149 matches
-
Caragiale își portretiza personajele prin îmbrăcăminte: "Pentru I.L. Caragiale, costumul este un mijloc de caracterizare, de conturare a psihologiei și a statutului social al purtătorului. Prin ele sunt definiți mahalagii, ciocoii cu pretenții acei nouveaux riches modeștii amploiați, apelpisiții și moftangii. Rar un costum descris de el definește un personaj cu adevărat important în ierarhia socială". Deosebit de valoroasă de amintit este și sugestia istoricului român Lucian Boia (1998/2000, 117) de a aborda vestimentația prin prisma istoriei imaginarului: "[...] se știe bine
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
pare un Trahanache tânăr și aventuros, mai liric prin vârstă și mai pătimaș prin temperament, Ținând seama de multitudinea Îndeletnicirilor și a titlurilor cu care-și declină identitatea; În lipsa lor, insul Își pierde individualitatea socială, devine un nimeni, adică un moftangiu: „al domniei-voastre preasupus și preaplecat, Rică Venturiano, arhivar la judecătoria de pace circumscripția de galben, poet liric, colaboratore la ziarul Vocea Patriotului Naționale, publicist și studinte În drept...” și ar putea continua. Dar Rică e „În primăvara existenții sale! de-
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
sau făcând vizite, ieșind la Șosea, pierzând vremea prin berării, la taclale ori mutându-se de la numărul X simplu la același număr X-bis (plasate pe aceeași stradă), mâncând și bând etc. Însă, așa cum se glosează pe tema petrecerii, din perspectiva moftangiului „petrecerile cu mult Înainte pregătite rar se Întâmplă să iasă bine; câtă vreme, cele Încinse așa din Întâmplare, pe negândite, aproape totdeauna izbutesc frumos... De ce oare? - De ce, de nece - nu trebuie să ne batem mereu capul să filozofăm, să tot
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
Așa cel puțin gândesc eu, și de aceea am petrecut așa de frumos alaltăieri noaptea.” (Repausul dominical). Pentru tipograful care În zori pleacă, totuși, la slujbă băutura e viciu, pentru amicii În repaus prelungit ea e virtute. În ipostază feminină, moftangiul e Rromânca; ea e - indiferent de clasă socială, de educație ori de preocupări - snoabă, lăudăroasă, indiscretă, bârfitoare, ridicolă, insensibilă („Moftangioaica e o româncă bravă; ea știe suferi, cu hotărârea și eroismul caracteristic românului, tortura concertelor clasice, fort en vogue, astăzi
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
la o masă mai la o parte; ședem cât ședem, și Începe comèdia. Nu știu cum mă-ntorc cu ochii Înapoi, și pe cine gândești că văz la masa de la spate?... IPINGESCU: Pe bagabontul... JUPÂN DUMITRACHE: Pe coate-goale, domnule, pe moftangiul, pe mațe-fripte, domnule! Fir-ai al dracului de pungaș!... Bagabontul, nene, cu sticlele-n ochi, cu giubenul În cap și cu basmaua iac-așa scoasă. Cum m-a văzut - că trebuie să fi fost schimbat la față, cum sunt eu
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
mai mult chiar decât mârlăniile secuilor și ungurilor de gradul II, este prostia cu ștaif, cu ifose și superioritate de cunoscător în drepturile speciale ale ungurilor, încât o boare de gând m-a îndemnat să-i numesc trădători din ignoranță. Moftangiii din București, care au constatat pe viu buna înțelegere dintre unguri și români, când au fost să-i filmeze la ei acasă, s-au și repezit la gâtul guvernului și cu deosebită voluptate la gâtul Băsescului, ca și cum era așa de
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
verb semiauxiliar, un verb copulativ și un nume (unitate lexicală sau unitate propozițională) Verbele semiauxiliare exprimă: • modalitatea: „Măi tartorule, nu mânca haram și spune drept, tu ești Gerilă... Tu trebuie să fii, pentru că și focul îngheață lângă tine...” (I. Creangă) „Moftangiul (...) poate fi sărac sau bogat, prost ori deștept (...) el a fost, este și va fi român adevărat...” (I.L. Caragiale) • temporalitatea: „În ceasul acela comparația pe care o făcea docentul de la Jena putea părea prezumțioasă. Mai târziu avea să fie prea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
se vede chiar în orașele cele mai prospere - și mă gîndeam: cine or fi aceia care au scornit de la o vreme că-n țară e sărăcie, că s-a scumpit traiul și că suntem amenințați cu o criză agricolă? ce moftangii!”8) în fapt, nenea Iancu nu era mirat, ci revoltat de spectacolul unei atare opulențe. N-o spune el de-a dreptul, îl lasă pe amicul său, Costică Parigoridi, care avea și alte motive de enervare, s-o spună: „Și
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
