911 matches
-
erau de fapt unul singur, se gîndește, s-au format cam în același timp, la scurtă vreme după ce s-a spart Mitingul. — Acum înțelegeți de ce am stat eu cuminte lipit de stîlpul ăla, preferînd să nu intru de bunăvoie în mocirla aia infectă? întreabă Dendé, amintindu-și de caietul său cu notițe. — O putem lua și în felul ăsta, se gîndește Gulie, de fapt n-a fost vorba de mai multe grupuri nici înainte și nici după formarea Baricadei. Diversiunea cu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
doar etichete, interese oculte și hoție. Partidele și toate instituțiile statului sînt doar niște organizații banditești care fură și ucid sub acoperire legală. Restul sînt doar scorneli fabricate ca să acopere mizeria, și să inducă în eroare. Armata, marea lui dezamăgire, mocirla asta în care intrase, pata de care nu va reuși să scape nici peste o mie de ani, dacă ar fi putut i-ar fi pus pe toți cei responsabili cu fața la zid și le-ar fi împrăștiat cu mîna sa
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
tîrziu nici pentru asta, spune Gulie. — Război civil în România? E ca și cum ți-ai închipui că faci plajă la Polul Nord, spune Roja, ca să iasă război civil îți trebuie diversitate, iar în România totul este o apă și-un pămînt, o mocirlă uniformă. Uite că cine-și pune puțin mintea la contribuție găsește singur răspunsurile, spune Bătrînul. — Nu este nici o diferență între CPUN, FSN, PNL, PNȚ, ăsta-i adevărul, spune Dendé. Dacă după decembrie, la putere în locul feseniștilor ar fi venit democrații
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cârpe. Câinele lui Ben latră cu furie la lună sau poate la vreo pisică ce i-a trecut ca fulgerul pe sub nas. Se aude un colind de Crăciun, undeva, Într-o magherniță din ghetou. Au adormit Însfârșit, visând poate, că mocirla În care-și duc zilele, va deveni un ținut cu plante exotice, miresme de portocali și păsări cântătoare. Antoniu visează: ,,Kawabata, nu mai visa munți de gunoaie! Visează și tu ziduri de aur și munți adevărați! Ai citit În ziare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Însoțit cu mine? Sunt bătrân, miros urât, mai beau, nu fac diferența Între bine și rău, n-am sentimente, trag vânturi În nasul tău, fumez ca un turc, sunt viclean și leneș, sunt incapabil să sufăr, și nu cunosc decât mocirla. Tu ai citit mult, știi lucruri de care eu nu am auzit În viața mea; aproape Îmi vine să cred că duci viață de cerșetor numai și numai din plictiseală sau...ca să-ți bați joc de lume,,. Cap de bolovan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ziare! Pfui, piei drace, izbucnește Kawabata, și râde strângându-și cu gesturi Încete, de bătrân, cureaua, peste straturile de haine care-i Învelesc trupul. -Ce găsești de râs secătură murdară? Sunt un cerșetor informat și, iată-mă, deși În culmea mocirlei, nu mi-am pierdut interesul pentru...,, -Adică pentru Uniunea aia, cum Îi spune? Și Kawabata izbucnește din nou În râs icnind și tușind. Obrajii lui se umflă și se dezumflă ca niște foale, În ritmul tusei tabagice care-l sâcâie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ani, au venit două cupluri de americani dispuși să Înfieze copii. O asistentă socială planturoasă le-a explicat zâmbind Într-o engleză corectă, că statul face efort să integreze acești oameni În societate, dar ei fug de civilizație, le place mocirla. De aceea e foarte bine ca străinii să mai salveze din copii ăștia, Înfiindu-i. Pe locuitorii acestor ghetouri nu-i putem civiliza cu forța. Una din americance, isterizată și speriată de ceea ce văzuse a Început să strige: ,,Aut Europa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
am mai păcălit bolile. Acum e prea târziu, nu se mai poate face nimic. Cred că tu o să ai noroc cu drăcia aia de Uniune. Nu o scăpa din ochi! Ești Încă În putere, mai ai timp să ieși din mocirlă și să te Întorci la cărțile tale. Kawabata, Își aprinde o țigară. Fumul se mișcă pe chipul lui, ca o bucată de mătase.,, -Te-am ascultat Kawabata. Mi-ai mai spus toate astea. Știu că nu ești un criminal, dar creierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
