184 matches
-
deschide această fantă în discursul său. Ceea ce este indicat de ghilimele este "un fel de lipsă, de gol ce trebuie completat prin interpretare"167. În context, ghilimelele pot deci primi semnificații foarte variate, care țin de cele patru tipuri de modalizare autonimică evocate mai sus. Dacă ghilimelele sunt una din mărcile privilegiate ale modalizării autonimice, ele sunt de asemenea susceptibile de o întrebuințare în "mențiune", ca aici: Aceste cuvinte îl tulburară pe André, pe care jocurile pisicilor îl amuzau. Învățase cuvintele
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
fel de lipsă, de gol ce trebuie completat prin interpretare"167. În context, ghilimelele pot deci primi semnificații foarte variate, care țin de cele patru tipuri de modalizare autonimică evocate mai sus. Dacă ghilimelele sunt una din mărcile privilegiate ale modalizării autonimice, ele sunt de asemenea susceptibile de o întrebuințare în "mențiune", ca aici: Aceste cuvinte îl tulburară pe André, pe care jocurile pisicilor îl amuzau. Învățase cuvintele "a circumscrie" și "a castra", însă nu le cunoștea exact sensul 168. Aici
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
a circumscrie" și "a castra", însă nu le cunoștea exact sensul 168. Aici, cuvintele "a castra" și "a circumscrie" sunt puse între paranteze deoarece ele desemnează semnul lingvistic, cu semnificantul și semnificatul său. Contrastul dintre întrebuințarea autonimică și întrebuințarea în modalizare autonimică apare net în următorul exemplu luat din același roman: Deși nu-i iertase niciodată "doctorului" îngrozitorul cuvânt "sifilis", ea avea multă simpatie pentru el169. "Sifilis" este luat aici ca mențiune pentru a trimite la cuvântul în sine; în schimb
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
apare net în următorul exemplu luat din același roman: Deși nu-i iertase niciodată "doctorului" îngrozitorul cuvânt "sifilis", ea avea multă simpatie pentru el169. "Sifilis" este luat aici ca mențiune pentru a trimite la cuvântul în sine; în schimb, în modalizarea autonimică "doctor", enunțătorul arată că marchează o rezervă, că în același timp folosește cuvântul în ghilimele și îl și arată ca semn. Spre deosebire de ironie, care este inseparabilă de dorința deriziunii (eventual îndreptată chiar împotriva enunțătorului), punerea între ghilimele arată doar
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
să surprindă). În mod reciproc, cititorul trebuie să construiască o anumită reprezentare a universului ideologic și estetic al enunțătorului pentru a face o descifrare corectă. 4.7. Caracterele italice Asemenea ghilimelelor, italicele se folosesc atât pentru autonimie, cât și pentru modalizarea autonimică. Totuși, ghilimelele se adaugă unui enunț, în timp ce italicele sunt încorporate în enunț: tot ce se produce este doar o schimbare de caractere. Nimic nu împiedică deci cumularea ghilimelelor și italicelor. Însă acest cumul este mai degrabă rezervat ziarelor, decât
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
adaugă unui enunț, în timp ce italicele sunt încorporate în enunț: tot ce se produce este doar o schimbare de caractere. Nimic nu împiedică deci cumularea ghilimelelor și italicelor. Însă acest cumul este mai degrabă rezervat ziarelor, decât literaturii. În general, în modalizare autonimică, italicele sunt folosite în special în cazul cuvintelor străine sau pentru a insista pe anumite unități. În ceea ce privește ghilimelele, ele convin mai degrabă când este vorba de a marca rezerva din partea enunțătorului. Să supunem analizei următoarele două exemple extrase din
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