din neorealismul mizerabilist al estului postcomunist nu înseamnă totuși că astfel de produse diletante vor rămâne în memoria publicului sau în istoria adevărată a cinematografiei. Însăilări de cineclub editate primitiv, cu replici neinteligibile și coloană sonoră rudimentară, pot stârni frisoane moftangiilor stângiști din Occident, deschiși la o adulmecare de obiele de cioban care să le violenteze nasurile plictisite de Chanel, dar, din nefericire, nu răstoarnă nimic, nu oferă nicio șansă mult prea amânatului moment de metanoia necesar cinematografiei românești. 21 ianuarie
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
sub aspect comic. Descoperim aici o lume specific bucureșteană cu crâșmele, cu berăriile, cu birourile prin care mișună oameni cu o identitate pestriță, aparținând aceleiași mici burghezii. Puține schițe ies din granițele capitalei și aceasta numai pentru a Înfățișa pe moftangiii de la nivelurile sociale ale provinciei. O parte din schițe satirizează viața de familie („Vizită”), altele, școala („Lanțul slăbiciunilor”, „Un pedagog de școală nouă”), justiția („Telegrame”), presa („Ultima oră”), micii funcționari („Mici economii”), politicianismul („Boborul”) etc. Formele sub care apar schițele
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
oprește, un prost de băiat răstoarnă salata și ciorba. Plicul e acum inutilizabil, iar pe dosul scrisorelei omul vede o înșiruire bizară de litere: „ragăm nu“. Aiurit, o întoarce și citește cuvintele prin care amicul îl recomandă: „un măgar“, „un moftangiu“, „cu deosebire zevzec“... Amândoi amicii sunt indignați: unul, pentru că a fost insultat de prietenul care-ar fi trebuit să-l laude; celălalt, fiindcă omul pe care l-a recomandat a deschis plicul. Dincolo însă de umorul irezistibil al schiței încheiate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
la muzeul marelui armean. Final de voiaj, dejun la Gambrinus, restaurantul lui Nenea Iancu, de unde și-a cules personajele schițelor cu berării. N-a avut succes cu berea Luther, dar i-a identificat pe Lache și Mache printre băutori, chibiți, moftangii, zeflemiști („Ai parale, Mitică?” „Nu umblu cu metal; mi-e frică de trăsnet!”). Berăria lui Caragiale n-a fost de fapt aici, clădirea de astăzi a fost ridicată și deschisă pe la 1915, deasupra erau camere de hotel, avea linii telefonice
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
parte ...! Că Eminescu, spre nenorocul literaturii române, a apărut la începuturile ei și nu la amiaza ei, complexînd-o. Acel complex, ca lumina stelei ce-a murit, ne urmărește încă ...! Ce i-aș spune lui Caragiale? Nene Iancule, ai cîștigat pariul, moftangiul român a umplut toate golurile din societate. Ce i-aș spune lui Ion Creangă, ca vecin de Humulești ... ? Cred că aș exprima o mirare: Cum de știu cireșele din cireșul care e hotar între casele noastre să se pîrguiască la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
cân tecul ei dulce și tramvaiul electric, automobilul, cine mato graful, gramofonul, aeroplanul, radioul. - Stilurile epo cii și dominațiile lor efemere: Secession, Modern Style, futurismul, expresionis mul, cubismul, dadaismul și su prarealismul, În contingențele lor cu malurile buruienoase ale Dâmboviței. Moftangiii de bucu reșteni, mai snobi și à la page ca nimeni alții pe lume. Nostalgia unor dispariții fără speranțe de În toarcere: figuri și scene din trecutul unui oraș Încă nemeca nizat și cu ultimii oameni de treabă din Bucureștii
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ursitele unui horoscop promițător, sub semnul ascendent al Leului și al Soarelui ca guvernor, Înlo cuind scrinul cu patină veche, de nuc sau de vișin, al buni cilor - atâtea și atâtea suveniruri ale copilăriei noastre puse acu pe foc de moftangiii de bucureșteni, mai snobi și à la page ca nimeni alții pe lume. Iar „dadaismul“ și „suprarealismul“, care au Întors pe dos cafenelele literare din Occident, cu lumea lor amestecată și amețită de prosperitatea pasageră de dinainte și de după războiul
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
-ul decapotabil, cu părul ei și al meu fluturând pe drumuri de munte sau spre mare, spre conacul de pe Cricov, mult ospitalier, al lui Alecu Cazi mir, sau spre acea gazdă rară din Brașov, vechi hotel al grofilor, necu noscut moftangiilor de bucureșteni, cu portari cu favorite și cu slugi Îmbătrânite pe culoarele triste și pustii de buna lor faimă trecută, și cu odăi imense, În care trosneau paturi somptuoase de stil chesaro crăiesc - [hotel] plin de farmec vetust adăugat ca
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
