289 matches
-
simt cum aripi îngerești din umeri obosiți îmi cresc. Nesigur înapoi privesc spre marea nopții infinită Disting o geană de lumină de catifea-nvechită. Târămul umbrelor tăcute lucește-n depărtare Cu pâlpîiri, stăfulgerări se stinge-ncet și moare. Pe-albeața molaticelor mâini cad ploi de arse stele, Pulberea de lună atinge pielea gleznei mele. Umbra pleoapei viorii alunecă pe palidul obraz Surâsuri calde, tremurânde se-nvăluie în turcoaz. Habotnice fantasme,ființe iluzorii roiesc spre evadare Zdrobind încrâncenate somnul rațiunii care Visul îl
NOAPTEA DIN VIS... de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369238_a_370567]
-
mulți sunt umbre, iar tu zburzi prin ani. Regreți numai că vlaga din tine e un rest în timp ce-ți dau ocol mai vechi dorințe ce-ar vrea să-mprăștii-n brazde hambare de semințe, nu câteva, cu un molatic gest. Icar Închis în labirintul chiar de Dedal creat Icar se zbate-nnebunit să scape. Simte că libertatea dorită e aproape, chiar dacă pare că e-nmormântat. În jur sunt numi ziduri ce parcă sunt de fier. Nu a găsit măcar o
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1538 din 18 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374223_a_375552]
-
imperioasă, atotputernică. Conversația lui este după chipul și asemănarea acestei voințe. Gloria de care se bucură este triumful ei. De Îndată ce Începe să vorbească, te simți dominat de un ritm puternic ce te uimește mai Întâi, pentru că ești obișnuit cu vocile molatice și lipsite de relief pe care le poți auzi astăzi. Bogata muzică a vocii sale amintește de acele admirabile versuri din Florile răului despre ces concerts, riches de cuivre, Dont le soldats parfois inondent nos jardins, Et qui, sans ces
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Insula” și „Cuvântul”. B., un bonom, un epicureu, a rămas multă vreme oarecum ignorat de istoria literară. În 1918 tipărise două broșuri: Glossa spiritului cărturăresc. Încercare antiintelectualistă - în care, printre altele, exprima astfel de crezuri: „Suntem impetuoși, năvalnici. Disprețuim pe molatici, pe îndoielnici și pe obosiți”; „O voință mare și puternică și o mare speranță”; „Drepturile noastre le cucerim”; „Convingem prin GEST, nu numai prin raționament”; „Ne ferim de cărturarii pedanți. Sunt totdeauna sterili și totdeauna fățarnici” - și Ce vrem. Catehism
BELDIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285683_a_287012]
-
deoarece este atât de atrăgătoare și poate oferi aparența, falsă deseori, a unei analize vaste. Dar tocmai aceste abordări trebuie și ele analizate, fie că sunt elogioase, fie dimpotrivă, fie că amestecă elemente, așa cum face Keyserling când ne prezintă drept molatici, buni, nepractici. La Cantemir, târgoveții nu ocupă mult loc în prezentare, ceea ce este de asemenea un semn al palidei lor prezențe sociale. În ce privește țăranii, dincolo de erori cum ar fi aceea privind absența locuitorilor în Moldova la descălecarea lui Dragoș, există
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
în pădure/ Plâng după semnele lăsate pe mure/ Azi doar scâncetul viezurelui uneori îl mai aud...”. Și tot ca Blaga, poeta îl ia de mână pe cel crescut la oraș și îi dezvăluie misterioasele leacuri pentru suflet: minunile naturii. Dealuri molatice, câmpii nesfârșite, mesteceni, cireși amari, prin care „ochi de bufnițe aprind lampioane”, crini, iasomie, „poame văratice unse cu miere”, fragi, cantalupi, dovleci, ciorchini de struguri - toate se rotesc într-o horă a bucuriei și a belșugului, prinse în „transparența verdelui
RUSSO-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289405_a_290734]
-
și, în rest, purta zilnic un pulover gri de lână groasă și aceeași pereche de blugi largi, de o culoare nedeterminată și de o formă ce sugera personalitatea unui șerif rural în preajma pensiei. Un șerif cu trupul mare și gesturi molatice. În 1966 publică 11 elegii (sunt, în fapt, 12, dar una a fost cenzurată și, când a putut să o tipărească, poetul nu a mai schimbat titlul volumului). O carte esențială în evoluția lirismului stănescian. Tot acum tradusese poemele lui
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
Avea pantofii lustruiți, cravata asortată la culoarea costumului și se purta ca un laș”. Atenție însă, putem amesteca registrele enumerării, cu condiția ca acest melanj să fie consecvent, să se repete (semn indubitabil al intenționalității): „Era un tânăr înalt și molatic, filiform și plin de candoare” etc. Prin urmare, nici o abatere de la normă nu este greșită în sine. Contează tipul de subiect (liric, dramatic, informativ), stilul autorului (ironic, de exemplu), premisa de la care pleacă (dorința de a caricaturiza), efectul scontat. Altfel
