224 matches
-
de băiatul ăsta? — Și a durat un an întreg până să-i găsesc postul de la oficiul poștal... În jurul lui uguiau și răreau prin ghivece familii numeroase de porumbei, care păreau că încearcă să se înfășoare într-o lume a confortului molatec. Furios dintr-odată, Sampath călcă apăsat ca să-i sperie. Se ridicară doar ca să se așeze din nou. Cooo, fâșș, cooo, fâșș. La o fereastră de mai jos se ivi capul mamei sale, ieșit în afară. Se părea că și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
umeri. — Sunt cărți care se mișcă o dată cu timpul, John. Și cu toate astea, mai poți face încă artă. Își întinse spatele cu ambele mâini, ținându-și gâtul încordat și umflat. În timp ce se descheia - aripile i s-au ridicat pentru zbor - molateca ramă s-a desprins imediat și a alunecat pe jos, purtată de curentu-i lin. Cu unghii purpurii își mângâia sânii de parcă i-ar fi îmbălsămat cu o pomadă de o scumpete spectrală. — Dar în cele mai bune cărți, John
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
așa? E bine? S-o fac mai tare sau mai ușor? Să ling, să mușc, să gâdil sau să zgârii? E bine dacă țin mâna acolo? Să fac așa, așa sau așa?“ Blândețea tihnită, abia apărută în vocea ei, transforma molatec interogația în intimitate și de-abia mai târziu el își dădu seama că n-o întrebase niciodată dacă și ei îi plăcea ceea ce hotăra el să facă. Așa că atunci când ea făcu ceea ce intenționase dintotdeauna, îl prinse cu garda jos, expus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
necazurile și disperarea mea. Aici, la masa din Bibliotecă, răzbate o lumină gălbuie. O dimineață de aur mătăsos, voaluri de lumină răzată, îmbrățișând un ceva tainic aflat în aer, în preajmă. Parcă văd cum aerul se împreună cu lumina, răsfățul unor molatece și voluptuoase răstopiri, răzvârliri și rostogoliri. Au trupuri aerul, lumina, se joacă printre noi și, simt aceasta acum, ne duc în zbenguiala lor și pe noi departe, tot mai afund în repegușul vremii. Deși sufletul meu e sumbru (coborât, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
molcom în involuția spre copilărie, adesea mă învingi în discuții mă prefac un timp că opun rezistență. Dar știi... un timp indestructibil se zbate amarnic iar peticul acela de cer hărăzit numai mie se extinde, jocul minții se ascute sub molatece unde sau aleargă în vrie. Îl opresc... o iarnă mutilată dezvăluie în pictograme mentale, mărunte de Kirk sau Cabanel ce nu mai vor să învie în detaliu.
Depresie nocturn? by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83722_a_85047]
-
din rugii cei Încâlciți nu apucase să-și Îndulcească gura; nici măcar o cană cu apă nu băuse din puțul cu roată, tuburi largi, lanț ruginit și capace grele din lemn Înrămat În fier. Bucuros de lumina blândă și de căldura molatecă a asfințitului, voise să se plimbe Împrejurul satului În care venise să-și sfârșească zilele În pace. A Încălecat bicicleta și s-a lăsat purtat la vale pe coasta dinspre Dunăre. Drumul, Îndată ce ieșea din sat și se repezea spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În loc de balamale și Încuietoare. De-acolo Începea Valea. De gât le atârnau, ca niște lațuri de cotarle ori ca niște cravate boierești, armele de care se arătau amândoi tare mândri: cele două praștii. Așa cum se cuvenea, arma Blondului, pentru că era molatec și mai prostănac, era de tot oarecare: patul, făcut din limba unor Încălțări ale lui tată-său, era legat cu o ață prăpădită de zgârciul tăiat tremurat, când mai gros, când mai subțire, dintr-o cameră de tractor. Pentru ghetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
așteptării, în echivocul acesta dintre vârste și dintre sexe. Și dintre sexe, într-adevăr, de vreme ce toți adolescentii, pendulând, nesiguri, pe pragul dintre vârste, păstrau încă incerta efeminare, o potențialitate tulburată, dar izbuteau, în același timp, să te vindece de sila molatecă cu care te-au deprins, prea timpuriu, încăperile și glasurile și hainele și trupurile femeiești. Delicata obtuzitate, voracitatealor stinsă în leșinate strategii lirice și explodând, în cele din urmă, în senzualitate păgână și pioasă domesticitate? Toate păreau să anunțe plictisul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și-i alesese din tava cu darurile oferite invitaților, în seara de Ajun. Recunoscu și eșarfa roșie. Însă... era mai mult de atât. Descifra un limbaj deosebit de grăitor, un mesaj transmis privitorului. Nu șalul în sine, cât mai ales unduirea molatecă a acelui șal în jurul Marioritzei o tulbura. Descifra tandrețea unei îmbrățișări, dar și așteptarea. Speranța, dar și reținerea melancolică. O subtilă invitație, în fond. Dacă o adresase pictorului, de ce îl părăsise? Plecarea ei semăna mai mult cu o fugă. De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
