323 matches
-
și urma să dau examen la liceu, „or’unde, șî la Brezoi, numa’ să răușăsc” - îmi spuneam îngrijorat în gând adeseori. În acea zi, întorcându-mă de la școală, am găsit-o pe maică-mea în pat, iar alături, înfășată, o mogâldeață de fetiță negri¬ciosă, su¬gând cu voluptate la pieptul ei. Mama Moașa, Găzăroaia, sora mai mare a lui taică-meu, doftoroaia satului, mai era încă la noi, o instruia ce și cum pe cumnată-sa. Maică-mea născuse la
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (IX) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 by http://confluente.ro/marian_patrascu_1477081861.html [Corola-blog/BlogPost/366416_a_367745]
-
ceas sau hai să spunem în două îi vezi că au crescut până la etajul nouă. Ce sunt copiii? Decât niște gânduri care aleargă prin lumea întreagă după niște vise care rămân veșnic cu ușile deschise. Ce sunt copiii? Poate niște mogâldețe hazlii făcute din zahar date părinților în dar. Ce sunt copiii? Decât zâmbete largi între două puncte cardinale sau poate zboruri line către zările veșnic senine, deși n-au aripioare ei pot precum păsările să zboare din brațe de la mama
CE SUNT COPIII? de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 by http://confluente.ro/valeria_iacob_tamas_1496331888.html [Corola-blog/BlogPost/375895_a_377224]
-
roman să te numim scriitor romanic?! Apoi în cele două scrieri vorbești murdar, josnic de români și de tot ce este românesc, ca să nu-ți amintesc decât cât de oribil, murdar o portretizezi pe Sofia Vicoveanca la pagina 95: „o ... mogâldeață ... cocârjată ... broboadă pe ochi ... un soi de traistă în spinare ... opinci uriașe ... port popular de o hidoșenie ... mirosind a stătut ... cu arniciul mucegăit ... voce de baci de la oi ... și închei... Era Muma-Pădurii!” Te-a ros invidia că toată asistența încremenise
UN NOBEL PENTRU CALUL MEU ! de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Corneliu_florea_un_nobel_pentru_calul_corneliu_florea_1351751247.html [Corola-blog/BlogPost/369938_a_371267]
-
fă-i un portret și lui Băsescu 2012, care ti-a proptit o tinichea în piept pentru video-clipul de susținere în alegerile prezidențiale. Hai, nu fi poltron, ce contează că e „zeus”, nu ne lăsa cu impresia că numai de „mogâldețe” ai curajul să te legi. Când am să mă întâlnesc cu DOAMNA SOFIA VICOVEANCA am să-i pup mâna, și ca medic ce sunt, am să-i spun să nu te ieie în seamă, pentru că de la un timp ți s-
UN NOBEL PENTRU CALUL MEU ! de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Corneliu_florea_un_nobel_pentru_calul_corneliu_florea_1351751247.html [Corola-blog/BlogPost/369938_a_371267]
-
și s-o ia la vale în întâmpinarea intrusului. Miron nu se mai aștepta ca prietenul lui să ajungă la acea ora târzie, așa că ieși din colibă să vadă cine le-a tulburat liniștea câinilor. Din vale se zărea o mogâldeață de om apropiindu-se. Cine să fie la ora asta? Cum câinii porniseră spre noua apariție în peisajul nocturn al serii de iunie, Miron strigă la ei să le potolească avântul. - Huo, mă, na la mine, javrelor. Haiduc, treci înapoi
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1108 din 12 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Ana_fiica_muntilor_roman_ca_stan_virgil_1389511582.html [Corola-blog/BlogPost/359935_a_361264]
-
eu cum îi treaba. Câinii auzind că îi cheamă stăpânul înapoi și pe doctor vorbind, au mai lătrat de câteva ori fără chef și s-au înturnat la picioarele baciului, scuturându-și plictisiți cozile pline cu mărăcinii adunați de pe pășuni. Mogâldeața se apropia din ce în ce mai mult și Miron, pentru orice eventualitate, trimise unul dintre ciobanii săi să-l întâmpine pe doctor și să-l însoțească până la stână. Nu putea ști ce reacție vor avea câinii la apariția în noapte a unui necunoscut