pe alții ca un idiot, și nu mi-am dat seama, că eu Însumi, un cinic fără pereche, am trăit numai și numai pentru...a nu face nimic. ,,Mâna Întinsă,, a devenit conceptul existenței mele de cerșetor. M-a atras mocirla și nu mi-a fost nici frică și nici rușine de ea,, O voce ,,Antoniu, ai avut totuși o tresărire de speranță, nu mă poți minți! Când țărișoara s-a jurat În fața lumii cu focuri de artificii și baloane colorate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de ea,, O voce ,,Antoniu, ai avut totuși o tresărire de speranță, nu mă poți minți! Când țărișoara s-a jurat În fața lumii cu focuri de artificii și baloane colorate, ai crezut că cineva sau ceva te va scoate din mocirlă. Se pare că vroiai lucrul ăsta, Într-un fel, Îl așteptai. N-a fost să fie. Nu poți să cureți de pe mal, fundul unui lac secat. Miroase urât În ghetourile patriei. Este miros de speranță care-a putrezit. Banii curg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
au căpătat Înțelesuri noi, magice și, În viața lui, Cel de Sus a strecurat cu multă dibăcie mizeria, ca pe o Încercare, ca pe o cruce. Nu i-a păsat. S-a adaptat perfect, dar nu a amestecat cuvintele În mocirlă. Le-a lăsat libertatea de-a se lupta cu el, le-a pus la treabă cum se spune, le-a supravegheat, și le-a ținut ca un paj, trena. A reușit! Cartea e darul pe care și-l oferă, acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
TICĂLOSULE! Păi de ce mama mă-sii să nu mă distrez și eu un pic! De ce până și cea mai măruntă chestie pe care o fac pentru plăcerea mea tre’ să devină imediat intolerabilă - în timp ce restul lumii se tăvălește râzând în mocirlă! Porc? Ar trebui să vadă mai întâi reclamațiile și plângerile care se îndosariază într-o singură dimineață în biroul meu: ce-și fac oamenii unii altora, din lăcomie și ură! Pentru mălai! Pentru putere! Din ranchiună! Din nimic! La ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
scoasă de pe umăr și baioneta pusă. Vorbeau Între ei peste capetele prizonierilor, Într-o limbă pe care ea n-o Înțelegea, și se văzu dusă undeva, dar nu-și dădu seama unde. Dincolo de linii se auzi vânzoleală și pași În mocirlă, căci țăranii Încercau să vină mai aproape, curioși să-i vadă, și ea fu puțin Înfricoșată de fețele lor măslinii și de propria-i neștiință În privința a ceea ce se Întâmpla. Îl Întrebă pe dr. Czinner: — De ce zâmbiți? Și speră să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
trebuiau transportați apoi la spitalul potrivit (de fapt, un tufiș) pentru tratament. Pe drum apăreau diferite ocazii de a spori fondurile pentru tratament sau, dimpotrivă, de a mări intervalul de așteptare pentru pacienți, dacă se întâmpla să se afunde în mocirla birocratică (de data asta, o mocirlă adevărată). Purtând cagulele portocalii, medicii generaliști se luptau cu hărțile și busolele. Noroc că îl aveau pe Alan. Cu ajutorul acestuia, reușiseră măcar să ducă „pacienții“ la spital înainte de căderea întunericului. Alte grupuri nu fuseseră la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de fapt, un tufiș) pentru tratament. Pe drum apăreau diferite ocazii de a spori fondurile pentru tratament sau, dimpotrivă, de a mări intervalul de așteptare pentru pacienți, dacă se întâmpla să se afunde în mocirla birocratică (de data asta, o mocirlă adevărată). Purtând cagulele portocalii, medicii generaliști se luptau cu hărțile și busolele. Noroc că îl aveau pe Alan. Cu ajutorul acestuia, reușiseră măcar să ducă „pacienții“ la spital înainte de căderea întunericului. Alte grupuri nu fuseseră la fel de norocoase și încă băteau câmpurile de pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
cu "lumea proastă". Toți în afară de Pangratty, dar el era altceva decît un aristocrat, el era un aristocrat de o culoare specială, roșie, și reușea să fie prinț în orice împrejurare. Poate de aceea se străduia să se vîre în toate mocirlele ca să se vadă mai bine cît de prinț este! Gusti. Dimitrie Gusti, profesor la Universitate, excelență. Basarab Cantacuzino a clipit nedumerit, pînă și pleoapele coborau și urcau încet, de parcă ar fi fost manevrate cu ajutorul unui mecanism ascuns "Ce-i cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
tineresc pe tarlalele patriei, într-o activitate colectivă și susținută de practică agricolă. Spre marea lor nemulțumire, au fost repartizați la cules de sfeclă. Îngrozitoare sarcină să te afunzi până la glezne în noroiul moale și să sapi, în neștire, în mocirla cleioasă, după căpățânile roșii. Așteptau, nerăbdători, pauza de masă. Atunci se adunau în cerc și își descrețeau frunțile cu tot felul de ghidușii. La un moment dat, nu se știe care dintre ei, veni cu o idee năstrușnică, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
