323 matches
-
roman să te numim scriitor romanic?! Apoi în cele două scrieri vorbești murdar, josnic de români și de tot ce este românesc, ca să nu-ți amintesc decât cât de oribil, murdar o portretizezi pe Sofia Vicoveanca la pagina 95: „o ... mogâldeață ... cocârjată ... broboadă pe ochi ... un soi de traistă în spinare ... opinci uriașe ... port popular de o hidoșenie ... mirosind a stătut ... cu arniciul mucegăit ... voce de baci de la oi ... și închei... Era Muma-Pădurii!” Te-a ros invidia că toată asistența încremenise
UN NOBEL PENTRU CALUL MEU ! de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369938_a_371267]
-
fă-i un portret și lui Băsescu 2012, care ti-a proptit o tinichea în piept pentru video-clipul de susținere în alegerile prezidențiale. Hai, nu fi poltron, ce contează că e „zeus”, nu ne lăsa cu impresia că numai de „mogâldețe” ai curajul să te legi. Când am să mă întâlnesc cu DOAMNA SOFIA VICOVEANCA am să-i pup mâna, și ca medic ce sunt, am să-i spun să nu te ieie în seamă, pentru că de la un timp ți s-
UN NOBEL PENTRU CALUL MEU ! de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369938_a_371267]
-
și sărutărilor, sprijinindu-și capul de pernă, iar cu mâinile împingea capul lui Mircea să ajungă mai repede la cuptorul care ardea fără încetare. Ajuns între șoldurile fetei, Mircea descoperi plăcerea impulsurilor transmise de vârful limbii sale în joaca cu mogâldeața de la poalele muntelui Venus, senzații ce făceau să tresalte fesele fetei, desfătându-se de plăcerea buzelor lipite de intrarea fierbinte a neastâmpăratei vizuini, dornică să înfrunte magnificul atacator al redutei sale, ce parcă se lăsa prea repede cucerită, în dorința
PLACERE SI SPERANTA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1266 din 19 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370438_a_371767]
-
idee? Mi-a șoptit dulce la ureche, spunându-mi: “Lasă-te purtată de mine!”. Am ascultat-o și am pornit de mână cu “nebuna” într-o călătorie, ce-mi părea din ce în ce mai dragă. Ajunsă în curtea casei părintești, am văzut o mogâldeață blondă cu părul aproape alb, cu un moț legat cu o fundă în vârful capului, cu o rochiță ce lăsa la vedere jumătate din chiloțelul alb, elegantă foc, că, de, era mezina familiei! Un pui de om vorbăreț, cu un
CU GÂNDUL LA TINE, SATUL MEU BĂTRÂN de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370414_a_371743]
-
locuri. Nu spun că atunci când aveam vreo problemă cât de mică de sănătate concluzia era invariabil aceeași; trecusem prin vreun răspântec! N-am stat prea mult. Pe drumul dinspre Străchinești se aud voci și se văd venind spre noi trei mogâldețe. N-am aștepta să se apropie prea mult și am ieșit în mijlocul potecii. Și am început a ne văita, a ne jeli, a ne scălâmbăia în fel și chip. Eu, mai timid la început, dar apoi intrat în pielea personajelor
FANTOMELE de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1621 din 09 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369485_a_370814]
-
a ne jeli, a ne scălâmbăia în fel și chip. Eu, mai timid la început, dar apoi intrat în pielea personajelor am început a mă văita, cu vocea schimbată, mai abitir decât tovarășii mei. Rezultatul a fost devastator. Una dintre mogâldețe s-a speriat atât de tare, încât a luat-o la fugă cu toată viteza spre noi. Celelalte două ne reușind să țină pasul cu ea. Când am văzut pericolul, am rupto de fugă spre sat, țipând cât ne țineau
FANTOMELE de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1621 din 09 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369485_a_370814]
-
