1,365 matches
-
Pleșa, își mărturisește o aparentă afecțiune pentru mahalaua pitorească și „casa veche și mică”, aflată la „sfârșitul străzii Mătăsari”, dar Alexandru intuiește adevărata stare sufletească a prietenului său: „Alexandru cunoștea bine casa din fundătura Mătăsari. Cunoștea și tragedia familiei Anicet, moșieri din moși strămoși, siliți acum să se mute într-un fund de mahala și să trăiască din ajutorul unui străin. Îl iubise mai mult pe Petru, aflând cu câtă simplitate acceptase această vertiginoasă cădere. «Îmi place foarte mult aici, îi
Bucureștiul lui Mircea Eliade. – elemente de geografie literară – by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3248_a_4573]
-
speranță fără noimă. Ca să ajungă regină de o noapte în patul lui Carol al II-lea, Elvira Vorvoreanu se culcă succesiv cu oamenii de încredere din bogata rețea de entremetteuri a regelui. Sînt ultimele zvîcniri ale acestei ultime generații de moșieri sleiți și în derivă. Plictisul și frica sînt singurele stări care îi vizitează între chefurile lor posomorîte. Indivizii își pierd treptat trăsăturile definitorii și devin o turmă apatică speriată de istorie ca de un pustiu nesfîrșit ivit deodată în fața ochilor
Redescoperirea marilor modele narative: Cronică de familie by Eugen Negrici () [Corola-journal/Imaginative/15298_a_16623]
-
literare, dedicați cu frenezie boemei. Cine-i mai știe? Odată îl căută pe Fănuș la cămin un tânăr domn scund, rotofei, cu păr inelat, foarte volubil și gesticulant. Era scriitor, își iscălea producțiile Vintilă Ornaru și era odraslă de fost moșier, cum am aflat mai târziu. Se numea de fapt Lamotescu. Nu părea să fie apăsat de originea lui nesănătoasă, era dezinvolt, bine dispus, venise atunci să-l ia pe Fănuș la hipodrom. Cursele de cai erau pasiunea lui cea mai
Amintiri cu Fănuș Neagu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/15371_a_16696]
-
Schuster, Segal, Wachman, Kimmelman, Golștein, Krusty, Aderka, Eskenasy, Kușelic, Bainer, medici, ingineri, comercianți și bancheri, care trăiau într-o deplină înțelegere cu celelalte comunități. După confiscarea palatelor și clădirilor impozante ale lui Jean Mihail, Pleșea, Vorvoreanu, Potârcă și a altor moșieri, care, în anchetele Securității erau numiți bandiți, dușmani ai poporului, locuința bancherului Eschenasy, de pe strada Câmpia Islaz, a devenit sediul Securității Poporului. Era locul de tristă amintire, unde se maltratau toți opozanții comunismului, din perimetrul regiunii Oltenia. Eschenasy nu a
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
de însemnările lui din tinerețe, cuprinse și ele în două volume dense, primul intitulat Vulcanul iubirii și al doilea, Uraganul istoriei. Anul 1940. Amândouă titlurile sunt profund semnificative. Pericle Martinescu era copilul unor țărani dobrogeni înstăriți (comuniștii le-au spus "moșieri") și cunoscuse direct viața și preocupările alor săi. Așa mic de statură cum era, apăsase coarnele plugului, dusese oile să pască și caii, în nopțile de vară, la iarbă. }ăranul acesta va dovedi o mare sensibilitate, i-aș spune lirică
Un jurnal sentimental și politic by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10743_a_12068]
-
să ne extaziem în fața civilizației sovietice (...) și să înnebunim de entuziasm când oratorii Ťprogresiștiť pronunță numele lui Stalin!" Galaction constată încă o dată că regimul comunist e unul criminal, dedându-se la acțiuni care să înspăimânte lumea, ca în cazul foștilor moșieri (pe atunci numiți așa în derâdere), azvârliți din casele lor, în martie 1949, în toiul nopții, numai cu ce aveau pe ei și trimiși în domiciliu obligatoriu, dacă nu la Canal. Autorul Jurnalului descifrează, poate ca puțini alții așa devreme