-și înfrâneze purtarea aberantă, de prost gust și nici cum să înceapă să anunțe sfârșitul. Ea, cea de neîntrecut, de neînvins, plină de morală și educație, crescută în spiritul dreptății și a fricii față de Dumnezeu, căzuse în cea mai cumplită mocirlă. Cum să-i spună soțului ei că devenise o nerușinată, că se aflau la un capăt de drum și că nimic nu-i mai putea întoarce? Era obosită, sfâșiată și incapabilă să vorbească. Văzu masa frumos aranjată și își aminti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Când soarele e În Înaltul cerului și de neclintit, suspiciunea că ar putea ploua ar părea ridicolă, dar la vreme ploioasă, când apa mustește de pretutindeni, pare că nici soarele, ivit iarăși pe cer, n ar mai seca vreodată toată mocirla. Erau Însă și altfel de zile, așa cum fusese aceea, când uscăciunea prafului și ume zeala apăsătoare alcătuiau Împreună atmosfera firească a insulei. Neng a scos din buzunar o banană. Era neagră și storcită, iar capă tul rupt din ciorchine Începea
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
să ajungă la o concluzie. Străzile erau Înțesate de trecători Încă de când a ieșit În lumina prăfoasă a zilei. Gurile de canalizare de-a lungul aleilor umbroase din apropierea casei ei Încetaseră să se reverse, rigolele erau Însă tot inundate de mocirla uleioasă băltită din pricina maldărelor de gunoaie care se descompuneau lent În arșița soarelui. Două jigodii râioase scormoneau leneș printre tot felul de cutii de conserve, printre pungi de plastic goale și prin buruieni chiar În clipa când Margaret trecea pe lângă
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
a văzut că zâmbea. Chiar prin lumina Împuținată a nopții timpurii Își dădea seama că e fericită. La un capăt al terenului de joc era poarta, trei prăjini bătute-n cuie formau un cadru subțiratic ale cărui picioare erau În mocirlă. În goană, Farah a sărit și a atins cu mâna bara de sus. Ia te uită, Johan, a strigat. Au ajuns până la adăpostul de la celălalt capăt al terenului, sub care erau o masă de lemn și niște bănci. Au tras
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
restul vieții ei. Profilul lui În lumina lunii. Răcoarea umedă a pielii. Ezitarea, poate chiar un tremur al glasului. Însă pasărea nu s-a oprit. Așa că acum, de câte ori Își amintește acel moment În care fusese aruncată din siguranța copilăriei În mocirla maturității, tot ce aude e chemarea păsării, insistentă, repetată la nesfârșit. 28 Orfelinatul nu era departe de mare, Însă, cu toate că uneori se auzeau valurile și aerul era uscat și sărat, apa n-avea cum să fie văzută. Nici măcar de pe movila
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Închis În casă pentru că nici n o să fiu pe-acolo. O să fie obligat să vă pedepsească pe voi, pe tine și pe Bob. La ce oră pleci mâine? La prânz. Mă conduce tati În persoană. Noroiul clefăia când treceau prin mocirlă, iar farurile luminau roiurile de insecte care pluteau diafan În torentul de lumină. Dacă strici mașina n-o să mai ai cum să pleci. Se poate... S-au oprit Într-un luminiș. Johan a coborât, a trecut de partea cealaltă, unde
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Numai așa poți să cunoști fericirea supremă, spuneau ei. Dansul foarte sugestiv al mâinilor Ninei, vocea cu inflexiuni plăcute, vibrante. Libertate spirituală, auzea pomenindu-se. Era mult, mult fum. Alexe expunea sec, imperturbabil, concluzii. Nina amplifica comentariul, turna încă puțină mocirlă, se juca cu oamenii, cu vorbele. Cât sublim poate să existe, la urma urmei, o asigura ea! Și cât sublim? Și cât? Dincolo de mațe și interese meschine, îi preciza Alexe. Era fum, fum, abia se mai putea respira, Carmina nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
lumea din jur, un germene de superioară respingere ce găsise un loc deosebit de fertil în casa familiei Alexe și încolțise? Ea își răzbuna eșecurile de femeie timidă și mândră sau credea cu tot sufletul că afundându-i pe ceilalți în mocirlă ai șansa de a rămâne deasupra, neîntinat? Ultimele trei vizite făcute de Carmina în casa profesorilor Alexe fuseseră la ore cu totul diferite și de fiecare dată o găsise pe Marga prezentă acolo, în colțul din stânga canapelei, instalată comod, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]