142 matches
-
versetele Eclesiastului, subconștientul îl parfumează cu unduirile Psalmilor. Totul este un imens sentiment de iubire cu infideli. * A scrie nu este un act de forță, este mai degrabă neputința de a accepta că exiști - și poate un gest de contestare mofturoasă a temeiurilor, cu nimic superior asumării naturale a vieții. Faptului de a-ți recunoaște public înfrângerea oamenii îi acordă întotdeauna prețuirea, compasiunea - și relativa posteritate, compensându-ți astfel pretențiile, repet, ale neputinței. * Lecțiile de filozofie ale unora despre cum să
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
vor dispărea nici cu amenințarea Inchiziției. În generoasa rețetă a postmodernismului încape atât plagiatul cât și impostura. Veleitarii - acești talibani ai artei. În artă nu este mereu soare. Oricând poți intra în ceață. Cititorii sunt mai puțini, dar mult mai mofturoși. Tinerii poeți par întotdeauna ca niște exploratori fără hartă. Hamlet citește în craniul lui Yorik ca într-un străvechi manuscris. Și superlucizii au nevoie uneori de poezie. Poeții actuali, acești colindători pe care nimeni nu - i mai răsplătește măcar cu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
universul armoniilor. Când am învățat primele note muzicale, prima melodie pe care am compus-o n-a fost una originală: pur și simplu am transcris, ca pe un lamento, tânguirile lui Jojo. Am dat operei și un nume: Simfonia canină mofturoasă. Eram tare mândru de această creație, deși, mai târziu, atunci când am priceput ce înseamnă dreptul de autor, jaful (mă rog, plagiatul), aveam momente de mare stinghereală când mă priveam în oglindă. Mai curând, gândeam eu, jefuiești un compozitor celebru. Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
nici măcar nu erau siguri, ca mine, că le-a fost spus adevărul gol-goluț. Invitația a fost o adevărată onoare pentru mine, întrucât am fost oaspetele unei case de poveste, care avea și câine de pază în curte, o cotarlă puțin mofturoasă, dar, știți cum e: cu talentul meu de depravat și pușlama am dat iute la pace. Tot în contul onoarei am trecut și faptul că au fost invitați la botez foarte mulți profesori de-ai mei, dar și niște domni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
înțepat cu ironie gândul de veghe. “De unde ai apărut, cumetre? Eu bănuiam că ai plecat după vreo catrință, dar, cum se vede treaba, asta-i bucurie în mână străină”... Într-un târziu, am adormit. Somn greu. Fără vise... O dimineață mofturoasă, cu un vânticel subțire, care smulgea din când în când câte una din frunzele rămase pe ramuri, purtându-le aiurea. Soarele părea obosit, nereușind să străbată borangicul străveziu al ceții de dimineață. Până să plec spre heleșteul din vale, starea
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
înăltuță, am părul lung, de un șaten deschis și ochii verzi . Sunt vorbăreață, prietenoasă și mă port frumos cu cei din jurul meu. Am învățat de mică să fiu politicoasă, cinstită și săritoare la nevoie. Sunt bună la suflet, nu prea mofturoasă și sunt harnică: o ajut pe mama la bucătărie, îl ajut pe tata când repară sau construiește ceva, îmi fac curat în cameră fără să mă roage cineva, mă ocup de papagalul meu și îmi îngrijesc cu drag câinele, Pufi
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
asta. Îmi plac foarte mult câinii deoarece țin o companie plăcută și când ești tristă te alină cu boticul lor umed, dând vesel din coadă. Preferatele mele sunt înghețata de vanilie și prăjitura cu căpșuni. Mama spune că sunt cam mofturoasă la mâncare, pentru că nu mănânc atâtea fructe și legume câte ar trebui. Anotimpul meu preferat e vara, pentru că atunci este ziua mea și vacanța mare când pot să lenevesc în voie. Știu că sunt un copil ca toți ceilalți, dar
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
scris textul. 4. Analizați cuvintele subliniate. Legenda Daliei Gheoghe Tomozei A fost demult... și Daliei, crăița, i s-a pierdut, de buna seamă, vița. Doar basmul ne-amintește câteodată că fata a rămas nemăritată. Se vede c-a fost tare mofturoasă, și-a fost bogată foarte și frumoasă... Era înaltă și-avea trup subțire și-și alesese, în sfârșit, un mire cu care-a hotărât să facă nuntă. Mai pune-o funtă și mai pune-o funtă, e prea săracă rochia
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