între amăgire și dezamăgire by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10216_a_11541]
-
alții (arătând spre mine) au învățat cu mult mai mult! Fără să bănuiască, a pus Comisia în dilemă de a respinge pe un fiu de muncitor în avantajul altuia care era în categoria IV (părinți foști criminali de război, mari moșieri sau înalt funcționari de stat epurați, ultimul fiind cazul meu). Spre norocul meu, comisia a rezolvat dilemă acceptând admiterea ambilor. Au urmat ani de studiu succesiv în două facultăți, după cea din Timișoara transferându-mă la Institutul Politehnic din București
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
la intrare se împiedicase de dulău, s-a ales și cu o mușcătură. Mai mult, Orlando, cu toată priceperea lui la oameni, nu știa unde să-l plaseze. Era ceva în el care nu ținea nici de servitori, nici de moșieri, nici de nobili. Capul cu fruntea bombată și nasul acvilin era frumos, dar bărbia era teșită. Ochii îi scânteiau, dar buzele îi atârnau fleșcăite, lăsând să i se scurgă balele. Totuși expresia feței, în ansamblu, te intriga. Nu avea nimic
Virginia Woolf ORLANDO by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/3844_a_5169]
-
efect asupra cercurilor progresiste ale societății Stargorodului. Cercurile acestea - reprezentate în cabaret de: consilierul municipal Cearușnikov și verișoara sa, Anghelov, negustor din prima ghildă, ușor cherchelit, așezat între două verișoare în rochii galben pai, arhitectul de la primărie, medicul orașului, trei moșieri și mulți alții, mai puțin distinși, însoțiți sau nu de verișoare - conduseră cu privirea ieșirea din scenă a trioului Drafir, aplaudînd anemic, și se lăsară din nou în voia bucuriilor „unei cine familiale de gală cu Mumm Cordon Vert Champagne
ILF ȘI PETROV Douăsprezece scaune (ediție necenzurată) () [Corola-journal/Journalistic/4078_a_5403]
-
se ridică de la măsuța lui și, luîndu-și avînt, aruncă pe scenă o serpentină de hîrtie făcută colac. Desfăcîndu- se doar pe jumătate, serpentina nimeri în bărbia superbei dive. O veselie nestăvilită cuprinse întreaga încăpere. Se comandă șampanie. Arhitectul orașului plîngea. Moșierii îl invitau stăruitor pe doctor la țară. Orchestra începu să cînte muzică de fanfară. În toiul distracției răsunară brusc niște glasuri puternice. Orchestra amuți, iar arhitectul - primul care-și întoarse privirea spre ușa de la intrare - mai întîi tuși, apoi se
ILF ȘI PETROV Douăsprezece scaune (ediție necenzurată) () [Corola-journal/Journalistic/4078_a_5403]
-
să-l caute pe Ippolit, dar acesta nu era de găsit nicăieri. A doua zi, Savițki a fost eliminat din gimnaziu. Pîhteev-Kakuev a primit trei la purtare, cu avertisment, și i-au fost chemați părinții la școală. Tatăl lui, un moșier mărunt, a apărut într-o trăsurică ușoară la care era înhămat un căluț nepotcovit. După ce vorbi cu directorul, își tîrî fiul la garderobă unde îi trase o bătaie zdravănă cu hățurile din pînză, în fața mulțimii de curioși din clasele superioare
ILF ȘI PETROV Douăsprezece scaune (ediție necenzurată) () [Corola-journal/Journalistic/4078_a_5403]
-
a fost prost informat. Nu urmează nici o sancțiune, nici pentru „informatori”, care vor fi fost ei, nici pentru „dezinformat”, dacă va fi fost. Concluzia este că Săftoiu se comportă la TVR ca pe moșia lui. Din păcate, nu e singurul moșier abuziv. O ciudățenie Suntem informați de Marius Chivu în DILEMA VECHE de la sfârșitul lui decembrie că a fost scris, cronometrat, filmat, tipărit, lansat și recenzat un roman, operă a 53 de autori, care pretinde a fi „cel mai rapid din
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4045_a_5370]
-
