151 matches
-
profesori, mai ales împotriva profesorului doctor Grigore Romniceanu. Aceasta prin anii 1883-1884. în același timp pătrund în facultate și ideile socialiste. Este de notat că mediciniștii au fost aceia cari fură mai întâi influențați de socialism. Mediciniștii se plângeau împotriva mojiciilor acestui profesor. Elevii cari nu știau răspunde repede și bine, atât la cursul de facultate cât și la clinica spi talului erau ofensați cu apostrofe violente. Se spunea - și acesta e bine de cunoscut ca document al epocii - că pe la
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
un succes mai mare, mă acuzați nedrept de o presupusă lăcomie, însă vă contrazic, nu mă cunoașteți, mie un singur buzunar îmi ajunge, puteți întreba pe orișicine m-a cunoscut cu adevărat, cât despre zvonuri, numai de bine. Răutățile și mojiciile oamenilor simpli sunt doar însemnele unui om de succes, nicidecum caracterul dumnealui. Eu, domnule Eliade, eu nu cânt pentru o țară anume. Eu cânt pentru oameni, or, granițele între care ei conviețuiesc nu mă privesc. Dar cântați totuși în limba
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
-l folosiți prea des. Ce onoare să aibă un om ca dumneata ? Unul care stă deoparte și tace, în timp ce țara e pe jar, iar lui averea i se triplează la fiecare zâmbet. Cum să mai vedeți în jur mizeria și mojicia la care s-a ajuns, din patul dumitale de puf, înconjurat de amazoane ? — Mă judecați cam aspru, domnule Eliade. Și nu cred că v-am greșit cu ceva, doar prin faptul că mi-am exprimat indiferența politică. Asta e ceva
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
aruncat ca pe o pungă de gunoi. De parcă le-aș cânta într-o limbă străină. Cuvintele sunt aceleași, dar rostul lor este al altui timp, al altei epoci. Eu spun iubire, ei mă scuipă în față, frustrați și satisfăcuți în mojicia lor. Eu le vorbesc despre amor, ei vor să le cânt despre birturi, despre chefuri și tăvăleli ieftine. Melodia unui tango e plictisitoare și deranjează, nu mai înduioșează pe nimeni, poate doar pe niște amărâți depășiți, ca mine, care vor
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
mine speriat și de vorbele mele, și de flăcările ce-mi ieșeau din ochi, și nu răspunse nimic. [Îi întorsei spatele și îmi urmai mai departe cercetările pentru patul mamei - indignată de inconștiența germanului față de crima din Belgia și de mojicia lui față de mama.]( Ediția I, 1937, p. IV.) Din fericire, d. Emil Miclescu, directorul general al Căilor Ferate Române, era și el acolo, ocupând un compartiment întreg. Îl puse îndată la dispoziția noastră și se duse într-alt vagon. Mă instalai aici
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
aplicarea acestei noi măsuri pe câteva zile. Tocmai atunci aveam pe Lia la dejun când un servitor veni s o cheme în grabă: unul din ofițerii germani încartiruiți la dânsa, în Str. Țăranilor, sosise în strada Cosma și, cu o mojicie nespusă, cerea covoarele și mobilele de lux ale lui Vintilă, sub pretext că ministrul de război nu putea trăi așa de simplu și că totul trebuia să fie ascuns undeva. Văzând însă că nu iese nimic cu toate strigătele lor
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
copii mici în paza ei. Văzând că nu mai mergea Costache la bancă, veni să-l vadă dl Bărbulescu, îl credea internat. Ne spuse că la Banca Națională nu le-a lăsat decât două camere și că sunt de o mojicie nespusă. „De ce s-or fi purtând astfel?“ îl întrebai. „De prostie. Sunt proști, proști cum n aș fi crezut niciodată.“ Și așa era. Toate aceste griji erau mărite și de gerul năprasnic care dăinuia, și de știrile rele ce primeam
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
în două ceasuri, puse în biserică, apoi sfințite și împărțite la slujba de seară. Aceasta este sărbătoarea cea mai veselă pentru tineretul din mănăstire. Pe când veneau din pădure, soldații germani râdeau de ele... Au venit și la slujbă, dar cu mojicie au stat tot timpul jos, pe când noi eram în picioare sau în genunchi... Slujbele de Paște la mănăstire sunt teribil de lungi; aceasta din ajunul Floriilor a ținut de la 7 la 10 1/2. Mai tot timpul lumânările stinse, o
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
contribuiau să-i sălbăticească și mai rău. Pe doamna general Arion 150, femeie de 70 de ani, o maltrataseră cu o brutalitate nespusă, fiindcă, neauzind bine, nu s-a dat în lături la trecerea auto-ului militar și răspunsese energic mojiciei lor. În casă la mama, soldații au vândut mobilele și s-au mutat cu paturile în curte, atâția păduchi de lemn prăsiseră. Doamna Zincuța Manu avea de vecin pe col. Pfeiler, care locuia în casele Lukasiewicz; acesta i-a bătut