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
ce gândea în basme și vorbea în poezii, O! te văd, te-aud, te cuget, tânără și dulce veste Dintr-un cer cu alte stele, cu-alte raiuri, cu alți zei. Venere, marmură caldă, ochiu de piatră ce scânteie, Braț molatic ca gândirea unui împărat poet, Tu ai fost divinizarea frumuseții de femeie, A femeei, ce și astăzi tot frumoasă o revăd. Rafael, pierdut în visuri ca-ntr-o noapte înstelată, Suflet îmbătat de raze și d-eterne primăveri, Te-a
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
tu - tu ești el. {EminescuOpI 42} NOAPTEA... Noaptea potolit și vânăt arde focul în cămin; Dintr-un colț pe-o sofa roșă eu în fața lui privesc, Pîn-ce mintea îmi adoarme, pîn-ce genele-mi clipesc; Lumînarea-i stinsă-n casă... somnu-i cald, molatic, lin. Atunci tu prin întuneric te apropii surâzândă, Albă ca zăpada iernei, dulce ca o zi de vară; Pe genunchi îmi șezi, iubito, brațele-ți îmi înconjoară Gâtul... iar tu cu iubire privești fața mea pălindă. Cu-ale tale brațe
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Pare-că și trunchii vecinici poartă suflete sub coajă, Ce suspină printre ramuri cu a glasului lor vrajă. Iar prin mândrul întuneric al pădurii de argint Vezi izvoare sdrumicate peste pietre licurind; Ele trec cu harnici unde și suspină-n flori molatic, Când coboară-n ropot dulce din tăpșanul prăvălatic, Ele sar în bulgări fluizi peste prundul din răstoace, În cuibar rotind de ape, peste care luna zace. Mii de fluturi mici albaștri, mii de roiuri de albine Curg în râuri sclipitoare
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
pline de stânci alburii, pământuri crăpate în dogoarea soarelui, copaci veștezi căzuți ca niște oase albite printre albiile râurilor - când aceste priveliști uscate rămâneau în urmă, se iveau lanurile de porumb prăfuit. Toate se deosebeau atât de mult de peisajele molatice și blânde ale Japoniei. Samuraiul se gândea cu dor la valea sa, la apa răcoroasă de pe câmpurile de orez și morile rotitoare de apă. Nu numai el, ci și ceilalți soli împreună cu supușii fiecăruia în parte, erau cuprinși de amintiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Lăcrimând peste visuri Elena Marin Alexe Cu molatice brațe mă-nfășoară discret dimineața În satin alb ca neaua mă-nvaluie tainic azi ceața Prin gându-mi hoinar trece nestatornic și trist zenitul Pe buze-mi odihnește pecete de aur Cuvântul Înțeleptul, duiosul mesager al forței divine Ochii abia îl
L?crim?nd peste visuri by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83226_a_84551]
-
Înfiorată, raza călătorește mai departe. Când vrei să rătăcești, ai unde. Așa, raza ajunge deasupra unui târg. Într-o casă mare, bogată, într-un salon o mulțime de femei și de bărbați sorb ceaiul aromat. Râs, vorbă și-un vals molatic se desprinde de pe clapele pianului, sub degetele subțiri și albe ale cântăreței. Ce mâini frumoase! Iar la degetul cel mic o piatră prețioasă, un diamant, parcă atrăgea raza; din înalt ea se scoboară, și-n clipa aceea degetul fetei pare
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Iar copilașul, care demult nu se mai înviorase, o zări; întinse mânușița spre obrazul mamei și zâmbi ușor. Cerințe: 1. Transcrieți fragmentul care v-a plăcut mai mult 2. Srieți cuvinte cu același înțeles pentru: târg, o clipire, a rătăci, molatic, mahala. 3. Folosiți următoarele expresii într-o compunere cu titlul ”Raza” „s-a desprins raza din ghemul ei de aur” „ar vrea să se înfășoare ca o sârmă de aur” „degetul fetei pare ca fulgerat de focuri” „o lacrimă, curată
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
la țărm sentimente clatină nori cu vele dezlănțuit sufletul meu quiproquo sub creangă de măslin trăiesc într-o inimă de bărbat acolo a fost îngropat până și-a dat la o parte piatra în fiecare zi pe picioare cu buze molatice întorc viața în el uite-mă sunt viu se bucură îl aud sunt cu tine până la sfârșitul veacului de taină te recunosc după vorbele mele după cum mă placi cu teama de apropiere acel aer pufos înaintează pași de inimă dornică
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
decembrie 1989. Știam ce se întâmplă la Timișoara, ascultam seara la Europa Liberă, prin oraș erau patrule peste patrule, orice grup mai mare de cinci persoane era repede împrăștiat. Spre prânz am ieșit să mănânc ceva. Bătea un vânt cald, molatic, de primăvară neîncepută. Când m-am apropiat de Librăria Universității, m-am întâlnit cu Lucian Mateș, cu Călin Nemeș și cu Nelu Deac. Erau agitați toți trei. „Stai pe fază, nu mai pleci niciunde. Vin muncitorii de la CUG!” Ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
