1,324 matches
-
eu Însumi: sunt curier, supraveghetor de secție, mânuitor al rotativelor care scuipă nasturii de alamă ca pe niște sâmburi de cireș, aranjez baloturile de materiale textile În rafturi, și...mai sunt și contabil de ocazie. Fabrica este o cădire veche, mohorâtă, cu ferestre uriașe, un fost liceu dezafectat, În urma construirii unuia modern, după ultimele norme de Învățământ, În altă parte a orașului. A mai rămas În pereții clădirii, parcă ceva din freamătul atâtor generații de elevi. Clădirea scoasă la licitație a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
un mic jet de apă, apoi vine rândul cărții să fie smulsă din anonimatul ei tăcut. Dimineața, mă trezește de fiecare dată același zgomot: dincolo de perete, Într-o chiuvetă veche, probabil din fontă, relicvă a unui interior de bucătărie trist, mohorât, sunt spălate oale, crătiți din metal, fiind lovite, izbite de chiuvetă de mâini grăbite. Camera paralelipipedică În care locuiesc, proprietatea unei bătrâne hrăpărețe, cu urechi clăpăuge și piei curgându-i ca albiile unor râuri secate, cu minte vicleană și ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
-i vede, o indignare teatrală ia locul silei. Ei, trebuie știut Îi provoacă silă. În mileniul al treilea sila este un sentiment justificat, despre care se pot scrie tratate. Nimeni nu-și poate explica de unde izvorăște atâta silă. Acest havuz mohorât al gunoaielor este Înconjurat de la oarecare distanță, ca de niște dealuri Încântătoare , de casele uriașe, luxoase ale celor bogați, fortărețe cu mii de senzori, Înarmate până-n dinți cu sila și disprețul cel mai autentic față de sărăcie. Șobolani, câini și pisici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Când cerșește, privirea lui vede mai mult picioarele celor care trec. Pentru că pasagerii stau pe scaune unii În fața altora, ca la o masă lungă, festivă, le vede Însfârșit cu claritate fețele. Primul lucru care-i atrage atenția, sunt chipurile călătorilor: mohorâte, Îmbătrânite, triste, mânioase, curioase, plictisite, dar, mai ales Încruntate. Încruntate și bănuitoare. În metrou, cerșetorii foșgăie teatral și se amestecă spasmodic cu călătorii. Cel de Sus Îi vede dacă dăruiesc din puținul lor . În metrou, cerșetorii sunt și ei călători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
diminețile câteva propoziții scurte, de politețe, după care mă retrăgeam În camera mea și loveam cu putere În căpăcelele rotunde ale mașinii de scris, pe care erau Însemnate cu alb, literele. Bărbatul care picta biserica din sat, un tânăr tăcut, mohorât, care clipea tot timpul din ochi, s-a spânzurat Într-o noapte, chiar În clopotniță. S-a urcat pe o buturugă subțire de salcâm, ca să poată ajunge la o grindă de lemn și să Înnoade funia. După ce-și va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
performanță. Își făcea nevoile În Încăpere, În lighean, și-l obliga pe Antoniu să le deșerte, biciuindu-i auzul cu un limbaj Îngrozitor. Era duminică, ultima zi a celei de-a doua săptămâni, de când criminalul năvălise În magerniță , o zi mohorâtă, umedă, tristă. Antoniu dormise ca de obicei iepurește, dârdâind de frig pe priciul improvizat. Aproape de ivirea zorilor, ațipise din nou ostenit; visa o grotă În care se ascunsese de teama unei poteri, când a simțit peste el o greutate care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
o pudră cenușie menită să adoarmă totul și să estompeze orice strălucire căci, contrar dorinței Antoniei, o eliberasem pe slujnica ce venea zilnic. Am observat că argintăria era deja pătată. Dincolo de ușa mare cu geam, în lumina gălbuie a după-amiezii mohorâte, magnolia grandiflora care ocupa cea mai mare parte din mica noastră grădină, pălise, avea frunzele ciupite și scorojite de gerul din ziua precedentă. Era rece și umed în salon și am rămas cu hainele pe noi. Pe canapea încă zăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
participe la o dezbatere la Institutul de Artă Contemporană și rămăsese peste noapte la Rosemary. M-a întrebat când putem să ne vedem. I-am spus că am să-l sun eu. Era o dimineață însorită, prima după multe zile mohorâte, dar geroasă, senină și strălucitoare și care făcea să sclipească cristalele de gheață de pe plantele din grădina din Hereford Square, amintindu-mi astfel de Austria, de zăpadă și de schi, de fericirea de odinioară. Fericirea și durerea pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