rime, simetrie...), proverbele reprezintă un ocol pernicios al puterilor poeziei. Lecturi recomandate AUTHIER REVUZ J., 1995 Ces mots qui ne vont pas de soi. Boucles réflexives et non-coïncidences du dire, Larousse Paris, (2 volume) (Lucrare care explorează numeroasele forme de modalizare autonimică, punând accentul pe complexitatea subiectivității enunțiative) BERRENDONNER A., 1981 Éléments de pragmatique linguistique, Minuit Paris. (Cap. al V-lea, în cadrul unei teorii a fenomenelor de "mențiune", subliniază caracterul paradoxal al ironiei.) DUCROT O., 1984 Le Dire et le Dit
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
dintre tipurile de secvență nu motivează acest fapt. Mai degrabă el ar corespunde unei unități de proferare, punctul de vedere al naratorului interferând constant cu "povestirea" construită la perfect simplu, prin non-persoană. Dublei distanțe ironice de la Mérimée (distanță enunțiativă în modalizare și distanță ideologică față de religie) îi corespunde, la Léon Bloy, puternica asumare enunțiativă a unei voci care își teatralizează distanța față de o societate blamată și care se situează la limita dintre umanitate și transcendență (cf. aluziei la "Marea Iarnă" și
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
în epoca respectivă. Decodarea ironiei se face mult mai ușor dacă cititorul cunoaște pozițiile anticlericale ale lui Voltaire și știe cum trebuie să se comporte un membru al clerului catolic. ▪ 4.3 Ghilimelele sunt cele care manifestă lipsa de responsabilitate. Modalizarea autonimică implică atât mențiunea, cât și întrebuințarea termenilor separați tipografic. Această folosire reiterată a ghilimelelor este specifică narațiunii céliniene, căreia îi place să exhibe o discordanță de voci, fără însă a se obliga să le precizeze sursa. De aici apar
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
locutor~L" (vs "locutor~λ"), 175 M macropropoziție, 293 mar, 263 marcă a integrării lineare, 302 memorial (demonstrativ ~), 337 menționare (vs folosire), 179 micropropoziție, 293 moc (membru oarecare al unei colectivități), 233 mod de proces, 104 modal (vs referențial), 178 modalizare autonimică, 185 monolog interior, 240 N naratologie, 43 narator-martor, 230 narațiune (vs povestire), 83 noi, 59 non~coincidență, 186 non~persoană, 50 noua critică, 42 O-P obiectiv (adjectiv ~), 257 ocurență (enunț~), 56 om vs scriitor, 172 onomastică, 321 "povestire
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
161 Blaise Pascal, Scrisori provinciale, (trad. de George Iancu Ghidu), Editura Științifică, București, 1964, p. 123. 162 Éléments de pragmatique linguistique, Minuit, Paris, 1981, p. 215. 163 Ne vom raporta la lucrarea în două volume pe care a consacrat-o modalizării autonimice: Ces mots ne viennent pas de soi: Boucles réflexives et non-coïncidences du dire, Larousse, 1995. 164 Cea care vorbește despre "buclă" pentru acest tip de fenomene este J. Authier-Revuz. Ne vom raporta la lucrarea ei în două volume consacrată
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
autonimice: Ces mots ne viennent pas de soi: Boucles réflexives et non-coïncidences du dire, Larousse, 1995. 164 Cea care vorbește despre "buclă" pentru acest tip de fenomene este J. Authier-Revuz. Ne vom raporta la lucrarea ei în două volume consacrată modalizării autonimice: Ces mots ne vont pas de soi : Boucles réflexives et non-coïncidences du dire, Larousse, 1995. 165 Le Libéra, Minuit, 1984, p. 8. 166 Începutul acestui roman de Pinget a fost studiat de douăsprezece echipe de analiști de discurs, la
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
de creație, e afirmată în Poem din sanatoriul dr. Zed. Motivele consacrate apar și aici (luna și cele ținând de universul acvatic). Retorismul este, de asemenea pronunțat ("-Vai, paloarea Lunii pătrunse-n odaie toată aproape"), ironia e dată însă de modalizarea exprimării, de insistența pe indicii care ar trebui să ofere precizie în conturarea tabloului. Textul se constituie din note disparate, din impresii. În afară de finalul concludent, peregrinarea plopului pare a fi singura care iese din tiparele normalității. "Un plop pe aleie