fiecare dată a doua postură. Când ai mei n-au ce mânca, nu mă întreb ce părere or să aibă despre modul în care le procur hrana de fiecare zi urmașii, posteritatea, grupurile de dialog social și alte asociații de moftangii trăiți cu frigiderele pline și plătiți să rămână morali de la buget. Dimineața, scriam la cartea despre Vermeer van Delft, citeam tomurile lui Ortega y Gasset, schițam romane pe care nu avea nici un rost să le încep, fiindcă n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
de un ritm disparat, și, pe când eu port grije de soarta lui Paul, înghesuit într-un colț strâmt, d-ta cauți a mă face să plâng soarta unui corăbier pierdut în pustiul talazurilor.” În opinia Simonei Vasilache din Cinstite obraze, moftangii și domni, romantismul românesc își conține parodia, la Eminescu cel puțin , însă afirmația se poate verifica în ansamblul literaturii romantice pornind de la ultilizarea parodică la Caragiale. De remarcat faptul că anumite note parodice abia se disting, atât de bine topit
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
ta, care l-ai înjurat totdeauna... ești! Cațavencu: Dă-mi voie!... Farfuridi: (furios) Ce voie! Ce voie!... Vii cu moftologii, cu iconomii, cu soțietăți, cu scamatorii, ca să tragi lumea pe sfoară... cu dăscălimea d-tale, (mișcare în grupul Cațavencu) cu moftangiii d-tale... Popescu: (violent) Domnule, retrage-ți cuvântul! Farfuridi: (continuând) Cu grupul (umflând cuvintele) inteligent,... independent,... impertinent! (pornește spre fund cu Brânzovenescu și cu grupul lor.) Toți: (din grupul lui Cațavencu) A! A! (se reped spre ei, zgomot, învălmășală și
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
te scoate din anonimat, nu te face o referință cetățenească. Atunci el avea o certă valoare socială și politică, de care se și abuza. Am văzut destui fără vreo meserie, care nu știau ce-i munca, locuiți în interiorul lor de moftangii, mîncînd cozonac datorită revendicării de la breaslă. Coexistența n-a fost ușoară. N-am invidiat pe nici unul, dar prezența lor, mai ales a celor infatuați, îmi provoca vigilența. Cunoscîndu-le precaritatea mijloacelor, cîtorva și vacuitatea (căci nu o dată m-am „luptat” cu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
comune care au marcat (mutilat?) imaginea în posteritate a scriitorului. Un Caragiale filozof și adept al intertextualității, care face în permanență cu ochiul cititorului cultivat (postmodern avant la lettre), mult mai profund și mai actual decît imaginea clasicizată a flecarului moftangiu care-și pierde vremea cu mușterii și-și scrie schițele pe un colț de masă de la berărie, între două halbe. Clanul Caragiale este o carte care trebuie citită de cei care-l iubesc, dar și de cei care-l urăsc
Nenea Iancu and sons by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13637_a_14962]
-
dintre patronimele și prenumele lor. Pe lângă aceste snobisme ale căror adepți privesc spre străinătate, cel naționalist apare și el, printre « Latiniștii » care încearcă să șteargă lexicul ne-latin din limba română, folosind cuvinte artificial formate că "amic" sau "amor", printre « Moftangii », cu "Rromânul" și "Rromânca", sau printre oamenii care își atribuie origini cât mai posibil « neaoș românești » mergând până a își schimbă numele insuficient românesc. O formă mai rară de snobism literar apare la oraș în anii antebelici, în jurul românului « Maitreyi
Snob () [Corola-website/Science/316404_a_317733]
-
în public", de a „se răzbună în mod las", iar „libertatea pe care i-a oferit-o poporul a folosit-o vicios și viciat". Băsescu are, în opinia fostei sale consiliere, care a lucrat cu el zece ani, „natură de moftangiu", este o persoană neașteptat de influențabila", are „o postură paranoidă și autoritara". Pentru Traian Băsescu, menționează în cartea sa, Adriana Săftoiu, „umorile personale au contat mai mult decât orice proiect de țară", cele două instrumente pe care le folosește fiind
Adrian Năstase: Adriana Săftoiu uită diverse episoade, cum ar fi acuzațiile de fraudare a alegerilor by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/103565_a_104857]
-
într-o adaptare liber-schimbistă și o viziune regizorală ultra-progresistă. O lume "caraghioază" și "nifilistă" - copie fidelă a realității noastre - își nutrește emoțiunile cu politică și sex. Un spectacol curat Mălăele, o mare comèdie, cum n-a mai văzut Capitala, cu moftangiii și faliții ei. O producțiune în care veți întâlni persoane însemnate, vestiți artiști ai scenelor bucureștene. Așa cum toate generațiile au propria lor Scrisoare pierdută, Scrisoarea lui Horațiu Mălăele poate deveni spectacolul nostru, al celor care, deși am renunțat la răvășele
Caleidoscop teatral de primăvară by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105769_a_107061]