și noi cu }ara Moldovei". Rezon. Dar peste cîteva decenii, personajele lui Caragiale și autorul lor o dau pe bere. Damele mai beau și cîte un aperitiv, ca doamna Verigopolu. La un vermut îl invită și Pascalopol pe Felix dar moșierul, cînd e singur, bea apă de Vichy cu sirop. Și bine face! Pentru că excesul alcoolic duce personajele lui Caragiale la rău: domnul din "Petițiune", care bea apă multă după o noapte de chef, cere pensie pentru mătușa unui amic aiurea
Alcooluri și beții de personaje by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/10520_a_11845]
-
de sănătate.” Tatăl poetului fusese un om deștept și dârz, care a luptat cu viața. Fiu de țărani, după spusa lui Matei, fiul lui, cu puțină învățătură și cu un car de minte, își face ucenicia ca scriitoraș pe la diferiți moșieri, stabilindu-se la boierul Balș, urcând repede gradele sociale de la sulger la căminar, sărind peste gradele de clucer, polcovnic, medelnicer, stolnic și paharnic, costându-l o căruță de bani. Toată viața lui a fost un idealist, înglotat în datorii, cumpărând
DEZASTRUL DIN FAMILIA EMINOVICILOR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385147_a_386476]
-
acoperită cu țiglă, care a rezistat până după evenimentele din 1989. A trăit modest, din veniturile mici aduse de cele 100 ha, lucrate după sistemul vechi, cu țăranii din Slobozia și din Lunca. În 1949, când au fost expropriați foștii moșieri, și ridicați, după ce Sofia și fratele Vasilică au fost audiați la Bacău, li s-a fixat domiciliul în Slobozia, în casa țărănească, unde au și murit, fiind întreținuți și înmormântați de oamenii din sat. Țin minte că, împreună cu fratele meu
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
începutul secolului al XXlea, iar cei care lansaseră ideea (socialiștii români!) nu erau departe de adevăr.33 întradevăr, dupăă reforma agrară din 1864 cele 708.000 gospodării țărănești posedau 3.140.000 ha, mai puțin decât cei 5.000 de moșieri care dețineau 3.810.000 ha. În lumea satelor a început și s-a accentuat un proces de diferențiere socială: în 1905, 36.319 gospodării înstărite dețineau 18% din pământul țărănesc, 452.790 gospodării între 2 și 5 ha, reprezentând
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
secularizate averile mănăstirești, care reprezentau 27% din suprafața României Mici), aflate la distanțe mari față de căile de acces, drumuri și căi ferate. Din aceste moșii statul a vândut loturi de 25, 50, 100 și 150 de ha, fiind cumpărate de moșieri, cămătari și unii țărani înstăriți. După războiul de independență (1877-1878), în România independentă, guvernanții au elaborat, la 14 iunie 1878 „Regulamentul de aplicațiune pentru executarea art.5 și 6 din Legea rurală” cu privire la împroprietărirea pe țară a însurățeilor din moșiile
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
întreaga Românie, iar 300.000 familii țărănești erau complet lipsite de pământ. Proprietatea medie a gospodăriei țărănești era de 3,6 ha, pe când proprietatea medie a marilor proprietari era de 900 ha.37 Familiile lipsite de pământ erau la cheremul moșierilor și a slujbașilor lor și cu greu puteau să-și agonisească traiul zilnic. Din perioada premergătoare răscoalei din 1907 avem două documente care vorbescă despre situația grea în care se aflau țăranii din comuna Filipeni. Primul document este o cerere
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Casa Rurală care cumpăra pământ (moșiile care acumulaser mari datorii) pe care îl vindea apoi țăranilor în loturi de până la 5 ha, acordând și credite. De asemenea, se acordau credite pentru ca țăranii să poată arenda prin obști sătești pământ de la moșieri. șăranii care aveau inventar agricol, puteau cumpăra loturi de la 5 la 25 ha, iar pentru arendare, pe lângă inventar agricol, trebuiau să aibă și posibilități financiare, așa că în obștile sătești au intrat țăranii mai înstăriți. Și țăranii din Lunca - Filipeni s-