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
activității/ discuției etc. cu palmele puse perpendicular, sub forma lui T ton moderat coborârea intensității vocii, pentru a impune aceeași reacție în comunicarea interlocutorului ton liniștit, calm intensitate scăzută a vocii diminuarea/ atenuarea percepției componentei negative a mesajului prin: (a) modalizare; (b) minimizarea aspectului critic/ imperativ al mesajului (a) Mi se pare/cred că ai greșit aici... (b) E aici o mică greșeală/o greșeluță... Dacă nu cer prea mult, mai acordă-mi doar două minute! Ai reacționat destul de impulsiv, cel
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
și caracterul său dinamic; * utilizarea cu predilecție a conectorilor de adițiune, conferind actelor discursive un caracter de coerență și de realitate, datorat acumulării; * intensificarea discursului prin jocuri de luare în stăpânire, asociind un deixis de locuție și un deixis de modalizare care intensifică efectele. Cercetarea limbajului politic din perspectivă semiotică, abordare dominată de perspectiva semnului, are ca premisă conceperea limbajului-obiect nu ca o înșiruire de secvențe disparate, ci ca unități care se articulează în cadrul unui sistem-text. Semiotica pune la îndemâna cercetătorului atât
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
a trei factori: semnul, obiectul și interpretantul 242, fără ca această influență să se limiteze la acțiuni între perechi. Din această perspectivă, complexitatea fenomenului de semioză este conferită de relațiile care se stabilesc între parametrii situației de comunicare, de articulațiile și modalizările pe care le introduce fiecare dintre variabile. Dicționarele de specialitate definesc semioza în dublă ipostază, ca proces și produs, evidențiind natura relațională a fenomenului de semnificare: "1. Semioza este operația care, instaurând o relație de presupunere reciprocă între forma expresiei
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
lexicul publicistic eminescian este unul preponderent denotativ, cuvintele având caracter monoreferențial și monosemic. Integrând o componentă informativă accentuată, limbajul jurnalistic relevă însă și valențe conotative evidente, generate de asocierile lingvistice surprinzătoare, de exprimările metaforice, de recursul la ironie și de modalizările operate de atitudinea jurnalistului față de referențialul politic. Astfel, pe lângă inventarul lexical monosemic, ilustrat de termeni precum: administrație, advocatură, alegeri, ambasadă, cadastru, carantină, cesiune, confederație, congres, consiliu, consorțiu, constituție, consulat, decret, protocol, retrocedare, rezoluție, electori, tranzacție, suzeranitate, sufragiu, subvenție ș.a. cuvinte
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
critică și evaluativă, de filtrare a referentului evenimențial prin grila de lectură a gazetarului. Publicistica presupune o serie de selecții la nivelul problematicii abordate, a mijloacelor de semnificare utilizate și a modalităților de reprezentare a referențialului politic (schematizare, selectare, determinare, modalizare etc.). În acest context, fenomenul de semie, specific limbajului politic eminescian, este guvernat de instanța mediatoare, jurnalistul, care impune o lectură particulară evenimentelor din sfera politică, recurgând la mijloace de semnificare particulare: referențiale (care fixează reperele mesajului publicistic: cine, ce
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
compus, imperfect / 138 3. Două sisteme de enunțare / 143 11. Utilizarea persoanelor / 149 1. "Noi", "voi", "eu" / 149 2. Dispariția persoanelor / 154 3. Ethos și persoană / 157 4. "On", "ei" / 159 12. Polifonie, discurs direct / 165 1. Polifonia / 165 2. Modalizarea în discurs secund / 167 3. Discursul direct / 169 4. Modalități de introducere a discursului direct / 173 5. De la absența ghilimelelor la discursul direct liber / 176 13. Discursuri indirecte, forme hibride / 181 1. Discursul indirect / 181 2. Forme hibride / 183 3
