275 matches
-
în diagnoza surselor și perceperea efectelor stresului ocupațional/socioprofesional la un lot de manageri români. Cercetarea urmărește: diagnoza relațiilor dintre componentele procesului dinamic-recursiv al stresului profesional: surse (stresori, operaționalizați ca variabile independente), diferențe individuale (dimensiuni ale personalității cu posibile influențe moderatoare), strategii de coping și efecte (operaționalizate ca variabile dependente); identificarea predictorilor pentru efectele stresului profesional la manageri; realizarea unui profil multidimensional al stresului profesional la manageri. Ideea de la care s-a plecat a fost aceea că efectele stresului profesional depind
[Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
manageri. Ideea de la care s-a plecat a fost aceea că efectele stresului profesional depind atât de factori externi specifici mediului socioprofesional (surse variate de presiune - stresori), cât și de factori interni (diferențe individuale), care pot avea rol de variabilă moderatoare/mediatoare în procesul stresului. În consecință, în contextul specific actual al societății noastre, managerii români investigați percep o varietate de surse de presiune specifice (stresori socioprofesionali), a căror interacțiune cumulată determină efecte multiple asupra sănătății, satisfacției sau performanței autoevaluate în
[Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
managerii români investigați percep o varietate de surse de presiune specifice (stresori socioprofesionali), a căror interacțiune cumulată determină efecte multiple asupra sănătății, satisfacției sau performanței autoevaluate în muncă. De asemenea, ca ipoteză de lucru am considerat că un rol important moderator/mediator în perceperea (di)stresului (experiențierea efectelor la stres, a strain-ului) și în relația dintre surse și efecte îl joacă anumite mecanisme de coping și dimensiuni de personalitate, care au rol de predictori pentru nivelul efectelor la stres. 3
[Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
social); - cu cât strategiile de coping (de tip înfruntare pozitivă) sunt utilizate mai eficient, cu atât stresorii sunt percepuți ca fiind „mai puțin stresanți”, iar satisfacția muncii în general și starea mentală sunt la cote superioare; c) un rol important moderator/mediator în experiențierea efectelor la stres și în relația dintre surse și efecte îl joacă anumite mecanisme de coping și factori de personalitate, care au rol moderator (de predictori) pentru perceperea nivelul efectelor la stres: controlul și influența personală, balanța
[Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
în general și starea mentală sunt la cote superioare; c) un rol important moderator/mediator în experiențierea efectelor la stres și în relația dintre surse și efecte îl joacă anumite mecanisme de coping și factori de personalitate, care au rol moderator (de predictori) pentru perceperea nivelul efectelor la stres: controlul și influența personală, balanța viață - muncă, pulsiunea de tip A, focalizarea pe problemă, suportul social. Este important ca, pe viitor (deocamdată s-au întreprins prea puține studii), în diagnoza mutidimensională a
[Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
tipuri de) răspunsuri de așa manieră încât "evenimentul să fie perceput având o culoare morală, dar, în același timp, să fie perceput cu perspectivă"150. Pentru a înțelege cum reușește Chapman să atingă un astfel de echilibru în întreprinderea sa moderatoare (mediatoare), rectificatoare, Black merge mai departe în analiza sa critică, examinând mai îndeaproape cele două (tipuri de) răspunsuri excesive, în a căror reconciliere pastorul s-a angajat. Astfel, criticul constată următoarele: "cazul ideal de reacție scandalizată"151 s-ar traduce
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
Această nouă paradigmă postulează faptul că stresul este mai mult decât un simplu stimul sau o simplă reacție, el fiind consecința relației dintre aceste două variabile. Esențială devine interacțiunea dintre stimul și reacție, stresul apărând de data aceasta ca variabilă moderatoare. Paradigma stresului ca relație/interacțiune între stimul și reacție este, cel puțin în intenție, extrem de generoasă. Ea ar urma să arate că stimulii potențiali stresanți pot conduce la tipuri diferite de reacții stresante la indivizi diferiți și chiar la unul