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
bază - mămăliga -, fiind nevoit să se adreseze boierului, administratorului și, pentru a ieși din iarnă, își angaja munca pentru toată vara. Nu se poate generaliza, în sensul că nu toat rănimea din România era nevoită să facă apel la hambarul moșierului pentru a avea ce mânca, dar nu sunt puțini cei aflați în această situație, iar satele din comuna Filipeni ilustrează această dependență față de marea proprietate, evidențiind un grad de nedreptate care nu se întâlnea în nicio altă țară, o exploatare
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
deoarece nu posedau mai mult de 100 ha teren agricol expropriabil. (Se expropriau moșiile mai mari de 100 ha, dar se întâmpla ca un proprietar să aib mai multe moșii, astfel că, și după reforma agrară din 1921, au rămas moșieri cu sute de ha teren agricol!) Petru Rosetti avea 143 ha, din care s-au scăzut cele 50 ha pădure, rămânând 93 ha. Sofia Rosetti-Boteanu avea 119,63 ha, din care s-au scăzut 21 ha pădure și teren neproductiv
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
a desființat marea proprietate funciară, nu înseamnă că țăranii au primit pământ suficient s întemeieze o gospodărie viabilă. Dimpotrivă, în perioada interbelică vom întâlni iarăși țărani fără pământ, proletari agricoli, care lucrau cu ziua pe la cei mai bogați și pe la moșierii rămași. Pământul primit a trebuit să fie plătit, și mulți țărani nu au avut cu ce plăti, alții, după un timp, și-au vândut pământul. Gospodăria țărănească avea mari datorii la bănci, la stat (impozite, „funcierea”), ajungând în pragul ruinei
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de la reforma lui Cuza, la reforma din 1921 stăpâni pe o bună parte din pământurile moșiei Filipeni pe care ei o munciseră în calitate de clăcași, dar și de oameni liberi. În acest timp a avut loc un transfer de proprietate de la moșierii Rosetti și Sterian spre țăranii luncași în principal, deoarece ei au știut să se organizeze în obști sătești și să beneficieze prevederile legilor de atunci. Luncașii, oameni harnici și ambițioși, n-au așteptat numai pământul dat prin reformele agrare, plătit
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
nouă din Fruntești era în faza de turnare a bolții la 21 august 2009, când autorul a fost în documentare în satul Fruntești. O „anafora” (raport către domnitorul țării) târzie, din 1803, în legătură cu un procesă dintre răzeșii din Fruntești și moșierul Rosetti în care sunt înregistrate actele doveditoare, se referă și la documentul din 5 iulie 7256 (1748) în care este amintit „feciorul popii lui Andrei din Filipeni.” Cum poate fi interpretată apariția târzie în documente a unui popă din Filipeni
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
o candoare și bunătate care-i sunt scut în fața vrăjmășiei vieții și a familiei ei închistate în dogme. Cu prestanță, dicțiune, voce baritonală și un joc inteligent evoluează Mircea N. Crețu în judecătorul Ioniță. Laurențiu Lazăr crează un Chiril Dumbrăveanu moșier, soț și tată fără scrupule. Printre personajele prezente de-a lungul întregii acțiuni, Alexandru Papadopol decepționează în prima parte și se reinventează de abia ca bătrânul Iliuță, credibil, amuzant, perfect adaptat rolului de compoziție. O amintesc de asemenea pe talentata
„TREI GENERAŢII” DE LUCIA DEMETRIUS LA TEATRUL ODEON DIN BUCUREŞTI de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362835_a_364164]