-l învârtea cu meșteșug pe deasupra capetelor noastre. - Aha! Orice Drac își are Dracu! Între timp, în drum se aud voci. Era vocea tatei și a mamei care încercau să liniștească pe Dracul ce ne urmărise cu atâta înverșunare. Cele trei mogâldețe ce veneau pe potecă nu erau alții decât tata, mama și Vioreana noastră pe care nu reușiseră să o dea la schimb sau s-o vândă. Biata vacă s-a speriat și a luat-o la fugă după noi. Săracii
FANTOMELE de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1621 din 09 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369485_a_370814]
-
respira. Își duse mâna pios la fruntea bombată, apoi și-o îndreptă spre pântece, își împunse umărul stâng și la urmă cel drept. José întredeschise un ochi și-și privi soția în timp ce aceasta termina de închinat. Se uită scurt către mogâldeața de om care respira liniștit la căldura celor trei și zâmbi. - Amore, a supraviețuit. Îl vom numi Josémaria. De jos se auzi scârțâitul porții grele din fier. Cineva intrase și scările vechi din lemn putred începură să geamă sub greutatea
JOSÉMARIA ŞI ÎNCEPUTUL de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368110_a_369439]
-
mal. Era destul de riscant de ieșit, dar puteam să ne hotărâm să pornim pe mare, chiar dacă ne legănau destul de violent talazurile, însă situația ar fi fost neplăcută și nu ne-am fi atins scopul, am fi prins doar câțiva guvizi. Mogâldeața, pe care o văzusem în umbră sub copac, se apropie de mașina mea, observând că era o femeie cam de 30-35 ani, bine îmbrăcată pentru acea vreme. - Bună dimineața, îmi zice ea cu o voce subțire. - Sărut mâinile, doamnă a
FEMEIA DE SUB LUNĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1754 din 20 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368230_a_369559]
-
de broască, nu pește. Dezamăgit, i-am aruncat în mijlocul curții, pradă curcilor, care s-au repezit imediat asupra “peștilor” mei, văzând că se mișcă. Mai ales, curcanul Samson, fudul nevoie mare, cu coada și aripile înfoiate, s-a repezit la mogâldețele ce mișcau în țărâna bătăturii, luându-le pe rând în plisc și înghițindu-le cu plăcere. Samson era curcanul care ne făcea masaj nouă, copiilor, pe spate. Ne așezam în mijlocul curții, cu burta în jos și el venea, se urca
DULCE COPILĂRIE . (DIN CICLUL AMINTIRI ALE COPILĂRIEI ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1093 din 28 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353350_a_354679]
-
și sărutărilor, sprijinindu-și capul de pernă, iar cu mâinile împingea capul lui Mircea să ajungă mai repede la cuptorul care ardea fără încetare. Ajuns între șoldurile fetei, Mircea descoperi plăcerea impulsurilor transmise de vârful limbii sale în joaca cu mogâldeața de la poalele muntelui Venus, senzații ce făceau să tresalte fesele fetei, desfătându-se de plăcerea buzelor lipite de intrarea fierbinte a neastâmpăratei vizuini, dornică să înfrunte magnificul atacator al redutei sale, ce parcă se lăsa prea repede cucerită, în dorința
CAP. XI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353444_a_354773]
-
își poartă grațios pălăriile împodobite de voaluri și mănușile lungi din dantelă fină, cu bărbați care își învârt mândrii bastoanele cu cap de fildeș. Pașii l-au purtat singuri spre nordul parcului, acolo unde era Izvorul de apă plată. O mogâldeață stătea cocoțată, într-un colț, pe zidul de piatră. S-a apropiat ca tot omul care nu știe ce va găsi acolo, fără să realizeze prezența ei. Când să adune în căușul palmei apa și să o ducă la buze
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353479_a_354808]
-
poveste, ce păstoriță? - Dar de unde ai picat aici, omule, de nu știi unde te afli? Văd eu că ai făcut cale lungă, că doar de aceea abia îți tragi picioarele după tine. Ți-or fi obosite de drumul lung străbătut. Mogâldeața sări sprintenă de pe zid și se apropie de el. Abia atunci o văzu de-a binelea Șerban. Era aproape de înălțimea lui, sveltă, cu părul negru strâns într-o coadă groasă, împletită, ce îi ajungea până la brâu. Câțiva zulufi îi acopereau