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
structurală” și „cantitativă”, statică, de tip cauză-efect, corelație sau interacțiune de tip statistic între două variabile, chiar dacă această relație este mediată de o a treia. Ea nu poate explica aproape deloc complexitatea procesuală a stresului, chiar dacă nu minimalizează rolul variabilelor moderatoare în explicarea stresului lor, nu reușește să surprindă mecanismele care stau la baza interacțiunii între stresori și efectele produse de ei. Deși cu limite, noua paradigmă a fost aplicată în cercetările organizaționale deoarece este relativ simplu de conceptualizat și de
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
Astfel, Matteson și Ivancevich (1979) diferențiază stresorii în patru categorii: individuali - conflicte de rol, ambiguitatea rolului, responsabilitatea pentru subordonați; grupali - conflicte intragrupale, incongruența statutelor; organizaționali - climat, tehnologie, stil managerial, structură organizatorică; extraorganizaționali - familie, economie, calitatea vieții. Apoi ei introduc variabile moderatoare (ereditate, vârstă, sex, suportul social, coping-ul, trăsăturile de personalitate) pentru ca în final să subdividă „ieșirile” în: comportamentale (satisfacție, performanță, absenteism, accidente, abuz de substanțe), cognitive (de exemplu, luarea deciziilor) și fiziologice (creșterea tensiunii, creșterea colesterolului, aritmii cardiace). Kahn și Byosiere
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
facilitat operaționalizarea conceptelor folosite și elaborarea unor instrumente de diagnoză a stresului. Din păcate, modelul recurge la o diagramă simplificată, secvențială a stresului care, deși intuiește corect natura variabilelor avute în vedere (obiective și subiective), precum și semnificația lor (independente, dependente, moderatoare), rămâne tributară unei diviziuni cauzal unidirecționale. El este mai degrabă o tentativă de combinare a diferitelor categorii conceptuale decât o încercare de teoretizare a stresului organizațional. I se reproșează, de asemenea, că nu există suficiente dovezi convingătoare de validare empirică
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
2) Care este rolul jucat de control în relațiile dintre cerințe (stresori) și reacțiile la stres ? În primul caz a fost demonstrată statistic existența unei relații directe. În al doilea caz, presupunerea că „latitudinea deciziei” (controlul) ar fi o variabilă moderatoare nu a condus la concluzii definitive. Unii autori au arătat că ea produce într-adevăr efecte moderatoare însă numai în raport cu anumite efecte (satisfacția muncii), dar nu și cu altele (starea de bine psihologică). S-a descoperit și faptul că relația
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
primul caz a fost demonstrată statistic existența unei relații directe. În al doilea caz, presupunerea că „latitudinea deciziei” (controlul) ar fi o variabilă moderatoare nu a condus la concluzii definitive. Unii autori au arătat că ea produce într-adevăr efecte moderatoare însă numai în raport cu anumite efecte (satisfacția muncii), dar nu și cu altele (starea de bine psihologică). S-a descoperit și faptul că relația moderatoare este moderată la rândul ei de alte variabile (de exemplu, de poziția, statutul ocupat de angajat
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
dezechilibru dintre efort și recompensă? Sarea de stres s-ar putea agrava sau altera ca urmare a obișnuirii cu ea? Este posibilă intervenția, în această situație, a fenomenului compensării dezechilibrului efort/recompensă datorită intrării în acțiune a unor altori factori (moderatori sau atenuatori)? Importanța modelului constă în faptul că propune translația de la paradigma „recompensării” stresului în activitățile de muncă, datorită faptului că munca îndeplinește importante „funcții reglatorii” (Le Blanc, Jonge, Schaufeli, 2000, p. 166). 2.3.5. Modelul conservării/pierderii resurselor