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
făceam în tot anul pe vremea lui Ionel, în sticlele mele, însă cu zarzavat cumpărat de la fermă și cu ajutorul unei țărance plătite de mine cu adeverință de la administrator. Răspunsul la scrisoarea mea fu ca toate reacțiunile ei la scenele de mojicie pe care le regreta după ce le făcea, fără să-și dea seama că impresia rămâne. Insistențele familiei mă înduplecară să o văd din nou, dar mai rar și fără drag. Ajunsese să-mi inspire un simțimânt atât de penibil de
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Și atunci el cum îi ridică, se duce dracu planul său!, nu-i mai deportează?! Iritat, Fanache n-a găsit altă ieșire mai bună din încurcătură decât să-i arunce o flegmă tatei drept în lentilele ochelarilor. Tata a primit mojicia cu demnitate și chiar cu curaj, a rămas neclintit. Aș fi vrut să-l ajut, sufeream că totul se petrece în somn, în vis și nu pot să intervin. Reacția tatei sau, mai precis, lipsa lui de reacție l-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
că mă așteaptă la tren și că nu pricepusem fiindcă sunt prea tâmpită să pricep până și cele mai elementare lucruri. Ambele variante ar fi fost pentru ei un joc distractiv - amenințări condimentate cu înjurături, tot felul de aluzii vulgare, mojicii aruncate cu îngâmfare. Dar iată că mă vedeau acum pe peron. Pregătiseră însă o variantă și pentru această eventualitate: m-au luat între ei, îmbrâncindu-mă și lovindu-mă cu schimbul, cu coateleși picioarele. Mă-mpleticeam între ei încoace și
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
spăla mai ca lumea trebuia să ne aducem apă încălzită de la cantină, trecând cam trei sute de metri cu ligheanul plin printr-o turmă întreagă de băieți plini de hormoni, care jucau fotbal pe alee, unde trebuia ori să le suporți mojiciile, ca să păstrezi apa prețioasă, ori să renunți la apă și la spălat, ca să le-o arunci în cap, că fetele făceau de serviciu la cantină o zi întreagă pentru că erau fete, asistând la prepararea sarmalelor din verze murate printre care
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
6 în clasament) care rămîne interesant și azi este apariția Licăi Gheorghiu. Problema este că nu pot s-o descriu ; nu mi s-a mai întîmplat niciodată să încerc să descriu o actriță și orice epitet să sune ca o mojicie. Ea joacă rolul unei tinere și rafinate boieroaice care aspiră la lucruri sublime. Cum lucrurile de factura asta nu prea se fabrică în lumea ei putredă, ea obișnuiește să spună : Ea îl cunoaște pe Tudor Vladimirescu (Emanoil Petruț) și se
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
episcopie catolică la Baia, îl acuză Isaia. Umblă să ne piardă! spumegă Negrilă. A boierit golănimea! Nici să-i mai arzi un bici, nu poți! Pentru o palmă, pe tine, mare boier, te târăște la pârcălăbie, cot la cot cu mojicii, să dai socoteală de "drepturile de om"! răbufnește Alexa. Nu mai e rușine, nu mai e frică de Dumnezău!... Înainte vreme, țăranu' nu rădica ochii de pe opincă... Acu', se trage cu tine de brăcinar și-ți râde în nas, fluturând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de drum, luptător pentru pace, angajat, dragă Doamne, angajat în toate acțiunile ipocrite, mincinoase, ignobile și ferite de risc ale comuniștilor. Mai breaz decât Steinbeck, Seferis, Hemingway, Camus, Mauriac, decât atâția predecesori iluștri, a făcut gestul publicitar (în fond o mojicie) de a refuza premiul Nobel pe motiv că nu fusese încă acordat cimpanzeului stalinist Soholov, autor improbabil al unei cărți cu adevărat mari și autor sigur al altora despre care minimul ce se poate spune e că sunt cu desăvârșire
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
descazarmat” cu de la noi putere: ieșeam seara prin gard și dormeam peste drum, unde închiriasem cămăruțe mobilate. La această mizerie fiziologică se adăuga și aceea morală inevitabilă vieții militare românești în actuala ei înfățișare și structură. Răutatea unora dintre ofițeri, mojicia în[n]ăscută a altora și a tuturor „majorilor”, copii de 22-23 de ani care-ți spuneau „mă” și „tu” numai pentru că aveau o tresă de sublocotenent pe umăr, deși „tu” fuseseși student și-ți făceai stagiul militar pe când îl
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