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353479_a_354808]
-
în pruncie, chiar și luna de pe cer. Un interesant mod de exercitare al îndatoririlor părintești care, din păcate, generează monștri. Am putea da cuvântul cățelușei de apartament să ne explice cum de reușește să formeze un adevărat câine din dulcea mogâldeață pe care a fătat-o. Biologii studiază această activitate de educare la mamifere sălbatice mari și nu pot avea decât cuvinte de laudă pentru calitatea lor de mamă. Nu sunt femeie. Așadar niciodată nu am dirijat activitatea de educare a
MAME FĂRĂ MAME. de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1377 din 08 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353039_a_354368]
-
a fost înlocuită de un fel de maiou care-i lăsau mâinile și picioarele libere. Receptivă moldoveanca! Probabil avea mare încredere în mine. A sosit și timpul țarcului, pe covor, apoi pe iarbă unde era mai mare dragul să vezi mogâldeață mișunând în 4 labe. Țarcul avea un fel de abac cu mai multe bile pe o sârmă. Când Dănuț a început să fie preocupat de ele am găsit că este copt pentru numărătoare. La obișnuita ședință de după supt m-am
MAME FĂRĂ MAME. de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1377 din 08 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353039_a_354368]
-
de broască, nu pește. Dezamăgit, i-am aruncat în mijlocul curții, pradă curcilor, care s-au repezit imediat asupra “peștilor” mei, văzând că se mișcă. Mai ales, curcanul Samson, fudul nevoie mare, cu coada și aripile înfoiate, s-a repezit la mogâldețele ce mișcau în țărâna bătăturii, luându-le pe rând în plisc și înghițindu-le cu plăcere. Samson era curcanul care ne făcea masaj nouă, copiilor, pe spate. Ne așezam în mijlocul curții, cu burta în jos și el venea, se urca
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1224 din 08 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346950_a_348279]
-
în: Ediția nr. 1365 din 26 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Cândva, prin anii șaizeci, verișoara mea s-a făcut de pomină cu încercarea de a-i recita unui Moș Crăciun morocănos o poezie festivă. Îmbujorată și cu glas pierit, mogâldeața și-a început recitalul cu titlul pompos: „Partidul”. „Ce e aia, Partidul?!”, a repezit-o cu glas tunător Moșul, care nu accepta deloc să fie strigat Gerilă, scârbit de amestecul politicii în treburile noastre interne. Curajoasa șoimiță a patriei s-
CURS DE... EUROPEANĂ de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347102_a_348431]
-
de hărnicia furnicilor” Când le vezi, pe loc îți zici:/ Ce mai harnice furnici! În poiana cu urzici). Iar în poezia “La grădiniță “ este vorba despre povestea unei fetițe care”Are patru ani fetiță/ Frecventează grădiniță... “, unde “zeci de dalbe mogâldețe/ au venit aici să-nvețe “, concluzionând: “Căci mai are o dorință:/ să devină școlărită“. Cu un ton, nu moralizator, nu dictacticist,(care îndepărtează micul cititor ), ci jucăuși, autoarea ne îndeamnă să ne bucurăm de lucrurile simple, de ploile rodnice, de
EVENIMENT EDITORIAL de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357058_a_358387]
-
calm, de un calm pe care nu-l văzusem niciodată în el. M-am oprit în ușă, după care încet, pe vine, m-am îndreptat spre mamaie. Sub palma ei mică se odihnea capul „Bunei”, iar între picioarele acesteia o mogâldeață udă, ceva mai mare decât un miel, albă, cu pete roșcate, se chinuia să-și întindă gâtul. -Este vițea? am întrebat-o pe mamaie. Nu mi-a răspuns, numai și-a mișcat capul în semn că „da”. Știam că trebuia
