_17990]
-
cel din urmă vlăstar, ca un arbore bătrîn și putred trebuie să cad învins sub securea ucigătoare a burgheziei". În stare de leșin a fost dus în casa prietenului Zamfir Voilă, care, însurat și cu doi copii, se îngrijea de moșie ca un bun gospodar. Alexe s-a întremat acolo încet, apoi recăzu în letargia stării sale anterioare. Iar exemplul lui Voilă nu se lipea, congenital, de Alexe Comnen. A sosit Maria și a doua zi au plecat împreună, stabilindu-se
O inițiativă temerară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16665_a_17990]
-
după o scurtă aferare cu un grupuscul politic, a căpătat domiciliu obligatoriu și, apoi, a fost întemnițat. Șerban Voinea, în memoriile sale, menționează că Argetoianu i-a mărturisit că se reîntoarce în țară pentru că vrea să moară la Breasta lui (moșia lui din județul Dolj). Dar cum cînd exproprierea moșiilor s-a făcut încă în 1945 și Breasta lui era luată. Oricare din versiunile acestea e valabilă (poate amîndouă deopotrivă) rămîne faptul că, de astă dată, cinismul său funciar i-a
Jurnal de politician by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16719_a_18044]
-
căpătat domiciliu obligatoriu și, apoi, a fost întemnițat. Șerban Voinea, în memoriile sale, menționează că Argetoianu i-a mărturisit că se reîntoarce în țară pentru că vrea să moară la Breasta lui (moșia lui din județul Dolj). Dar cum cînd exproprierea moșiilor s-a făcut încă în 1945 și Breasta lui era luată. Oricare din versiunile acestea e valabilă (poate amîndouă deopotrivă) rămîne faptul că, de astă dată, cinismul său funciar i-a jucat festa, ucigîndu-l în mari chinuri și lipsuri. Ar
Jurnal de politician by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16719_a_18044]
-
fiind cu Binele public și în locul lor apărînd ziarul România), citit tot de gazetari (pentru a se asocia sau disocia de articolele lui) și de cîțiva oameni politici, cărora vara, în timpul vacanțelor, li se trimitea gazeta în străinătate sau la moșii. Cum putea fi cunoscut, atunci, gazetarul mai mult decît poetul, publicului larg? E efectiv o aberație. În fapt, se știe, gazetarul Eminescu este o descoperire de la începutul veacului nostru, de către sămănătorism (ediția din publicistica poetului a lui Ion Scurtu e
O contrafacere grobiană by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16735_a_18060]
-
apară: după ce-l numise, spre stupoarea generală, între consilieri pe Dan Petre, în virtutea unui subiectivism vecin cu ciocoismul ("La popularitatea pe care-o am, îmi pot permite acest lucru!", perora cu trufie dl. Constantinescu, confundând o instituție a statului cu moșia personală și îndatoririle prezidențiale cu generozitatea baronului față de câinii credincioși), curând a trimis ca ambasador propriul menestrel de curte, inubliabilul Dr. Barbie! Nici nu vreau să mă gândesc ce enorme servicii va fi aducând țării producătorul de falsete pe portativ
La adio (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16871_a_18196]
-
să facă de frică, - la ordinele unui ofițer care zbiera departe de el să oprească circulația. Era un milițian proaspăt venit de la țară și el reacționa ca un rob față de un vechil, același care îi teroriza pe străbunii săi pe moșie... Ritualul ca o compensație în lipsa unor formule precise ale cunoașterii. Japonezi făurind săbii în mijlocul unui ritual, suplinind formula transmisă de vechii fierari. Ritualul a înlocuit mult timp și mai înlocuiește și azi formulele științifice ulterior descoperite. * Rasa albă va fi
Țărani în lift by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16969_a_18294]
-
prinț austriac fusese ucis la Sarajevo? Ba din câte-și amintea că spuneau socialiștii, pe toți monarhii aveau să-i aștepte aceeași soartă. El nu era convins de asta. Și nu-l interesa nici starea materială. Ai lui aveau o moșie destul de mare în Oltenia, de se putea descurca întreaga familie, chiar dacă el studia peste granițe. Iar dacă-ntr-o zi n-avea să mai aibă nimic, nu-l durea de loc... Liniștit parcă de propriile-i gânduri, nici nu-și
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_237]
-
Mircea își păstrează domnia, datorită tratativelor cu Timur Lenk, domnind 32 de ani, fiind la fel de important ca Ștefan cel Mare. În Moldova, Alexandru cel Bun e vasal al regelui Poloniei. În Transilvania, cu toată domnia Huniazilor, țăranii sînt iobagi pe moșiile nobililor unguri. Moldova din veacul al XV-lea e dominată de personalitatea lui Ștefan cel Mare, voievod bogat și viteaz, care îl învinge pe Soliman-pașa la Vaslui dar e învins la Războieni (1476), rămînînd pe tron timp de 47 de
Meditînd la trecutul României by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17073_a_18398]
-
din folclor, opusul său este Manea, în unele variante hoț, în altele, tip de Don Juan, plin de răutate, câine, arțăgos, perfid, laș, atacând mișelește. Rivalitatea dintre ei este prezentată și ea, de la o variantă la alta, diferit: fie încălcarea moșiei (deși Toma priponise calul cu grijă ca să nu producă stricăciuni semănăturilor), fie erotică, fie din motive religioase. Iordan Datcu relevă câteva momente încorporând o încărcătură poetică mai deosebită, ca, de pildă, așezarea mesei de către erou, unde nu are drept parteneri
Un mit: Toma Alimoș by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/17122_a_18447]
-
Porții, datorită cărei atitudini Imperiul otoman își prelungea, inutil, existența. Și, trebuie adăugat, aceste înalte misiuni diplomatice nu erau plătite din fondurile țării, ci din veniturile diplomaților. (Se știe că Costache Negri a risipit, pentru aceste înalte scopuri, valoarea unei moșii proprii). Alecsandri pornea, pe spezele sale, în cea dintîi misiune diplomatică a sa (apoi a avut și altele, petrecîndu-și vremea plăcut ca ambasador al țării sale în capitala Franței, unde trăiește ultimii cinci ani din viață, pe care a descris
Alecsandri, diplomat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15843_a_17168]
-
pe convingerile sale pesimiste. Sigur, de la un cugetător de talia sa eram îndreptățiți să așteptăm altceva. Dar nu e mai puțin adevărat că filosoful nostru, ajuns la vîrsta senectuții, era copleșit de griji și lipsuri jenante. Din sfoara lui de moșie de la Butoiești rămăsese cu o proprietate de fermă de 50 de ha, pe care abia izbutea să o cultive. Era, desigur, tratat, atunci, ca un chiabur și avea de înfruntat toate angaralele cotelor obligatorii și a impozitelor exagerate care, toate
Final de jurnal by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15887_a_17212]