149 matches
-
lui Caragiale, de bătăioasele articole scrise de Bacalbașa, de cronicile rimate și anecdotele lui G. Ranetti. În paginile acestei reviste s-au tipărit unele dintre cele mai cunoscute schițe și articole ale lui I.L. Caragiale, printre care Lache și Mache, Moftangiul și Moftangioaica (reluate în „Calendarul «Moftului român»” cu titlurile Rromânul, Rromânca), Justiție (sub titlul Justiția română) - în prima serie, Art. 214, Căldură mare, Diplomație, Bubico - în cea de-a doua serie. R.Z.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288205_a_289534]
-
dând, prin raportare la prototip, măsura originalității urmuziene. Loredana Ilie aduce semnificative mărturii documentare despre fascinația exercitată de opera lui Caragiale, direct sau prin reminiscențe afective. Creația amândurora se intersectează în spațiul omologiilor tematice: familia, triunghiul conjugal și tipologice: "amici", "moftangii", "savanți", individul "mecanomorf" ș.a. În schimb, nivelul stilistic integrând deopotrivă, în forme inuzitate, "parodia, comicul absurdului, caricatura, grotescul, ironia, alegoria, paradoxul, comicul derivat din onomastică, aluzia, concizia, neutralitatea și detașarea" rămâne profund individualizat. Reluând deosebirile dintre cele două universuri ficționale
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Dar se deosebește de precursorul său prin străduința de a fractura conexiunile dintre imaginea ficțională și realitatea extralingvistică. Concordante omologii tipologice justifică traseul intertextual. Lache și Mache își trimit reflexele în Cotadi și Dragomir. În Ismail, sesizează "replica stilizată" a moftangiului politic. În Stamate, "savantul", astfel încât, "arheologia textului urmuzian" dezvăluie, prin absurdul deghizat în comic, "o infralume de esență caragialiană". Relev cutezanța prin care Loredana Ilie rectifică opiniile critice ale predecesorilor. În poezie, Caragiale a parodiat câteva din textele lui Eminescu
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
precizate de Heinrich F. Plett, cel preferat de Caragiale este asteismul. Un exemplu elocvent și edificator și în privința superiorității ironiei caragialiene în ceea ce privește mânuirea în proporție ideală a semnalelor sintactice și stilistice pentru menținerea echivocului, îl oferă schița Savantul din ciclul Moftangii. În combinație cu paramologia, diasirmul atrage cititorul pe drumul sinuos între justificare și blamare, între admirație și dispreț, primul termen fiind revelat prin antifrază, cel de-al doilea prin fraza care trebuie subînțeleasă: Este absolut indispensabil să întemeiem un institut
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
grotescului și a umorului, nu se poate susține că doar contribuția lui Caragiale a înrâurit decisiv manifestările comice ulterioare, în schimb, anumite unități distinctive care construiesc mai largi clase din tipologia comicului, poartă indubitabil amprenta caragialiană. Tipuri precum Mitică, politicianul "moftangiu", amicul, semidoctul, mahalagioaica etc., subsumate așa-numitului comic de caracter, apoi teme precum politica, familia, gazetaria, justiția, care formează substanța comicului de moravuri și multe dintre componentele care guvernează comicul de limbaj, sunt printre astfel de mărci deopotrivă ale caragialismului
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de seducție este datorată complexității operei și implicit polivalenței tipologiei care se sustrage astfel etichetărilor stricte și precise. Mai exact, Caragiale a creat nu doar tipuri sociale surprinse în manieră realistă (gazetarul, politicianul burghez, pedagogul), ci și caractere (demagogul, stupidul, moftangiul), n-a preluat mecanic vechi tipuri și măști comice (senex, Miles Gloriosus, bufonul, cuplul clovnesc etc.), ci le-a particularizat fără să le estompeze valoarea axial-universală, convertindu-le, în același timp, în simboluri ale existenței automate și alienate. Numeroase personaje
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
unei tipologii doar aparent omogene. Din punctul nostru de vedere, o reordonare a domeniului tipologic caragialian se poate face reducând diversitatea de ipostaze ale personajului la acele câteva clase pe care le putem numi tipuri caragialiene. În special Mitică, politicianul moftangiu, semidoctul și tipurile triunghiului conjugal au acest statut de suprapersonaje cu note inconfundabile și cu valoare de prototipuri pentru tipologia din literatura postcaragialiană. Fără îndoială, Mitică și miticismul constituie emblemele evidente ale caragialismului. Dacă Negruzzi a descris Fiziologia provințialului, Caragiale
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
loc de "bilet de bancă", "poza lui Traian"".34 Farmecul personajului ține exclusiv de această vocație locutorie, de a da lucrurilor o interpretare mucalită și bășcălioasă, de a distorsiona ludic realitatea prin cuvinte. Reducând totul la dimensiunea derizoriului, Mitică e moftangiul vesel tipic. Politicianul burghez cunoaște prin Cațavencu, Tipătescu, Trahanache, Dandanache, Farfuridi, Coriolan Drăgănescu, Leonida Condeescu, Costăchel Gudurău, etc. obiectivări literare inegalabile. Meritul lui Caragiale este de a fi reușit să redea prin intermediul personajelor, invazia politicului asupra cotidianului. Asemenea unui drog