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1108 din 12 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Ana_fiica_muntilor_roman_ca_stan_virgil_1389511582.html [Corola-blog/BlogPost/359935_a_361264]
-
tâmp la ipochimenul care-i bara intrarea. -A dat drumu' la elefanți în oraș? sughiță, clătinându-se, rânjind ca pisica din Chesire. S-a sprijinit cu palma de tocul din lemn. Privirea-i era tulbure. Ca prin ceață a văzut mogâldeața ivită lângă elefant: -Uite cu cine te-ai înhăitat! O parașută beată! -Auuu rulează Planeta Maimuțelor. Dă potențiometrul mai încet, cucoană! Mă zgârie țignalu' la urechi. -Cui îi zici tu, așa, nefericito? -Coană soacră mută-ți hoitul, că n-am
NONSENS? de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 487 din 01 mai 2012 by http://confluente.ro/Nonsens_camelia_constantin_1335883683.html [Corola-blog/BlogPost/358564_a_359893]
-
apărute prin spitalul unde lucrase, știa că de obicei gemenii dezvoltați în aceeași placentă sunt identici. Înseamnă că cele două surori aveau placente diferite și fizionomii diferite. Vor semăna ele pe parcurs la ceva, se gândi doctorul privind cele două mogâldețe, cu fețele lor roșii și câteva fire de păr pe vârful capului. Poate când vor crește au să aibă părul la fel de negru și lung ca al mamei lor. Când o privi mai bine pe lăuză, putu să-și dea seama
ANA, FIICA MUNŢILOR -ROMAN CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Ana_fiica_muntilor_roman_ca_stan_virgil_1389433261.html [Corola-blog/BlogPost/363801_a_365130]
-
conveneau, dar nu aveam ce face dacă doream să văd orașul. Din când în când din cauză că mă durea fundul de la lemnul noduros, mai mergeam pe jos când caii erau la pas. La un moment dat văd că se zărește o mogâldeață mișunând în urma noastră. Am bănuit că este un câine și cât pe aci să sar în căruță de frica câinelui și să-mi deconspir prezența. Am văzut că mogâldeața se gudura la picioarele mele și imediat am înțeles că de
CALATORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1090 din 25 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Calatori_clandestini_stan_virgil_1388004062.html [Corola-blog/BlogPost/351840_a_353169]
-
la pas. La un moment dat văd că se zărește o mogâldeață mișunând în urma noastră. Am bănuit că este un câine și cât pe aci să sar în căruță de frica câinelui și să-mi deconspir prezența. Am văzut că mogâldeața se gudura la picioarele mele și imediat am înțeles că de fapt era Braica, cățeaua familiei, care și ea s-a luat după căruță ca și mine, fără acordul stăpânului. Circulam amândoi clandestin în spatele atelajului încărcat. Peste puțin timp am
CALATORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1090 din 25 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Calatori_clandestini_stan_virgil_1388004062.html [Corola-blog/BlogPost/351840_a_353169]
-
vă duc la puișorii mei, că sunt înfometați, săracii! Așa pleașcă pică rar pe la cetatea noastră. Și dădu să-i ia în gheare. Iute se feriră și alergară unul în dreapta și altul în stânga. Cum să se apere ei, niște biete mogâldețe, de ghearele și pliscul uriaș de deasupra lor? Inima le bătea în piept să le plesnească. Nu vedeau nici o scăpare. Bietul Mărțișor căzu în genunchi și strigă la Vultur. - Stai, Preaputernicule! Cu noi nu-ți astâmperi foamea! Vrem să mergem
MĂRŢIŞOR-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1421406197.html [Corola-blog/BlogPost/359703_a_361032]
-
nu de puține ori găsea câte o pasăre înghețată. Atunci, înspăimântată se ruga lui Dumnezeu să o ajute, să nu cadă pradă vremii năprasnice. Dorea să treacă cât mai repede iarna și să învețe puișorii să zboare. Acum erau niște mogâldețe micuțe dar știa că în primăvară, îi va învăța să zboare și să-și caute singuri hrana. Atunci, nu va mai fi nevoită să muncească din greu. Și așa cu visul acesta, spera să vină zile mai bune și pentru