care se reazemă cabina telefonică și cu vreo 15 pijamale la fundul meu care vor să scape și ele de-aici. V-aștept urgent la ospiciu! auzi, la ospiciu! Când coborâm după 35 de stații la 2 prăjini de albul molatec al zidului fără intrare fără expresie - doar vuietul de dincolo, iar noi ne târâm de-a bușilea două zile și noaptea devorând azima turcească până la bărbatul acela vioi în pijamale crem-vertical care-și smulge clondirul din buzunar și ne aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
verandei. - Doamnă, șopti Maria, vă rog să nu intrați acum, că de-abia a început repetiția, și Ieronim e nebun de fericire, e de nerecunoscut. Spune că de data aceasta... Marina își șterse fără grabă fulgii care i se așezau molatec pe obraji și zâmbi. - De aceea venisem și eu, să-i spun doar atît: că nu e nevoie să caute începutul, pentru că îl va găsi de la sine, fără nici un efort. De-abia atunci Maria da Maria își dădu seama că
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
da. După prânz, vom intra în Bosfor. Toate aceste nume aveau, până acum, în mintea mea o rezonanță melodioasă, meridională. Nu mi-am închipuit niciodată că Marea Egee ar putea fi dușmănoasă. Mi-o imaginam plină de soare, de un albastru molatec, ușor pervers. Dacă mitologia plasează sirenele în Mediterană, Marea Egee mi se părea un fel de "bazin" unde se hîr-loneau nereidele. Nici ceea ce se vede acum afară nu e de natură să întrețină legendele. Într-o asemenea singurătate, rece, friguroasă, nu
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
pe care filozofii Îl numesc operații de gîndire. De la moartea tatălui, aflase mult prea ades despre moartea unor oameni pe care Îi cunoștea. Se culcase cu alte femei decît mama copiilor săi, ceea ce tatăl lui ar fi dezaprobat, vorbind despre „molatecul refugiu al trupului feminin“. Continuase să toarne filme, iar aceste filme, la fel ca acelea pe care le turnase Înainte de moartea tatălui, fuseseră vizionate la festivaluri, În cinemateci și la televiziune, dar nu fuseseră niciodată proiectate În sală. La fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
suna Încontinuu pentru a anunța vreo defecțiune, pentru a protesta sau a cere informații asupra noii oferte promoționale a companiei telefonice și Închidea de fiecare dată când norocul nu-l premia, așteptând până când ea răspundea, Într-adevăr, cu o voce molatecă și insinuantă, făcându-l pentru o clipă fericit. — Alo, sunt Emma, cu ce vă pot fi de ajutor? O, Doamne, slavă Ție. Ceru să i se explice de sute de ori avantajele abonamentului la o linie superrapidă - dar ea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Pérec. Unicul medic de pe insulă și actualul primar din Lands’en. La fel ca tatăl lui mai Înainte. La fel ca bunicul lui. Moștenise de la strămoși privirea de un albastru mineral, singurul lucru cu adevărat atractiv de pe un chip cam molatec. Îmbrăcat fără afectare În haine costisitoare, arăta mai În vîrstă decît cei patruzeci și cinci de ani cîți avea, dînd la iveală și un Început de burtică. Efectele beției din ajun Îl făceau să articuleze cuvintele cu dificultate. - Nu știu ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
degetele prin pământul din groapă. - Să știi, i-am spus după o vreme, că nu-mi place că trebuie să fac ceea ce trebuie să-ți fac, măi Logon, măi. Ridică din umeri. Putea din nou să vorbească - cu glasul lui molatec și, totodată, stăruitor: - Știu. Ai de dat o luptă care nu e doar o luptă de sânge și vrei să câștigi cu orice preț. Și totul, din cauza cuvintelor. Crezi că merită? - Să dau lupta asta grea pentru cuvinte? - Nu. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
acela tocmai intra în cea de cincea cabină. ...Bărbosul ocoli banca. Rezemat în umbrelă, privi îngândurat spre Verginel care țopăia zvăpăiat. Se răsuci apoi spre Aulius. Se aplecă mlădiu și cu un gest îndelung exersat îi închise ochii, trecându-și molatec palma păroasă peste pleoape, coborând-o ușor peste obraji. Aulius Chiosea nu mai apucă să se mire că mâna aceluia era la fel de mătăsoasă ca bidineaua cu care Biluță începuse de-acum să stropească și cea de-a cincea cabină. Replace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