negru mă învălui, se uita în ochii mei cu privirea dilatată. „- Te iubesc”, îmi repeta întruna, și umerii i se dezveliră în lumina zilei de primăvară, și-i sărutai pielea albă ca din altă lume, cu capul îngropat în arcuirea molatică a gâtului. - „Noi suntem esența, grăi, n-avem nimic comun cu toate aceste cupluri pe care le vezi și care se cred fericite, dar fericirea lor e înșelătoare și pieritoare ca mireasma florilor de miozotis, pentru că nu-și sunt unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
patru bărbați, pe doamna... O văzui. Mergea în urma sicriului cu încă două femei alături. Trecui în spatele ei, străin printre cei prezenți. După ce ajunserăm la marginea gropii, iar sicriul fu pus pe pământ, începu slujba, la care asistai descoperit în lumina molatică a după-amiezii. La sfârșit sicriul fu coborât în mormânt și se fixă crucea în pământul afânat. Alături mai era încă, scorojită, parte putrezită, crucea fiicei, pe care se mai putea citi, vag: I.N.R.I. iar dedesubt, abia vizibil, numai unele litere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
mică, dreptunghiulară, pe care se afla o sticlă lată cu parfum - etichetă străină, pe un macrameu cu împletitură savantă. Când deschisei ușa mânerul scrâșni; Ana aștepta în picioare, tăcută, fixă, îmbrăcată într-o rochie mov a cărei culoare se distingea molatic în lumina veiozei pale dinspre canapea. Mă apropiai fără cuvânt. Nici o tresărire, nici o cută a rochiei ei nu se mișca, poate e numai ideea despre Ana, gândii speriat. Mă aflu în fața unei simple idei, îmi vorbii, altfel cum se explică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
un duș și la urmă se întinse pe canapeaua din sufragerie, fredonând o melodie oarecare. Deschise aparatul de radio, prinse un post străin ce transmitea muzică de jazz. Ascultă, dar după zece minute închise aparatul și camera reintră în liniștea molatică a zilei de vară. Își puse mâinile sub cap, privi tavanul, apoi perdelele lungi, nemișcate. - „Da, domnule judecător, grăi în sinea ei, sunteți cam îngâmfat - și zâmbi. Întâlnirea cu dumneavoastră m-a tulburat prin violența cu care vă susțineți părerile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
intereselor cardinale în această aglomerație de clădiri de lemn, chioșcuri, cafasuri, grajduri, odăi, geamii, foișoare, ganguri și havuzuri. Mehmet-Fatâh răzbise aici cu hoardele lui din Asia și se așezase cu toată greutatea asupra unui Bizanț în decadență. Era un Bizanț molatic și sleit din punct de vedere al forței militare; dar era un Bizanț al artelor și meșteșugurilor fine, al cărturăriei și inteligenței grecești. Dintrodată ordiile cuceritorului, ca și odinioară cruciații grosolani ai Apusului, și-au însușit aurul dărâmând monumentele, au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
I-a zis Luke, cred. Dar nu contează, oricum pare să știe tot ce mișcă. Dar eu mă întreb, a fost fain? S-a gândit puțin. —Destul de fain. —Destul de fain. Doar atât? —Doar atât. — Și era moale sau... eh... știi? —Molatic la început. Tare când am terminat. Mi-a luat ceva timp să găsesc piesa. Mi-a aruncat deodată un zâmbet de zvârlugă. Ceva care ar trebui să-ți dea de gândit, am zis. —Ce anume? — Problema ta cu alți bărbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
toarnă-mi vin, porunci Vitellius. Băiatul se supuse. — Ei, ce ziceți? îi întrebă împăratul pe cei aflați în jurul mesei, care nu scoseseră nici un cuvânt. Ce ziceți? — Eu zic că n-am mai văzut un asemenea secutor, răspunse Asiaticus cu glas molatic, învârtind pe deget inelul de aur pe care Vitellius i-l dăruise cu câteva seri în urmă. Cumpără-l. — Dacă vrei ca gladiatorul cel mai puternic din întregul Imperiu să lupte pentru tine, cumpără-l, zise și Vinicius Crulpus. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
asupra petrecerii care tocmai s-a terminat. Praful s-a așezat demult pe drum, dar vântul continuă să-i aducă, cu intermitențe, glasurile celor mici, venind de departe. Zgomotele domestice, bâzâitul automobilelor, lătrăturile - deși vii - pătrund ca sunete fade și molatice în urechea bătrânei; vocea nepoților străbate tenebrele și ajunge până la ea. Atunci realizează pupila-i ostenită că nimic din solitudinea ei tragică n-o să oprească lumea în loc si că tot ce ia rămas e puțină puritate goală... ....capătă brusc curaj
Absconditus. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Georgiana Artenie, Antonela Vieriu, Madalina Tîmpău () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_945]