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
a elabora modele cât mai comprehensive, coerente și articulate sunt mult prea evidente pentru a insista asupra lor. Trecerea de la un model la altul presupune înmulțirea numărului variabilelor avute în vedere, precizarea mai exactă a semnificației lor (variabile dependente, independente, moderatoare), intuirea sensului relației dintre ele. Chiar dacă predominante sunt relațiile unidirecționale, unicauzale, în subtext apare și ideea interinfluențării variabilelor. Elementul comun pentru toate modelele îl reprezintă accentuarea rolului caracteristicilor muncii, acestea din urmă fiind interpretate ca potențiali sau reali agenți stresori
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
ca variabile independente: pe de o parte, stresorii contribuie la creșterea burnout-ului, independent de stările de coping utilizate; pe de altă parte, strategiile de coping reduc nivelul de burnout indiferent de nivelul stresorilor. O a doua poziția postulează prezența efectului moderator al strategiilor de coping asupra burnout-ului, ceea ce înseamnă că stările de coping la care recurge subiectul reduc sau atenuează efectul stresorilor. A treia poziție teoretică, pornind de la o limită comună a primelor două și anume de la faptul că ambele recurg
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
sau mai puțin adaptată circumstanțelor?) Oricum ar fi, din punct de vedere practic-acțional se impune următoarea concluzie: atunci când în mediile organizaționale se observă sau se constată influența benefică a unei strategii de coping asupra burnout-ului, indiferent dacă este directă sau moderatoare, este bine ca ea să fie favorizată și întărită. Modele centrate pe gestiunea resurselor. Se originează tot în paradigma originală a stresului, dar nu în cea inițială formulată de Lazarus, ci în cea „renovată” de Hobfoll. Modelul conservării/pierderii resurselor
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
principială Strategia de competiție flexibilă Strategia de evitare activă și pasiv REZULTATE CONSISTENTE RELAȚII CONSISTENTE Stilul „buldog” Stilul „creator de acorduri” Stilul „cerb” Stilul „vulpe” CONDESCENDENȚA DESCHIDERE situația perceperea situației selecția răspunsului comportamentele AGENȚI STRESORI Antecedentele organizaționale ale stresului variabile moderatoare Consecințele stresului Reacții comportamentale, cognitive, fiziologice pasiv LATITUDINEA DECIZIEI POSTULUI activ scăzut înalt înalt scăzut CERINȚELE POSTULUI efort/încordare scăzute efort/încordare crescute B A 2 1 3 4 CARACTERISTICA POSTULUI STARE AFECTIVĂ DE BINE Înaltă Efect constant Scădere suplimentară
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
predate potrivit dictonului „Mens sana in corpore sano”, atragerea și altor instituții în activitățile proiectului nostru (primăria, ONG-uri, părinți, restaurante). Activitățile ce se vor desfășura în școlile partenere sunt diverse precum: realizarea unor conferințe pe tema proiectului având ca moderatori medici nutriționiști, bucătari, reprezentanți ai ONG-urilor,părinți, reprezentanți ai primăriei și presei locale, realizarea în fiecare școală a unei săptămâni culinare europene unde se vor prepara rețete sănătoase din fiecare țară; vizitarea unui restaurant pentru a vedea cum se
Caleidoscop by Maria Lucia Toma () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93251]
-
gradului de implicare și de interes acordat activității, dar, concomitent, pot conduce la stări tensionale, la conflicte puternice în interiorul grupului; de aceea, este recomandabil ca astfel de întrebări să fie mai degrabă apanajul cadrului didactic îndrumător decât al elevului/studentului moderator al grupului, deoarece modul în care aceste întrebări sunt dirijate și focalizate trebuie să fie în consonanță directă cu momentele de dezvoltare și de construcție a grupului; - întrebările „anonime”: sunt cele care urmăresc să reveleze atitudinile și opiniile pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