nedrepte, precum și a limbajului dublu, greșelilor de limbă, alunecărilor în grotesc. Organic, n-am suferit și nu sufăr limbuția, trăncăneala, retorica oficială, recitările zgomotoase, relatările afectate, chichi-urile, exprimările simandicoase, schimonoselile didactice, certurile furibunde, confesiunile de bețivi, povestirile scabroase, abordările familiare, mojiciile, înjurăturile etc. Ori de cîte ori am fost nevoit să ascult așa ceva, am fost torturat interior. M-am „răzbunat” notîndu le, să știu din gura cui le-am luat și, eventual, în gura cui să le pun. Sînt cuvinte de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
adevăr, domnul Steinberg căuta, s-ar zice, o ieșire onorabilă din impas. „Se poate, se poate. Sunt mulți ani de atunci. Nu sunt la curent cu România.” Acesta a fost, probabil, paradoxal, Începutul amiciției noastre. Saul a regretat, se pare, mojicia din acea seară. Mi-a dat a Înțelege, apoi, În mai multe rânduri, că jignirea cu care mă Întâmpinase era una dintre stupidele trucuri ale mondenității pe care, de fapt, o disprețuia, deși continua să-i plătească, uneori, tributul, În virtutea
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
sortite unei morți latente, vine să adauge documentului -masifest social, alte și alte date și evenimente creionând într-un mod excepțional rostogolirea tăvălugului roșu cu secerea și ciocanul în mijloc peste o societate care luată prin surprindere părea învinsă de mojiciile și fărădelegile de neimaginat. Într-o narațiune fluentă și expresivă, uneori de un realism brutal, autorul Grig Gociu te transpune în miezul evenimentelor, te face părtaș la trăirile personajelor, îți scoate lacrimi sau zâmbete, dar mai presus de orice se
CĂMINUL RACOVIȚĂ, VOLUMUL II, O CARTE CE CONFIRMĂ NU NAȘTEREA UNUI SCRIITOR, CI EXISTENȚA LUI de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1448 din 18 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349710_a_351039]
-
surorile sale. [...] Ea găsește cuvinte dure cu care să spună lucruri neplăcute, care-i ating pe ceilalți în cele mai sensibile puncte. Când este cu Carol și ceilalți, eu întotdeauna sunt grijulie. Ceilalți se tem de ea și-i înghit mojiciile, dar Carol ripostează și atunci sar scântei, și eu trebuie să intervin să joc rolul de pacificator."” Față de mezina familiei, Ileana, răsfățata reginei, despre care se zvonea că ar fi fost fiica lui Barbu Știrbey, Elisabeta nu avea nici o urmă
Regina Elisabeta a Greciei () [Corola-website/Science/304364_a_305693]
-
1880. La vârsta de 15 ani, Xenia și Alexandru au vrut să se căsătorească însă părinții ei erau reticenți deoarece Xenia era prea tânără și nu erau siguri de caracterul lui Alexandru. Țarina Maria Feodorovna se plângea de aroganța și mojicia lui Alexandru. După intervenția tatălui lui Alexandru, Marele Duce Mihail Nicolaievici, părinții Xeniei au fost de acord cu logodna în 1894. În cele din urmă, la 6 august 1894, la Palatul Peterhof, Xenia și Alexandru s-au căsătorit. Au petrecut
Marea Ducesă Xenia Alexandrovna a Rusiei () [Corola-website/Science/317673_a_319002]
-
La scurtă vreme după plecarea din țară a lui Mihai Comăneșteanu, boierul Dinu Murguleț o mărită pe fiica sa, Tincuța, cu fostul arendaș Tănase Scatiu. Căsnicia celor doi este un lung șir de necazuri pentru Tincuța, nevoită să îndure zilnic mojiciile soțului ei. Mama ei, coana Sofița, murise între timp, iar Dinu Murguleț căzuse la pat, bolnav de reumatism. Revăzându-l pe Mihai după câțiva ani, Tincuța își dă seama că-l iubește, lucru remarcat de verișorul ei, Matei Damian, și
Tănase Scatiu (roman) () [Corola-website/Science/334039_a_335368]
-
dorită, Ada acceptă trimiterea prințului la Leysins. Amânat de mai multe ori din diferite motive, concertul este programat definitiv pentru data de 16 aprilie. În acest timp, aflat în ascensiune socială, Lică se simte tot mai rușinat de urâțenia și mojicia Siei și începe s-o evite, iar, ca un gest de răzbunare, fata acceptă avansurile nerușinate ale profesorului Rim. Alungată din casă de Lina, Sia este găzduită de gemenii degenerați Hallipa care profită și ei de biata fată. Sia rămâne
Concert din muzică de Bach (roman) () [Corola-website/Science/334436_a_335765]
-
doi ani, care îi jignea pe toți oamenii cărora Dumnezeu nu le-a dat un copil, care jignea pe oricine îi ieșea în cale, care jignea inteligența românilor. Pentru toate lucrurile astea nu și-a cerut nimeni scuze, pentru această mojicie nu-și va cere nimeni scuze pentru că acesta este PSD, oameni buni. Un PSD care te scuipă în față când îndrăznești să îi pui o întrebare, un PSD care te strivește ca pe o muscă, așa cum l-au strivit pe
Predoiu: "Firea și Dan sunt captivi grupurilor de interese imobiliare" by Editura DCNEWS Team () [Corola-website/Journalistic/102998_a_104290]