POVESTEA UNEI VRĂBIUŢE de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 by http://confluente.ro/gabriela_janik_1407200504.html [Corola-blog/BlogPost/344201_a_345530]
-
pufoasă, neîntinată de picior omenesc, liniște tulburată, din când în când, de țipete și râsete de copii, care se auzeau din interiorul casei. Deodată, ușa de la intrare se deschise cu un scârțâit scurt, izbindu-se cu putere de perete. O mogâldeață de băiețel cu ochii mari și verzi, ascunși sub gene lungi și stufoase de culoare ... Citește mai mult (Premiul al III-lea la Concursul „Alb Hoinar”,Ediția a II-a, februarie 2016, Vrancea)(inspirată dintr-un fapt real)Căsuța de la
CAMELIA ARDELEAN by http://confluente.ro/articole/camelia_ardelean/canal [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
pufoasă, neîntinată de picior omenesc, liniște tulburată, din când în când, de țipete și râsete de copii, care se auzeau din interiorul casei.Deodată, ușa de la intrare se deschise cu un scârțâit scurt, izbindu-se cu putere de perete. O mogâldeață de băiețel cu ochii mari și verzi, ascunși sub gene lungi și stufoase de culoare ... VIII. SUNT OMUL..., de Camelia Ardelean , publicat în Ediția nr. 2283 din 01 aprilie 2017. Sunt omul-râu și-n vadu-mi singuratic, Sub pietre vii, mă
CAMELIA ARDELEAN by http://confluente.ro/articole/camelia_ardelean/canal [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
că nu știam mai nimic despre autoare. Cea dintâi povestire, O iarnă de coșmar, inspirată dintr-un fapt real, cuprinde descrieri adecvate și portrete interesante. Astfel, ne întâmpină „mormane de zăpadă“ sau „hăinuța de nea“, prin care se preumblă o „mogâldeață de băiețel“. Diminutivele înviorează textul, de asemenea și unele regionalisme: pălincă, brăcinar, bugăt etc. Tot astfel, dau culoare narațiunii unele expresii: „l-a plesnit lenea“, “le trase clapa” și altele. Acțiunea se petrece pe vremea comuniștilor, când se rechiziționa pământul
CAMELIA ARDELEAN by http://confluente.ro/articole/camelia_ardelean/canal [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
că nu știam mai nimic despre autoare.Cea dintâi povestire, O iarnă de coșmar, inspirată dintr-un fapt real, cuprinde descrieri adecvate și portrete interesante. Astfel, ne întâmpină „mormane de zăpadă“ sau „hăinuța de nea“, prin care se preumblă o „mogâldeață de băiețel“. Diminutivele înviorează textul, de asemenea și unele regionalisme: pălincă, brăcinar, bugăt etc.Tot astfel, dau culoare narațiunii unele expresii: „l-a plesnit lenea“, “le trase clapa” și altele. Acțiunea se petrece pe vremea comuniștilor, când se rechiziționa pământul
CAMELIA ARDELEAN by http://confluente.ro/articole/camelia_ardelean/canal [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
desagă, jucării și ciocolată, biciclete și patine, dar mereu la mine-acasă Moșul nu putea să vie, că eu locuiam mai sus, iar el nu putea să suie. O săgeată mă străpunse. “Asta nu-i copil, Iisuse! Cine mie îmi trimise mogâldeață de copil, să mă scoat-afar' din vise, acum în prag de sărbători? Asta e durerea lumii, exponat dintr-un muzeu.Uite, ce lumină are! Cine-i el, dar cine-s eu? L-am luat ușor în brațe și cred că
EXISTĂ MOŞ CRĂCIUN! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 359 din 25 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Exista_mos_craciun_.html [Corola-blog/BlogPost/371164_a_372493]
-
haideți să-l căutăm pe moșul nemuritor. - Cotaaan! Cotaaan! Cotaaan! Apoi părăsiră locul de unde vorbiră cu zăpada și cu viscolul în fâlfâiri de aripi și în gălăgie. Zburară mult timp, uitându-se peste tot după Moș Crăciun, până văzură niște mogâldețe care se mișcau pe pământ. Uitându-se mai bine, cotanele bănuiră că au găsit lăcașul moșului nemuritor. Fără să mai cotănească, își îndreptară zborul spre pământ. Pe măsură ce se apropiau, văzură cum moșii cei negri se îmbrânceau între ei sau se