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
de introducere a discursului direct / 173 5. De la absența ghilimelelor la discursul direct liber / 176 13. Discursuri indirecte, forme hibride / 181 1. Discursul indirect / 181 2. Forme hibride / 183 3. Discursul indirect liber / 185 4. Rezumatul cu citate / 188 14. Modalizare autonimică, ghilimele, italice / 191 1. Autonimie și modalizare autonimică / 191 2. Utilizarea ghilimelelor / 195 3. Italicele / 202 15. De la proverb la ironie: polifonie, captare, subversiune / 205 1. Enunțare proverbială și polifonie / 205 2. Sloganul / 207 3. Enunțuri despre alte enunțuri
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
absența ghilimelelor la discursul direct liber / 176 13. Discursuri indirecte, forme hibride / 181 1. Discursul indirect / 181 2. Forme hibride / 183 3. Discursul indirect liber / 185 4. Rezumatul cu citate / 188 14. Modalizare autonimică, ghilimele, italice / 191 1. Autonimie și modalizare autonimică / 191 2. Utilizarea ghilimelelor / 195 3. Italicele / 202 15. De la proverb la ironie: polifonie, captare, subversiune / 205 1. Enunțare proverbială și polifonie / 205 2. Sloganul / 207 3. Enunțuri despre alte enunțuri / 209 4. De la subversiune la ironie / 212 16
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
Discursul nu este discurs decît dacă este raportat la un subiect, un EU care se erijează în sursă de reperaje personale, temporale și spațiale (vezi cap. 9) și indică ce atitudine adoptă față de ceea ce spune și față de co-enunțiator (fenomenul de "modalizare"). El indică în special cine este responsabil de ceea ce se spune: un enunț elementar cum ar fi "Plouă" este afirmat ca adevărat de către enunțiator, care se dă drept responsabil, drept garant al adevărului său. Dar acest enunțiator ar fi putut
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
a numeroase deictice (vezi cap. 9) al căror referent este identificat în raport cu situația de enunțare (eu, aici, mîine etc.). Dat fiind că locutorul nu poate șterge ceea ce a spus deja și este purtat de dinamica propriei vorbiri, el recurge la modalizări care îi comentează vorbirea pentru a o corecta, pentru a anticipa reacțiile co-enunțiatorului etc.: "în sfîrșit, dacă putem spune asta", "sau mai degrabă...", "în toate sensurile cuvîntului", "iertați-mi expresia", "îmi veți spune că..." etc. Dinamica schimbului verbal determină producerea
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
treia" pentru că reprezintă persoana despre care vorbim; dar dacă cel desemnat aici ca "patronul" ar lua cuvîntul, el ar fi desemnat printr-un "eu", fără ca să fie un alt individ. Limba reprezintă astfel lumea arătînd cadrul propriei situații de enunțare. Modalizarea La fel, orice enunț are mărci ale modalității: fie și numai prin modul verbal (indicativ, conjunctiv), care semnalează ce atitudine adoptă co-enunțiatorul față de ceea ce spune sau ce relație stabilește cu co-enunțiatorul prin actul enunțării. Faptul că orice enunț are o
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
întîmplă în exemplul nostru pentru că în articol se aude în același timp "vocea" jurnalistului și cea a copilului; cînd cititorul citește "Mama buba", el citește simultan un enunț jurnalistic (discursul care citează) și vorbele unui copil speriat (discursul citat). 2. Modalizarea în discurs secund Discursul raportat constituie o enunțare despre o altă enunțare; se creează astfel o legătură între cele două evenimente enunțiative, enunțarea citată fiind obiectul enunțării care citează. Dar există și un mijloc mai simplu și mai discret pentru
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]