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
dezbaterea politică scoate această lume din inerție dându-i falsa senzație că trăiește. Contaminarea este generală fiecare jucând un rol mai mult sau mai puțin important în această mașinărie a sistemului "curat constituțional". Schițând profilul "rromânului", Caragiale echivala politicianul cu "moftangiul": Moftangiul român este: Din clasele primare până la bacalaureat anarhist; De la bacalaureat până la primul examen de universitate socialist; De la primul examen până la licență progresist; De la licență până la slujbă liberal; De la slujbă până la pensie conservator. De la pensie încolo, împărtășește principiile tinerimii universitare
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
politică scoate această lume din inerție dându-i falsa senzație că trăiește. Contaminarea este generală fiecare jucând un rol mai mult sau mai puțin important în această mașinărie a sistemului "curat constituțional". Schițând profilul "rromânului", Caragiale echivala politicianul cu "moftangiul": Moftangiul român este: Din clasele primare până la bacalaureat anarhist; De la bacalaureat până la primul examen de universitate socialist; De la primul examen până la licență progresist; De la licență până la slujbă liberal; De la slujbă până la pensie conservator. De la pensie încolo, împărtășește principiile tinerimii universitare ...35
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
științe, în fine în tot."38Inadecvarea pretenției la realitate reiese cu claritate din ironia implicată, disimulare ingenioasă ce augmentează caracteristic atitudinea critică. Aceste tipuri cu deosebire, cărora Caragiale însuși le-a conturat fizionomia de grup în remarcabile schițe monografice, (Mitică, Moftangii, Intelectualii), s-au fixat definitiv ca mărci distinctive care subordonează genericul comic de caracter, viziunii originale a marelui "clasic" român. Amprenta caragialismului se recunoaște în literatura română în mod excepțional la nivelul acestei tipologii specifice, fructificate original de scriitorii care
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de prelucrare și revalorizare a unui patrimoniu literar, recunoscut ca atare. Dintre coordonatele caragialismului, marcate pe axele tematice, tipologice și expresive, vizibil recurente în dramaturgia și în proza românească sunt cele care configurează universul tipologic. Mitică, semidoctul, figurile triunghiului conjugal, moftangiul politician, așadar acele tipuri exponente ale scrisului caragialian se regăsesc în contexte literare noi, menite, mai totdeauna, să le adâncească semnificațiile. Mai concret, aceste personaje apar reipostaziate, într-o manieră mai mult sau mai puțin debitoare lui Caragiale, în unele
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
mediul medical din romanul lui Ion Băieșu Balanța, în care Butușină, adversarul nonconformistului dar integrului doctor Mitică, a ajuns director adjunct al unui spital municipal, deși este analfabet. Un caz contrar, de intelectual anxios, speriat de ipoteza demascării, amintind de moftangiul "savant" pe care "critica-l iritează și-l neodihnește ca pe o cochetă batrână care se teme să nu se afle că are dinți falși și păr prepus"70, este cel al personajului Camil Petrescu din scrierea de debut a
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Cătunaru, echilibrează ipocrizia, paiațeria, voracitatea și egoimul lumii de fantoșe în care sunt siliți să viețuiască și care pare o clară imagine a unei societăți genetic debitoare celei genial esențializate artistic de Caragiale. Situată parcă în prelungirea observațiilor monografice asupra Moftangiului caragialian, schița-eseu a lui Costache Olăreanu, Arta pișicherului român se profilează drept sinteză fiziologică a acestui caracter mereu actual. Contemporaneitatea sa, mai ușor de constatat decât de explicat 82, face din viziunea literară a lui Caragiale un punct de reper
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
se citește "denk" sau cu alte cuvinte (se apropie degajat de tablă și scrie vizibil cu creta roșie:) Dank = Denk care înseamnă mulțumire, adică: "Slavă ție, Doamne, că m-ai învrednicit să descopăr această invențiune!"135 Un alt exemplu de "moftangiu" agramat, pe care ar fi păcat să nu-l menționăm, este cel din schița Interviu-Expres, și anume colonelul ajuns prefect, a cărui atitudine dezvăluie o culme a inculturii, de un comic, de altfel, irezistibil: Am venit să vă cer... Să
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
factură postcaragialiană se dovedește fără temei după declanșarea brainstorming-ului generator de fascicule centrate pe punctele nodale, pe zonele de intersecție dintre spațiul imaginarului caragialian și cel urmuzian. Dacă la nivelul tipologiei, zona comună hașurată este cea a "amicilor", a "moftangiului" politician sau "savant", a triunghiului conjugal și a "omului mecanomorf"4, iar la cel tematic, interferențe se constată în tratarea temei familiei, în schimb, nivelul stilistic reprezintă teritoriul indivizibil cel mai vast, integrănd parodia, comicul absurdului, caricatura, grotescul, ironia, alegoria
