115,804 matches
-
care nici taximetriștii nu se aventurează, unii stau în lux, alții mai la mahala, unii stau lîngă rude și prieteni, alții sînt vecini cu te miri cine. I.L. Caragiale, privit în timpul vieții cu o anume suspiciune, abia dacă are, după moarte, o străduță, în același timp centrală și dosnică, adică puțin umblată, și o intrare. Este vecin cu Maria Rosetti, care, exact ca pe vremea cînd trăia, stă alături de C.A. Rosetti, îl urmează, ca să nu spunem că îl urmărește. Rosetti
Topografia nemuririi by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14854_a_16179]
-
poate impune o lege. O altă nuanță adusă de Radu Penciulescu o primește pe Ismena. Trebuie reabilitat și acest personaj care alege viața, este de părere el. Cu toate compromisurile ei. Îi admirăm de regulă pe cei care optează pentru moarte. A alege viața însă nu se dovedește mereu foarte simplu. Am învățat enorm asistînd la orele lui Radu Penciulescu, unul dintre cei mai mari pedagogi ai teatrului mondial. - Care sînt persoanele care te-au marcat, a căror întîlnire este semnificativă
Am fost vindecat de blazare - interviu cu Paul Chiribuță by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14855_a_16180]
-
1916 s-a dus pe jos, de la Buhuși, pînă la linia frontului, cu haine de schimb și mîncare pentru soțul lei. L-a găsit, s-au văzut și a plecat înapoi, făcînd cam o săptămînă pe drum. Așa încît, vestea morții bărbatului ei a ajuns acasă, prin poștă, înaintea întoarcerii ei. A doua este o mătușă, o soră a mamei care și-a dorit ca odraslele ei să învețe carte. N-avea bani și le căra desagi cu mîncare, în fiecare
Am fost vindecat de blazare - interviu cu Paul Chiribuță by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14855_a_16180]
-
de aceea autorul a indicat cheia de lectură ca fiind "colonia penitenciară oranj" - spațiul perfect închis în care lumea poate fi paradisiacă; soră vitregă a îngrozitorului tunel oranj sub care lui Nichita Stănescu i s-a înfățișat într-o zi moartea. Din păcate însă povestirea reduce viziunea la decorativ și paradisul la cadouri scumpe. Iar rescrierea ei în 1996 nu face decît s-o subțieze. Povestirea cea mai bună, în opinia mea, este însă, poate părea paradoxal, tocmai cea de debut
Poză cu Proteus C. by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14893_a_16218]
-
mențiune aparte ar merita capitolul dedicat "prozopoemelor", în care Ion Pop face o observație foarte interesantă, referitoare la alunecarea spre post-suprarealism (și implicit, spre postmodernism), a discursului poetic al lui Gellu Naum. În această zonă, "susul și josul, viața și moartea, realul și imaginarul încetează să mai fie percepute în mod contradictoriu", iar comedia literaturii cadrează, la un alt nivel, de adîncime, cu viziunea poetului asupra lumii, ca uriașă farsă existențială, în care "nimic nu pare a fi cu adevărat durabil
O monografie by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14894_a_16219]
-
loc; iar altundeva, vizionarismul terifiant alunecă spre grotesc: "oasele mele se învechesc în carnea continuu înflorind/ scheletele albe transfigurate sub visuri uitate / spasmul lor transparent."(p.24) Una peste alta, volumul lui Liviu Georgescu rămîne un amplu poem (imn?!) al "morții însorite ca o floare carnivoră", așadar și al credinței într-o viitoare resurecție, un volum foarte ambițios în intenție, dar care are de suferit uneori din cauza infuziei abundente de metafizic și aglomerării prea mari de simboluri și prețiozități imagistice. Liviu
Un poet neo-expresionist by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14867_a_16192]
-
pricina să se descurce singure. Care cu umbrelele de pe plaja Mării Negre, care cu furturile și corupția de la bac. Și totuși, frecvența articolelor iritate despre sănătate și învățământ arată că s-a ajuns la un climax. Spitalele sunt simple anticamere ale morții, sărăcia dotărilor e atât de mare, încât nu știi dacă intrând într-o sală de operație o să dai peste un medic echipat cu cele trebuincioase, ori peste un șaman obligat la intervenții chirurgicale prin formule magice. Școlile, atunci când n-au
Cloșca în sevraj by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14891_a_16216]
-