rugat, spuse Honor Klein după o pauză. — Și de ce-ați răspuns rugăminții ei cu atâta solicitudine? Nu vă pot bănui că aveți un suflet sensibil. Ironia dispăruse de pe chipul ei și, în timp ce mă privea în lumina palidă, expresia ei mohorâtă deveni melancolică. Acum fața ei era gravă, severă, cum sunt fețele din tablourile spaniole cu tematică religioasă, chipuri care răsar din umbră, crude și totuși hotărâte. Oricum nu contează, spuse ea. A fost un impuls de moment. Am considerat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
se intensifica, m-am întors. Începuse să plouă. Uitându-mă la cerul de un cenușiu gălbejit am putut identifica lumina zilei. M-am întors spre interiorul încăperii și spre chipul Antoniei îndreptat către mine. Locul în care ne aflam era mohorât, sinistru ca o celulă. — Poate că i s-a tulburat mintea, spuse Antonia. Știai că mama lui a fost nebună? — Nu, nu știam. Chiar așa? Interesant, am spus. — Mi-a spus el, nu de mult, zise Antonia. Săptămâna trecută, înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ajuns, am coborât din mașină și am însoțit-o până la intrarea în casă, ceea ce nu păru să o surprindă. Deschise ușa, îmi făcu loc să intru și apoi se duse în salon. Soarele strălucitor făcea ca încăperea sobră să pară mohorâtă și lipsită de viață iar culorile închise intense să-și piardă căldura. Totul părea prăfuit. Am intrat și am închis ușa în urma mea. Ne-am privit, având între noi toată lungimea salonului, În clipa aceea am simțit că sunt într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
sau Încheieturi. Astea sunt părțile care trădează. Scoase un nor de fum. Bine, hai să vedem. Ce-i În neregulă cu tine? Capitolul nouă Soarele strălucea glorios când am trecut de Bursa de Valori. Dacă n-ar fi fost gândurile mohorâte care mă apăsau, aș fi putut savura vremea pe deplin. Cămașa Îmi flutura În aer; coarnele de lemn ale ghidonului mi se mulau pe palmă; pedalele se Învârteau cu gradul de rezistență potrivit. Cu roțile trasând cercuri perfecte, lanțul derulându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
jumătatea termenului, din cauza unei accidentări suferite în perioada de instrucție, care în lunile următoare mi-a diminuat tot mai mult potențialul fizic. Când n-am mai putut să-mi fac nici măcar munca de birou la Washington, am fost trimis în mohorâtul centru de recuperare al armatei din apropiere - la Forest Glen, în Maryland, un loc retras, sinistru, izolat, împădurit, unde majoritatea pacienților din salonul meu erau paralitici sau mutilați cu membre amputate. În comparație cu suferințele lor, a mea părea un fleac, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
pe mese, ardeau lămpile, strălucind În ploaie ca un șirag de mărgele albastre. Brațul unei macarale uriașe se roti și se lăsă În jos, iar zăngănitul vinciului acoperi pentru un moment sunetele insinuante ale apei, apa care cădea din cerul mohorât, apa care se izbea de bordurile feribotului și de chei. Era patru și jumătate dupăamiaza. — Asta-i zi de primăvară, Dumnezeule! spuse casierul, Încercând să se elibereze de impresia ultimelor câteva ore: punțile ude leoarcă, mirosurile de abur, ulei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
coniac, adresată bărbaților. Dar despre Stein Myatt nu știa nimic. — Păcat că nu coborâți la Buda, din moment ce sunteți atât de mare amator de crichet. Încerc - oh, din răsputeri! - să formez două echipe la ambasadă. Un bărbat cu o față tot atât de mohorâtă, de albă și de impersonală ca și gulerul lui clerical Îi vorbea unui șobolan de om mărunțel, care era ghemuit În fața lui, dând din cap și aprobând. Vocea, văduvită de inflexiunile caracteristice din pricina geamului Închis, pluti afară, pe coridor, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
se balansa, a bărbaților și femeilor ce mâncau și beau după jaluzelele lăsate, a frânturilor din discuțiile altora. — Da, asta era tot. Sărutări. Doar sărutări. — Hobbs și Zudgliffe? Toate argumentele erau În favoarea ideii: În locul Întoarcerii Înfrigurate din zori Într-o mohorâtă cămăruță cu chirie și la o proprietăreasă străină, care n-ar Înțelege ce spune când i-ar cere o sticlă cu apă caldă sau o ceașcă de ceai și i-ar oferi pentru o durere de cap un Înlocuitor străin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Își hrănea câinele cu bucăți de cârnat. 2. Coral Musker adormise mult Înainte ca trenul să ajungă la Budapesta. Când Myatt Își extrase un braț amorțit de sub capul ei, tânăra se trezi Într-o dimineață cenușie ca Întinsul unei mări mohorâte. Se smulse repede din pat și se Îmbrăcă. Era grăbită și agitată și Încurca lucrurile. Începu să cânte În surdină, cu inima ușoară: Sunt atât de fericită, fără griji și fericită. Mișcarea trenului o făcu să se lipească de fereastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