era mbracată , abia pe jumătate... Acuma, ca în vremea zânei Dochii, e-nveșmântată-n patruzeci de rochii, trufașă trândăvește în grădină, dar mirele întârzie să vină... Cerințe: 1. Descrieți floarea numită Dalia. 2. Scrieți cuvinte cu același înțeles pentru: zână veșminte jumătate mofturoasă palate pustiu 3. Transcrieți versurile care descriu nemulțumirea Daliei. 4. Alcătuiți propoziții în care să folosiți cuvintele: de mult, demult. Povestea olarului Călin Gruia Cele din poveste s-au întâmplat demult. Într-o dimineață limpede de vară, olarul auzi în
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
și capătă o surprinzătoare transparență. De ce pe la vârsta de doi-trei ani ținea atât de mult să fie purtat în brațe de mama și de tata? Cu siguranță, nu doar din nevoia instinctivă de a se simți protejat. Sau pentru că era „mofturos”, cum i se reproșa când repeta cu încăpățânare pretextul „mă dor picioarele”. (Deși, își amintește foarte bine, chiar nu mințea!) O studiază atent pe Clara și înțelege altceva: numai privind de sus, din brațele adultului, copilul poate descoperi mai mult
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
să răsufle ca lumea. Gâfâind, făcea toate treburile, fără să scoată măcar o vorbă...La Fântâna cu ciutură, Pâcu l-a atenționat: Vezi, Iordache, că boii sunt însetați. Adapă-i, dar să ai grijă să bea toți. Unii sunt mai mofturoși. Intrebi pe fiecare cărăuș ce nazuri are fiecare bou și le dai apă la rând, ca la moară. Am înțeles, moș Pâcule. Am să văd eu ce ai înțeles acușica. Să știi că murgul meu îi cam leneș la băut
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
sufocat a contribuit și cuplul Bradutz-Patrick. Detesta sodomia. Îi detesta pe bărbații ambigui, gravitînd pe orbita sexului masculin. Folia erotică (plaisir de descendre) pentru un Patrick fără urmă de noblețe sufletească a schimbat în rău firea lui Brăduț: devenise excesiv de mofturos și de văicăreț-efeminat. Nimic nu era destul de special pentru iubirea de lux a stripperului. Cică spartanii se rugau de zei să le dea puterea de-a suporta nedreptatea. Și eu mă consideram nedreptățită. Chiverniseam salariul (bănuții nu-mi erau de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Pateticul te face să rîzi: "Cît am fost plecat, am tot vorbit cu tine însuți cum aș fi vorbit cu mine însămi". Suferința își descoperă fața de serie. Chinul celuilalt te chinuie mai puțin decît bobul de mazăre pe prințesa mofturoasă. Mai ales cînd trageșitrage din ghemul vorbelor. Cînd încearcă să le dezlege și firele se încîlcesc și mai rău. Lasă pictura să-ți exprime sentimentele, Russ. O face mai bine decît cuvintele. Hai să tăcem. Cum să tac? Am în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
nu făcea nici un gest să o guste cât era caldă. Când am Întrebat-o, Într-un sfârșit, dacă ar prefera să nu Îi mai aduc cafea, a scuturat cu putere din cap și a murmurat că nu vrea să pară mofturoasă, dar că ei Îi place de fapt ceva mai dulce și că era prea tare cafeaua pe care i-o dădeam eu. În ziua următoare i-am adus o cafea cu aromă de vanilie și cu frișcă deasupra. Așa era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
chiar și în pauza de prânz. Ne refugiam în dormitor, prizam câte o sută de grame de parizer și ne pierdeam câte o oră unul în brațele celuilalt. Mezelurile făceau minuni în cuplul nostru, dar știți cum sunt extratereștrii: pretențioși, mofturoși, greu de mulțumit... Numărul trei a forțat trecerea la o nouă generație de meniuri în cel mai perfid mod cu putință; într-o seară, fenomenele atmosferice minunate din patul nostru au suferit o schimbare dramatică: n-a mai fost nici
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
pe care a adus-o în harem. Împăratul era darnic în relațiile cu noua concubină a haremului și, cu toate străduințele sale, nu reușea să-i intre în grații. Toate favorurile și darurile oferite n-au făcut-o pe frumoasa mofturoasă nici măcar să zâmbească. S-a tot străduit împăratul s-o cucerească pe capricioasa Bao Shi cu glume, cu acrobații, când, deodată, i-a venit ideea să aprindă rugul special de semnalizare a venirii barbarilor. La prima încercare, armata a răspuns
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
mânăstire budistă în căutarea absolutului, lasă în urmă lumea banală destrămată de viciu și desfrâu, se călugărește, pentru a renaște precum pasărea foenix. Daiyu (Mărgăritarul purpuriu) întruchipează frumusețea chineză emblematică. Sensibilă și transpusă în altă lume, părea celor din jur mofturoasă, capricioasă, egoistă, ironică. În realitate, este isteață, plină de gingășie, cu ținută frumoasă, cu talent reflexiv și poetic. Fragilă, părea o pasăre foenix care arde pentru a renaște din propria cenușă, ca și vărul și iubitul ei, Baoyu. Discret sunt
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]