tot soiul (de la droguri la prostituție), sunt un fel de loc viran organizat, în care numai de învățământ nu le arde nici elevilor, nici profesorilor. Altă explicație nu găsesc faptului că, an de an, studenții sunt mai inculți, speriați de moarte la gândul că au de citit o carte și gata să intre în sevraj la ideea că au de scris un rând. Boala nu e nouă, dar ea a ajuns la metastază. Cine nu-și aduce aminte de formularea paralizantă
Cloșca în sevraj by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14891_a_16216]
-
cărți ale autorului și nici "minim prelucrat" așa încît să se transforme în jurnal revizuit ca Ocheanul întors sau Părul Berenicei); era vorba pur și simplu de caietele și notele lui Radu Petrescu așa cum arătau ele în manuscrisele rămase după moartea prematură a autorului în 1982. Jurnalul publicat la Humanitas urma să aibă trei volume: volumul I 1946-1951/1954-1956; volumul II 1957-1970 și volumul III 1970-1982. Din păcate, publicarea, sub titlul parafrazat după o însemnare a autorului, Catalogul mișcărilor mele zilnice
Viața privată în "obsedantul deceniu" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14870_a_16195]
-
lui Ferdinant, Brătianu, Pache Protopopescu etc.etc., au început să prindă viață magico-simbolică monumentele impenetrabile și ostentative ale lui Marx, Engels, Lenin, Stalin, Groza etc., apostoli, cu toții, ai unei noi mitologii cu aspirații mîntuitoare. Iar cînd comunismul însuși a obosit de moarte, cînd mesianismul său măsurat în cincinale a fost lovit de amnezie și și-a pierdut, una cîte una, toate profețiile fondatoare, amplele mișcări politico-sociale din țările de est au redescoperit voluptatea conflictelor magice. Steagurile au fost decupate în zona insemnelor
Răzbunarea lui Lenin monumentul public după 1989 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14884_a_16209]
-
pe pămînt, coclite prin parcuri și prin grădini publice, așa s-a dus și statuia lui Lenin din fața Casei Scânteii și tot așa era s-o pățească și bietul Dobrogeanu Gherea, asimilat și el, prin lectură înfierbîntată, grupului de întemeietori. Moartea (sau numai criogenizarea) simbolurilor comuniste a reactivat memoria de grup și disponibilitatea spațiului public, ceea ce a făcut ca, imediat după 1990, fie să se reinstaleze vechile monumente, cazul statuii lui Brătianu de Mestrovici, fie să se comande altele noi. Si
Răzbunarea lui Lenin monumentul public după 1989 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14884_a_16209]
-
-nvăța să mori". "Poruncile divine se cer judecate cu reținere". "Cum același lucru ne provoacă și râsul și plânsul". Toate lucrurile la vremea lor". "Despre ceea ce este folositor și despre ceea ce este cinstit" în fond, optimiste (în ciuda permanentei contemplări a morții - moartea fiind pentru Montaigne țelul spre care toți înaintează pe diferite căi și care dă măsura fericirii), Eseurile sunt un sprijin real pentru cei care, vorba proverbului grecesc, se frământă din cauza părerilor pe care și le fac despre lucruri și
CARTEA STRĂINĂ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14913_a_16238]
-
să mori". "Poruncile divine se cer judecate cu reținere". "Cum același lucru ne provoacă și râsul și plânsul". Toate lucrurile la vremea lor". "Despre ceea ce este folositor și despre ceea ce este cinstit" în fond, optimiste (în ciuda permanentei contemplări a morții - moartea fiind pentru Montaigne țelul spre care toți înaintează pe diferite căi și care dă măsura fericirii), Eseurile sunt un sprijin real pentru cei care, vorba proverbului grecesc, se frământă din cauza părerilor pe care și le fac despre lucruri și nu
CARTEA STRĂINĂ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14913_a_16238]
-
și abisul ontologic, Cuvânt înainte de N. Steinhardt, Aarhus, 1988, p. 223-224. 8) Ilina Gregori, Studii literare. (Eminescu la Berlin. Mircea Eliade; Trei analize). Editura Fundației Culturale Române, 2002, pp. 46-122 9) Johann Christian Hölderlin, Hyperion. Traducere de Ștefan Aug. Doinaș, Moartea lui Empedocle, Traducere de Ștefan Aug. Doinaș și Virgil Nemoianu, Prefață de Wolf Aichelburg, Biblioteca pentru toți, Ed. Minerva, 1977, pp. 137-174 10) L. Rostan, Lenau et son temps, op. cit., pp. 331-333 11) G. Călinescu, Opera lui Eminescu 2 Ed.