m-aș chinui, nu țin minte să fi bătut pe cineva în viață mai sistematic și mai aplicat decât pe ea. În fine, în după-amiaza aceea începuse să plouă și poate că aerul închis, stătut sau cerul ăla posac și mohorât au fost suficiente ca s-o caftesc mai tare ca niciodată. Parcă eram apucat. I-am pus piedică în fuga ei spre ieșire, iar când s-a ridicat, am reușit, bravo Pușița, bis, s-o dau cu capul de ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Tata merge pe tractor/ Mama cozonaci ne face/ Și noi învățăm cu spor/ Când e pace“. Ce minciună! 9. Patria e un borș cu știr Sunt ca un fel de ceață. Lumina veiozei, scara blocului, chipul lui Filip. Ceața aceea mohorâtă care apare dintr-o văgăună a muntelui, mai întâi furișându-se, încă plăpândă, încă străvezie, ca apoi, pe nesimțite, să se umfle, să se ridice, rece, sticloasă, opacă, până te acoperă cu totul (un fel de respirație vie, tăcută și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
latrinaaa/ Căci eu nu știuuu ce să faaaaac/ Dar îmi vineee să mă... pliiiiimb) și eu îl încheiam (Mai la dreaptaaa, mai la stângaaa/ Mai încoa peste Carpaaaaați/ Căci acooolo este bineeeee/ Dacă vreți să vă ... plimbaaaaați); uneori, în zilele mohorâte, îmi mărturisea că și-ar dori o ceață groasă, groasă de tot, eu încercam ca blegul să aflu de ce, iar el mă lămurea („ca să nu te vadă nimeni cum mă pupi în fund“); în poieni ori în lungile drumuri prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
închisă, mirosea a stătut și a pânze de păianjeni, la geamurile blocurilor din jur fâlfâiau perdelele (și doar era imposibil ca în tăcerea aia bezmetică să mai poată adia vântul), urcam treptele cu grijă, una câte una, etajele arătau la fel de mohorâte și pustii ca labirintul aleilor Băiuț, de dincolo de ușa familiei Pascu nu se auzea nici o bufnitură, nici un glas, puteam să jur că Migu și Pipiță nu locuiau acolo, etajul patru se preschimbase într-un fel de pod mucegăit, nu înțelegeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
secole la fel de ușor cum sari de pe bordură -, unde am Încropit un foc mic lîngă un drum pentru căruțe, astfel Încît Tess, care se chinuia să scoată napii din pămînt pe un cîmp bătut de vînt, Într-o zi rece și mohorîtă, să-și poată Încălzi mîinile zdrelite. Îi citisem deja viața de două ori pînă la capăt - Îi cunoșteam Destinul - și mi-am Întors fața, ca să-mi ascund lacrimile. Apoi m-am Îmbarcat Împreună cu Marlowe la bordul unui vas prăpădit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
de suprafața aceea luminoasă, mi-am pus mâinile în creștetul capului pentru a ține la locul lui țesutul moale al creierului. Cât ai clipi, lumina se stinse. Mașina lui Vaughan se scufundă în întunecimea de sub pod. Totul redevenise cenușiu și mohorât. Aerul și lumina se epuizaseră. Am pășit în stradă, îndepărtându-mă de mașină, conștient de brațul nesigur al lui Vaughan întinzându-se după mine. Am mers de-a lungul palisadei spre intrarea năpădită de buruieni a depozitului de mașini dezmembrate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Mi l-am imaginat pe Vaughan așteptând-o la intersecții tăcute, apoi urmărind-o prin spălătorii și devieri de trafic, apropiindu-se tot mai mult de o intensă joncțiune erotică. Și, în cursul acestui ritual de acuplare delicios prelungit, străzile mohorâte erau iluminate de trecerea corpurilor lor. Fără să mai pot să rămân în apartament în timp ce se petrecea acest joc al curtării, am luat mașina până la aeroport. Pe acoperișul parcării supraetajate de lângă clădirea de transport marfă am așteptat să apară Vaughan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
frică. În urmă cu patru ani, într-o seară ploioasă ca acum, mă întorceam de la mare cu mașina. O luasem pe variantă, pe drumul prin Slobozia, bănuind că din cauza vremii urâte șoseaua cealaltă va fi plină cu mașinile altor vilegiaturiști mohorâți. La câțiva kilometri după aeroportul Kogălniceanu, am văzut o autostopistă. Stătea sub un copac, mică și udă, o mogâldeață cu o mână albă ieșind dintr-un hanorac. Am oprit, nu puteam spune că nu aveam nevoie de companie. S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]