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
figurat, adică închipuit real)"37. În ciuda caricaturizării excesive, perechile Ismail și Turnavitu, Cotadi și Dragomir, Algazy și Grummer, din bizarele "fiziologii" urmuziene, angajează un transfer intertextual aluziv la seriile de "amici" din comediile sau din Momentele lui Caragiale. Ca și moftangiii acestuia, "eroii" lui Urmuz sunt inseparabili, urăsc singurătatea, "știu din toate câte nimic"38, se antrenează în discuții aprinse care degenerează în violențe, săvârșesc "infamii" sau se "învârtesc" în politică. Astfel, precizarea "Ismail nu umblă niciodată singur"39 trimite atât
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
clanța ușii Căpităniei portului și apoi reîntoarcerea în patrie"64, întocmai ca excursiile lui Turnavitu. Aplicarea grilei tipologice caragialiene dezvăluie și în cazul altui personaj suprapuneri semnificative. Așa cum, în ipostaza lui Ismail, se poate descoperi o replică stilizată, alegorică a "moftangiului" politician, este posibilă asocierea lui Stamate cu tipul "savantului", atât cel din versiunea satirizată în schița de profil din ciclul Moftangii, cât și cel din Momentele centrate pe imaginea semidoctului surprins în grăitoare contexte profesionale, precum Un pedagog de școală
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în cazul altui personaj suprapuneri semnificative. Așa cum, în ipostaza lui Ismail, se poate descoperi o replică stilizată, alegorică a "moftangiului" politician, este posibilă asocierea lui Stamate cu tipul "savantului", atât cel din versiunea satirizată în schița de profil din ciclul Moftangii, cât și cel din Momentele centrate pe imaginea semidoctului surprins în grăitoare contexte profesionale, precum Un pedagog de școală nouă, High-life, Intelectualii, Țal!... etc. Din schița caracterială pe care i-o dedică, rezultă că trăsătura definitorie a acestui "exemplar de
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
amprentă: amicii, pișicherul politician, pseudosavantul și, ca element supraordonator, prototipul personajului marionetizat. 6.1.4. "Țărușul familiei" Deși "nici virtuoși, nici vicioși"69, așa cum consideră Nicolae Balotă, eroii lui Urmuz nu pot fi văzuți ca "formațiuni amorale"70. Ca și moftangiii lui Caragiale, creaturile lui Urmuz par să viețuiască nu într-o lume amorală și lipsită de repere valorice, ci într-una în care înșelătoria, trădarea, corupția, perversiunile etc. rămân nesancționate, lăsând impresia de haos axiologic. Ne amintim, de exemplu, că
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Grummer, se răsfață cu prada de arșice tot noaptea, "în tăcerea cea mai sinistră"95, Fuchs își "absoarbe în fiecare seară înainte de culcare"96 neobișnuita hrană vitală. În al treilea rând, domeniul culinar, mai niciodată corolar al impulsului erotic la "moftangiii" lui Caragiale, primește adeseori conotații sexuale la straniile făpturi urmuziene. Pâlnia, de pildă, îndeobște asociată cu preocupări casnice, în general bahice, devine pentru Stamate "un simbol"97 sexual feminin, viezurii cu care se hrănește Ismail îi servesc și ca obiect
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
profetic "pseudo-farsele"148 de farsa tragică a secolului trecut. De asemenea, absurdul este prefigurat la nivelul personajului caragialian, care ilustrează avant la lettre "noneroul"din dramaturgia lui Eugen Ionescu sau Beckett. Prin inconsecvență, cinism și cabotinism, Coriolan Drăgănescu, Cațavencu, Leonida, "moftangiii" etc. anticipă personajul "lichefiat"149, Pristanda, Trahanache, Farfuridi etc. sunt exemple de personaje marionetizate, iar reificarea și chiar robotizarea incipientă, transformarea oamenilor în automate, private de voință și de conștiință, transpar, de pildă, în comportamentul alegoric al cetățenilor din Tâmpitopole
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
nu doar de aici). În acest sens, și soțul Dorei, avocatul Albu din romanul Matei Iliescu, este la Radu Petrescu un surprinzător exemplar de senin și ridicol bătrân înșelat, impasibil și imperturbabil chiar în fața mărturisirii adulterinei. Din rațiuni evidente, politicianul moftangiu, conturat magistral în comediile și momentele caragialiene, este cvasiabsent în scrierile de până în 1989 ale acestor "simpli caligrafi"31 târgovișteni, care ignorau literatura oficială a vremii, retrăgându-se instinctual și încifrându-și revolta într-o proză subiectivă, "textualistă", ironică, parodică sau
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
sub aspect comic. Descoperim aici o lume specific bucureșteană cu crâșmele, cu berăriile, cu birourile prin care mișună oameni cu o identitate pestriță, aparținând aceleiași mici burghezii. Puține schițe ies din granițele capitalei și aceasta numai pentru a Înfățișa pe moftangiii de la nivelurile sociale ale provinciei. O parte din schițe satirizează viața de familie („Vizită”), altele, școala („Lanțul slăbiciunilor”, „Un pedagog de școală nouă”), justiția („Telegrame”), presa („Ultima oră”), micii funcționari („Mici economii”), politicianismul („Boborul”) etc. Formele sub care apar schițele
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]