Bicentenar Nikolaus Lenau: O profunzime nouă by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/14885_a_16210]
-
Novăceanu a încredințat-o celor de la Ziua literară e aburită rău. O persoană care a murit între timp a fost pusă să copieze la Ministerul Justiției toate manuscrisele lui Marin Preda, ridicate din biroul său de la Cartea Românească imediat după moartea scriitorului. Copistului, despre care Darie Novăceanu ne asigură că avea un ochi exersat, îi atrage atenția Jurnalul foarte intim și-l ia acasă pentru o noapte, a doua zi, cînd să-l pună la loc, constată că hîrtiile lui Preda
Note la un jurnal foarte intim by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14915_a_16240]
-
manuscrise, ele nu puteau fi date oricui spre copiere. Marin Preda era un scriitor foarte important, iar în ipoteza că ar fi lăsat ceva neconvenabil regimului printre manuscrisele sale, nu oricine putea fi lăsat să-și bage nasul în ele. Moartea scriitorului, subită, agitase o țară întreagă. Se vorbea aproape pe față, în cele mai diferite cercuri că Preda a fost ucis din cauza ultimului său roman, Cel mai iubit dintre pămînteni, care apăruse cu doar cîteva luni înainte, avusese un succes
Note la un jurnal foarte intim by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14915_a_16240]
-
și l-a abandonat pe Conan, cel ce i-a adus odinioară faima - unul dintre cei mai reușiți "barbari" ai ecranului. Să mai remarcam în distribuție și pe uriașul Michael Clarke Duncan, un actor cvasi necunoscut până la rolul din "Culoarul morții", rol ce i-a adus o nominalizare la Oscar și, conform previziunilor regizorului Frank Darabont, "l-a transformat într-un cunoscut al cinefililor" (vezi și interpretările sale din "Planetă maimuțelor"sau "Cât Smi dai ca să te împușc?"). În rolul Cassandrei
Trei filme de vacanță by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/14883_a_16208]
-
lui plini de vioiciune m-au privit o clipă pătrunzător, ca și cum ar fi vrut să mă cerceteze pînă-n rărunchi. După un moment de pauză a continuat: - Îmi făgăduiți că nu veți istorisi nimănui ceea ce vă voi spune acum, decît după moartea mea, asta în cazul în care dumneavoastră veți trăi mai mult decît mine? - Vă făgăduiesc. - Atunci, ascultați. S-a dus la ușă, a acoperit vizorul și, întorcîndu-se în fotoliul lui de răchită, a început să povestească: - Acum trei ani, cam
Dincolo de ceea ce este omenesc () [Corola-journal/Journalistic/14911_a_16236]
-
Universul se oprise în loc. Înnebunit de groază, mi-am încleștat mîinile de brațele fotoliului, ca și cum aș fi vrut să mă agăț de o lume care fugea de mine, însă nu am simțit atingerea acestor brațe. Am înțeles atunci că era moartea. Își trase din nou răsuflarea. - Cînd mi-am revenit în simțiri, m-am trezit așezat acolo, unde vă aflați dumneavoastră acum, pe scaunul acela, în fața fotoliului în care stăteam cînd m-am văzut intrînd în încăpere. Stăteam cu coatele sprijinite
Dincolo de ceea ce este omenesc () [Corola-journal/Journalistic/14911_a_16236]
-
necesitatea în numele căreia să existe Dumnezeu, lumea sau orice altceva? Nu s-ar fi putut foarte bine să nu existe nimic? - Nu, de vreme ce există. - Cu alte cuvinte, dumneavoastră legați faptul de necesitatea lui. Atunci, prin aceeași logică, ajung la concluzia necesității morții mele și a azvîrlirii în fîntînă și nu mă mai interesează nimic altceva. Văzînd că nu era chip să-l scot dintr-ale sale și fiind convins că nimeni nu poate fi scos dintr-ale sale, l-am lăsat în