activarea NOS. NOS necesită cel puțin cinci cofactori pentru acțiune optimă: NADPH, tetrahidrobiopterina, FAD, FMN și o grupare heminică (protoporfirina IX). Funcțiile NO la nivelul aparatului cardiovascular includ: vasodilatația dependentă de debit, vasodilatația indusă de diverse molecule semnal (inclusiv efectul moderator față de acțiuni vasoconstrictoare), rolul antitrombotic prin inhibarea aderării plachetare și anti inflamator prin inhibarea aderării leucocitare, efectul antiproliferativ, precum și o participare complexă în tabloul radicalilor liberi. Interacțiunea NO cu endoteliul vascular determină creșterea permeabilității celulare și favorizează pătrunderea, în și
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
Acumularea datelor despre cazuri cu anatomo-histologie asemănătoare celei a lui Phineas Gage, dar și datorită articolului lui Ratiu și Talos în 2004, (publicat în New England J. of Neurology), precum și noilor date biochimice referitoare la implicarea neurotransmițătorului serotonină cu efect moderator în regiunile frontale ale cortexului la maimuțele foarte agresive impun "agnozia etică", ca fiind general acceptată (Ratiu P., Talos IF, 2005). JD van Horn, în 2012, în articolul "Harta conectivității leziunii lui Phineas Gage", remarcă importanța distrugerii neuronale și reconstituie
[Corola-publishinghouse/Science/84988_a_85773]
-
măsură să asigure coeziunea democratică națională<footnote Lionel Stoleru, „Tranziția plan-piață. Pentru un al doilea plan Monnet”, România liberă, 17 februarie 1990, p. 4 footnote>. John Kenneth Galbraith recomandă statul modern în care guvernul are, în mod necesar, un rol moderator și stabilizator activ. Ceea ce în țările Europei Centrale și de Est se consideră a fi alternativă la socialism, sau, dacă se folosește termenul general acceptat „comunism”, nu este, de fapt, capitalismul. Dacă acesta ar fi capitalism în forma sa clasică
Macroeconomia tranziției postsocialiste by Cristian Florin CIURLĂU () [Corola-publishinghouse/Science/196_a_212]
-
instanțelor de judecată pentru a reaprecia contractul. Al doilea motiv ar fi acela că situațiile în care instanțele pot interveni au o incidență mult mai mare în cazul contractelor la care cel puțin una din părți este profesionist. Recunoașterea puterii moderatoare instanței de judecată are drept scop de a conferi posibilitatea restabilirii echilibrului între părțile contracte, din perspectiva drepturilor și obligațiilor generate de contractul profesional. În legislația anterioară datei de 1 octombrie 2011 cazurile în care instanța de judecată putea interveni
Drept profesional. Teoria generală a contractului profesional by Maria Dumitru [Corola-publishinghouse/Science/1415_a_2657]
-
le ajusta pentru menținerea echilibrului contractual. Deși se bucură de susținere în multe sisteme de drept, datorită particularităților sistemului de drept românesc și ale societății românești ni se pare a nu fi potrivită, momentan, recunoașterea, de jure a unei puteri moderatoare cu titlu general instanței de judecată. Și așa, puterea de intervenție a organului de jurisdicție, de lege lata, potrivit Noul Cod civil, sunt surse de controversă și de practici diferite. 4.1.2. Plata Orice raport juridic este încheiat cu
Drept profesional. Teoria generală a contractului profesional by Maria Dumitru [Corola-publishinghouse/Science/1415_a_2657]
-
acestor argumente trebuie respectat interesul național - ca factor comun al tuturor strategiilor de evoluție naționale, teritoriale, locale, factor de motivație și coeziune socială, dar și coordonată a luării deciziilor care privesc valorificarea unei resurse. În ceea ce privește armonizarea intereselor multiple, strategia este moderatoare între: - interesul comunităților locale de a găsi locuri de muncă, un nivel mai ridicat de trai, perspective profesionale pentru copii; - interesul autorităților locale, regionale, de a avea sursă suplimentară de venit (taxe și impozite), realizarea unei infrastructuri de transport, aprovizionarea
Abordarea entropică a valorificării resurselor naturale De la principii la strategie by Florina Bran; Carmen Valentina Rădulescu; Gheorghe Manea; Ildikó Ioan () [Corola-publishinghouse/Science/212_a_182]