PĂDUREA SOARELUI (5, 6) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1436 din 06 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihaela_mosneanu_1417826855.html [Corola-blog/BlogPost/367871_a_369200]
-
continuă: — și nu l-am luat eu ci a venit singur. Ba să știi că el m-a trezit, fiindcă dormeam de zor. — Am să-l iau În casă nefiind treabă pentru el. — Nu vleau - Își spuse punctul de vedere mogâldeața dându-se doi pași Înapoi din calea mâinilor mamei Întinse spre el. — I-auzi măi! - se miră puțin aceasta - da cine te-a Întrebat măcar voinicule? — Lasă, lasă Ano și vino și dă-mi o mână de ajutor că uite
Editura Destine Literare by Ștefan Vișan () [Corola-journal/Journalistic/75_a_284]
-
gras, deși cam bătrân, însă mișcarea îi plăcea și lui. Uneori se prefăcea că vrea să-i muște pe copii și își pleca lungul lui cap într-o parte, prins în inima lui de cal de o ciudată efuziune pentru mogâldețele acelea din jur, care de când trăia el nu mai creșteau deloc... Altădată, în timp ce alerga, cânta o goarnă, acum goarna încetase, dar lui îi cânta însă pesemne în urechi de era atât de exuberant... Fără să i se spună ceva, începu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
luasem pe variantă, pe drumul prin Slobozia, bănuind că din cauza vremii urâte șoseaua cealaltă va fi plină cu mașinile altor vilegiaturiști mohorâți. La câțiva kilometri după aeroportul Kogălniceanu, am văzut o autostopistă. Stătea sub un copac, mică și udă, o mogâldeață cu o mână albă ieșind dintr-un hanorac. Am oprit, nu puteam spune că nu aveam nevoie de companie. S-a urcat în mașină, mergea la București. Și eu. Avea 16 ani, părul blond și nu foarte lung era la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
-mi umple casa de copii... Ce, noi, Sătenii nu sîntem de rasă?! Mereu îmi zic să... Dar imediat mă întorc cu gîndul la ea ce păcat că n-am talent la scris! -, mi-o amintesc cum m-a întîmpinat: o mogîldeață în pijamale de spital, cu pantalonii prea lungi și îmbrobodită, ca babele, cu o pelincă dintr-un finet decolorat, udă fleașcă, neîngrijită... Într-o perioadă cînd hăituiam și eram hăituit, brusc, m-am trezit față-n față cu ea: un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
și acum Ion Gheorghe Maurer. Pablo mă privi complice, ca și cum ar fi obținut o nesperată victorie. Conversația lor mi se părea pierdere de timp. Nu Înțelegeam nimic, mă plictisisem, voiam să plec. Dinspre capătul aleii se apropiau pășind agale două mogîldețe. Alți doi pensionari care ieșiseră pesemne să-și facă plimbarea de seară. — Noi am avut niște treburi În București și ne am gîndit să trecem să te vedem. Dar nu e chiar frig, nu? E o vreme plăcută. — Mda, consimți
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
-l, că ești mai aproape. Ori ți-e frică?” „E, frică, de unde...” Încredințat că nu va găsi nimic, nătărăul Începu, totuși, să caute cu mâinile pe la rădăcinile țevilor lungi de cucută. Fu cât pe ce să leșine când dibui o mogâldeață moale și caldă. Își luă inima În dinți, apucă pasărea, o scoase la lumină și urlă ca un apucat: „L-am găsit! L-am găsit! Cu mujdei Îl facem pe dumnealui!”. Guguștiucul țipa Îngrozit, pe limba lui, și Încerca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și toată lumea privea În sus, amețită de căderea fulgilor cărora, datorită liniștii, li se auzea foșnetul când se așterneau pe câmp. Câteva momente nu mișcase nimeni, copiii stăteau cuminți la poalele grămezilor, În vârful cărora profesorii se prefăcuseră În niște mogâldețe cenușii. Apoi izbucniseră chiotele și urletele de bucurie, copiii alergau care Încotro, ridicau mâinile, se tăvăleau, țipând, În mormanele de pănuși și chică și se ridicau de acolo ca niște Învingători, cu degetele răsfirate repezite spre cer. Profesorii nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]