Dincolo de ceea ce este omenesc () [Corola-journal/Journalistic/14911_a_16236]
-
specifice spectacolelor de revistă de pe �Broadway", ale dansului de cabaret, elemente de balet academic, de dans expresionist, de caracter sunt folosite în virtutea unei coerențe ordonate de ideea de bază, de o dramaturgie temeinic condiționată în plan psihologic; doar finalul spectacolului - moartea eroinei, simpla cădere a acesteia - aduce o slăbire a tensiunii fluxului dramatic. Dar virtuozitatea evoluției teatral-coregrafice este susținută în primul rând de polifonia planurilor psihologice; ipostaze distincte ale vedetei, imagini distincte ale acesteia evoluează în structuri cvasiparalele a căror evoluție
Sezonul estival by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/14908_a_16233]
-
echipaje, călăreți etc., o fac și ei cu riscul vieții. Pe marginile străzilor curg în șanțuri deschise apele murdare cu toate gunoaiele, reziduurile industriale și dejecțiile orașului." Eminescu avea motive să nu fie încîntat de Berlinul acelor vremuri. în plus moartea fratelui său Șerban s-a produs tot în acest oraș, tot în perioada studiilor sale. Autoarea presupune că starea financiară a poetului a fost înrăutățită de cheltuielile cu fratele său: "nimeni nu a spus clar că îngrijirea lui Șerban la
Despre Eminescu, așa cum trebuie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14897_a_16222]
-
norme ale meseriei; primul se ocupă de Ștefan Câlția, de imageriile, bestiariile și sincretismele sale, iar cel de-al doilea de evanescentul, seraficul și atît de rafinatul Octav Grigorescu. Cei zece ani care s-au scurs, la apariția albumului, de la moartea celui din urmă au fost marcați, așadar, nu prin grija înneguratului ideolog care își încropise un cuib la Ministerul Culturii, ci prin bunăvoința d-lui Ernst Michael Winter, galerist din Hamburg și istoric de artă interesat de cele mai variate
Cărți despre artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14909_a_16234]
-
decât o lumină "care se înnegrește la capete", iar lumea seamănă tot mai mult cu o pubelă "o mlaștină de carne". Dar călătoria pierderii și ieșirii din trupul putred se dovedește a fi până la urmă o fundătură mai rea decât moartea însăși ("bâjbâiala sub limba unui coșmar"), căci materia și instinctele primare domină lumea, iar sufletul este în final vomitat: "nu mă satur oricât aș mânca și mănânc toată ziua/ și noaptea îmi tremură gingiile după o bucată de carne/ și
Fundăturile poeziei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14919_a_16244]
-
pentru Avignon. Așa, de pildă, în Curtea de onoare, am văzut un spectacol de dans, "noBody", al coregrafei berlineze Sacha Waltz (n. 1963); corpul omenesc (dansatori din diverse rase, cu trupuri străine de proporțiile de aur) față cu suferința, spaima, moartea; omenirea și angoasa "descompunerii"... La un moment dat, peste scenă se zbătea un imens balon de pînză albă, ca o amenințare a unei catastrofe, ca o pasăre a morții; brusc, o legătură s-a rupt și, mimînd un accident de
Teatrul unor nopți de vară by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14910_a_16235]