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
tâmp la ipochimenul care-i bara intrarea. -A dat drumu' la elefanți în oraș? sughiță, clătinându-se, rânjind ca pisica din Chesire. S-a sprijinit cu palma de tocul din lemn. Privirea-i era tulbure. Ca prin ceață a văzut mogâldeața ivită lângă elefant: -Uite cu cine te-ai înhăitat! O parașută beată! -Auuu rulează Planeta Maimuțelor. Dă potențiometrul mai încet, cucoană! Mă zgârie țignalu' la urechi. -Cui îi zici tu, așa, nefericito? -Coană soacră mută-ți hoitul, că n-am
NONSENS? de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 487 din 01 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358564_a_359893]
-
de broască, nu pești. Dezamăgit, i-am aruncat în mijlocul curții, pradă curcilor, care s-au repezit imediat asupra “peștilor” mei, văzând că se mișcă. Mai ales, curcanul Samson, fudul nevoie mare, cu coada și aripile înfoiate, s-a repezit la mogâldețele ce se mișcau în țărâna bătăturii, luându-le pe rând în plisc și înghițindu-le cu plăcere. Samson era curcanul care ne făcea masaj nouă, copiilor, pe spate. Ne așezam în mijlocul curții, cu burta în jos și el venea, se
STAN VIRGIL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344495_a_345824]
-
de broască, nu pești. Dezamăgit, i-am aruncat în mijlocul curții, pradă curcilor, care s-au repezit imediat asupra “peștilor” mei, văzând că se mișcă. Mai ales, curcanul Samson, fudul nevoie mare, cu coada și aripile înfoiate, s-a repezit la mogâldețele ce se mișcau în țărâna bătăturii, luându-le pe rând în plisc și înghițindu-le cu plăcere. Samson era curcanul care ne făcea masaj nouă, copiilor, pe spate. Ne așezam în mijlocul curții, cu burta în jos și el venea, se
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 774 din 12 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359344_a_360673]
-
și gazda mărunțișului tău, cloșcă la ai mei d-ar sta și nu-n cuib străin! - Măria mea, își dădu cu reflecția Panacoadă, nu puse geană pă geană-n noaptea aia. Ieșise s-aducă apă și i se păru o mogâldeață că bâjbâie și șmotruiește ceva, a dat o strigătură de urât dar nimic...Făceam legătura cu damblageala ta, poate... - Doftoricește, drace, încurcătura de mațe de ești p-aproape și dă pe goarnă crucit dă ce sminteală e-n stare omu-ăsta
NIŢĂ ALU DÂRĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 345 din 11 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359542_a_360871]
-
idee? Mi-a șoptit dulce la ureche, spunându-mi: “Lasă-te purtată de mine!”. Am ascultat-o și am pornit de mână cu “nebuna” într-o călătorie, ce-mi părea din ce în ce mai dragă. Ajunsă în curtea casei părintești, am văzut o mogâldeață blondă cu părul aproape alb, cu un moț legat cu o fundă în vârful capului, cu o rochiță ce lăsa la vedere jumătate din chiloțelul alb, elegantă foc, că, de, era mezina familiei! Un pui de om vorbăreț, cu un
DIN „LUCEAFĂRUL DE BOTOŞANI” LA 7 OCTOMBRIE 2014 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360207_a_361536]
-
dulău... Fusese un cățel de casă, iubit, plimbat și periat... Cu ''mami-lui'', saltea, păpuși... Așa trăise-ntreaga viață! Și nu știa că-i corcitură. Și ăsta este un păcat, Când ''mami'' pleacă într-o ladă și tu ești doar o mogâldeață... O căutase peste tot: prin curte, străzi, la farmacii... Și o plânsese el și toamna... cu lacrimi multe, grele... Și, a găsit-o într-un parc, înfășurată-n cerga gropii, Sub trandafiri și lumânări..., și multe tufănele... A vrut s-
POVESTE DE IARNĂ FĂRĂ SFÂRŞIT...- PĂRERI PERSONALE- VERSURI de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360679_a_362008]