în vălătucii năzăririlor, când privești toropit ceea ce niciodată nu vei mai veda, când îl vezi gonind pe cel care nu va mai sosi niciodată, când venirea lui viitoare învolbură aerul, despică lumina, sfâșie straturile ascunsului și-ți biciuie privirea cu molatece atingeri, sfâșiindu-ți puterea de a privi și lăsându-ți doar boarea lacrimii din rugăciunea către cel ce nu mai vine de a te reda orbirii în care te-ai născut, cobora zbaterea paserii ascunse spre îngemănarea coapselor, făcea smoaticele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
să pună întrebări, cel mai monstruos lucru pentru pacea interioară a orașului, să întrebe de ce lupta fizică aduce liniște în suflet, să transmită asta pe post sau să scrie în ziare și un popor sau o lume întreagă de idioți molateci să se scandalizeze, să judece și să ceară oprirea acestei „barbarii”. - Trebuie să fim lăsați în pace, Mitch. Ei nu înțeleg. Asta e treaba noastră. - Da, domnule. - Reporterul ăsta... A văzut ceva din oraș? - Nu, l-am săltat de la intrarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
fragilă și gingașă, ca o floare de păpădie. Avea părul negru de abanos, ridicat într-un frumos coc sus pe ceafă, și o față albă ca marmora, sprâncene frumos arcuite, cu un năsuc mic și buze roșii, vioaie și totuși molatecă, îmbrăcată într-un capot argintiu de mătase natural chinezească cu flori mari albastre și roșii. In timp ce îl privea, ochii ei frumoși sprâncenați, se umeziră în vreme ce striveau între pleoape cine știe ce amaruri sau bucurii, cu un zâmbet care îi lumina
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
ați struni puțin temperamentele... Dacă m-ați lăsa o secundă să intervin... v-aș putea dezvălui... că aș putea fi singurul pământean de pe la noi care-a cutezat să se aventureze până în viziunea tinerilor tâlhari optzeciști... răzbătu vocea cărnoasă și molatecă a unui bagaj crem și delicat cunoscut sub numele de Gabi cel Norocos. Era confecționat dintr-o superbă piele întoarsă. Rezervat și șters, arbora un facies de bagaj înspăimîntat. Purta printre semeni o expresie schimonosită, de necuprinsă durere, contrazisă pe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de la sufragerie. O zi, o oră, un an... Dar când vezi că se ridică transperanta numărul patru de la sufragerie, poftim de haide încoace, că sânt singură acasă..." La radio, Victoria Andrei murise. Partidul schimbase emisiunea. Ochiul Diavolului întindea o lumină molatecă peste casele bâlbâite, pitorești, făcute parcă la beție, peste closetele din fundul curții, cu balamalele ruginite și înflorite ca florile de tei. Auto- 71 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Operă... Asculat-o în pumni pe bunică-sa, a tîrîit-o pe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
zona liceului Dimitrie Cantemir și-a Pieții Galați, de suflul construcțiilor, cei doi își întinseră fiecare ciolanele și, cu izbituri voinicești de palmă, se străduiră să-și scoată praful ce le 106 DANIEL BĂNULESCU Pentru început, glasul i se despleti molatec, aproape dulce. Brusc, explodă în tonuri ascuțite, care parcă te juleau pe ficați. Dădea Asupritorul cu botul: Doamne, nu mă mai băăătea Cu ciocanul de chiftea!... Ceartă-mă c-un levier Că ne-am luat ieri de reeever Pentru-o
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Prin octombrie 1922, plănuiam să mă căsătoresc, pentru a doua oară, cu un demnitar mahomedan... Demnitarul mahomedan, bărbat aspru, gură împleticită. Limbă nepricepută la mlădiat diftongi și triftongi indo-europeni... Cum să mă cheme Patricia?!... Aveam nevoie de un nume mai molatec, mai bizantin, pentru a-i argăsi pielea cerului gurii turcului. De altfel, când pronunța vechiul meu nume, parcă-i pocnea, pe gâtlej, o cravașă. Și toată cireada aceea drăguță de patrupede arăbești se îndepărta, din jurul său, mâncând pământul. - Îhî... Ba
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
decât o umbră neîncăpută * ce fugea pe murii caselor înșirate pe rând. Cam la finea orașului era o casă galbenă, cu ferestrele lucii argintate de lună, cu perdele albe. Bătui încet în ea. - Tu ești? răspunse o voce dragă si molatecă ca de copilă. - Eu, deschide fereastra, nu e nimeni pe strade, nu te poate vedea nimeni, ș-apoi chiar de te-ar vedea... Fereastra se deschise încet, perdeua se dede într-o parte și dintre creții perdelei apăru, frumos și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]